Sweet Tears

[Icsdeee.]

Capitolul 4

Peste cateva momente am ajuns, speriind multimea.Inainte sa coboram din masina, i-am spus Akirei:
-Nu ne prea potrivim cu multimea,nu?
Aceasta a ras sarcastic la comentariul facut de mine apoi la deschis portiera cu putere, acelasi lucru facandu-l si eu.
-Si...ce facem? Am zis eu debusolata.
-Ce se face la o inmormantare. A spus Akira, parca si mai aeriana ca mine.
-Si ce se face la o inmormantare? Nu am mai fost la una.
-Pai,nici eu.Prefate ca bocesti sau ceva.Oricum cred ca daca te vede maica-sa te omoara.
-Dar eu nu...Dar cuvintele mele au fost intrerupte de preotul care incepu sa spuna cuvinte pe care nu prea le intelegeam, dar am renuntat sa vorbesc cu Akira.Dupa cateva minute, toata lumea se apropria de mormantul care era acum deschis.Ce?!Vor sa...NU!Eu nu ma duc! Dar gandurile mele nu prea contau cand Akira m-a tras violent de mana.Am inchis ochii.De ce?Pentru ca e el acolo.N-am chef sa fiu bantuita toata viata sau ceva, mai bine nici nu veneam.Akira imi trase o palma peste umar, semn sa deschid ochii pentru ca deja eram in centrul atentiei. Imi deschid ochii larg.Era acolo. Era mai bine decat ma gandeam, nu arata chiar ca si un strigoi in putrefactie dar nici mai bine nu pot spune ca arata. Am prins-o pe Akira de brat,infigandu-mi unghiile in pielea ei.
-Ce tot faci? A spus aceasta nervoasa.Dar ochii ca ciocolata ma priveau acum bland cum strangeam pleoapele printre care se strecurau mici lacrimi calde.
-Nuuuu,nu pot.Am spus desprinzandu-mi mana de a ei si plecand catre masina.Akira nu cred ca a stat acolo mai mult de 5 minute apoi a venit si ea la mine, asezandu-se pe locul soferului. Pe chipul ei angelic observam cateva lacrimi uscate in zona ochilor.Ha!Stiam eu! Puternica Akira plange,sau cel putin a plans. Am ajuns acasa cu aceeasi viteza nebuna, dar stomacul meu ramanand intact, acesta e un lucru pe care numai Akira il putea face. Dupa ce m-a lasat acasa,adolescenta a plecat.M-am uitat cateva minute la masina ce gonea pe strada, ca sa fiu sigura ca nu intra in nici un pom.Am plecat in casa si am urcat in graba scarile ce duceau la etaj, apoi am impins cu putere usa alba, cu modele frumoase, inchizand-o apoi la fel de repede.M-am trantit in pat.Azi a fost mai rau decat as fi crezut.Cred ca Akira a fost foarte surprinsa,era aproape sigura de faptul ca l-am uitat, sau cel putin ca nu-mi mai pasa asa mult.Doua lacrimi alunecau pe obrajii mei moi, sfarsind pe plapuma moale.
~Flashback~
Imi simteam buzele captive,tinute in lanturi de ale lui.Nu ma puteam misca, sangele inghetase in mine. Ii simteam mana care imi mangaia parul, usor, iar cand se incurca tragea putin ceea ce ma facea sa ma agat si mai tare de gatul lui. Cu cealalta mana imi atingea obrazul,il dezmierda cu atinger atat de blande. Buzele noastre erau unite de ceva timp.Toata linistea a fost intrerupta de scartaitul insuportabil al usii.
~End flashback~
-Nu, nu, nu! Nu asta, nu iar! Am spus eu si mi-am pus mainile pe parul moale.

yea, i know, this is scurt tu, but i want tu tine voi in suspans.. deci, enjoy ^^