[Yaoi] Dincolo de intuneric

[Yuki.]

Salutare lumee!! Cum nu am putut rezista [tipic mie :))] m-am decis sa-mi postez si eu ficul. Sper sa va placa si.... imi cer scuze pentru acest capitol imposibil de mic, insa promit ca va voi revansa. Pai... sa n-o mai lungesc cu palavrageala, va urez lectura placuta!

Varsta minima: +16
Gen: Yaoi
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: Oricare

~Dincolo de intuneric~

Capitolul unu

O durere crunta imi strapunge corpul facandu-ma sa revin la realitate. Ma simteam de parca m-ar fi calcat o masina. Fiecare fibra a corpului ma durea, innebunindu-ma.
Printr-un efort aproape imposibil imi deschid ochii doar pentru a observa ca eram intr-o vagauna in care niciun firicel de lumina nu patrundea. Privesc in jur si observ cativa sobolani ce misunau in cautare de mancare. Un fior rece imi strabate corpul si, incercand sa-mi ignor durerea, ma ridic sprijinindu-ma de peretele rece de caramida din stanga mea. Cu fiecare pas facut deveneam si mai constient de durerea ce-mi strabatea intreaga fiinta.

Nu-mi amintesc cu claritate din ce cauza am ajuns aici, insa stiu ca am fost inconjurat de sase barbati ce aratau infricosator. Am incercat sa lupt, insa eram intr-o evidenta inferioritate numerica. Ma mir ca mai sunt in viata. Stiam de mult timp ca oamenii lui Williams sunt periculosi, la fel ca el, insa nu ma asteptam sa ma gaseasca asa de repede, din aceasta cauza prinzandu-ma si cu garda jos. Stiam ca nu e bine sa ma pun cu el, insa chiar si asa, spiritul de aventura m-a indemnat intotdeauna sa fac lucruri nebunesti.

Reusesc intr-un sfarsit sa ies din acel bloc darapanat. Arata asa de vechi si de fragil incat iti dadea impresia ca la cea mai mica bataie a vantului se va prabusi.
Cu pasi mici si grei pasesc pe asfaltul ud de la ploaia ce cadea in picaturi mari si dese din cerul plin de nori cenusii, amenintatori. Datorita ploii foarte binevenite parca senzatia de greutate si durere imi fusese inlaturata aproape complet. Ma simteam mult mai bine, cu toate ca umflatura de langa ochiul drept imi ingreuna vederea. Singura sursa de lumina de pe strazile pustii mai venea din cand in cand de la fulgerele ce strabateau cerul. Totul semana cu o scena dintr-un film horror.

Ajuns in fata usii o deschid si primul lucru pe care il fac este sa ma duc in baie si sa scap de hainele imbibate in sange uscat. Dau drumul dusului si apa fierbinde imi revigoreaza fiecare particica a corpului, parca readucandu-ma la viata. Scoteam cate un geamat scurt de durere atunci cand apa atingea vreo rana deschisa de pe corpul meu. Dupa zece minute ies din baie si ma intind in pat cu gandul de a trage un pui de somn, insa sperantele mi se risipesc atunci cand un corp isi face prezenta in camera. Imi deschid ochii intalnind claia de par bruneta a amicului meu , Yuki. Acesta se tranteste sprinten langa mine si imi zambeste binevoitor, insa zambetul i se topeste de pe buze atunci cand imi vede ochiul vanat. Scoate un sunet ascutit, ce semana cu un tipat si se ridica in capul oaselor privindu-ma excesiv de ingrijorat.

-Poti sa nu mai faci fata aia? Ma simt chiar foarte bine. spun in timp ce-l privesc incruntat. Intotdeauna isi facea mult prea multe griji pentru mine, iar eu nu aveam nevoie de compatimirea nimanui.

-Da, observ, radiezi de sanatate! ma priveste incruntat dupa care continua pe un ton bland, ce s-a intamplat? In ce incurcatura te-ai mai bagat de data asta?

Pleaca din camera, insa nici nu apuc sa ma bucur de liniste ca se si intoarce cu o punga cu gheata in mana pe care mi-o pune pe ochiul umflat. Ignora injuraturile mele si incepe sa-mi tina o "morala constructiva" dupa cum o numea el. Doar stie ca nu ma voi potoli prea curand, insa cred ca-i place sa ma cicaleasca la nesfarsit. Are o placere sadica.

Dupa cateva clipe de liniste ofteaza resemnat si se aseaza pe fotoliul din fata mea privindu-ma ingrijorat.

-Pai... banuiesc ca trebuie sa-ti spun motivul initial pentru care am venit aici, desi, in starea in care esti acum... dupa o pauza de cateva secunde in care eu l-am privit curios acesta binevoieste sa continue.

-Sefu` vrea sa mergi sa montezi cateva bombe in biroul lui Chase Williams...

[ohaio_angel]

Uuuui, fic nou! Se ofera cineva voluntar sa lase un com? Multi? Stiam eu, hai, care-i primul?
Deocamdat aeu si pot sa spun ca ma gandeam la gansteri si apoi bataia si Yuki cel ingrijorat si apoi...nimic....mister...foarte tare.
Cum este un capitol scurt nu pot decat sa apreciez descrierea, este foarte amanuntita si mi-a starnit curiozitatea inca din primele randuri, chiar daca eu citesc de toate, de fel, orice-mi pica in mana (glumeam). Ma intreb oare cum ii va fi numele, daca prietenului este dragut, presupun ca personajul tau (pe care-l narezi din punctul tau de vedere) va fi " bengos " :)) .
Oricum faci o treaba minuntata , deci nu intarzia si sa-l faci mai lung pe cel care va urma. Bafta la scris

[Michee]

Wow,fic nou!Imi place la nebunie titlul,m-a cucerit din prima.Yuki este tare simpatic,mai greu cu moralele constructive pentru tipul respectiv(asta e porecla pe care i-am dat-o pana cand aflu numele lui),care si-a luat o bataie sora cu moartea,pun pariu ca e plin de vanatai,ce il dor foarte mult si il fac sa se misca cu greu,in plus il obliga sa stea cu gheata aceea pe ele(apropo gheata este oribila,simti ca iti ingheata toate in corp,asta am aflat-o pe propria piele).Ma intreb ce a facut de a ajuns asa?!Mii de scenarii incep sa-mi invadeze mintea,facandu-ma sa incerc sa gasesc raspuns la intrebarile starnite din curiozitate,ce au legatura cu meseria lui Yuki si a tipului respectiv.Si eu cred ca au legatura cu mafia si altele,ma gandesc ca poate sunt asasini,mercenari,ceva de genul!Acest fic mi-a trezit interesul.Debea astept next-ul pe care sper sa-l aduci repede!Bafta in continuare.P.S:Te felicit pentru acest inceput de fic minunat!Apropo Chase este un nume super,la fel si Yuki,iar despre Williams pot sa spun ca e un nume de aristocrat,de tip bogat.

[Kira's Scarlet]

Hm...am ajuns si eu pe la ficul tau. Mi se pare foarte reusit. Numele ficului e chiar intrigant. Ma intreb care e de fapt adevarata poveste. Cand am vazut ''Dincolo de intuneric'' ma gandeam la ceva ocult. Don't mind me (>.<')
Saracul...cum l-o chema? Ca nu am fost atenta...asta o.O ori am fost chioara o.O Uit unele lucruri foarte repede. Te rog sa ma ierti.
Ma rog! Important e ca mi-a placut si ca astept nextul. Stai? Bombe? asta da WoW. Interesant. Faci lucrurile explosive. Imi place cum gandesti.
Spor la scris!

Edit: Incearca sa umplii randurile acelea, te rog.

[hiimera]

Si uite asa protagonistul nostru nu scapa de a nu-l vedea pe acel Williams. Dragut, o sa iasa super.
Trist este ca ai facut un capitol mic, asta poate denota ca te-ai cam grabit sa-l postezi ,insa chiar si asa sunt sigura ca nexturile vor fi mai lungi. ^^
In acest prim capitol puteai descrie mai mult decat ai facut, mai ales ca situatia in care protagonistul se afla nu este una asa de usoara, puteai amplifica actiunea cu ceva mai spontan, mai exact cu detalii. Oricum, mi-a placut si sunt curioasa sa vad ce are sa se petreaca in continuarea cu personajul.
Spor si multa inspiratie. Ceau! *hug*

[Clau~]

Desi, in general, nu ma omor cu datul comm-urilor, trebuie sa dau la fic-ul asta.
Imi place inceputul, e promitator. Dar ai ceva probleme cu virgulele. * si eu, de altfel am * Atunci cand corectezi textul, inainte de a-l posta, adica, incearca sa pui si virgulele. Citeste frazele cu intonatie si iti vei da seama cam pe unde vin.
Altceva? Ideea imi place~ :x Si faptul ca e yaoi. Abia astept sa vad pairing-ul. Si personajul principal e dragut, desi nu stiu mai nimic despre el. Aflam pe parcurs. * btw, bravo pentru faptul ca nu ai inceput intr-un mod banal * M-ai facut curioasa~
So, spor la scris si multa inspiratie. Kiss-you. ^^

[Yuki.]

Hello girls! Imi cer mii de scuze ca aduc nectu` atat de tarziu, insa mi-am rupt mana, din nou :]], si... a fost cam greu sa scriu cu o singura mana, insa, intr-un final am terminat.
Va multumesc foarte, foarte mult pentru comentariile vostre. Nici nu stiti cat inseamna asta pentru mine. Sper din suflet sa va placa acest capitol. Lectura placuta!


Capitolul doi

Totul mi se pare atat de bizar... De ce ar vrea domnul White, seful meu, sa scape de Chase Williams? Din informatiile obtinute am inteles ca cei doi sunt parteneri, sau ceva de genul asta. Hmm... poate din cauza asta. Poate vrea sa scape de el pentru a putea pune el mana pe toata firma. Da, doar asa s-ar putea explica asta. De cand lucrez pentru el, de doi ani mai exact, nu m-a pus niciodata sa ucid pe cineva. Doar montez bombe si alte explozibile acolo unde imi spune el si dupa ii santajeaza pe acei oameni. Asta era tot ce eu trebui sa fac, iar pentru asta primesc o suma substantiala de bani. De ce cred ca acum e diferit? Ei bine, din spusele amicului meu se pare ca el vrea ca de data asta sa-i dau lui telecomanda ce activeaza toate explozibilele. De obicei eu o tin, fiind una din conditiile puse pentru a lucra pentru el, nu voiam sa am pe constiinta moartea unor oameni, nevinovati sau nu, nu conta.

Oftez si imi pun mana la ochiul lovit si ma incrunt usor. William si-a trimis oamenii sa-mi faca asta pentru ca si-a dat seama ca il urmaream de ceva timp, ceea ce inseamna ca ziua urmatoare va trebui sa fiu foarte prudent, orice greseala ar putea fi fatala. In momentul de fata nu am nicio idee despre cum as putea intra in biroul lui fara sa fiu vazut. Fereastra e eliminata din start, asta daca nu cumva as avea ganduri sinucigase. La cat de ciopartite imi sunt oasele, va fi o minune daca maine as putea sa merg normal. Blemtemat sa fii tu, Chase Williams.

Din pacate, sau din fericire, depinde din ce punct de vedere privesc lucrurile, soarele a rasarit parca mai repede decat de obicei. Mijesc ochii atunci cand privesc pe fereastra, sorele orbindu-ma. Nu e mai mult de ora sase, insa soarele straluceste puternic, semn ca va fi o zi buna. E si cazul avand in vedere ca ultimele saptamani au fost foarte ploioase si friguroase, ceva, intr-adevar, obisnuit pentru Londra, insa e minunat sa mai vezi si zile insorite. Cu gandul la vreme, cu toate ca aveam ceva mult mai important la care sa ma gandesc, ma ridic din pat. Spre propria-mi surprindere imi dau seama ca oasele nu ma mai dor asa de tare si ca pot sa merg cat de cat normal.

In timpul dusului incerc sa-mi fac un plan si sa-mi pun gandurile in ordine. Din informatiile pe care le-am acumulat in ultimele zile, se pare ca Chase apare la birou pe la ora noua, insa secretara sa este acolo pe la opt, ceea ce inseamna ca am suficient timp sa ma strecor si sa amplasez bombele. Cu zambetul pe buze, ies de sub apa fierbinte si-mi infasor un prosop in jurul taliei, dupa care ma reintorc in camera. Imi arunc ochii spre ceasul de pe noptiera asa ca ma grabesc sa ma imbrac cu o pereche de blugi , un tricou si o camasa ce o las desfacuta, toate astea fiind negre. Ideea e sa nu ies prea mult in evidenta. Imi frec parul saten cu prosopul pana se mai usca putin dupa care mi-l prind cu un elastic lasand liber bretonul ce aproape imi acopera ochiul stang. Dupa ce sunt gata ma incalt dupa care ma duc in sufragerie si trag o carte din biblioteca, aceasta dandu-se la o parte. Asta e "ascunzatoarea" mea, daca pot sa-i spun asa. Aici imi tin toate explozibilele, pot sa spun ca asta e comoara mea. De mic am fost fascinat de aceste lucruri. Tata a fost in armata si a participat la multe razboiaie, el fiind specializat in bombe. El m-a invatat tot ce stiu pentru ca tata spera ca ea sa ma duc in armata, sa-i "calc pe urme", dupa cum spunea el. Insa nu a fost asa. Eu am o fire libertina, n-as putea suporta sa respect atatea reguli.

Dupa ce imi pun intr-o sacosa tot ce am nevoie chem un taxi si ma indrept spre tinta mea. Daca totul va decurge asa cum sper, voi termina totul in mai putin de jumatate de ora. Am deja bombele pregatite, trebuie doar sa le amplasez. Ma uit la ceasul de pe mana stanga ce indica ora sapte si jumatate. Perfect! Voi ajunge exact la timp. Va fi foarte smplu sa ma furisez pe langa secretara sa, ea nu fiind una dintre cele mai prudente persoane pe care le cunoscu, in plus, nici nu vedea prea bine fara acei ochelari odiosi, iar de asta... m-am ocupat chiar eu. Zambesc jucaus si ma dau jos din taxi in fata unei cladiri impunatoare cu doisprezece etaje. Urc cu liftul pana la cel de-al zecelea etaj, insa se pare ca secretara nu ajunsese inca. Privesc in jur, iar intr-un colt al holului observ o camera ce era indreptata chiar spre biroul barbatului. Norocul meu e ca nu era indreptata spre lift asa ca, atata timp cat nu aveam sa ma apropii de acea usa, nu avea cum sa ma vada.

Fac cativa pasi pana ajung langa peretele pe care e amplasata camera. E mult prea sus, nu am cum sa ajung... Blestemata fie mama natura ca mi-a dat o inaltime de doar un metru saptezeci si cinci. Ma uit in jur, iar in stanga mea observ o fereastra. Slava Domnului! Imi scot briceagul din buzunar dupa care cu o mana ma agat de pervazul geamului si ma ridic in asa fel incat cu mana libera ajungeam exact in spatele camerei. Inchid cateva secunde ochii si oftez afectat. Simt cum incep sa transpir. Am de ales intre doua fire, daca il aleg pe cel gresit alarma va porni, iar eu voi fi mort. Nu am niciun nenorocit de indiciu. Ambele fire arata la fel. Dupa alte cateva secunde de gandire inghit in sec si tai ambele fire in acelasi timp. Strang puternic din ochi, insa, din fericire, nimic nu s-a intamplat. Oftez usurat si sar inapoi pe podea si, dupa ce ma asigur ca nu mai exista nicio alta camera, ma pun in genunchi in fata usii ce ma despartea de indeplinirea misiunii si imi desprind doua agrafe din par. Asta e avantajul parului meu lung. Nimeni nu se intreaba de ce port agrafe. Bine, ca sa fiu sincer, unele persoane ma confunda cu o fata. E adevarat, am cateva trasaturi mai... feminine, insa nu destul incat sa fiu considerat o papusica.

Dupa doua minute reusesc sa deschid usa si oftez usurat. Privesc cateva clipe admirativ decoratiunile din interiorul biroului. Peretele din spatele biroului e defapt un geam prin care se vede o mare parte a orasului, cea mai buna parte a lui, defapt. In stanga e amplasata o biblioteca si, la o privire mai atenta, observ ca aceasta continea o varietate impresionanta de volume pe care eu le indragesc foarte mult. In partea dreapta e o canapea din piele maro, iar in fata ei o masuta din sticla, pe ea fiind o vaza cu un buchet de orhidee, florile mele preferate.

-Gata, inceteaza... daca vei mai sta sa admiri mult, vei fi prins... imi spun si dupa ma intreb oare de ce gandesc cu voce tare. Chicotesc usor dupa care ma pun pe treaba. Amplasez bombele strategic, aceasta munca luandu-mi ceva timp. Tocmai amplasam ultima bomba cand tot corpul mi se cutremura cand aud usa in spatele meu deschizandu-se. Ma intorc rapid si, spre groaza mea, cel ce tocmai intrase era un barbat inalt, binefacut, imbracat intr-un costum negru, elegant. Parul blond si dezordonat ii stralucea in lumina soarelui, iar ochii de un albastru inchis precum adancul marii ma priveau cu o sclipire ciudata. Cu un zambet increzator face cativa pasi spre mine, dupa care se opreste si isi baga mainile in buzunarele pantalonilor.

-Mai, mai... e chiar Tyler Green. Te asteptam de ceva timp!


Sper din suflet sa nu am greseli, pentru ca acest capitol este necorectat.

[ohaio_angel]

Hey, mult'am pentur anuntare. Da, vroiam sa citesc si capitolul doi pentur ca in primul totul era vag, nu stiai ce se intampla mai exact sau ce va urma.
Si ai decat vreo doua greseli la tastare (te pricepi sa scri si cu o mana fara sa faci atatea greseli ca mine, iar eu folosesc doua.)
UUI, omul nostru (Tyler) are ceva tupeu sa se avante asa, mai ales dupa o bataie. Ii place personalitatea lui, nu se da batut prea usor..... Deci ador faza cand este prins. Ar fi fost culmea sa nu fie prins....Mi-a placut faza
Astept next.....bafta la tastat...

[Kira's Scarlet]

In primul rand, vreau sa-ti multumesc ca m-ai anuntat. Esti dulce!!
Hm, interesant capitol. Parul lung, negru??? <3 Ah! M-ai lovit chiar sub centura :)) Unde doare mai tare. Frumusetea asta nu-mi scapa mie. Si tipul blond? Sweetie :) treci la actiune, ca vreau sa vad ce se intampla. Deci, probabil ti-ai dat seama ca imi place mult. Daca nu, asta e! Nici in cutia pandorei nu ar intra toate cuvintele de lauda.
Cam atat am avut de spus. Ai grija de tine.
Spor la scris!
Kissu de la Kira

[hiimera]

Bam! Te-a prins. E acum sa vedem cum ai sa iesi din ghiarele fiarei.
Asta a fost pentru personaj, acum pentru tine - multumesc de anunt, credeam ca nu vei mai aduce nextul, ma ingrijorasem si nu glumesc, fiindca nu mai vreau sa vad lume care renunta la creatiile lor pentru lucruri marunte. Asa ca tine-te de fic, bine? Bine.
Hmmm, am vaga impresie ca ai cam grabit lucrurile si prea multe paragrafe sincer, puteai sa mai diminuezi si sa lipesti. Ai cam facut terci de timpuri sau poate mi se pare mie, dar totusi sa fii mai atenta pe viitor.
Ideea este destul de uazata, cu toate acestea sunt sigura ca pe parcursul ficului vor fi momente fascinante, palpitante si indraznete care ma vor pune pe jar si nu doar pe mine.
Cred ca voi incheia aici, vreau sa vad cum va decurge actiunea in capitolul urmator. Succes!