How to love an angel

[MisS.sAdiStic]

La la la, iata-ma. Ti-am spus ca voi reveni ;))
Mi-a placut capitolul. Actiunea a decurs bine, personajele, pana acum, nu am nici una preferata. M-a atras Lucifer dar inca nu stiu pana la ce nivel de rautate este in stare sa ajunga pentru a-mi atrage atentia, deci astept sa vad ce se mai intampla. Lucius nu e ingerul de care m-as indragosti, nu are acea aura masculina, fermecatoare.
Despre Amelia nu ai dat prea multe detalii, as vrea sa stiu ce este cu ea si ce cauta pe langa Lucifer, daca il iubea sau daca pur si simplu ii era doar o sclava. Ce trecut a avut si cum a ajuns langa Lucifer.

Ai avut mici greseli: foarme - forme
Firar - Fir-ar
stigase - strigase
imansa - imensa
nabii - naibii
baga-se - bagase
scrile - scarile
sairt - sarit
cua - cu
plinde - plin de
deinva - devina

Cam atat am vazut ;)). Astept urmatorul capitol din perspectiva lui Lucifer, m-a atras si vreau sa vad ce personalitate are/ii creezi.

Succes si multa inspiratie!

[A'Svear]

Thanks de comentarii :*. Ma bucur ca v`a placut ce am scris si scuze pentru greseli.
Se pare ca a aparut si un nou personaj...car sincer nu aveam de gand sa il bag prea mult in seama...dar aiata ca are si el o oarecare importanta

Lucifer
Fratele mai mare al lui Lucius, legati prin schimbul de sange dupa ce au devenit ingeri. Lucifer a hotarat ca e o pierdere de timp sa fii inger pazitor si a devenit demon, trecand de partea raului. A ajuns cel mai puternic dintre demoni. Este o persoana sadica, perversa si foarte extravaganta. Doreste ca Jasmine sa fie moarta si nu isi suporta fratele mai mic Lucius, deasemenea dorind sa il ucida si pe el.

Jasmine P.O.V.

E nedrept! Incorect! Ilogic! Sunt proasta defapt, asta e toata problema. Si plang. De ce plang? Fiindca l-am iubit. M-a inselat. M-a jucat pe degete. Si e vina mea, fiindca l-am crezut. Gata! E deja absurd! Am bocit toata dimineata, ajunge. Plus ca trebuie sa plec la cursuri si nu pot merge asa, ca o mortaciune.
Am lasat fosta mea perna albastra din brate. Fosta perna albastra, ca cerul senin, fiindca acum era plina de rimel. M-am dus spre baie inca suspinand. Am luat un disc si demachiant si am inceput sa ma curat de mascara care ma facea sa arat batuta. Dar am pus prea multa lotiune si mi-a intrat in ochii. Am izbucnit din nou in lacrimi. Acum aveam un pretext, mi-a intrat demachiant in ochi. Off, de ce ma ascund dupa deget? Nici nu ma mai obosesc. Am trantit tot cum am apucat. Am stins becurile, mi-am luat geanta si am plecat. Nu imi pasa cum arat.
Am iesit afara. Macar vremea era de parte mea. Statea sa ploua. Stropi mari au inceput sa se zdrobeasca de pamant. Acum aveam motiv sa am chipul ud, puteam sa imi las lacrimile sa imi raneasca sufletul in voie. Am ajuns in parc. Am intors capul, sa vad banca acum goala, udata de ploaie. Am ramas asa mai multe minute, uitandu-ma in gol. Doua brate calde mi-au imbratisat trupul, iar stropii nu ma mai loveau in cap semn ca aveam o umbrela deasupra.
- Lucius? am intrebat nevinovata.
Ce repede zboara gandurile. Am pornit de la ura care o simteam acum pentru Mougly si am ajuns sa ma gandesc la Lucius. Dar am fost trasa din nou in realitate, cand bratele care mi-au cuprins cateva momente corpul, m-au intors cu brutalitate.
- Nu, sunt eu. Te rog, iarta-ma! Intelege-ma! Stii cat tin la tine... Uite, am sters pana si numarul ei din telefon, spuse in timp ce imi arata ecranul luminos al mobilului.
- Nu ma intereseaza! Da-mi drumul, am spus fara nici un sentiment in voce.
Nu a vrut sa ma elibereze asa ca am facut-o singura, printr-un sut la punctul sensibil. Lovitura mea a avut efect si mi-a dat drumul. A rostit o injuratura printre dinti in timp ce se apleca de durere. Imi vene sa ii sar in brate, sa il sarut si sa ii spun cat il iubesc. Dar am vazut-o pe ea, dupa un copac cum se uita cu ura la mine. M-am intors pe calcaie si am pornit din nou prin ploaia din ce in ce mai puternica.
Un tunet puternic a brazdat cerul. Am tresarit, dar m-am calmat rapid. Nu aveam energie nici sa ma sperii. Am continuat sa merg, ca dupa putin timp sa observ ca picaturile reci de izbeau de suprafata unei umbrele din nou. Albastre de data aceasta. Fara imbratisari si fara scuze tampite. Lucius mergea absent langa mine, tinand umbrela astfel incat sa ne acopere pe amandoi. Am inclinat usor din cap in semn de multumie iar el a zambit usor. Ma bucur ca nu a incercat vreo conversatie stupida de care nu aveam nici un chef.
In urmatoarele cinci minute eram deja pe holurile facultatii. Simteam toate privirile care se indreptau spre mine in timp ce trecea. Imi doream atat de mult sa ma pun in genunchi si sa plang, sa urlu si deasupra tuturor sa injur. Sa injur fiecare persoana in parte cum imi vine la gura. Dar am reusit sa ma abtin. Am continuat sa merg tacuta, in timp ce Lucius ma urma atent, arucand din cand in cand cate o privire neprietenoasa celor mult prea curiosi, ce se holbau la mine cu o adevarata nesimtire. Dar in mersul meu de mort viu, m-am lovit de un corp mare, matahalos. Am ridicat capul sa vad pe cine am lovit, iar in fata mea se afla un tip de aproape doi metri. Parea puternic, ca un bou si de vreo trei ori mai urat.
- Tu! spuse in timp ce arata cu degeteul aratator indreptat spre mine.
Chipul ii se inrosi de furie si isi musca usor buza inferioara. Si-a lasat mana mare in jos si a pornit mai departe, eliberandu-mi drumul spre sala de curs. Am continuat sa merg, putin socata de cele intamplate pana ce am ajuns in fata unei usi mari, maro deschis, insemnata de tot felul de semne si impodobita de guma de mestecat din plin. In mod normal trebuia sa imi fie scarba sa o si ating, dar am apasat pe cleanta fara tragere de inima ce-i drept. Am intrat in sala incapatoare si am mers pana in ultima banca. Sincer habar nu am de ce Lucius prefera sa stea cu o persoana mai mult moarta decat vie. L-am vazut cum s-a asezat pe scaun fara sa scoata un sunet.
Apoi am asteptat mai bine de zece minute, pana sa vina proful. Cand a intrat in sala becurile s-au stins brusc apoi s-au reparins, dar continuau sa palpaie. Ne-a explicat foarte calm ca sunt probleme cu electricitatea de la furtuna, de aceea ne va da doar tema proiectelor si va spune echipele. Uram partea aceasta din an. Se apropia sesiunea si o data cu ea nenorocitul asta de proiect. In fine, am ascultat in liniste cum numea membrii echipelor in ordine alfabetica.
- Miracle Jasmine, face echipa cu Morgan Lucius. Aveti aici plicul cu subiectul. Spor la lucru.
M-am holbat putin la plicul albastru din mana mea. Dar sincer imi convenea sa lucrez cu el. Nu am scos subiectul. N-aveam chef. Ii l-am intins linistita. M-am ridicat in liniste de pe scaun, mi-am salutat profesorul politicoasa si am plecat din sala.
Am iesit pe coridor, ca sa observ ca toate luminile erau stinse. Am inghitit in sec si am ramas locului cateva secunde bune. Nu arata prea primitor acel loc. M-am speriat cand am auzit usa deschizandu-se in spatele meu. Imaginatia mi-a luat-o razna dar m-am linistit cand i-am vazut chipul inexpresiv al lui Lucius. Parea foarte ganditor, nelinistit. A venit spre mine si m-a sarutat usor pe frunte, apoi si-a sprijinit fruntea de a mea, aplecandu-se usor. Avea cel putin zece centimetri in plus fata de mine, asta era sigur.
- Sa ai grija de tine, bine? intreba calm in timp ce mi-a luat mana intr-a lui.
- Ihi.
Si-a despletit mana usor, dar eu mi-am intins-o dupa el. Nu voiam sa plece. Ma linistea prezenta lui. Si am vazut si ca nu mai era atat de disperat in prezenta mea. Era de-a dreptul relaxat.
M-am intors pe calcaie si am pornit spre iesire. Locul arata intradevar infiorator. Am pasit incet, cu o oarecare groaza. Aveam o presimtire proasta. Si in plus simteam ceva ciudat aici. Fiindca lumea nu e alcatuita numai din oameni. Am mai pasit cativa metri, dar toate gandurile si miscarile mi-au fost paralizate de cateva sunete ce venea din stanga mea. M-am lipit instinctiv de peretele drept, dar atata noroc am avut, incat am aflat apoi ca era o usa. Doua maini mari m-au tras cu brutalitate in incapere si m-au pus cu spatele la peretele fara sa pot face o miscare. Era acelasi tip ciudat de pe holul. Si tot la fel de furios. In spatele lui am putut-o vedea pe Mary, care statea si se uita.
- Ajuta-ma, am spus cat de tare am putut, fiindca abia puteam respira in stransoarea urangutanului ala.
Dar nu a schitat nici macar un gest. Din spatele ei am vazut cum vine un tip imbracat extrem de ciudat. Purta niste pantaloni negrii, stramti pe picior si un fel de halat, tot negru cu pene la gat, desfacut, expunand un abdomen superb. A atins fata lui Mary cu degetele lui lungi si subtiri, apoi s-a aplecat deasupra ei si a sarutat-o cu pasiune. La sfarsit, spre dezgustul meu, i-a lins buzele din nou lasand o urma de saliva pe fata fetei. Eu am mijit ochii si am inghitit in sec, iar el a zambit vazandu-mi expresia.
- Mary, ce facem cu ea? intreba acesta provocator.
- Mary, nu asculta, nu e om! Nu il crede!
Dar cuvintele mele au fost in zadar. Fata era prea absorbita de prezenta nemernicului acela. Puteam simti aura din jurul lui. Era intunecata, plina de dispret. Ma ura. Voia sa ma vada moarta. Aproape ca puteam vedea in ochii lui de un albastru spalacit, imaginea trupului mea alb si rece, intr-o balta de sange. Sadic. Am inchis ochii o fractiune de secunda sa imi recapat calmul. Dar in acel moment in care am clipit, am ratat un gest al barbatului si urangutanul din fata mea m-a lovit cu putere apoi mi-a dat drumul. Initial am cazut in genunchi, dar o alta lovitura m-a doborat la pamant. Stiam ca vor urma si altele asa ca am inchis ochii. Dar nu au continuat, fiindca un urlet animalic i-a facut pe toti sa tresara.
Din intuneric a sarit un corp sia doborat matahala din fata mea cat ai clipi.
- Lucifer! a strigat nervos Lucius care statea acum in fata mea. Ce i-ai facut nemernicule?
S-a aplecat deasupra mea si mi-a atins usor chipul. Nu puteam sa deschid ochii, nu acum. Furia pe carea o emana Lucius era de-a dreptul fierbinte, ca o aura in jurul lui. Dar furia lui era diferita de cea a lui Lucifer. Voia sa ma protejeze, era furios pentru ce imi facuse-ra.
- E inconstienta, adauga acesta din nou, dupa care s-a ridicat in picioare.
Dar eram constienta, chiar foarte constienta. Am ramas culcata si am vazut cum tipul ciudat si-a dat jos halatul acela caraghios. In spatele lui a aparut o pereche mare de aripi negre. Si Lucius a avut aceiasi reactie. Numai ca el nu purta halat de gay si aripile lui erau albe, imaculate, ca ale unui inger. Am crezut ca vor lupta, dar cel cu aripile negre s-a retras intr-un colt si le-a ordonat celor doi sa lupte in locul lui.
Eram ingrijorata pentru Lucius, dar nu ma puteam misca de fel. Mi-am intors din nou privirea spre el. Ochii sai au prins o nuanta profunda de albastru.
- Stati deoparte! a spus, vocea auzindu-se in ecou.
Acestia au ascultat si s-au dat in laturi. Lucifer zambea, plin de sine.
- Nu te credeam in stare de asta, fratioare.
Dar Lucius era deja langa mine. M-a luat in spate. Aripile ii disparusera, iar eu incepeam sa ma simt foarte obosita. Am inchis ochii, sa opresc un val de lacrimi care voia sa isi fac aparitia pe fata mea. Afara nu mai ploua si era o inabuseala neplacuta.
Nu m-am putut abtine si am dat drumul lacrimilor sa curga. Eram speriata, ingrozita. Dintodeauna am stiu ca e ceva mai mult in lumea de cat ceea ce puteam vedea. Mi-am apasat mai tare chipul, care acum era umed, pe umerii sai goi. Piele ii ardea si era foarte fina. Mici zgarieturi, ici colo. Chestia ciudata e ca locul unde atingeau lacrimile mele se formau rani.
-Te-ai trezit? intreba el bland.
- Aha, am raspuns lipsita de viata. Lucius, ce esti tu?
Se vede ca l-am luat pe nepregatite. Nu stia ce sa spuna. De vreo doua ori a incercat ceva dar nua reusit sa rupa cuvintele.
- Doar un baiat, spuse in cele din urma. Un baiat care va avea grija de tine mereu.
- Atunci e bine...
Am ajuns in parc. S-a pus pe o banca, semn ca eram destul de grea. Eu mi-am sprijinit capul de umarul lui. Nu mai erau nori, deci puteam vedea stelele.
- Unu, doi, trei, patru, cinci...
- Sase, sapte, opt, completa el.
M-am uitat mirata la el, dar tot ce am primit a fost un zambet calm. Se vedea pe chipul lui ca e obosit, dar continua sa zambeasca. Am zambit si eu si am continuat sa numar.
456 de stele,pana am adormit cu capul sprijinit de umarul lui...

[BloodyInnocence]

deci... mai multa descriere te rog... mi-ar fi placut sa detaliezi mai mult ce sa intamplat in acea camera..
ai cateva greseli de tastare dar nimic grav, insa chiar nu pot sa ti le enumar acum... ma c-am prins somnul din urma...:( sorry.
un capitol frumos. imi place cum decurge actiunea, ai redus viteza fata de celalalt fic si asta este foarte bine, acum mai trebuie sa lucrezi la descriere si totul va fi absolut perfect.
Te astept sa vii cu un nou capitol cat poti tu de repede, sa nu ma faci sa astept, urasc sa astept:P
Bafta la scris!

[Just Sugar]

hmmm am aparut si eu pe aici...deci asa cum ti-am spus si cand am vorbit ficul mi se pare super tare

ideea ficului este interesanta...
la primul capitol am murit de ras....auzi tu a plans mai mult cand a murit Michael Jackson decat cand a murit bunica-sa...faza asta a fost dura
mi-a placut si faptul k de fiecare data cand ea il atinge el se raneste.

acum sa revin la capitol asta...deci Lucifer ii fratele mai mare a lui Lucius...interesant
mi-a placut cum a interveni Lucius si a salvat-o pe Jasmine...si ea l-a vazut cu aripi, chiar as vrea ca el sa ii spuna ce este de fapt

la descriere mai ai de lucrat cat de cat...
imi place faptul ca scrii din perspectiva ambelor personaje...dialogul nu este sec
greseli nu am vazut, mai bine zis ma interesat mai mult ideea ficului...

astept urmatorul capitol...
spor la scris si kiss ya

[Irukandji]

Ti-am promis ca azi iti las comm deci, uite-ma aici.
Ideea imi place foarte mult. E destul de originala si chiar draguta. Imi place cum dezvolti insa grabesti putin ectiunea. Mai ales atunci cand Jasmine l-a vazut pe prietenul ei cu alta. Totul se intamplase prea repede. Puteai sa mai dezvolti putin, sa descrii niste sentimente... intelegi tu. Descrierea ti-ar mai trebui inca, dar sa nu o tragi de par. Incearca sa faci totul natural, fara efort. Atunci totul iese mai frumos. Dialogul nu e sec si nici mult, deci la capitolul asta esti bine :P.
Ceea ce m-a deranjat sunt dezacordurile, si uneori greselile de exprimare. Nu ti le enumar decat pe cele din ultimul capitol, pentru ca ar fi altfel cam multe...

Mai putin avea sa planga, iar eu mai putin si imi luam campii.

asta stiu ca nu e din acest capitol dar m-a cam enervat :)). E greseala de exprimare. Trebuia sa zici " Mai avea putin si plangea, iar eu imediat imi..." si de aici nu am mai inteles ce voiai sa zici, si nici nu vreau sa dau cu presupusul si sa zic ceva aiurea.

dar toate gandurile si miscarile mi-au fost paralizate de cateva sunete ce venea din stanga mea

. Gandurile si miscarile venea.... interesant, interesant. Ai inventat o noua gramatica.

Era acelasi tip ciudat de pe holul

amuzanta propozitie, dar gresita. nu trebuia sa articulezi ultimul cuvant.

imaginea trupului mea alb si rece

dar frumos mai e trupul ta....

Cam asta ar fi. Ai grija la astfel de greseli pentru ca sunt enervante, si risti ca cititorul sa nu inteleaga ce zici. Mai ai si greseli de tastare, dar alea nu ma deranjeaza prea tare. Mai citeste capitolul inainte de al posta.
La fel cum s-a mai zis inaintea mea, puteai sa mai descri putin ce s-a intamplat in camera, pentru ca fost putin grabita actiunea. Ai grija pe viitor.
Spor la scris si astept nextul cat de repede, pentru ca e fainut :P. Imi place :x :X. Ja ne :bye:

[A'Svear]

HeLLo There...Va multumesc mult pentru comentarii :* Iata noul capitol and I hope you`ll like it :3

Capitolul 5
Lucius P.O.V.

Nemernicul de Lucifer...Off sper sa arda, sa crape! Dar oare voi fi pedepsit daca il omor cu mana mea? Avand in vedere ca sunt inger si el e demon. Ba nu pot...De ce nu pot? Fiindca el e fratemiu si nu pot sa il ucid datorita schimbului acela stupid de sange. Auci! Mda' se pare ca inca nu sunt imun la blestemul lui Jasmine. M-am uitat la mana mea ce mi se vindeca in fata ochilor. Un zambet timid si-a facut loc pe chipul meu. Mi-am intors privirea spre ea. Inca doarme. Doamne cum poate sa dorma in frigul asta? Brrr...Da, de fapt eu sunt tipul fara bluza...
- Jasmine, trezeste-te. Nu vreau sa fiu responsabil daca faci pnomonie, am spus pe un ton bland.
- Mmm, imi e somn. Ma duci tu?
Am fata de magar nu? Dar sincer, nu ma deranjeaza, nu cand e vorba de ea. Am luat-o usor in brate si am inceput sa merg, garbind pasul fiindca frigul inteapa...
- Apropo, unde...
Dar nu am reusit sa imi termin intrebarea fiindca ea dormea...Din nou! Cum poate cineva sa adoarma asa? In orice loc, in orice conditii, asta este un record. Mda' mergem la mine... Dar in urmatoarea secunda am simtit cum rosesc. Mai, sunt inger! Nu ar trebui sa ma gandesc la asa ceva nu? Am inghitit in sec. Asta-i viata.
In zece minute, timp in care ganduri din ce in ce mai perverse mi-au invadat creierul la fiecare pas, am ajuns in fata blocului. Doamne dai sa mearga liftul, Doamne dai sa mearga liftul! Ura, functioneaza! Am urcat si am apasat pe butonul pentru etajul patru. In cateva secunde eram sus, ceea ce mi-a mai smuls inca un zambet gandidu-ma ca voi sta in cele din urma jos. Fata asta nu e un fulg de nea sa stiti!
Am deschis usa care spre uimirea mea era descuiata. Ciudat, niciodata nu las ucisile descuita. Las becurile aprinse, dar asta e alta mancare de peste. In fine, am intrat, urmat de o presimtire urata. In primul rand am pus-o pe Jasmine pe pat. Dar nu m-am putut departa mai mult de doi pasi, fiindca o lovitura puternica de sabie m-a lovit direct in spate. Am scos un strigat puternic, apoi m-am prabusit. Tot ce am putut vedea a fost trupul fratelui meu si langa el pe Amelia tinand in mana o sabie plina de sange, sangele meu...

Jasmine P.O.V.

Un strigat puternic m-a facut sa ma trezesc, dar nu am putut sa imi deschid ochii urmatoarele cateva secunde. Am auzit si cativa pasi cum se indepartau, apoi mi-am trezit de-a binelea. Un urlet ascutit a umplut camera. Era al meu.
M-am aplecat in jos spre trupul lui Lucius, plin de sange. E mort. Rana de pe spatele lui era fatala pentru orice om. Lacrimi imi siroiau pe obraji, dar le-am sters rapid stiind ca daca ajungeau in contact cu corpul lui nu fac decat sa provoace alte rani. I-am atins spatele ranit cu mana.
- Ahhh...
Traieste!
- Lucius! Lucius, rezista, chem salvarea, trebuie sa...
Dar nu am putut continua, fiindca mana lui mi-a prins incheietura.
- Nu! Ai uitat, eu nu sunt ca ceilalti...O sa ma vindec, spuse acesta cu vocea chinuita de durere.
A incercat sa zambeasca, dar eu nu mi-am putut stapanii lacrimile ce continuau sa curga pe chipul meu. Ii tineam palma rece in a mea, iar stropii sarati se loveau de ea, lasand in urma mici zgarieturi. Am incercat sa ma calmez. Am mai aruncat o privire la rana lui. Domane, Dumnezeule! Se vindeca in fata ochilor mei. Desi avea nevoie de recuperare cateva zile bune. Totusi, o lovitura ca aceea putea omori pe oricine, dar se pare ca nu si pe el.
Dar momentele mele de liniste mi-au fost intrerupte de doua persoane care au dat buzna in camera total neanuntate:
- Ce ai facut cu fratele meu? Nemernic-o! a urlat la mine nimeni altul decat Lucifer.
Langa el statea o fata, imbracata toata in rosu. Mda' cred ca tinuta aia era sa ascunda ceva. Nimeni nu poarta atat de mult rosu! E de prost gust, fara nici o alta culoare. M-am holbat putin pana am observat petele abia perceptabile de sange ce se pierdeau pe nuanta tipatoare a bluzei.
In fine, m-am facut ca ploua asupra acestor detalii si asupra faptului ca il recunoscusem pe Lucifer si mi-am reindreptat atentia spe Lucius, care inca zacea pe jos.
- E numai vina ta! Amelia, ai grija de ea! spuse tipul cu o voce prefacuta.
Si asa m-am trezit eu luata pe sus de oul ala rosu de Paste. Ba, da avea putere nu gluma. A pornit cu mine pe scari in jos. Eu urlam ca disperata, dar nimeni nu ma auzea, era deja noapte...

Lucius P.O.V.

- Amelia, ai grija de ea....
Nu! Asta numai peste cadavrul meu. Am incercat sa ma ridic, dar imi era aproape imposibil, insa tipetele lui Jasmine m-au ingrozit. M-am impins puternic in maini si in cateva secunde eram in picioare.
- Si cum ai de gand sa treci de mine? intreba Lucifer mandru.
Ce-i drept de lupta nu sunt in stare, asta e evident. Dar mai am un as in maneca. M-am concetrat puternic pe actiunea cu urma sa o fac. Niciodata nu am incercat sa controlez pe cineva cu care am o legatura de sange, dar sa vedem ce pot sa fac.
- Stai!
Vocea mi se auzea in ecou iar ochii erau cuprinsi de nuanta de albastru stralucitor. Si spre uimirea mea a functinat, statea ca o stana de piatra uitandu-se urat la mine. Am luat sabia Ameliei de jos, care spre bucuria mea o uitase si m-am dus la geam sa ma uit daca le mai puteam vedea. Dar disparusera din raza mea vizuala.
- Fata e Arhanghel...
Poftim? Bun, asta chiar m-a traznit. Atunci cred ca se sub intelege de ce isi doreste fratemiu sa o vada moarta. E o amenintare pentru el.
- Iti risti viata pentru un biet inger? Te credeam mai inteilgent Lucius, adauga acesta ironic.
- Da, fac asta, fiindca o iubesc prea mult...
Si dupa acestea cuvinte m-am aruncat in gol. Mi-am pus toata speranta in aripile mele. In cele din urma, mi-am luat zborul. Am cautat aura demonica a Ameliei si tot timpul m-am rugat sa nu ajung prea tarziu.
Intr-un final am ajuns, in parc. Mda, super locatie... Bine macar ca e noapte si nu e lume. Mirare, nici macar boschetari care sa intrerupa evenimentul. Si pe deasupra nu trebuie sa uit faptul ca Amelia e inca demon. Am zarit-o, stand in fata lui Jasmine cu sripile deschise, jucandu-se cu un briceag. Nu mi-am putut stapani furia care am simtit-o in momentul cand am aterziat si am vazut lacrimile lui Jas.
Fara sa imi controlez miscari sau altceva, m-am indreptata in fuga spre demonul ce zambea triumfator. Cu o lovitura am decapitat-o. Apoi am inghitit in sec. Corpul Ameliei se descompunea in fata mea, dar si a ei. M-am uitat plin de vinovatie la ea. Am fost atat de furios incat nu m-am gandit cum va reactiona. M-am asteptat sa fuga, sa inceapa sa urle, dar mi-a sarit in barte, ce-i drept continuand sa planga.
- Imi pare rau...
- Sa nu iti para! M-ai salvat! Si in plus acum stiu ce esti, spuse aceasta incercand sa zambeasca.
- Offf Jasmine, am spus in timp ce o strangeam si mai tare in brate.
- Pot? m-a indreptat in timp ce imi fixa chipul cu privirea.
S-a ridicat pe varfuri astfel incat sa imi atinga buzele cu ale ei. Am fost surpirins. Dar s-a retras repede. M-am aplecat dupa ea si am sarutat-o la randul meu, mai apasat. Avea buzele moi, atat de catifelate si calde si cel mai importam eu le sarutam. Dar cand am ramas fara aer am fost nevoiti sa ne despartim.
- Stii, ceineva trebuia sa mi te predea cu manual de instructiuni. Sau macar sa imi spuna cum sa iubesc un inger...

[Irukandji]

Ei bine, inca se mai poate adauga putina descriere ( ai cam uitat de sentimente, care nu le-ai descris intotdeauna ), pentru ca eu nu prea intru in atmosfera.... iar actiunea e putin grabita. Puteai sa te axezi mai mult pe lupte, pe momentul in care a fost ranit, etc. In unele locuri ai dezvoltat ideea fortat, deci a fost cam tras de par. Putina descrierea in plus nu strica, pentru ca e un mare avantaj sa iti bagi cititorii in atmosfera, si scrie doar cand ai inspiratie, altfel va fi fortat, si nu va mai fi la fel de frumos.
La dialog nu am ce comenta. E destul de bine pus, si nu e sec.
A fost un capitol cam siropos cei drept ( sti ca eu nu sunt fana acestor lucruri =)) ) insa a fost dragut :*. Astept continuarea si ma bucur ca nu ai mai avut greseli de gramatica si de exprimare :P. Ja ne :bye:.

[Verrine]

Minunat:X
Bine.. ma rog.. treceam peste faptul ca am lasta com si la celalalt capitol dar a fost sters -_-'. Ma rog... probabil a fost spam, nu ma bag [ imi bat creieru degeaba --_--']
Sa revenim...
Mi-a placut foarte mult cpaitolul, insa cred ca actiunea a fost putin grabita:-?. Adica... stiu eu, puteam sa dai si tu mai multe detalii:)).
Dialogul nu a fost sec, iar descrierea ti-am spus... puteai sa dai mai multe detalii... in special la ceea ce simt personajele:)).

- Stii, ceineva trebuia sa mi te predea cu manual de instructiuni. Sau macar sa imi spuna cum sa iubesc un inger...

A fost cea mai tare faza din acest capitol:X
Ma rog... nu am fost atenta dupa greseli:)).
Kiss:* si spor al scris >:D<. Astept urmatorul capitol :D

[Just Sugar]

deci tot ce pot spune e ca a fost minunat...chiar mi-a placut
in primul rand actiunea mi-a parut un pic grabita....mi-ar fi placut sa descrii o lupta intre el si Amelia sau cu Lucifer...hmmm totusi mi-a placut mult faza cu decapitatul tipei aleia ^_^
cu dialogul stai foarte bine, este bine plasat si nu este deloc sec
ai mai avea un pic de lucru la descriere,ar trebui putin mai multa...

sa inteleg ca de acum incolo va incepe o poveste de dragoste intre cei doi?
deci ultima replica m-a facut sa rad de-a binelea, a fost super haioasa

spor la scris and kiss ya

[Abbeh.]

Minunat, grozav, incredibil, sysu nici nu am cuvinte destule sa`ti spun cat de mult mi`a placut ;)
Dupa cum stii, uneori mi-e prea lene sa caut greseli, etc, etc. :))

Quote: - Stii, ceineva trebuia sa mi te predea cu manual de instructiuni. Sau macar sa imi spuna cum sa iubesc un inger...
Asta mi-a placut la nebunie :x
A fost incredibil :))
Astept nextuu` sys >:D<
Spor la scris!
Cya! :*