[Yaoi] Dincolo de intuneric

[Michee]

Mi-a placut la nebunie capitolul.Bombele sunt viata mea,pe langai baietii cu parul lung si alte chestii ce ma pasioneaza,deci iti multumesc din toata inima ca l-ai facut pe Tyler(apropo de numele lui, am vise nu chiar fericite cu numele asta) cu parul lung ,o sa am ce sa imi imaginez si de ce sa salivez pe timpul acestui fic.Nu imi vine sa cred ca Tyler este mai mic ca mine la inaltime.Sunt curioasa ce o sa se intamplae in continuare cu Tyler,ma gandesc deja la ce o sa-i faca Chase Wiliams.Astept next-ul,bafta la scris!

[Yuki.]

Va multumesc enorm de mult pentru comentarii, nici nu stiti cat de mult conteaza pentru mine. Voi ma motivati sa scriu in continuare. Va multumesc foarte mult.
Sper sa va placa si acest capitol si mai sper sa nu am prea multe greseli pentru ca sunt foarte obosita si nu am avut timp sa-l corectez.
Enjoy it!!!


Capitolul trei

Inghit in sec si iau o pozitie mandra, fiind in acelasi timp cu ochii in patru pentru un eventual atac, insa, aparent, nu mai e nimeni cu el, nicio garda de corp, nimic.
Cu toate astea, dupa o analizare mai atenta decid ca m-ar putea invinge si singur, fiind mult mai solid decat mine. Simt cum corpul incepe sa mi se incordeze in timp ce privirea sa devenea din ce in ce mai patrunzatoare.
Cu greu ma stapanesc sa nu ma dau un pas inapoi atunci cand incepe sa paseasca apasat spre mine. Trebuie sa scap cumva de el.

Bazandu-ma pe dexteritatea si viteza mea incer sa trec in fuga pe langa el, la o distanta de aproximativ doi metri, insa, spre oroarea mea, imi prinde parul in pumn si ma trage spre el, spatele meu izbindu-se de pieptul sau.
Mana libera si-o strecoara pe sub tricoul meu mangaindu-mi pielea abdomenului in timp ce cealalta m-a tras de par pana in momentul in care capul meu a ajuns sprijinit de umarul sau. Un fior rece mi-a strabatut corpul atunci cand respiratia sa rece si umeda mi-a atins pielea gatului.

-Hmm... arati mult mai bine in realitate decat in poze, spune dupa care imi linge pielea sensibila. Pielea ta e asa de fina, continua scotand un geamat din gat.

Acelasi sunet tradator imi scapa printre buze atunci cand degetele sale lungi imi apuca sfarcul stang incepand sa-l framante. Strang frustrat din dinti si incerc disperat sa-l lovesc in abdomen cu cotul, insa imi demonstreaza inca o data cat de rapid e, prinzandu-mi ambele maini cu cea cu care acum cateva secunde fusese infipta in parul meu.
Ma impotrivesc in zadar atunci cand pasii sai ma obliga sa-l urmez spre canapea. Ah, Dumnezeule, te rog, ucide-ma acum! Asta nu mi se poate intampla, omul asta nu poate fi atat de nebun. As prefera de un milon de ori sa ma bata decat sa-mi faca asta. Nu pot, nu vreau sa-i permit sa-mi faca asta, sa ma foloseasca dupa bunul lui plac. La naiba, nu, nu va iesi asa cum vrea el. O sa ma lupt pana la ultima suflare daca e nevoie, insa nu o sa fiu umilit de el.

Ma dezmeticesc de-a binelea atunci cand sunt trantit pe suprafata neasteptat de moale a canapelei, dar, Doamne... la ce ma gandesc eu acum! La moliciunea canapelei in loc sa ma gandesc la ceea ce e cu adevarat important in momentul de fata. Sunt pe cale sa fiu violat, Zeus, cat de ciudat suna, de un obsedat.
Incerc sa ma zbat, insa in zadar. Nimic din ce am facut pana acum nu il poate opri. Blestemata fie statura mea. Bine, nu pot sa spun ca sunt un slabanog, sunt destul de bine conturat, insa nu ma pot pune cu el, e aproape de doua ori cat mine si are aproape doi metri.
Cat timp eu gandeam toate astea, el nu se oprise, nicidecum. Mana sa continua sa-mi exploreze pielea abdomenului in timp ce cu cealalata imi tinea incheieturile deasupra capului. Nici partea de jos a corpului nu o puteam misca, deoarece era asezat cu toata greutatea pe bazinul meu, nedandu-mi nicio sansa de scapare.

Pentru cateva momente ma scuteste de mangaierile sale, asta doar pentru a-si desface cravata. Pe fata sa nu puteam citi decat aroganta pura. Ma privea de sus cu o atitudine satisfacuta, iar mie imi venea sa plang de neputinta. Nu ma puteam misca si nu puteam face nimic impotriva lui, iar lucrul asta ma innebunea complet. Nu suportam ideea de a fi injosit intr-un asemenea mod de-a dreptul jalnic. Mii de emotii ma incercau in acele momente, iar eu nu-mi doream nimic mai mult decat sa fiu in camera mea si sa-mi descarc nervii. Aveam nevoie sa plang mai mult decat as fi crezut vreodata ca am nevoie.

Incerc sa nu las lucrurile astea sa-mi intunece mintea, chiar daca, in momentul de fata, pare aproape imposibil, si incerc sa gandesc la rece.
Picioarele si mainile imi erau imobilizate de ale sale, iar fata ii era mult prea departe de a mea, asa ca practic nu puteam face nimic. Absolut niciun lucru care sa-mi afecteze mandria, cel putin. Pentru ca exista ceva, insa nu ma gandeam ca voi ajunge vreodata in aceasta situatie. E peste limitele mandriei mele, insa, in situatii disperate, e nevoie de masuri disperate.

Inghit in sec atunci cand buzele sale le acapareaza pe ale mele intr-un sarut devastator. La inceput ma impotrivesc cu toata energia pe care o mai am, asta pentru a nu da de banuit ca ma las prea usor, asta ducand la suspiciuni, insa atunci cand limba sa imi patrunde printre dinti atingand-o pe a mea, incep incet, incet sa-i raspund, la inceput timid, insa dupa cateva secunde din ce in ce mai cu pasiune, cateva gemete strabatand linistea ce se lasase. Simteam cum cu cat participam mai mult la sarut stransoarea din jurul incheieturilor mele devenea din ce in ce mai slaba.
Atunci cand mainile imi sunt complet eliberate, mi le asez in jurul gatului sau tragandul si mai mult spre mine. In momentul in care am considerat ca isi lasase garda jos imi las capul pe spate dupa care il ridic furtunos lovindu-l puternic in fata. Lucrul asta l-a facut sa cada pe spate, la propriu. Pentru a fi sigur ca am timp sa plec, ii mai administrez un picior in zona sensibila dintre coapse dupa care ma grabesc sa plec, nu inainte de a-i trimite o bezea prin aer si a-i vedea privirea furioasa.

Pe hol, spre surprinderea mea, nu era nimeni. Se pare ca e mult prea increzator in fortele proprii. Se pare ca n-a stiut cat pot fi de imprevizibil.
Grabit, fara a mai sta pe ganduri, iau liftul, dupa care un taxi si, pana am ajuns acasa, am incercat sa-mi stapanesc, cu succes, lacrimile.
Odata intrat pe usa apartamentului meu ma trantesc in pat asteptand ca lacrimile sa curga, insa, spre surprinderea mea, nu mai simteam nevoia sa plang. In fond, nu s-a intamplat cine stie ce. Am scapat de el, slava Domnului, inainte de a se intampla o nenorocire. Si oricum nu o sa-l mai vad vreodata asa ca nu are rost sa sufar pentru un lucru asa de nesimnificativ. In fond, misiunea a fost un succes. Oricat s-ar stradui, nu o sa gaseasca niciodata bombele. Poate vor avea noroc sa gaseasca doua, maxim trei, insa eu sunt un maestru, si asta fara sa ma laud, asa ca nu am de ce sa-mi fac griji.

Oftez si ma ridic obosit din pat atunci cand soneria enervanta ma trezeste din visare. Imi tarasc picioarele spre usa si atunci cand o deschd raman incremenit in prag, inima incepand sa-mi bata cu putere. Dumnezeule, sper doar ca nu m-am inrosit in obraji, prea tare...

[ohaio_angel]

Uuuui, prima! Poi atunci sa incep cu inceputul. Cand am inceput sa citesc era aproape sigura ca-l va viola, dar spre surprinderea mea nu a reusit si ma bucura. App imi place mult descrierea pe care ai facut-o, nu a fost nevoie de dialog si nici nu i-am simtit lipsa. Cred ca eram prea concentrata sa citesc acolo ce va urma incat am uitat de el.
Acum este intrebarea cine este la usa ce l-a facut sa fie fericit, bine, de fapt sa-i sara inima din piept. Probabil o iubita ;)
Oricum te astept cu next ca greseli de taste nu am vazut sau altceva ca eram prea cu mintea la actiune

[Michee]

Mama ce capitol tare!Deci,jur ca ma asteptam sa il violeze,dar ma bucur mult ca nu s-a intamplat asta asa de curand(de obicei,in multe fic-uri,apar astfel de intamplari si eram sigura ca si in fic-ul acesta se va intampla asa,dar chiar m-ai surprins Yuki).Saracul Tyler(nu plange ca nu merita omu'ala lau ca tu sa dai apa la soricei).Mi-a placut ca s-a tinut tare si s-a gandit la o metoda prin care sa scape(chiar daca asta i-a afectat cat de cat mandria,da ce mai conteaza cat timp asta a impiedicat o "nenorocire" care i se putea intampla).Nu cred ca Chase se astepta la asta,ce as fi vrut sa-i vad si eu fata la sfarsit(imi imaginez ca este un barbat arogant si dur,dar care are o latura mai sensibila pe acolo pe undeva).Cred ca la usa lui Tyler este fie Chase,altfel el nu ar fi rosit.Debea astept continuarea,bafta la scris si sa aduci repede next-ul.P.S:Te felicit pentru acest capitol minunat,care m-a surprins total.

[Kira's Scarlet]

Deci nu :mpokerface: Nu cred. Tu ma omorii!! In primul rand iti multumesc ca m-ai anuntat. Esti duuuullllceeee ::**kisses*. Noi te motivam, huh?
Tu continua sa scrii ca te descurci de minune. Deci vaii...chiar credeam ca se va intampla ce e mai rau, dar nu. Dragutule, chiar credeai ca vei profita de adoratul meu? :myaoming: Bitch please!
Noroc ca l-a pus la punct. Insa, am o nelamurire...Cel din pragul usii e chiar violatorul *asa ii spun de acum inainte* ? :))
La fel ca si Mikky, te felicit pentru opera asta minunata. Astept next.
Kissu si spor la scris.
P.s: Bafta la scoala :D

[Yuki.]

Capitolul patru

Inghit in sec respirand din ce in ce mai greu in timp ce un tremur incontrolabil imi strabate intreaga fiinta. Ochii sai intunecati ma analizeaza rapid, privirea sa oprindu-se intr-a mea. Incerc sa zambesc cat mai normal si degajat dupa care ma dau din usa lasandu-l sa intre. Cateva picaturi stralucitoare de apa ii curg din parul negru si stralucitor oprindu-se in gulerul paltonului negru ce-l purta. Privesc pe geam si imi dau seama ca vremea insorita de acum cateva ore se transformase intr-una intunecata si ploioasa.

Privirea mi se reintoarce, inevitabil, pe barbatul ce-si daduse jos haina expunandu-si corpul parca sculptat ce era scos in evidenta de costumul argintiu ce-l purta. Pieptul binefacut se zarea prin camasa albastra desfacuta la primii patru nasturi, iar pantalonii i se mulau perfect pe coapsele puternice. Inghit in sec si scutur puternic din cap incercand sa scap de aceasta imagine coplesitoare.
O liniste apasatoare domnea in jurul nostru. El nu scotea niciun cuvant, doar se plimba cu mainile mainile in buzunare prin camera. Aparent era calm, insa sclipirea din ochii sai ii dadea de gol nervozitatea.
In acest moment ma pot astepta la ce e mai rau. Sunt mai mult ca sigur ca nu a venit doar intr-o vizita de curtoazie. E ceva destul de grav, altfel nu venea el pana aici.

Inghit in sec cand se apropie cu pasi apasati de mine si inchid ochii atunci cand pumnul sau se indreapta spre fata mea, insa nu incerc sa ma feresc. Isi pierde cumpatul foarte rar, iar daca ajunge chiar la a ma bate inseamna ca am facut ceva deosebit de grav.
Astept cu inima stransa lovitura, fiind pregatit pentru durere, insa, spre surprinderea mea, nu simt nimic asa ca imi deschid ochii doar pentru a vedea ca lovise peretele, la doar cativa centimetrii distanta de capul meu. Inghit in sec atunci cand observ gaura considerabila din perete, amintindu-mi ca acea lovitura imi fusese destinata mie.

-Ce s-a intamplat? intreb pe o voce ragusita privindu-i fata in detaliu, profitand de faptul ca avea ochii inchisi.
Nu stiu din ce cauza reactioneaza in felul asta, insa ma doare ca se poarta asa cu mine. Oare ce s-a intamplat, ce... Insa peste cateva clipe o idee mi se iveste in minte. Bineinteles, a aflat despre intalnirea mea cu Chase Williams care cred ca si-a dat seama pentru cine lucrez. E evident faptul ca Damon nu voia sa se afle lucrul asta. Cat de idiot pot fi, insa, in fond, nu e vina mea. In ultimele saptamani in care l-am urmarit i-am aflat programul pas cu pas. In fiecare zi venea la birou la aceeasi ora. Nu e vina mea ca si-a schimbat obiceiul pe ultima suta de metri.
Se departeaza de mine, insa nu imi raspunde la intrebare, in schimb, se aseaza pe canapeaua neagra de piele si isi lasa capul pe spate.

-Macar ai avut timp sa amplasezi bombele? ma intreaba dupa o tacere apasatoare.
Dau afirmativ din cap, deoarece se uita la mine si vreau sa plec pentru a-i arata telecomanda, insa, dupa cateva clipe de gandire, mai sa cad jos din picioare. Dumnezeule, nu pot sa cred una ca asta. La cat de grabit am fost am uitat sa iau telecomanda. Oh, acum cu siguranta sunt mort. Nu pot sa cred ca am comis o asemenea greseala. Asta e prima oara cand mi se intampla asa ceva. Pana acum munca mea a fost ireprosabila si nu pot sa realizez cum de m-i s-a intamplat asta tocmai acum.

Inghit in sec si ma asez pe fotoliul din fata sa. Il privesc pentru cateva clipe dupa care incep sa-i povestesc tot ce s-a intamplat acolo. La sfarsitul povestirii obrajii capatasera o nuanta rosiatica din cauza rusinii, deoarece i-am povestit si ceea ce a incercat sa-mi faca blondul.
Barbatul ma priveste ganditor cateva secunde incordandu-si maxilarul, dupa care se ridica de pe canapea apropiindu-se de fereastra. Ii puteam vedea expresia nervoasa in reflexia geamului. Ma ridic in picioare spunandu-i in sfarsit ca uitasem declansatorul bombelor in biroul acestuia.
Corpul imi tremura incontrolabil, inima batandu-mi din ce in ce mai tare.

Eu nu eram asa deobicei, insa Damon avea efectul asta asupra mea. Ma facea sa ma simt neputincios atunci cand ma patrundea cu privirea-i intunecata.
Se apropie cu pasi marunti de mine si ma surprinde total atunci cand mana sa imi atinge incet obrazul mangaindu-l usor. Un fior fierbinte imi strabate tot corpul, un tremur de placere cutremurandu-ma.
Isi apropie buzele de urechea mea, respiratia sa fierbinte facandu-mi pielea sa se infioare.

-Ar fi bine ca pana maine seara sa faci rost de el, spre binele tau!

[Michee]

Ura,capitol nou!Ma bucur enorm ca ai postat,nici nu stii cat l-am asteptat!Saracul Tyler,debea a scapat din mainile lui Chase, care vroia sa il violeze, si acum a dat de seful sau, care mai avea putin si il lua la bataie,a avut noroc ca nu i-a facut asta.Totusi, este cam suspicios faptul ca, in loc ca sa il loveasca, Damon i-a mangaiat obrazul.Wow...sa nu imi spui ca lui Damon ii place de Tyler,asta ar fi o adevarata doza de soc!Deci,cam atat am avut de spus...astept cu nerabdare capitolul viitor, in care sunt sigura ca Tyler si Chase se vor intalni! Spor la scris is bafta in continuare!P.S: Sper sa aduci next-ul repede!

[Kira's Scarlet]

Cum de nu am vazut capitolul asta mai demult?? Saracul. Damon il sperie atat de tare. Cine se crede? Mi-a placut cum ai descris emotiile personajului. Tyler era chiar coplesit. Din cate vad eu, Tyler si Damon au o relatie ciudata. L-a mai batut pana acum? Sper ca nu. Altfel era vai de el. Si sunt de accord cu Mikky, nici bine nu a scapat de blondinul superb ca a dat de artagosul asta. Era oare gelos? Sau doar posesiv?? Ultima parte mi-a dat impresia ca e doar dupa profit si ca era mai mult suparat ca Ty a uitat telecomanda.
Capitolul asta mi-a placut extrem de mult. Astept cu nerabdare nextul.
Spor la scris!

[hiimera]

Si Damon, acesta, baga sperietii in lume. Dar sunt sigura ca are sa plateasca scump pentru ce ia facut lui Tyler.
Am intarziat, dar am recuperat ambele capitole, am sa incep prin a spuen ceva legat de al treilea capitol: cauza pentu care se vaita Tyler - adica ca urma sa fie umilit - nu se contureaza dsub nici o forma. Care este treaba tu ai descris ceea ce simtea el si ceea ce ii facea Chase - bine am inteles ca daca avea sa-l violeze, il pata, il dregea si il umilea intr-un fel - dar totusi putea sa mai descrii cateva gesturi, putin mai deplasate din partea lui Chase sau il puneai pe tip sa ii ofere nist replici de chiar il faceau sa se simta mic, neajutorat, umilit la prorpiu. Pe langa acest aspect a fost cam rigida actiunea, gen nu prea s-a intamplat mai nimic, trebuia sa dai dinamism, niste detalii legate de cum se impotrivea protagonistul seme-ului fatal, ca sa spun asa. Oricum capitolul a fost dragut, a avut o idee buna, insa trebuia sa detaliezi mai mult.
Capitolul patru, scurt si acesta si sec ca idee. Doream mai mult de atat, mai bine il lovea Damon in fata pe Tyler, asa chiar ca surprindeai un moment tragic si dinamic. In fine, a fost ceva mai bine ca sa spun asa... cred. Iti dau un sfat, nu te grabi sa postezi capitolele, incearca sa-ti aduni ideile la un loc, combinandu-le, caci asa vei scrie capitolele mai lungi, palpitante cu o actiune voluminoasa.

Cred ca voi incheia aici, astept nextul. *hug*