23-12-2010, 08:07 PM
aloha ppl! m'am gandit sa scriu next'u.. so :
Capitolul 3
Am fost salvata din marea de lacrimi in care ma inecam de catre Akira care daramase vre-un raft si ceva de haine.
-Ce tot faci pe acolo? Am spus eu revoltata stergadnu-mi lacrimile
-Pai...raftul tau este cam stricat :D.
-Aham. Am spus eu cu un oftat lung si adanc,uitandu-ma debusolata.
Dupa cateva momente:
-Astazi este inmormantarea lui Hiro.Vrei sa mergem? A zis Akira in timp ce aranja hainele, peste cateva secunde dandu-si seama ce mare prostie spusese.
-Hmm...pai..
-Nu! Scuze...nu voiam sa spun asta adica...
-Nu e nici o problema,mergem daca vrei. Am zis eu trantindu-ma in pat.
Raspunsul meu a surprins-o vizibil pe Akira care a facut ochii mari,uitand sa respire pentru cateva secunde, apoi expirand lin.
-Pai,incepe la 3.
-E 4. Am zis eu zambind larg, pentru ca oricum nu voiam sa merg,nu mi-l imaginam alb la fata si cu ochii inchisi, si oricum nu voiam sa mai vina salvarea si acolo sa ma culeaga de pe jos, pentru ca stiam ca nu voi rezista.Pentru cateva momente, imi imaginam ce a simtit el in a cea seara. Toate sentimentele lui cazusera si se risipira ca si cenusa purtata de vantul rece ce-ti da fiori insuportabili. Toata increderea,iubirea,totul era adanc ingropat in adancul inimii lui, unde nimeni nu stia cum sa ajunga. Acum imi imaginez,defapt, ca in locul lui as fi facut acelasi lucru.Nu,defapt, eu m-as fi omorat pe mine,apoi m-as fi inceput viata cu o persoana care ma merita.Nici nu inteleg de ce nu a facut asta, de ce nu a mai putut trai cu tristetea aceea pe care eu, numai eu am provocat-o. O lacrima calda imi brazda pielea rozalie.
-Mergem?M-a trezit Akira din visare. Am privit-o lung. Si-a schimbat tinuta cu una din rochiile mele negre si lungi, care ii acoperea genunchii si niste sandale fara toc negre si lucioase. Si-a lasat parul blond pe spate, care facea un contrast puternic cu hainele negre.
-Hah..Am ras eu usor sarcastic.
-Ce s-a intamplat?
-Pai,nu credeam ca ma voi imbraca vreodata asa, si nu cred ca el ar vrea asta...
-Vrei sa mergem ca niste sorcove la o inmormantare?
Am oftat adanc gandindu-ma la o discutie recenta cu el, la care am ajuns din vorba in vorba.
"-Neko[asa imi spunea el, din cauza ochiilor mei care seamana cu cei ai unei pisici],iubit-o, daca dau ortu' popii sa nu vii la inmormantarea mea, ok?
-Ce? Nu mai vorbii prostii, mai ai pana atunci.
-Doar voiam sa-ti spun, sau daca vi, vreau sa fii cea mai frumoasa si cea mai eleganta, sa stralucesti.Asa vreau sa te vad pentru ultima data."
Da,bine, nu cred ca se gandea pe-atunci ca o sa moara asa, dar in fine. Am intrat in dressing, unde mi-am adus aminte de primul meu sarut cu el, defapt, care s-a intamplat la 15 ani,fix. Nici mai mult, nici mai putin. Tin minte ca a fost singura aniversare pe care nu am sarbatorit-o cu o petrecere nebuna, eu,maniaca petrecirolor. Am avut si un motiv intemeiat. Cu o zi inainte, mai exact la ultima ora de scoala,cand ma rugam si eu sa nu ne dea teme pentru ca maine este ziua mea, la biologie ne-a dat un proiect de facut pana poimaine, cand aveam prima ora,la 10. Deci cea mai groaznica zi din viata mea: de ziua mea trebuie sa fac proiect la biologie.Cea mai groaznica zi,pana...ei bine, pana a ales partenerii. Unde, uimitor, am picat cu Hiro,placandu-l la nebunie inca de pe-atunci. Era 3 pm cand ma aranjam ca nebuna de o jumatate de ora , aseptand sa sune la usa, dupa cateva momente exact asta se intampla si am sarit ca descreierata apoi alergand impiedicandu-ma de fiecare treapta.Saracu' baiat se uita la mine ca la felu' 14 cand s-a trezit cu mine de cealalta parte a usii,ciufulita, schitand un zambet larg. Pai,am invatat in camera mea, pana cand m-am dus sa caut niste carti in dressing, acolo le tineam pe-atunci.M-a prins de mana si m-a sarutat,poveste simpla. Si acum imi vine sa rad cand imi amintesc ca i-am tras o palma de mama focului dupa ce a facut asta.
-Haide odata,vii? A spus Akira.
Si da, nu m-am schimbat in ceva negru, ci am mers asa cum eram imbracata, in pantaloni scurti roz si un tricou alb cu fluturi.Mi-am lasat parul pe spate, asa cum ii placea lui,asa cum intotdeauna i-a placut, si de fiecare data cand mi-m prindeam tragea de elastec pana il rupea, doar ca sa-mi vada parul lung nestingherit. Am coborat, impreuna cu Akira scarile lungi din marmura, pana am ajuns la masina ei rosie, un rosu aprins.Masina decapotabila, desigur, asa cum mereu si-a dorit, chiar de la vreo 9 ani,cand ne faceam planuri: Ne casatorim cu bogatani, ne luam decapotabile si mergem in Paris. Ah,Paris, cate ne imaginam despre acel oras pe atunci. Faceam povesti intregi si descrieri numai despre Paris.Desigur, ea era singura care avea masina. Mie mi-a fost intotdeauna frica sa conduc, mai ales cu...incidentul de curand intamplat. Simteam cum vantul imi flutura prin par. Norii mari si negri m-au facut sa-mi dau ochelarii de soare jos,uitandu-ma in sus. Am continuat sa mrgem cu muzica data la maxim, rock,desigur. Peste cateva momente am ajuns, speriind multimea.
deci.... gata:)) enjoy ^^
Capitolul 3
Am fost salvata din marea de lacrimi in care ma inecam de catre Akira care daramase vre-un raft si ceva de haine.
-Ce tot faci pe acolo? Am spus eu revoltata stergadnu-mi lacrimile
-Pai...raftul tau este cam stricat :D.
-Aham. Am spus eu cu un oftat lung si adanc,uitandu-ma debusolata.
Dupa cateva momente:
-Astazi este inmormantarea lui Hiro.Vrei sa mergem? A zis Akira in timp ce aranja hainele, peste cateva secunde dandu-si seama ce mare prostie spusese.
-Hmm...pai..
-Nu! Scuze...nu voiam sa spun asta adica...
-Nu e nici o problema,mergem daca vrei. Am zis eu trantindu-ma in pat.
Raspunsul meu a surprins-o vizibil pe Akira care a facut ochii mari,uitand sa respire pentru cateva secunde, apoi expirand lin.
-Pai,incepe la 3.
-E 4. Am zis eu zambind larg, pentru ca oricum nu voiam sa merg,nu mi-l imaginam alb la fata si cu ochii inchisi, si oricum nu voiam sa mai vina salvarea si acolo sa ma culeaga de pe jos, pentru ca stiam ca nu voi rezista.Pentru cateva momente, imi imaginam ce a simtit el in a cea seara. Toate sentimentele lui cazusera si se risipira ca si cenusa purtata de vantul rece ce-ti da fiori insuportabili. Toata increderea,iubirea,totul era adanc ingropat in adancul inimii lui, unde nimeni nu stia cum sa ajunga. Acum imi imaginez,defapt, ca in locul lui as fi facut acelasi lucru.Nu,defapt, eu m-as fi omorat pe mine,apoi m-as fi inceput viata cu o persoana care ma merita.Nici nu inteleg de ce nu a facut asta, de ce nu a mai putut trai cu tristetea aceea pe care eu, numai eu am provocat-o. O lacrima calda imi brazda pielea rozalie.
-Mergem?M-a trezit Akira din visare. Am privit-o lung. Si-a schimbat tinuta cu una din rochiile mele negre si lungi, care ii acoperea genunchii si niste sandale fara toc negre si lucioase. Si-a lasat parul blond pe spate, care facea un contrast puternic cu hainele negre.
-Hah..Am ras eu usor sarcastic.
-Ce s-a intamplat?
-Pai,nu credeam ca ma voi imbraca vreodata asa, si nu cred ca el ar vrea asta...
-Vrei sa mergem ca niste sorcove la o inmormantare?
Am oftat adanc gandindu-ma la o discutie recenta cu el, la care am ajuns din vorba in vorba.
"-Neko[asa imi spunea el, din cauza ochiilor mei care seamana cu cei ai unei pisici],iubit-o, daca dau ortu' popii sa nu vii la inmormantarea mea, ok?
-Ce? Nu mai vorbii prostii, mai ai pana atunci.
-Doar voiam sa-ti spun, sau daca vi, vreau sa fii cea mai frumoasa si cea mai eleganta, sa stralucesti.Asa vreau sa te vad pentru ultima data."
Da,bine, nu cred ca se gandea pe-atunci ca o sa moara asa, dar in fine. Am intrat in dressing, unde mi-am adus aminte de primul meu sarut cu el, defapt, care s-a intamplat la 15 ani,fix. Nici mai mult, nici mai putin. Tin minte ca a fost singura aniversare pe care nu am sarbatorit-o cu o petrecere nebuna, eu,maniaca petrecirolor. Am avut si un motiv intemeiat. Cu o zi inainte, mai exact la ultima ora de scoala,cand ma rugam si eu sa nu ne dea teme pentru ca maine este ziua mea, la biologie ne-a dat un proiect de facut pana poimaine, cand aveam prima ora,la 10. Deci cea mai groaznica zi din viata mea: de ziua mea trebuie sa fac proiect la biologie.Cea mai groaznica zi,pana...ei bine, pana a ales partenerii. Unde, uimitor, am picat cu Hiro,placandu-l la nebunie inca de pe-atunci. Era 3 pm cand ma aranjam ca nebuna de o jumatate de ora , aseptand sa sune la usa, dupa cateva momente exact asta se intampla si am sarit ca descreierata apoi alergand impiedicandu-ma de fiecare treapta.Saracu' baiat se uita la mine ca la felu' 14 cand s-a trezit cu mine de cealalta parte a usii,ciufulita, schitand un zambet larg. Pai,am invatat in camera mea, pana cand m-am dus sa caut niste carti in dressing, acolo le tineam pe-atunci.M-a prins de mana si m-a sarutat,poveste simpla. Si acum imi vine sa rad cand imi amintesc ca i-am tras o palma de mama focului dupa ce a facut asta.
-Haide odata,vii? A spus Akira.
Si da, nu m-am schimbat in ceva negru, ci am mers asa cum eram imbracata, in pantaloni scurti roz si un tricou alb cu fluturi.Mi-am lasat parul pe spate, asa cum ii placea lui,asa cum intotdeauna i-a placut, si de fiecare data cand mi-m prindeam tragea de elastec pana il rupea, doar ca sa-mi vada parul lung nestingherit. Am coborat, impreuna cu Akira scarile lungi din marmura, pana am ajuns la masina ei rosie, un rosu aprins.Masina decapotabila, desigur, asa cum mereu si-a dorit, chiar de la vreo 9 ani,cand ne faceam planuri: Ne casatorim cu bogatani, ne luam decapotabile si mergem in Paris. Ah,Paris, cate ne imaginam despre acel oras pe atunci. Faceam povesti intregi si descrieri numai despre Paris.Desigur, ea era singura care avea masina. Mie mi-a fost intotdeauna frica sa conduc, mai ales cu...incidentul de curand intamplat. Simteam cum vantul imi flutura prin par. Norii mari si negri m-au facut sa-mi dau ochelarii de soare jos,uitandu-ma in sus. Am continuat sa mrgem cu muzica data la maxim, rock,desigur. Peste cateva momente am ajuns, speriind multimea.
deci.... gata:)) enjoy ^^
![[Imagine: hugmur.jpg]](http://img718.imageshack.us/i/hugmur.jpg/)