07-09-2010, 05:18 PM
Am sosit cu cap. 19… avand in vedere ca m-am facut cu atatia fani...sincer nu ma asteptam ca ficul meu sa faca atatea furori…eu va multumesc din nou tuturor! fara voi nu as fi continuat.…oricum sper sa va placa…comentati cat mai mult…spor la citit!
Cap.19 : "- NUUU ! "
Alerga atat de repede cat ii permiteau picioarele.Se forta sa alerge si mai repede.Stia,simtea ca trebuia sa ajunga la capatul tunelului cat mai repede cu putinta.
Doar pasii ei alerti se auzea prin coridoul ingust si umed.Un miros de rugina si sange se simtea in aer.Peretii erau umezi si plini de mucegai.Doar o mica pata de lumina se zarea in departare.
Iesirea.
Lumina.Inima fetei salta de bucurie.Nu suporta mirosul ce ii intorcea stomacul pe dos,mai ales intunericul ce facea ca aceea scena sa para si mai sinistra.
Nu se oprea din alergat.Parul ii se lipise de ceafa,gat si fata din cauza transpiratiei.Plamanii parca ii luau foc.Fiecare gura de aer o ustura din ce in ce mai mult.
Aproape ajunse,dar cu fiecare pas facut in plus catre acea lumina alba,orbitoare,simtea ca ceva nu era bine.Parca acolo,dupa aceea lumina,ceva rau se intamplase.O partea din ea tipa sa se opreasca,dar nu putea ramane in intuneric.
"Nici gand !" isi spuse fata.
Alerga si mai tare.Nu conta ce o astepta acolo,nu putea sa ramana aici in intuneric.Se multumea doar ca era aceea lumina care sa o ghideze catre iesire.
Fara ea,copila s-ar fi asezat undeva,cu capul rezemat de genunchi si ar fi inceput sa planga si sa tipe.
De ce trebuia ei sa ii se intample asta ? se intreba fata disperata.
Intuneric si ceva malefic,amandoua impreuna construiau cea mai mare temere a ei.
Se mira ca nu se impiedica de ceva la felul cum alerga.
"Ah,la naiba cu iesirea aia,parca se indeparteaza !" isi spuse nervoasa Sakura.
Asa si era.Aceea pata de lumina se micsora,ca si cum se indeparta.
Nervoasa si plina de frica rozalia isi forta plamanii si picioarele sa functioneze la viteza maxima.Se intreba cum de nu avea chakra.Nu simtea nici macar un strop in tot corpul.Ceea ce ii facu ca teama sa ii creasca si mai mult.
Continua sa alerge,dar fara rost.Pata de lumina era precum un punct acum.
Sleita de puteri,copila se oprii.Cazu in genunci si isi ingropa fata in palme.Incepuse sa planga.
Printre degete si lacrimi observa o lumina alba.Adevarul ca nici nu era greu de vazut avand in vedere ca lumina tot tunelul.
Isi ridica incet fata si isi sterse ultimile lacrimi de pe obraz.Intinse cu grija un deget catre sfera mare de lumina ce parca palpaia.Cu cat apropia degetul de lumina cu atat mai tare ii batea inima.Raul.Il simtea,era aproape.Prea aproape.
La contactul cu sfera orbitoare,Sakura scose un tipat.Lumina o absorbise in ea.Simtea cum cade in gol,dar nu putea sa deschida ochii.Lumina era mult prea puternica.Isi puse mainile peste ochi si astepta sa simta durerea atroce atunci cand se va lovi de sol.
Cadea si cadea.Parca isi dorea se loveasca odata si sa scapa de acel vuet ce il facea corpul ei in cadere.Se saturase de parul ud de traspiratie ce ii flutura pe langa fata.Stia ca va regreta atunci cand va simti durerea,dar daca se intampla mai repede era mai bine.
-Haide odata ! tipa rozalia si intinse mainile pe langa ea.
Aerul cald ii trecea usor printre degete.Ar fi fost perfect daca aerul era rece.S-ar mai fi racorit.
Si peste mai putin de 2 secunse se intampla.Corpul ei se opri atat de brusc din cadere ca simti cum stomacul se lipeste de spate.Isi stapani cu greu greata ce se formase in gat si deschise ochii.
Alb.Si nimic mai mult.
Statea suspendata la mai putin de 5 centimetri de sol.Daca ala se putea numi sol.Era alb.Ca restul din jur.
Nu stiuse prin ce minune se putu misca.Se ridica incet."Solul" parea solid.Bun.Nu mai vroia sa cada din nou.Privi in jur,dar nu avea ce sa vada decat alb.Asta o linisti.Albul era o culoare pura,deci era de bine.Isi spunea nesigura fata.Totusi nu intelegea de ce avea acel sentiment ca se va intampla ceva rau.Asta ii facu inima sa bata atat de repede,parca alerga din nou.
Pasi incet si precaut.Nu stia de ce,dar parca astepta din moment in moment sa sara ceva sau cineva in fata ei si sa faca ceva,ceva oribil.
Rasufla nervoasa.Teama tampita ! spuse si se opri.
Ceva se contura in fata ei.Nu stia ce era.Un bolovan sau un animal.Ii era greu sa desluseasca ceea ce se materializa in fata ei la numai doi pasi de ea.
Astepta cu inima pulsand in gat,sa vada ce era.Si atunci se auzi.O voce joasa.Un geam sfasietor si dupa,o mana se ridica catre ea.
Copila facu ochii mari de spaima.
-Sakura…ajuta-ma ! spuse persoana.
Inima fetei se facu cat un bob de orez.Mainile ii transpirau si incepea sa tremure.
"O,Doamne !" spuse terifiata fata.
Acum totul era clar.Parul,hainele,corpul si fata erau clare.
Rozalia pasi in spate de frica cand constata cine era.
Shino.
Zacea intr-o balta de sange ce izvorea din el,dar nu era taiat.Era perfect sanatos la prima vedere,dar vocea si sangele spuneau altceva.
"Trebuie sa-l ajut." isi impuse fata.
Isi forta picioarele sa se miste in directia lui.Nu stia de ce ii era mai frica decat era normal.Inca tremura.
Nici bine nu facu doi pasi ca se impiedica de ceva aparut pe neastepate.Isi intoarse privirea si scena se repeta.Privea ingrozita cum din acea ceata se materializa un om.
Lee.
Din nou acesta sangera,dar fara rani.
Panica o cuprinse pe fata.Nu avea chakra.Nu ii putea vindeca.Se simtea vinovata si nervoasa deoarece nu stia de ce nu avea chakra.
Ii privi pe cei doi baieti ce o rugau sa ii ajute.Se simti si mai neputincioasa.
Pentru prima data in viata ei nu stia ce trebuia sa faca.Prea multe emotii se acumulasera in ea.Groaza,furia,neputinta,era putinile trairi ce zaceau acum in ea.
Dar cand credea ca lucrurile nu puteau fi mai rele…ei…au devenit si mai si.Rand pe rand,formand un cerc,se profilau,zacand,prieteni,bona,trupa si senseiul ei.Persoanele pe care le iubea.
Cu toti zageau in sange si le cerea ajutorul.
Atunci inima i se stranse in piept vazand ca Sasuke nu era acolo.Nu stia sigur daca era de bine sau de rau.
POC !
Pe neasteptate in fata ei aparu dintr-un nor de fum Orochimaru.
Mania lua locul tuturor sentimentelor ei cand il vazu.Pumni ii se stransera si dinti ii se inclestara puternic.
Orochimaru o privi precum priveste un om nebun un animal ranit,amuzat.Isi inclina putin capul spre dreapta si o privi cu zambetul pe buze.
Sakura se ridica brusc in picioare fiind gata sa il pocneasca fix in fata.Nu intelegea cum incapea atata cruzime si nepasare intr-un singur om.Dar el nu mai era om din clipa cand in inima lui nu mai exista pic de dragoste,devenise un monstru fara sentimente,doar plin de ura si sete de putere.Grotesc dupa standardele fetei,defapt dupa standardelei oricui e de partea binelui si intreg la minte.
Si atunci la fel cum aparuse,scose din gura ; asta o facu pe copila sa se infioare si abia sa se abtina sa nu vomite ; o sabie lunga,pe care o apuca cu mana dreapta.Isi duse mana stanga la spate si cand o aduse inapoi,Sakura incremeni.
Mana lui Orochimaru strangea parul negru a lui Sasuke.Acesta parea la fel de bolnav si de ranit la fel ca si ceilalti din cerc,ce inca mai cereau ajutorul rozaliei.
Sangele ce se scurgea din ei ajunse pana la picioarele fetei.Nu ii dadu importanta,era mult prea marcata de aparitia brunetului.
Un ras bolnav se auzi din gatul monstrului.Sakura tresari si abia se abtinea sa nu ii rupta corpul bucatica cu bucatica,dar stia ca nu avea sanse,nu cand nu avea pic de chakra in ea.Era total neputincioasa.Niciodata in viata ei nu se simtise asa de rau cum se simtea acum.Se simtea vinovata pentru tot,desi nu stia ce se intamplasera cu prieteni ei.
Limba lunga si despicata ca a unui sarpe,a lui Orochimaru,se lungi pana cand atinse asa zisa podea alba patata cu sange.Linse incet o portiune din sange si il ridica catre buze.Orochimaru zambi si se linse pe buze de sangele ramas.
-Este un monstru ! tipa Sakura catre el.
Asta nu-l afecta cu nimic pe acesta,doar il facu sa rada din nou.De data aceasta cu si mai multa pofta.
-O spui de parca ar fi ceva rau. spuse amuzat acesta.
Copila facu o grimasma de parca ar marai.
Nu putea risca.Sasuke era in mainile lui.Asta o facu sa isi bage unghiile in palme de furie.
Orochimaru o privi plin de sine si indrepta catre gatul brunetului sabia ce luci rozaliu din cauza sangelui de jos.
-NUUU ! zbiera copila si cazu in genunchii.
Deja nu mai putea.Oricum nu putea face nimic,decat sa planga.Macar se descarca.
-Te rog,nu ! Omoara-ma pe mine,nu pe el. il implora aceasta in timp ce tinea capul in jos si lacrimile se amestecau cu sangele de pe "podea" .
-Ce inima mare ai. spuse pe un ton jalnic de copil Orochimaru.
Aceasta il privi.Setea de putere,era singului lucru ce il vedea in ochii lui.
Ii veni o idee,desi nu trebuia sa faca asta nici in ruptul capului.Asta insemna sfarsitul lumii,dar ea era gata sa o faca doar sa il stie pe el in viata.
-Iti dau sangele meu,numai lasa-i in viata. spuse si se ridica incet in picioare si gesticula in timp ce vorbi,catre cei ce zaceau pe jos.
Se stia ca sangele Ingerilor era magic,defapt divin.Daca beiai chiar si o picatura din el deveneai nemuritor.De aceea incercase Orochimaru si alti sa ii omoare pe Ingeri,ca sa le bea sangele si sa devina nemuritori.Dar nimeni nu reusise asta,toti in afara de Orochimaru fusesera omorati in aceea noapte sangeroasa si dupa Ingerii au plecat in Rai,pentru ca le era interzis sa omoare chiar si o musca,dar ei o facusera sa o protejeze pe Sakura,cea mai puternica fiinta de pe planeta.Era rodul iubiri dintre doi Ingeri.Asta o facea sa aiba puteri inimaginabile.
-Ce oferta tentanta ! Cum de se face ca stii mereu ce vreau ? A da,pentru ca esti un Inger Negru,ei stiu totul,nu ? spuse ironic Orochimaru si apropie si mai mult sabia de gatul brunetului.
Inima fetei batea frenetic,dar ea abia daca o simtea.Ce importanta avea acum ceva cand cel pe care il iubea era in pericol de moarte ?
-Dar asta pot sa iau si singur.Mai tarziu.Acum vreau doar sa te distrug in interior,in asta fel incat sa vii la mine implorandu-ma sa te omor si sa iti iau sangele. spuse pe un ton infiorator acesta si fara sa clipeasca macar reteza capul brunetului.
Sakura incremeni,dar tipa cat o tinura plamanii.
-Au ! exclama fata cand cazuse de pe scaun pe cimentul rece al balconului.
O durea ingrozitor tampla dreapta.Se ridica cu greu in picioare.Era ametita.
Se uita in jur.Un sentiment de usurare o cuprinse.Visase doar.Se linisti si se aseza din nou in scaun.Isi infasura patura in jurul umerilor si privea soarele cum rasare.Defapt nici nu era constienta de ivirea zorilor,se gandea la visul straniu pe care il avuse.Ceea ce o facea sa se ingrozeasca era faptul ca visele Ingerilor prevesteau ceva.Intotdeauna aveau legatura cu ceea ce se intampla in viata Ingerului.Asta o facu pe rozalie sa se ridice hotarata din scaun.Arunca patura de pe ea,puse o mana pe balustrada balconului si sari in gradina din spatele casei.Ateriza lin.Chakra pulsa prin venele ei.Se bucura ca nu mai simtea acea vinovatie din vis cand constata ca nu avea cum sa ii vindece pe prieteni ei.Se bucura ca niciodata cand chakra alba se acumula pe palma ei.O privea fascinata,ca si cum nu o mai vazuse niciodata.Zambi.
Trebuia sa isi descarce nervi ce ii acumulase in vis si ce era mai bun decat sa distruga ceva ?
Din numai 3 pasi ajunse in fata unui arbore.Defapt ce mai ramase din el.Un trunghi mare cu cateva scobituri ici si colo.
Isi acumula si in mana stanga chakra.Palme erau acoperite de energia alba.Isi dadu un picior in spate pentru a-si lua elan si lovi cu putere trunghiul.
Busteanul exploda in milioane de aschii.
Zambi ii se lati.Se simtea mult mai bine.Se descarcase,dar isi daduse seama ce inseamna visul.Cat alergase prin acel tunel insemna ca o astepta un drum lung si intunecat de parcurs.Lumina oribitoare ce se indeparta si apoi brusc se apropie de ea era capcana pe care i-o va intinde Orochimaru.Iar acel cerc format din prieteni ei insemna ca cu toti erau amenintati de acel monstru.Iar Sasuke aflat in mainile lui,nu insemna nimic altceva decat ca se va folosi de baiat ca sa ajunga la ea.Sa obtina ce vrea santajand-o.Copila nu se temea.Stia ca va ajunge indeajuns de puternica ca sa-l invinga.Nimeni nu va fi ranit din cauza ei.Nu permitea asta.Nu admitea ca cineva apropiat sa pateasca ceva din cauza ei .In nici un caz ! isi spuse fata si se aseza pe iarba rece.Se intinse si privea cerul ce devenea incetul cu incetul albastru.
Se calma.
Dupa mai bine de un sfert de ora,se ridica incet si porni catre casa.Abia mergea,dar pasii ii erau hotarati.Orochimaru va muri in mana mea ! jura fata in sinea ei.
-Buna dimineata ! spuse doica cu zambetul pe buze cand o vazu pe fata intrand.
-‘Neata ! spuse incet si se aseza la masa.
Nu vroia sa manance,dar stia ca asa va starni suspiciuni lui Mykato.
Batrana puse repede pe masa o farfurie plina cu mancare si un pahar de lapte alaturi.
Mirosul era delicios,dar fetei nu ii suradea deloc.Un nod imens ii se puse in gat.Incerca sa bea putin lapte,dar degeaba.Corpul ei refuza hrana.
Abandona repede ideea de a manca si se ridica de la masa.
-Sakura,te simti bine ? intreba ingrijorata doica.
"Perfect !" gandi cu ironie rozalia.
-Da,sunt bine.Nu am pofta de mancare. spuse fara sa se intoarca catre femeie.
Batrana se posta in secunda 2 in fata ei,studiind-o.Ii ridica fata cu mainile pentru a o putea privi in ochii.
-Ce e cu tine fetito? intreba bland aceasta.
Sakura inchise ochii obosita.Stia ca nu avea nici o sansa sa o minta,de parca ii reusea ei asa,dar se gandi ca poate daca nu spune tot va fi bine si nu va da de banuit.Nu vroia sa o ingrijoreze si pe doica sa.
-Am visat doar.
-Ce ai visat ? intreba precauta batrana.
-Totul e bine,Mykato,nimic de care sa te ingrijorezi ! incerca sa o linisteasca fata.
Batrana zambi dulce,se apropie de fata ei si ii spuse bland :
-Stiu ca nu am de ce.Stiu prea bine de ce esti capabila.Regina Ingerilor. spuse si facu din cap o mica plecaciune si pleca catre bucatarie.
Copila ofta,dar zambi imediat.O bucura increderea ce o avea doica sa in ea.Era incurajator.
Urca repede in camera sa si se tranti imediat in pat.Privea tavanul vazand prin el.Se gandea iar la visul acela.
"Eh,fie ce-o fi ! Am facut fata la multe,pot sa fac fata si la asta." se incuraja singura rozalia.
Privi ceasul ce se afla pe noptiera de langa pat.Indica 06 : 43.Mai bine se pregatea de scoala.Nu avea chef sa mearga repede.
Se ridica alene din pat si se duse catre baie.Termina repede si se imbraca cu ce ii veni la mana.O pereche de pantaloni,o maleta si o jacheta impreuna cu niste cizme fara toc.
Isi dadu bluza de pe ea.Amintirea acelui sarut ratat cu brunetul ii reveni in minte.Se stramba.
Continua sa se schimbe cat mai repede.Nu mai rezista in casa.Vroia cu disperare ca aerul rece sa ii inunde narile si sa ii ravaseasca parul.Simtea ca peretii se strang in jurul ei.
"Ce prostie ! Ah,trebuie sa ies !"
Spuse in gand si cobora in graba scarile,doua cate doua.
-Mykato,am plecat la academie! striga fata in timp ce deschise usa.
-Dar,fata mea,e devre… . dar nu mai termina de spus ca rozalia deja inchise usa in urma ei.
Doica dadu din cap in semn de dezaprobare.Stia ca Sakura era tulburata,dar se linisti imediat.Fata era o luptatoare in toate sensurile.Va face ea fata la tot.
Vantul batea cu putere peste sat.Lumea deja misuna pe strazi.Cerul era mohorat.Nu avea sa fie o zi prea calduroasa.
Suvitele fetei erau fluturate puternic de vantul rece de toamna.Ochii incepeau sa ii lacrimeze.Nu stia sigur daca era din cauza vantului sau din cauza sentimentului de melancolie care o cuprinse.Cert era ca se abtinea cu greu sa nu se tranteasca in mijlocul drumului si sa inceapa sa planga pana va uita totul.
Copila ofta prelung.Stia ca nu va face asta,desi si-o dorea din tot sufletul.Se forta sa mearga incontiuare.
-Hei,Sakura ! striga cineva din spatele ei.
Rozalia se opri si se intoarse.
-Buna Naruto ! spuse fara vlaga aceasta cand baiatul se apropie de ea.
Blondul ii arunca unul din zambetele lui uriase.
"Naruto cel vesel mereu.Cum sa nu zambesti la randul tau cand il vezi ?" gandi fata.
Multumea in sinea ei ca exista cineva care oricat ar fi ea de deprimata o va face sa rada mereu.
Sakura zambi cald si porni cu blondul alaturi de ea catre academie.Mersera lent,discutand despre ce facuse Naruto in sat cu Hinata.
-A ras la toate glumele mele. spuse plin de sine baiatul in timp ce zambea si mergea cu mainile la ceafa.
-Era de asteptat. chicoti fata.
-Adica ?
Fata il privi uimita.Cum de inca nu isi dadu-se seama ? se intreba fata.Logic !Doar era Naruto.isi raspunse singura la intrebare.
-Of,Naruto ! exclama fata.
-Ce-i ? Ce am mai facut ? intreba confuz acesta.
"Probabil ca Hinata imi va multumi mai tarziu.Sper ! " gandi rozalia.
Trase aer in piept si ii spuse baiatului ce casca ochii la ea,asteptand un raspuns :
-Hinata te iubeste.
Naruto se opri din mers,ramand cu gura casca la propiu.
-Pe bune ? intreba blondul.
Copila isi dadu ochii peste cap amuzata.
-Da.Crezi ca as glumi cu asta ?
Zambetul lui imens lua locul mirarii.
-Pazea Hinata ca vine Naruto la tine ! spuse el gesticuland cu mainile.
Pe rozalie o bufni rasul.
-Sa inteleg ca o placi ? intreba fata in timp ce il privea cu viclenie.
Naruto dadu scurt din cap si merse,mai bine zis topaia,cu zambetul pana la urechi.
Sakura era bucuroasa pentru ei.Macar cei doi sa se iubeasca.Ce n-ar fi dat sa fie asa usor si la ea.Nu.Ea trebuia sa se indragosteasca de cel mai neaccesibil si dorit baiat din sat.Copila ofta si continua sa se certe in gandul ei pentru asta.
Ajunsera in curtea academiei.Desi era inca devreme,erau destui copii ce umblau pe acolo.
-Hinata ! striga blondul cand o vazu pe fata in grupul lor de prieteni.
-Naruto,stai! spuse fata si il prinse de incheietura pe baiat.
Acesta o privi cu ochii aceia albastri intensi.
-Ai grija ! Nu o da in bara,bine ? spuse prudenta rozalia.
Blondul dadu din cap de mai multe ori in semn afirmativ si alerga catre Hinata.
Sakura zambi si merse catre ceilalti.
Din nou sentimentul acela provocat de vis aparea in ea.Inima i se stranse si abia putea bate.Ii trebui toata taria pe care o avea sa zambeasca din nou cand ceilalti o salutara.Isi dorea sa se sune mai repede si sa trebuiasca sa stea in banca fara sa spuna nimic.Nu stia cat mai rezista prefecatoriei pe care era nevoita sa o puna in fata celorlalti ca sa nu intre la suspiciuni.
Se suna de ora.Copila ofta multumita.Nu credea ca va ajunge sa iubeasca acel sunet strident.
O lua inaintea prietenilor ei catre clasa.Merse atat de repede pe scari ca ajunse prima in clasa.Se aseza in banca ei si astepta sa intre profesorul.
Batea nervoasa cu degetele in banca pe cand ceilalti elevi se asezau la locurile lor.
Cineva se aseza in stanga ei.Il privi.Sasuke.
"Perfect! Alte amintiri." spuse nervoasa copila.
Nu mai rezista valurilor de emotii ce o cuprindeau.
Se forta si ii zambi.Acesta doar o privi.
"-Ce-i cu ea ?" intreba partea buna.
"-Nu stiu,dar nu e in apele ei." constata Uchiha.
Continua sa se uite la rozalie.Acesta privea absenta banca.Nu ii statea in fire asta.
Profesorul intra salutand politicos.Copii ii raspunsera la salut.Aveau ora de Istorie a Konohondei.
Sakura se bucura in sinea ei.Stia ca la acesta ora nu trebuia sa fie atenta,asa ca isi puse capul pe mainile incrucisate pe banca.Macar acum nu mai trebuia sa afiseze acel zambet fals.Nu ii vedea nimeni fata.Era incradata de suvitele roze.
-Elevi,astazi va voi povesti despre vestitul clan al Ingerilor. spuse senseiul si tranti o carte jerpelita pe catedra.
Capul fetei se ridica brusc.
Sper ca va placut…Bye !
Cap.19 : "- NUUU ! "
Alerga atat de repede cat ii permiteau picioarele.Se forta sa alerge si mai repede.Stia,simtea ca trebuia sa ajunga la capatul tunelului cat mai repede cu putinta.
Doar pasii ei alerti se auzea prin coridoul ingust si umed.Un miros de rugina si sange se simtea in aer.Peretii erau umezi si plini de mucegai.Doar o mica pata de lumina se zarea in departare.
Iesirea.
Lumina.Inima fetei salta de bucurie.Nu suporta mirosul ce ii intorcea stomacul pe dos,mai ales intunericul ce facea ca aceea scena sa para si mai sinistra.
Nu se oprea din alergat.Parul ii se lipise de ceafa,gat si fata din cauza transpiratiei.Plamanii parca ii luau foc.Fiecare gura de aer o ustura din ce in ce mai mult.
Aproape ajunse,dar cu fiecare pas facut in plus catre acea lumina alba,orbitoare,simtea ca ceva nu era bine.Parca acolo,dupa aceea lumina,ceva rau se intamplase.O partea din ea tipa sa se opreasca,dar nu putea ramane in intuneric.
"Nici gand !" isi spuse fata.
Alerga si mai tare.Nu conta ce o astepta acolo,nu putea sa ramana aici in intuneric.Se multumea doar ca era aceea lumina care sa o ghideze catre iesire.
Fara ea,copila s-ar fi asezat undeva,cu capul rezemat de genunchi si ar fi inceput sa planga si sa tipe.
De ce trebuia ei sa ii se intample asta ? se intreba fata disperata.
Intuneric si ceva malefic,amandoua impreuna construiau cea mai mare temere a ei.
Se mira ca nu se impiedica de ceva la felul cum alerga.
"Ah,la naiba cu iesirea aia,parca se indeparteaza !" isi spuse nervoasa Sakura.
Asa si era.Aceea pata de lumina se micsora,ca si cum se indeparta.
Nervoasa si plina de frica rozalia isi forta plamanii si picioarele sa functioneze la viteza maxima.Se intreba cum de nu avea chakra.Nu simtea nici macar un strop in tot corpul.Ceea ce ii facu ca teama sa ii creasca si mai mult.
Continua sa alerge,dar fara rost.Pata de lumina era precum un punct acum.
Sleita de puteri,copila se oprii.Cazu in genunci si isi ingropa fata in palme.Incepuse sa planga.
Printre degete si lacrimi observa o lumina alba.Adevarul ca nici nu era greu de vazut avand in vedere ca lumina tot tunelul.
Isi ridica incet fata si isi sterse ultimile lacrimi de pe obraz.Intinse cu grija un deget catre sfera mare de lumina ce parca palpaia.Cu cat apropia degetul de lumina cu atat mai tare ii batea inima.Raul.Il simtea,era aproape.Prea aproape.
La contactul cu sfera orbitoare,Sakura scose un tipat.Lumina o absorbise in ea.Simtea cum cade in gol,dar nu putea sa deschida ochii.Lumina era mult prea puternica.Isi puse mainile peste ochi si astepta sa simta durerea atroce atunci cand se va lovi de sol.
Cadea si cadea.Parca isi dorea se loveasca odata si sa scapa de acel vuet ce il facea corpul ei in cadere.Se saturase de parul ud de traspiratie ce ii flutura pe langa fata.Stia ca va regreta atunci cand va simti durerea,dar daca se intampla mai repede era mai bine.
-Haide odata ! tipa rozalia si intinse mainile pe langa ea.
Aerul cald ii trecea usor printre degete.Ar fi fost perfect daca aerul era rece.S-ar mai fi racorit.
Si peste mai putin de 2 secunse se intampla.Corpul ei se opri atat de brusc din cadere ca simti cum stomacul se lipeste de spate.Isi stapani cu greu greata ce se formase in gat si deschise ochii.
Alb.Si nimic mai mult.
Statea suspendata la mai putin de 5 centimetri de sol.Daca ala se putea numi sol.Era alb.Ca restul din jur.
Nu stiuse prin ce minune se putu misca.Se ridica incet."Solul" parea solid.Bun.Nu mai vroia sa cada din nou.Privi in jur,dar nu avea ce sa vada decat alb.Asta o linisti.Albul era o culoare pura,deci era de bine.Isi spunea nesigura fata.Totusi nu intelegea de ce avea acel sentiment ca se va intampla ceva rau.Asta ii facu inima sa bata atat de repede,parca alerga din nou.
Pasi incet si precaut.Nu stia de ce,dar parca astepta din moment in moment sa sara ceva sau cineva in fata ei si sa faca ceva,ceva oribil.
Rasufla nervoasa.Teama tampita ! spuse si se opri.
Ceva se contura in fata ei.Nu stia ce era.Un bolovan sau un animal.Ii era greu sa desluseasca ceea ce se materializa in fata ei la numai doi pasi de ea.
Astepta cu inima pulsand in gat,sa vada ce era.Si atunci se auzi.O voce joasa.Un geam sfasietor si dupa,o mana se ridica catre ea.
Copila facu ochii mari de spaima.
-Sakura…ajuta-ma ! spuse persoana.
Inima fetei se facu cat un bob de orez.Mainile ii transpirau si incepea sa tremure.
"O,Doamne !" spuse terifiata fata.
Acum totul era clar.Parul,hainele,corpul si fata erau clare.
Rozalia pasi in spate de frica cand constata cine era.
Shino.
Zacea intr-o balta de sange ce izvorea din el,dar nu era taiat.Era perfect sanatos la prima vedere,dar vocea si sangele spuneau altceva.
"Trebuie sa-l ajut." isi impuse fata.
Isi forta picioarele sa se miste in directia lui.Nu stia de ce ii era mai frica decat era normal.Inca tremura.
Nici bine nu facu doi pasi ca se impiedica de ceva aparut pe neastepate.Isi intoarse privirea si scena se repeta.Privea ingrozita cum din acea ceata se materializa un om.
Lee.
Din nou acesta sangera,dar fara rani.
Panica o cuprinse pe fata.Nu avea chakra.Nu ii putea vindeca.Se simtea vinovata si nervoasa deoarece nu stia de ce nu avea chakra.
Ii privi pe cei doi baieti ce o rugau sa ii ajute.Se simti si mai neputincioasa.
Pentru prima data in viata ei nu stia ce trebuia sa faca.Prea multe emotii se acumulasera in ea.Groaza,furia,neputinta,era putinile trairi ce zaceau acum in ea.
Dar cand credea ca lucrurile nu puteau fi mai rele…ei…au devenit si mai si.Rand pe rand,formand un cerc,se profilau,zacand,prieteni,bona,trupa si senseiul ei.Persoanele pe care le iubea.
Cu toti zageau in sange si le cerea ajutorul.
Atunci inima i se stranse in piept vazand ca Sasuke nu era acolo.Nu stia sigur daca era de bine sau de rau.
POC !
Pe neasteptate in fata ei aparu dintr-un nor de fum Orochimaru.
Mania lua locul tuturor sentimentelor ei cand il vazu.Pumni ii se stransera si dinti ii se inclestara puternic.
Orochimaru o privi precum priveste un om nebun un animal ranit,amuzat.Isi inclina putin capul spre dreapta si o privi cu zambetul pe buze.
Sakura se ridica brusc in picioare fiind gata sa il pocneasca fix in fata.Nu intelegea cum incapea atata cruzime si nepasare intr-un singur om.Dar el nu mai era om din clipa cand in inima lui nu mai exista pic de dragoste,devenise un monstru fara sentimente,doar plin de ura si sete de putere.Grotesc dupa standardele fetei,defapt dupa standardelei oricui e de partea binelui si intreg la minte.
Si atunci la fel cum aparuse,scose din gura ; asta o facu pe copila sa se infioare si abia sa se abtina sa nu vomite ; o sabie lunga,pe care o apuca cu mana dreapta.Isi duse mana stanga la spate si cand o aduse inapoi,Sakura incremeni.
Mana lui Orochimaru strangea parul negru a lui Sasuke.Acesta parea la fel de bolnav si de ranit la fel ca si ceilalti din cerc,ce inca mai cereau ajutorul rozaliei.
Sangele ce se scurgea din ei ajunse pana la picioarele fetei.Nu ii dadu importanta,era mult prea marcata de aparitia brunetului.
Un ras bolnav se auzi din gatul monstrului.Sakura tresari si abia se abtinea sa nu ii rupta corpul bucatica cu bucatica,dar stia ca nu avea sanse,nu cand nu avea pic de chakra in ea.Era total neputincioasa.Niciodata in viata ei nu se simtise asa de rau cum se simtea acum.Se simtea vinovata pentru tot,desi nu stia ce se intamplasera cu prieteni ei.
Limba lunga si despicata ca a unui sarpe,a lui Orochimaru,se lungi pana cand atinse asa zisa podea alba patata cu sange.Linse incet o portiune din sange si il ridica catre buze.Orochimaru zambi si se linse pe buze de sangele ramas.
-Este un monstru ! tipa Sakura catre el.
Asta nu-l afecta cu nimic pe acesta,doar il facu sa rada din nou.De data aceasta cu si mai multa pofta.
-O spui de parca ar fi ceva rau. spuse amuzat acesta.
Copila facu o grimasma de parca ar marai.
Nu putea risca.Sasuke era in mainile lui.Asta o facu sa isi bage unghiile in palme de furie.
Orochimaru o privi plin de sine si indrepta catre gatul brunetului sabia ce luci rozaliu din cauza sangelui de jos.
-NUUU ! zbiera copila si cazu in genunchii.
Deja nu mai putea.Oricum nu putea face nimic,decat sa planga.Macar se descarca.
-Te rog,nu ! Omoara-ma pe mine,nu pe el. il implora aceasta in timp ce tinea capul in jos si lacrimile se amestecau cu sangele de pe "podea" .
-Ce inima mare ai. spuse pe un ton jalnic de copil Orochimaru.
Aceasta il privi.Setea de putere,era singului lucru ce il vedea in ochii lui.
Ii veni o idee,desi nu trebuia sa faca asta nici in ruptul capului.Asta insemna sfarsitul lumii,dar ea era gata sa o faca doar sa il stie pe el in viata.
-Iti dau sangele meu,numai lasa-i in viata. spuse si se ridica incet in picioare si gesticula in timp ce vorbi,catre cei ce zaceau pe jos.
Se stia ca sangele Ingerilor era magic,defapt divin.Daca beiai chiar si o picatura din el deveneai nemuritor.De aceea incercase Orochimaru si alti sa ii omoare pe Ingeri,ca sa le bea sangele si sa devina nemuritori.Dar nimeni nu reusise asta,toti in afara de Orochimaru fusesera omorati in aceea noapte sangeroasa si dupa Ingerii au plecat in Rai,pentru ca le era interzis sa omoare chiar si o musca,dar ei o facusera sa o protejeze pe Sakura,cea mai puternica fiinta de pe planeta.Era rodul iubiri dintre doi Ingeri.Asta o facea sa aiba puteri inimaginabile.
-Ce oferta tentanta ! Cum de se face ca stii mereu ce vreau ? A da,pentru ca esti un Inger Negru,ei stiu totul,nu ? spuse ironic Orochimaru si apropie si mai mult sabia de gatul brunetului.
Inima fetei batea frenetic,dar ea abia daca o simtea.Ce importanta avea acum ceva cand cel pe care il iubea era in pericol de moarte ?
-Dar asta pot sa iau si singur.Mai tarziu.Acum vreau doar sa te distrug in interior,in asta fel incat sa vii la mine implorandu-ma sa te omor si sa iti iau sangele. spuse pe un ton infiorator acesta si fara sa clipeasca macar reteza capul brunetului.
Sakura incremeni,dar tipa cat o tinura plamanii.
-Au ! exclama fata cand cazuse de pe scaun pe cimentul rece al balconului.
O durea ingrozitor tampla dreapta.Se ridica cu greu in picioare.Era ametita.
Se uita in jur.Un sentiment de usurare o cuprinse.Visase doar.Se linisti si se aseza din nou in scaun.Isi infasura patura in jurul umerilor si privea soarele cum rasare.Defapt nici nu era constienta de ivirea zorilor,se gandea la visul straniu pe care il avuse.Ceea ce o facea sa se ingrozeasca era faptul ca visele Ingerilor prevesteau ceva.Intotdeauna aveau legatura cu ceea ce se intampla in viata Ingerului.Asta o facu pe rozalie sa se ridice hotarata din scaun.Arunca patura de pe ea,puse o mana pe balustrada balconului si sari in gradina din spatele casei.Ateriza lin.Chakra pulsa prin venele ei.Se bucura ca nu mai simtea acea vinovatie din vis cand constata ca nu avea cum sa ii vindece pe prieteni ei.Se bucura ca niciodata cand chakra alba se acumula pe palma ei.O privea fascinata,ca si cum nu o mai vazuse niciodata.Zambi.
Trebuia sa isi descarce nervi ce ii acumulase in vis si ce era mai bun decat sa distruga ceva ?
Din numai 3 pasi ajunse in fata unui arbore.Defapt ce mai ramase din el.Un trunghi mare cu cateva scobituri ici si colo.
Isi acumula si in mana stanga chakra.Palme erau acoperite de energia alba.Isi dadu un picior in spate pentru a-si lua elan si lovi cu putere trunghiul.
Busteanul exploda in milioane de aschii.
Zambi ii se lati.Se simtea mult mai bine.Se descarcase,dar isi daduse seama ce inseamna visul.Cat alergase prin acel tunel insemna ca o astepta un drum lung si intunecat de parcurs.Lumina oribitoare ce se indeparta si apoi brusc se apropie de ea era capcana pe care i-o va intinde Orochimaru.Iar acel cerc format din prieteni ei insemna ca cu toti erau amenintati de acel monstru.Iar Sasuke aflat in mainile lui,nu insemna nimic altceva decat ca se va folosi de baiat ca sa ajunga la ea.Sa obtina ce vrea santajand-o.Copila nu se temea.Stia ca va ajunge indeajuns de puternica ca sa-l invinga.Nimeni nu va fi ranit din cauza ei.Nu permitea asta.Nu admitea ca cineva apropiat sa pateasca ceva din cauza ei .In nici un caz ! isi spuse fata si se aseza pe iarba rece.Se intinse si privea cerul ce devenea incetul cu incetul albastru.
Se calma.
Dupa mai bine de un sfert de ora,se ridica incet si porni catre casa.Abia mergea,dar pasii ii erau hotarati.Orochimaru va muri in mana mea ! jura fata in sinea ei.
-Buna dimineata ! spuse doica cu zambetul pe buze cand o vazu pe fata intrand.
-‘Neata ! spuse incet si se aseza la masa.
Nu vroia sa manance,dar stia ca asa va starni suspiciuni lui Mykato.
Batrana puse repede pe masa o farfurie plina cu mancare si un pahar de lapte alaturi.
Mirosul era delicios,dar fetei nu ii suradea deloc.Un nod imens ii se puse in gat.Incerca sa bea putin lapte,dar degeaba.Corpul ei refuza hrana.
Abandona repede ideea de a manca si se ridica de la masa.
-Sakura,te simti bine ? intreba ingrijorata doica.
"Perfect !" gandi cu ironie rozalia.
-Da,sunt bine.Nu am pofta de mancare. spuse fara sa se intoarca catre femeie.
Batrana se posta in secunda 2 in fata ei,studiind-o.Ii ridica fata cu mainile pentru a o putea privi in ochii.
-Ce e cu tine fetito? intreba bland aceasta.
Sakura inchise ochii obosita.Stia ca nu avea nici o sansa sa o minta,de parca ii reusea ei asa,dar se gandi ca poate daca nu spune tot va fi bine si nu va da de banuit.Nu vroia sa o ingrijoreze si pe doica sa.
-Am visat doar.
-Ce ai visat ? intreba precauta batrana.
-Totul e bine,Mykato,nimic de care sa te ingrijorezi ! incerca sa o linisteasca fata.
Batrana zambi dulce,se apropie de fata ei si ii spuse bland :
-Stiu ca nu am de ce.Stiu prea bine de ce esti capabila.Regina Ingerilor. spuse si facu din cap o mica plecaciune si pleca catre bucatarie.
Copila ofta,dar zambi imediat.O bucura increderea ce o avea doica sa in ea.Era incurajator.
Urca repede in camera sa si se tranti imediat in pat.Privea tavanul vazand prin el.Se gandea iar la visul acela.
"Eh,fie ce-o fi ! Am facut fata la multe,pot sa fac fata si la asta." se incuraja singura rozalia.
Privi ceasul ce se afla pe noptiera de langa pat.Indica 06 : 43.Mai bine se pregatea de scoala.Nu avea chef sa mearga repede.
Se ridica alene din pat si se duse catre baie.Termina repede si se imbraca cu ce ii veni la mana.O pereche de pantaloni,o maleta si o jacheta impreuna cu niste cizme fara toc.
Isi dadu bluza de pe ea.Amintirea acelui sarut ratat cu brunetul ii reveni in minte.Se stramba.
Continua sa se schimbe cat mai repede.Nu mai rezista in casa.Vroia cu disperare ca aerul rece sa ii inunde narile si sa ii ravaseasca parul.Simtea ca peretii se strang in jurul ei.
"Ce prostie ! Ah,trebuie sa ies !"
Spuse in gand si cobora in graba scarile,doua cate doua.
-Mykato,am plecat la academie! striga fata in timp ce deschise usa.
-Dar,fata mea,e devre… . dar nu mai termina de spus ca rozalia deja inchise usa in urma ei.
Doica dadu din cap in semn de dezaprobare.Stia ca Sakura era tulburata,dar se linisti imediat.Fata era o luptatoare in toate sensurile.Va face ea fata la tot.
Vantul batea cu putere peste sat.Lumea deja misuna pe strazi.Cerul era mohorat.Nu avea sa fie o zi prea calduroasa.
Suvitele fetei erau fluturate puternic de vantul rece de toamna.Ochii incepeau sa ii lacrimeze.Nu stia sigur daca era din cauza vantului sau din cauza sentimentului de melancolie care o cuprinse.Cert era ca se abtinea cu greu sa nu se tranteasca in mijlocul drumului si sa inceapa sa planga pana va uita totul.
Copila ofta prelung.Stia ca nu va face asta,desi si-o dorea din tot sufletul.Se forta sa mearga incontiuare.
-Hei,Sakura ! striga cineva din spatele ei.
Rozalia se opri si se intoarse.
-Buna Naruto ! spuse fara vlaga aceasta cand baiatul se apropie de ea.
Blondul ii arunca unul din zambetele lui uriase.
"Naruto cel vesel mereu.Cum sa nu zambesti la randul tau cand il vezi ?" gandi fata.
Multumea in sinea ei ca exista cineva care oricat ar fi ea de deprimata o va face sa rada mereu.
Sakura zambi cald si porni cu blondul alaturi de ea catre academie.Mersera lent,discutand despre ce facuse Naruto in sat cu Hinata.
-A ras la toate glumele mele. spuse plin de sine baiatul in timp ce zambea si mergea cu mainile la ceafa.
-Era de asteptat. chicoti fata.
-Adica ?
Fata il privi uimita.Cum de inca nu isi dadu-se seama ? se intreba fata.Logic !Doar era Naruto.isi raspunse singura la intrebare.
-Of,Naruto ! exclama fata.
-Ce-i ? Ce am mai facut ? intreba confuz acesta.
"Probabil ca Hinata imi va multumi mai tarziu.Sper ! " gandi rozalia.
Trase aer in piept si ii spuse baiatului ce casca ochii la ea,asteptand un raspuns :
-Hinata te iubeste.
Naruto se opri din mers,ramand cu gura casca la propiu.
-Pe bune ? intreba blondul.
Copila isi dadu ochii peste cap amuzata.
-Da.Crezi ca as glumi cu asta ?
Zambetul lui imens lua locul mirarii.
-Pazea Hinata ca vine Naruto la tine ! spuse el gesticuland cu mainile.
Pe rozalie o bufni rasul.
-Sa inteleg ca o placi ? intreba fata in timp ce il privea cu viclenie.
Naruto dadu scurt din cap si merse,mai bine zis topaia,cu zambetul pana la urechi.
Sakura era bucuroasa pentru ei.Macar cei doi sa se iubeasca.Ce n-ar fi dat sa fie asa usor si la ea.Nu.Ea trebuia sa se indragosteasca de cel mai neaccesibil si dorit baiat din sat.Copila ofta si continua sa se certe in gandul ei pentru asta.
Ajunsera in curtea academiei.Desi era inca devreme,erau destui copii ce umblau pe acolo.
-Hinata ! striga blondul cand o vazu pe fata in grupul lor de prieteni.
-Naruto,stai! spuse fata si il prinse de incheietura pe baiat.
Acesta o privi cu ochii aceia albastri intensi.
-Ai grija ! Nu o da in bara,bine ? spuse prudenta rozalia.
Blondul dadu din cap de mai multe ori in semn afirmativ si alerga catre Hinata.
Sakura zambi si merse catre ceilalti.
Din nou sentimentul acela provocat de vis aparea in ea.Inima i se stranse si abia putea bate.Ii trebui toata taria pe care o avea sa zambeasca din nou cand ceilalti o salutara.Isi dorea sa se sune mai repede si sa trebuiasca sa stea in banca fara sa spuna nimic.Nu stia cat mai rezista prefecatoriei pe care era nevoita sa o puna in fata celorlalti ca sa nu intre la suspiciuni.
Se suna de ora.Copila ofta multumita.Nu credea ca va ajunge sa iubeasca acel sunet strident.
O lua inaintea prietenilor ei catre clasa.Merse atat de repede pe scari ca ajunse prima in clasa.Se aseza in banca ei si astepta sa intre profesorul.
Batea nervoasa cu degetele in banca pe cand ceilalti elevi se asezau la locurile lor.
Cineva se aseza in stanga ei.Il privi.Sasuke.
"Perfect! Alte amintiri." spuse nervoasa copila.
Nu mai rezista valurilor de emotii ce o cuprindeau.
Se forta si ii zambi.Acesta doar o privi.
"-Ce-i cu ea ?" intreba partea buna.
"-Nu stiu,dar nu e in apele ei." constata Uchiha.
Continua sa se uite la rozalie.Acesta privea absenta banca.Nu ii statea in fire asta.
Profesorul intra salutand politicos.Copii ii raspunsera la salut.Aveau ora de Istorie a Konohondei.
Sakura se bucura in sinea ei.Stia ca la acesta ora nu trebuia sa fie atenta,asa ca isi puse capul pe mainile incrucisate pe banca.Macar acum nu mai trebuia sa afiseze acel zambet fals.Nu ii vedea nimeni fata.Era incradata de suvitele roze.
-Elevi,astazi va voi povesti despre vestitul clan al Ingerilor. spuse senseiul si tranti o carte jerpelita pe catedra.
Capul fetei se ridica brusc.
Sper ca va placut…Bye !
Ficurile mele : Ingerul Negru ( Sakura ) si Doi ochi albastri ( hentai +18 )
I love colour blue ! :love: