O iubire dincolo de lume

[Sibel.]

Indroduction:

Deci... nu pun iterdictii de varsta, cand vor fi cuvinte urate, la capitole o sa va anunt. Deci, sa vedem la ce capitole nu au voie copii sub 12 ani:

Cap. 1 ( now )

O iubire dincolo de lume...

Capitolul I : Stand in ploaie

Ploaia... i-ar a venit! Ce noroc pe mine. Stau sub o cutie, si mă găndesc oare de ce am plecat de acasă. Am motive. Tata mă bătea pe mine şi pe mama mereu. Şi îmi şi amintesc atunci când i-a zis: '' Femeie! Dacă vei divorţa de mine, o să vezi moartea cu ochii!''. Aceste cuvinte m-au marcat atunci. Am plecat şi parcă aud vocea mamei: '' Silvia! Nu pleca! O să divorţez, promit!''. Eu fugeam şi când auzisem ceea ce mi-a zis, m-am oprit. Vroiam să mă întorc, dar când l-am văzut pe tata fugind după mine, am început sa fug şi mai tare. Nu mai auzeam vocea mamei. Eram departe. Tatăl meu era tot în urmă, fugind. Norocul meu fusese căă, prinsem autobuzul. Şi aşa am ajuns aici, stând sub o cutie, şi holbându-mă la ploaie. Nu mai puteam suporta, şi de aceea am ales această cale. Rea sau bună, eu sunt mândră de ceea ce am realizat. Nu că nu aş fi vrut să fiu alt ceva în viată. Şi acum.. iar îmi tot zic: '' Am vârsta de 16 ani, trăiesc pe străzi, şi ce am realizat este doar că am scăpat de scandal. Dar în fiecare noapte, mă ascund pe unde pot, pentru ca noaptea sunt atâtea persoane ciudate, care, cine ştie ce vor să îmi facă. De ce am rămas aici, cred că te întrebi... oare de ce nu am plecat, nu?? Raspunsul este că am multi prieteni aici, pe străzi. Toţi ne indentifică ca nişte oameni lipsiţi de educaţie, nespălaţi sau ori ce al ceva. Nu este aşa printre oamenii străzii există persoane cu adevărat speciale, şi îti este mai mare dragul, să le asculţi poveştile, să îi consolezi, să razi la bancuri şi chiar sa mimezi. Sunt aici şi actori, avocaţi, chiar şi vre-o doi, trei judecători, care şi-au pierdut casele, slujbele şi care au luat calea străzii. Sunt şi nebuni. Nu zic ba. Este unul Popică, un beţiv ordinar, care deranjează şi enervează toată civilizatia. In curand, Zelda, bucătăreasa străzii va termina mâncarea ei. Nu mâncăm homar, sau alt ceva. Mâncăm ce apucăm şi partea bună este că nu suntem lacomi. Ne ajutăm intre noi, chiar şi atunci cănd suntem răciţi.
- Silvia! Unde eÅŸti?
Este Zelda. O mama, pentru mine. O vad, cum vine spre mine. Cu obrăjorii ei, mereu roşii, cu rochiţa neagră de doliu, puţin albă prin unele colţuri. Era rochia de la inmormântarea soţului ei. De atunci, şi-a luat lumea în cap.
-Aici sunt, duduiţa - un nume de alint, dat de mine- sub cutie!
-De ce stai aici? Nu vii să îţi mănânci ciorba? Şi de ce te-ai certat din nou cu Ulis? mă întreabă ea, politicoasă.
Ulis. Te întrebi cine este? Da. Este un băiat, foarte frumos, care a fost fotomodel, prin anii 2005-2009, dar fiindcă era pe aproape să cumpere agenţia de modele, patronul, de ciudă, l-a conciediat. Îl plac enorm, dar dragostea nu este posibilaă în astfel de locuri...
-Ehh...duduiţă.. cred că am greşit, haide că vin să îţi mănânc toată ciorba!
- Aşa te vreau! zice Zelda fericită de decizia mea.
Ploaia a încetat. Soarele îşi face loc, încet, încet... Lumina îmi bate puternic în ochi. Nu este soarele. Este o lumină orbitoare, care este urmată de o umbra neagra. Ce este oare? Mă întreb oare. Zelda rămane mută. Parcă înţepense. Noi vedeam această lumină, dar oamenii de pe stradă, treceau, acei nobili si contese, dar nu observau nimic. Se uitau la noi, şi şuşoteau. Cum aşa? Nu auzeam nimic, şi eram la o distanţa de un metru. Ciudat.. foarte, ciudat. De o dată, apare în faţa noastră un copilaş, care are în frunte o lumină orbitoare. Mă ia de mână şi îmi zice:
- Tu! Silvia, aÅŸai?!
Acest copil este foarte neobijnuit. Are o voce matură, dar o înfăţişare blândă. Eu, rostesc înfricoşata:
- Da, eu sunt. Cee dorreeşştii? întreb eu, tremurând.
- Nu vreau nimic de la tine. Vreau doar să îţi spun că, vei deveni soţia mea!
Rămân mută, şi mă dau un pas înapoi şi mă întreb '' De ce eu??''.

[yaoi maniac]

Frumos. Bravo, copilul meu.

căă - nu sunt sigura, dar cred ca e "că" .
Nu prea sunt buna la gramatica, chiar deloc, oare asta e o greseala: holbândumă - holbându-mă.
Nu baga seama la ce spun, nu ma pricep. Ma bucur ca ai folosit diacritice. A fost placut sa o citesc, scurta, asa cum imi place mie. Mda... lenea ma omoara cu zilele. Nu e cine stie ce comment de "milioane", insa vroiam sa imi dau cu parerea. O sa las un "critic" bun sa corecteze sau sa te incurajeze.
Bravoo, again!
Peste juma' de ora, hm... sa imi spui cand il postezi. Pana atunci eu ma apuc de teme. =.=

[Serqet]

@artist

voi continua povestea peste jum orăă.

A trecut ........si unde e continuarea >.< , nu posta capitolul daca nu e gata.

[Me_Samy]

Buna!!
Ce pot spune ...
E dragut ..Ca si Obsession imi place ca ai folosit diacritice
Greseli de tastare/exprimare:
-i-ar=iar(adica(vrigula) inca odata)
- caa=ca(a zis obsession dar nu era sigura)
- si acel holbandu-ma
Naratiunea este buna
Descrierea la fel
Dialog..este foarte bine plasat nu este in exces si nu este sec
Actiunea nu mi se pare grabita mai deloc..
Paa..astep nextul :X:X

[Alee]

Hey! Am văzut că ai început un fic şi am zis să îmi bag şi eu coada cu un comm. ;;) Să vedem, greşeli :
i-ar= iar [nu văd rostul cratimei]
şi îmi şi= şi îmi [ al doilea şi sună inestetic]
prinsem= prinsesem
ori ce = orice
al ceva= altceva

Ce este oare? Mă întreb oare.

Ai repetat "oare". :]
Alte greşeli nu am mai văzut. Cu modurile de expunere nu ai aşa mari probleme. Ştii sa descrii destul de bine, naraţiunea e ok şi dialogul are o tentă de a fi sec, dar asta remediezi destul de uşor.
În schimb ce m-a deranjat pe mine mai mult au fost semnele de punctuaţie. -.- Ai folosit de multe ori puncte de suspensie când nu era nevoie, la fel şi virgula. Uneori ai dublat şi semnul întrebării, chiar dacă nu era necesar. :-?
Scuze, dacă am fost prea scorpie, dar chiar vreau să te văd cum evoluezi. :]
Succes în continuare ! >:D<

P.S. Scuzaţi-mi greşelile de tastare, m-am cam grăbit. :">

[Abbeh.]

Nu este aşa,Aici trebuia virgulă. printre oamenii străzii există persoane cu adevărat speciale,Aici nu era nevoie de virgulă."Şi" este cuvânt de legătură, aşa că nu are nevoie de virgulă înainte sau după el. şi îti este mai mare dragul, să le asculţi poveştile, să îi consolezi, să razi la bancuri şi chiar sa mimezi.
vre-o - vreo
aÅŸai - aÅŸa-i.

Aşa, alea-s greşelile pe care le-am văzut eu şi care sper că nu au mai fost menţionate. Sincer, aşteptam de ieri capitolul; uite că nu mă pot abţine şi îţi reproşez şi eu că acea jumătate de oră a fost foarte lungă. Ştiu c-ai postat de ieri, dar nu după jumătate de oră. Oricum.
Începutul m-a captivat, apoi începea să fie monoton, iar sfârşitul m-a făcut din nou curioasă. Vreau să ştiu cine este copilul ăla. Ai un mod ciudat de a descrie, dar măcar descrii şi-mi şi place; dar mai poţi adăuga descriere, ofc. Acţiunea a fost bună, dialogul a avut tente seci dar asta remediezi tu pe parcurs.
Aştept următorul capitol să văd cu ce ne încânţi.
Baftă! * h u g *

[Auburn.]

Destul de dragut. Titlul nu e cel mai original, incearca ca atunci cand scrii un romance sa nu adaugi mereu "iubire asa", "iubirea de-aia", ca devine plictisitor si banal. Puteai sa lasi doar "Dincolo de lume", suna mai bine.
Asa.
"Ploaia... i-ar a venit!"- e a x-a oara cand aud ca cineva incepe cu acest cuvant. Inteleg, voi aveti personaje emotive, care sufera,sunt abandonate and so on. Genul de personaje perfecte pentru un fic de succes. Dar astea mi se par inceputuri de Twilight, gen descrii un vis, descrii cum alergi and so on. Ce s-a intamplat cu originalitatea? Ce?
Cred ca ti-am zis, daca nu iti mai zic: ideea este draguta, dar trebuie imbunatatita. Ai o viziune buna, dar trebuie lucrata.

Iti urez mult noroc in continuare!

[hiimera]

mama pune odata nextul ca e prea frumoasa povestea.. scuze daca te crizez.. DX
Dar ador ficul tau :X:X