Dincolo de adevar

[Lanna]

Buna.Inca nu are un titllu,dar astept propunerile voastre.Sper sa va placa.
Traducerile sunt la sfarsit.

Cap I
O calatorie neasteptata

Partea intai:Nayra

In 2560,o naua castastrofa ameninta sa loveasca Pamantul.Defrisarile masive,secarea raurilor si lacurilor si,nu in ultimul rand,exploatarea resurselor pana la epuizare au dus in pragul unei noi crize mondiale.
Sapte continente,sapte lumi distruse de razboaie nesfarsite,coruptie si desfrau.
Antarctica devenise o parte din ocean.
Furtuni ingrazitoare loveau orase.Apele se revarsau,inundand astfel tot ce le statea in cale,curmand vieti nevinovate.Tornade devastatoare lasau in urma lor moarte.Inundatii,flacari si groaza pandeaua la fiecare pas.
Povestea incepe cu calatoria unui grup de studenti pe CEC(Central Economic Colony),o colonie terestra in apropierea lui Marte,cu o populatie ce putea atinge 100.000.000 locuitori.
Printr ei se afla si Sarah Mc'Allister,o tanara in varsta de 20 de ani.Sarah era ofire sensibila si una din cele mai bune eleve ale anului.Visu lei era sa devina jurnalista.
In timpul dezastrelor,nu isi pierduse niciodata speranta si credinta in Dumnezeu.
Imbarcarea se facea langa Boston,pe un aeroport improvizat.Aeronava "Space Gem" urma sa ajunga in 15 minute.
"Space Gem" era cea mai noua aeronava de transport iesita de pe linile de asamblare ale firmei "Space Siege",echipata cu cea mai noua tehnologie a timpului.Avea un compartiment principal,o zona pentru depozitarea bagajelor,o bacatarie si cinci bai.
Grupul de studiu numara cincisprezece studenti,plus trei supraveghetori:Bethy Austin,Sarah Mc'Allister,Marry Siege,a carei tata era proprietarul firmei "Space Siege",Nick Jonnes,Irene Shelby,Brandon Low,Lack Knight,Harry Stevenson,Michelle Johnson,Monique Lauge(Luj),Steve Mc'Fall,Jessica White,Gloria Newman,Ryan Whitefeather,Edwin Goldsmith.
Toti astepta cu nerabdare sosirea aeronavei.Patintii consolandu-si copii,o priveliste deosebit de frumoasa.Numai Sarah statea alaturi de bagajele ei ,singura si deprimata.Nu-si cunoscu-se niciodata parintii.La varsta de cinci ani ,fusese adoptata de Jully Mayson. Dar femeia nu o luase decat pentru alocatia lunara.Nimeni nu ii aratase dragostea parinteasca.In casa familiei Mayson,Srah se simtea o straina,o aclava.
Intr-o zi,nu a mai rezistat si a fugit din locul acela pe care l-ai pute numi altcumva ,insa "casa" nu.
Dar asta e o alta poveste,pe care Sarah o va spune mai tarziu oricum.Dar acum,sa revenim.
Dupa cateva minute de asteptare,"Space Gem " ateriza.In scurt timp,toate bagajele au fost urcate in aeronava.S-au facut ultimele verificari,timp in care copii isi luau ramas bun de la parinti.Cinci minute mai tarziu,aeronava era gata de decolare.Motoarele pornira zgomotos,aeronava se ridica si se pierdu in vazduh.Pana la destinastie,aveau sa calatoreasca trei zile,timp in care toata lumea se putea misca liber.
Dupa o zi de zbor lin,o piatra lovi zgomotos una din ferestre.In acelasi timp,se auzi vocea putin ingrijorata a pilotului.
-Va vorbeste capitanul.Nu va alarmati!Totul este sub control!Va rog sa va indreptati spre locurile voastre si sa va pune-ti centurile de siguranta.
Inaintea aeronavei,o furtuna de praf solar si roci suiera infiorator.Era o furtuna interdimensionala.
Incerca sa intoarca,dar vantul era mult prea puternic.
In spate ,copii deveneau tot mai agitati,insa nu indrazneau sa scoata o vorba.
Nu trecu mult si furtuna ii inghiti cu totul.In urma lor nu ramase nimic.
Totul se intampla in mai putin de o secunda.Se trezira intr-un tunel nesfarsit.In juru lor,umbre fara forma,mereu schimbatoare,se invarteau haotic.Sarah se uita uimita la fenomenul de afara.ise parea ca pluteste singura pe o mare intunecata,sub un cer de culoarea sangelui. Dar totul se sfarsii de partea cealalta.Space Gem iesi fara nici o paguba materiala semnificativa idn ochiul furtunii.Cu mintea inca zdruncinata de calatorie,Sarah privi inapoi cum furtuna se potoleste si dispare fara urma.Aeronava era in siguranta.
In cabina,capitanul era inca inconstient.Dupa mai multe incercari ale asistentei medicale,isi veni in fire.de cum deschise ochii,se repezii la usa cabinei si verifica studentii.Vazand ca sunt teferi,sufla usurat si se intoarse la locul lui.
In jurul lor,un univers cu totul nou ii prive cu bratele deschise.Nimeni nu stia cum au ajuns acolo sau de ce.Ce stiau era ca acolo,ceva ii astepta.
Capitanul incerca sa porneasca motoarele,dar nici un raspuns.In cele din urma,pornira,si cauta cu disperare un loc in care putea sa mearga inainte de a se termina combustibilul.Vazu in departare o mica plaaneat si se indrepta in aceea direactie.N udupa mult timp,Space Gem ajunde in atmosfera ei.Parea nelocuita,cu intinderi uriase de nisip.Trecu prin stratul de nori,coborand la o alatitudine de la care se putea vedea un tinut scufundat in nisip.Dune dupa dune,aeronava incerca sa strapunga vazduhul.Nu se zarea nici un loc unde putea ateriza.Nisip,nisip si iar nisip.Un deal pietros parca ii privea din departare.
Sahrei i se parea ata de familiar,poate mult prea familiar locuil acelapustiu,aciperit de nisip.Se simtea legata de el.Cand ateriza,se repozi la usa si o deschise.Nici nu se stabiliza bine aeronava,Sarah era deja jos.Inspira aerul,nisipul ii intra un nas,urechi si in haine,dar nu-i pasa.Acela era primul loc in care se simtea acasa.Orasul o otravise.
Toat lumea o privea.Erau de acord ca e timpul sa faca ceva in privinta ei.Urmarind privirea capitanului,Jack,Brandon si Harry se retrasesera in aeronava.
La scurt timp,se intoarsera cu patru geamantane mari.Erau ale Sahrei.Cei trei le aruncara pe nisipul fierbinte,iar usa se aeronavei se inhcise.Masinaria porni zgomotos inainte,lasand-o pe Sarah in urma.Apoi tacere.Nici nu observase plecare zgomotoasei masinarii zburatoare.Parea ca isi pierduse contactul cu realitatea.Firicele lucitoare de nisip ii brazdau chipul fara sa simta.Se visa plutind intr-un spatiu gol si intunecat.
"Unde sunt?Mai e cineva aici?" Dar nimeni nu ii raspunse. Ecoul propriei voci rasunapeste tot in jurul ei.Parea schimbata.Nu mai stia cine e,si lucrul acesta o ingrozii.
Apoi simtii pamantul sub picioare.Privi in jos ,si vazu cum milioanbe de puncte negre se unesc,alcatuind tarmul,marea si forme neregulate.Doua siluete indepartate priveau apusul soarelui.Alerga spre ele,dar distanta parea neschimbata.Se opri.Simtea ca era in zadar.Se intoarse.In spatele ei,o cetate cu peretii din marmura lucea sub ultimele raze ale soarelui. O secunda mai tarziu,se afla inaintea lor.Voia sa-i priveasca,dar chipul le era intunecat.Se auzi o soapta.Vorbeau.
"-Lanna,draga mea Lanna!"
"Lanna".Acela era singurul nume pe care il putea intelege.
O bubuitura puternica o facu sa tresara.Pamantul se crapa sub picioarele ei si incepu sa cada in gol.Se trezi in genunchi,pe nisipul fierbinte.
O briza racoroasa ii lovi fata.Ametita,se ridica si cauta aeronava cu privirea.Era deja seara si si masinaria disparuse.
"Unde sunt?Stiam eu,m-au parasit!" gandi,aruncandu-si privirea in pamant.
Se apropie de bagaje si se aseza pe nisip.Nu dupa mult timp,nisipul se ridica si o minge de blana se rostogoli langa ea.Curioasa,o studie,o impinse cu degetul si o ridica.Fara zgomot,mingea se deschise si cel mai dragalas animal se uita la ea.Avea blana castanie,cu pete albe in jurul ochilor negri,albastrii.Nasul mic,doua urechi mari si imblanite,turtite la capat.Era de marimea unui pui de leu.Coada lunga si stufoasa parca dansa,maturand nisipul.Isi timea labutele aparoape de corp.Mustatile i se miscau neincetat.La nivelul obrajilor, blana copia forma unei barbi.
Animalul se uita in ochi Sahrei.Il aseza pe nisip si acesta incepu sa alerge in jurul ei.,lucru care o amuza si incepu sa rada discret.Scoase din geamantan un pachet de biscuiti.Ghemotocul e blana se opri si il lua din mana fetei.Desfacu ua din laturi cu dintii si incepu sa roada biscuitii,unul cate unul.Cu coada,lua ambalajul gol si il puse inapoi.
-Ce infometat esti!Mai vrei?
Animalutul dadu abucuros din coada.Fata mai lua doua pachete,pe care le imparti cu noul ei prieten blanos.
Era pentru prima data cand pe chipul ei se ivi un zambet.
Nu dupa mult timp,sunetul unor copite se auzi in departare.Animalutul tresari.Dadea bucuroasa din coada si isi misca mistatile,cand in jos,cand in sus.Escalada da gramada de geamantane si astepta linistita.
Zgomotul copitelor se auzea din ce in ce mai tare.Nisipul se ridica,blocand astfel privirea oricarui curios.Sarah isi acoperi fata in palme.Pentru o clipa,praful se lasa.Inintea ochilor ii apru un lucru cu totul diferit.Un cal,cu coama si hamul cu totul de aur,galopa neintrerupt.
Cele trei cozi ii straluceau la lumina lunii.
Vorbe neintelese se auzeau din dreptul calului,dupa carea animalul se opri brusc.Picaturi de apase prelingeau pe trupurile lui.Cand norul de praf se lasa,in spateele calului,Sarah zari un fel de car.Aveau schelet de metal,acoperit de o cuvertura de culoarea nisipului.Cand praful se lasa complet,o figura intunecata cobora din el si se apropie se Sarah.
-Nuna!Evy riam gal?*
Fata se uita la ea nedumerita.
-Imi pare rau,dar nu inteleg ce ai spus.
-Imi pare rau!ma numesc Nayra.
-Numele meu e Sarah.Imi pare bina sa te cunosc.
-De asemenea!Te pot ajuta cu ceva?
-Daca m-ai duce pana la cea mai apropiata asezare,ti-as fi foarte recunoscatoare.
-E un orasel la doua zile departare.
Nayra se gandi o clipa,dupa care ii spuse:
-Poti veni cu mine.As putea face un ocol.
-Dar nu te deranjez?
-Chiar deloc.Orice calator are nevoie de companie.Stai sa te ajut cu bagajele si imi povestesti pe drum cum ai ajuns aici.



*-Numa!Evy riam gal?
(-Buna!Te pot ajuta cu ceva?)

[IceCat]

Miaaaaaaaaaau!

Interesanta povestea... Chiar imi place...

Ai tone de greseli, cea ce face greu de citit textul[citeste si reciteste povestea inainte de a posta ceva, asa aati ca iti pasa de povestea ta, iar noi ne putem concentra la alte lucruri cand citim- cat de bine te exprimi etc]... Intotdeauna se la spatiu dupa semnele de punctuatie. Asa e regula, poti deschide orice carte si vei vedea ca asa e.

Nu inteleg de ce au plecat asa de repede si au lasat-o pe Sarah acolo. Chiar asa de nepasatori erau oameni???

Cand sa intalnit cu Nayra parca se cunosteau de o vesnicie. Sau poate e imaginatia mea... Nayra e dubios de amabil...hmm ... oare pune ceva la cale? Dar cu ar putea... abia se cunoscusera...sau daca nu cumva o astepta? ... hmmm. Ops, scuze, imi formam teoriilele mele cu privinta la poveste.

Spor la scris... sa vedem ce scrii mai departe:D

[Lanna]

Mersi pentru comment si pentru sfaturi.Sper ca urmatoarele parti sa nu aiba atatea greseli.
Acum urmeaza partea a II a .


Partea a doua:Areth

In timp ce se indrepta spre bagaje, Cora ii sari in brate.
Sarah se apropie de Nayra grabita.
-Imi pare rau pentru asta!
-Nu-i nimic! Ce frumos kudar ai!
-Poftim? Ce e un kudar?
-Chiar nu stii? Cred ca glumesti.
-Chiar nu glumesc!
-Inteleg! Trebuia sa-mi dau seama. Nu esti de prin locurile astea?
-Nu, vin de o planeta numita Terra.
-Atunci, vei avea nevoie de un ghid. Si acest kudar de unde il ai?
-L-am gasit si poate il v-a cauta stapanul lui. Dar unde traiesc ei de obicei?
-Majoritalea ii intalnesti in padurile de shyo, un arbust inalt, cu frunze de culoare rosie. Kudarii stau cel mai mult timp in copaci si le mananca frunzele. Coada ii ajuta foarte mult la catarat, dar in desert nu am vazut nici unul pana acum. Sa incarcam bagajele si sa mergem. Locurile astea pline de hoti. Niciodata nu stii ce se poate intampla.
Nayra o ajuta cu bagajele si pornira in scurt timp. Cora sarii pe spinarea calului si astepta.
Pe tot parcursul calatoriei, Sarah ii povesti Nayrei cum ajunsese in mijlocul desertului, de la inceput pana in prezent. La sfarsitul povestii, se infiora la auzul stari in care ajunsese lumea Sahrei, apoi fu uimita de egoismul si lacomia oamenilor.
Dupa povestille ingrozitoare pe care le auzise,dadu bice akarilor*, si carul prinse mai multa viteza. Era mai bine sa calatoresti seara.
Ceea ce o uimi pe fata erau cele trei globuri luminoase de pe cer. Nu era o singura luna, ci trei.
In zorii zilei, carul se opri.
-Vom face tabara langa aceste stanci. Ziua e prea cald sa poti calatorii si akarii au nevoie de odihna, ii spuse Nayra.
Dupa o ora de pregatiri, se retrasesera in cort pentru a se odihnii.
-Mai spune-mi ceva despre tine, despre familia ta , viata ta.
-Despre mine ti-am spus cam totul. Nu mi-am cunoscut niciodata parintii. Am trait intr-un orfelinat pana la varsta de cinci ani.
-Scuze ca te intrerup, dar ai putea sa-mi explici ce inseamna "orfelinat" ?
-Orfelinatul este un loc unde ajung copii adandonati sau cei care traiesc in familii dezorganizate.
-Continua!
-La cinci ani, am fost adoptata de o femeie care nu-mi vroia decat banii. Orfelinatul ii platea o suma de bani pentru a ma intretine, dar Jully ii cheltuia pe bautura. De multe ori ma inchidea in camera mea inteva zile, fara mancare sau apa. M-am simtit singura. Aveam nevoie de un umar pe care sa-mi vars tristetea, lacrimile. Aveam nevie de o mama care sa-mi mangaie parul si sa-mi citeasca seara povesti. Nimeni nu ma intelegea.Nu am mai putut suporta.La varsta de treisprezece ani am fugit din acel loc groaznic. M-am simtit foarte bine cand am aflat ca Jully fusese arestata pentru consum de droguri, o substanta care ii imblonavea trupul si mintea. Simteam ca Dumnezeu mi-a luat o piatra de pe inima. Am continuat sa lucrez la casele oamenilor. Maturam, spalam si gateam. Cinci ani mai tarziu, cand am devenit majora, mi-am luat inima in dinti si m-am agatat de invatatura, singurul lucru care imi mai alina sufletul. In 2 ani, am invatat cat altii in 10. Apoi am ajuns aici si ii multumesc lui Dumnezeu ca mi te-a adus in cale. Dca nu erai tu, cine stie ce mi se putea intampla.
In timp ce povestea , din ochii Sahrei curgeu firicele de lacrimi. Nayra o lasa sa-si verse tristetea. Stia ca daca i-ar fi povestit, ar fi fost mai calma si mai deschisa. Urma o perioada de tristete. Din nisipul fierbinte se ridicau nori de aburi. Pe la miezul zilei,Sarah iesi afara. Cortul era chiar in apropierea unei stanci negre. Fata se apropie de ea. Se uita intr-un loc unde lumina soarelui era mai slaba. Atinse suprafata neteda a acesteia, pana la baza. Simtise niste mici crapaturi pe o parte, insemna locul cu o cochilie de melc din buzunar si alerga in cort sa-si ia lanterna. Se intoarse inapoi si lumina acolo unde simtise crapaturile. Pe stanca statea scris : "Ryhard" .
"O fi numele vreunui calator care a trecut pe aici! " gandi fata.
Nota numele intr-un carnetel pe care il timea la indemana si se intoarse . Cora nu avea somn.Alerga in jurul cortului, parca ar fi vrut sa-i arate ceva. Se apropie de ea si isi incolacii coada in jurul piciorului fetei.
- Ce s-a intamplat ,Cora?
O urma pe Cora indeaproape, pana la umbra altei stanci.
-Ce e ,fetito? Ce ai gasit acolo?
Ingropata in nisip, era obucata de hartie. Fata o lua, dar nu putea intelege nimic. Era un fragment de text intr-o limba necunoscuta. O puse in carnetel. Vroia sa i-o arate Nayrei mai tarziu.
O mangaie pe Cora si se intoarse in cort.
Noapte se lasa usor peste desert. Nayra pregatii carul si prima luna le prinse pe drum.
Cateva ore mai tarziu, o mica asezare omeneasca intuneca nisipul inaintea ochiilor celor doua. Dadu din nou bice cailor. Vroia sa ajunga cat mai repede pe un pat moale, la caldura semineului.
De cateva zile, nu mancase deloc hrana calda. Cora parea si ea slabita. Hrana uman nu o ajuta. Avea nevoie de frunze de shyo, pline de minerale.
In scurt timp, carul intra pe o poarta mare , alba.Case cu peretii de marmura si acoperisul usor inclinat straluceau la lumina lunii.
De cum intrara,un miros placut le inunda narile. I se parea atat de cunoscut. Parca il mai simtise undeva. Erau carne,legume fierte , cu un miros usor picant.
Nayra se uita la ea zambind.
-Ti-e foame, nu-i asa ? Vino, fac cinste cu un rand de pulpe.
-Ar fi minunat!
Cora sarii prin spate si se arnca pe o taraba cu frunze de shyo.
-Cora, vino inapoi! striga Sarah infuriata.
-Sa mergem dupa ea, pana nu goleste toata taraba!
Sarira amandoua si alergara spre vanzator, care dadea din maini si striga infuriat.
Nayra il linistii, spunandu-i ca plateste toate stricaciunile.
-Animalul acela bestemat mi-a mancat toate marfa.
-Ne pare rau! Ii era foarte foame. Nu a mai pus nimic in stomac de cateva zile.
Vanzotorul isi intoarse privirea spre ea si ii vorbi plin de uimire.
-Nayra, tu esti? Nici nu te-am mai reunoscut. Ce mult te-ai schimbat!
-Nyo* Darsag, dumneavoastra erati?
-Cat timp a trecut? Cinci? Sase ani?
-Prea mult ca sa imi amintesc. Vreau sa va fac cunostinta cu Sarah. E aici in vizita.
Batranul se uita la fata. I se parea cunoscuta.
"Chipul ei imi amiteste de cineva! " isi spuse in gand.
-Imi pare bine sa va cunosc. Scuzati comportamentul Corei. Era doar curioasa si infometata, vorbi Sarah.
-De asemenea! Imi amintesti de cineva, dar imi scapa numele. De unde ai venit? intreba barbatul.
-De pe o planeta indepartata, dar nu cred ca a auzit cineva de ea.
-Incearca-ma!
-Terra!
Ochii batranului radiau de neiniste. In minte, gandurile ii zburau haotic. Ceva ii atrase atentia asupra fetei.
"Este ... Dar nu se poate! Am rezut ca ... Nu poate fi adevarat! Seamana cu ... ! Sa fie oare fiica lui ...? "
Cand sa-si termine gandul, Nayra il intrerupse. Isi sterse fruntea cu o batista, dar chipul ii ramase serios. Sufletul i se lumina.
-Sunte-ti bine ? il intreba fata.
-Ce ... ? Aaa ... Da! Sunt bine. M-am pierdut in propriile ganduri.
Dupa o clipa , batranul le privi si le spuse zambind.
-Va invit la masa. Cred ca va este foate foame. Sotia mea a pregatit ceva special. Vom face o cina demna de un rege. Daca a-ti dori sa ma onorati cu prezenta, v-as fi vesnic recunoscator.
-Nu vrem sa va deranjam, vorbi Nayra.
-Chiar dimpotriva! Copii au plecat cu treburi prin lume si noi, batranii, ne simtim singuri. Ne-ati face o mare favoare daca a-ti ramane la noi.
-Atunci acceptam cu bucurie! ii raspunse Sarah.
-Va multumesc din suflet ! M-ati facut foarte fericit. Dati-mi voie sa va ajut cu bagajele.
Bruneta se apropie de animalut,certandu-l.
-Cora, sa nu mai faci asta niciodata! Daca te raneai?
Animalul se uita la ea, cu urechile in jos. Era rusinat de ceea ce facuse.
In scurt timp, bagajele erau inauntru si akarii in spate.
Deschizand usa casei , Sarah ramase uimita.
"Aparentele inseala. " isi spuse ea in gand.
Daca la exterior, locuinta parea mica, interiorul o lasa cu gura cascata. Avea sapte incaperi cu peretii albi. Dar cele mai deosebite lucruri erau plasmele atarnate de pereti , sistemele audio de ultima generatie si iluminarea continua a incaperilor. Panouri de comanda erau la fiecare pas. Imagini holografice ieseau din fiecare coltisor al casei.
Pe jos, un covor de dimensiunile camerei, de un rosu aprins straluceau sub lumina purpurie a candelabrului.
-Va rog, apropiati-va! Simtiti-va ca acasa ! le spuse batranul.
Sarah pasii lin pe covorul moale.
Nayra isi lasa sandalele pe un covoras alb de langa usa si intra. Sarah ii imita toate miscarile si inchise usa in urma ei.
-Urmati-ma! continua acesta.
Nici nu facu un pas ,cand cineva zgarie usa pe dinafara.Sara o deschise si Cora se strecura printre picioarele ei.
-Tu erai? Imi pare rau! Nu te-am vazut.
Animalul scoase un chitait slab si ii sari in brate. Apoi o urma pe Nayra , care o astepta.
Zorii urmatoarei dimineti inundau cerul. Primul soare rasarea la 02:30.
Era putin dupa 10:00. Batranul le astepta cu masa plina de bunatati.
Sarah se plimba cu Cora prin casa, in timp ce aceata ii arata fiecare coltisor.
Dupa masa ,Nayra ii vorbi.
-Va multumim pentru ospitalitatea dumneavoastra, dar acum trebuie sa mergem mai departe. Cred ca sora mea e suparata. Trebuie sa-i duc ceva.
-Daca aveti drum prin micutul nostru oras, sa mai treceti pe la noi.
-Nu va face-ti griji, vom venii. Dar intai, trebuie sa facem ceva in legatura cu bagajele.
-Cateva case mai inainte, avem un mic magazin de antichitati. Veti obtine o suma frumoasa.
-Va multumim inca o data pentru tot,vorbi fata.
-Nici o problema . Ve-ti fi mereu binevenite in casa noastra. Salut-o pe sora ta din partea noastra.
In scurt timp,totul era gata de plecare. Din geamantanele mari si grele, aproape totul era acum pe rafturile magazinului.
-Trebuie sa mai mergem intr-un loc. Nu poti intra in TAKAR fara un card de indentitate. Am un prieten care se ocupa cu asa ceva. Vom trece pe la el.
Si au pornit pe strazile inguste ale orasului. Cora alerga in urma lor, cu urechile chiulite , aruncandu-si coada cand in dreapta, cand in stanga. Blana castanie ii stralucea la lumina primului soare al zilei. In cele din urma, Nayra se opri in fata unei case. Cobora cateva trepte. Sarah o urma mereu indeaproape. Batu de doua ori la usa. In clipa urmatoare, un tanar iesi linistit afara.
-Buna! Va pot ajuta cu ceva?
Uitanse-se la chipul fetei, o recuniscu imediat.
-Nayra ,intra! De cand nu te-am mai vazut? Si cine e prietena ta?
-Buna si tie, Areth! Ea e Sarah si a venit in vizita.
-Imi pare bine sa te cunosc! vorbi baiatul.
-De asemenea! raspunse fata.
-Am nevoie de ajutorul tau,Areth!
Baiatul se aseza pe un scaun,in fata unei console. O privi cu coada ochiului, in tim ce apasa cateva taste.
Se intoarse, ii zambi larg si ii vorbi.
- Sa ma gandesc!
Isi duse mana la barbie si continua.
-Cand mi-ai m-ai cerut ceva? Trebuie sa fie cava foarte important daca Nayra in persoana vine in vizita. Spune orice ai nevoie. Dorinta ta mi-a porunca!
-Ajunge cu glumele! Ai putea sa-i faci prietenei mele un card de identificare?
-Sigur! Dar ai fi o mica conditie.
-Spune-o! Daca vrei sa platesc, nu e nici o problema!
-Nu la bani m-am referit. Nu sunt o problema pentru mine. As vrea ceva mai,cum sa zic, diferit.Un sarut ...
Nayra se rusina putin.
- ... aici, pe obraz, continua aceata.
Debea acum Sarah incepu sa intelega. Areth era indragstit de Nayra, dar nu stia cum sa-i spuna. Facu cativa pasi inapoi pentru a le oferi celor doi mai multa intimitate.
-Astept !
Dupa o perioada de gandire,fata raspunse.
-Bine, dar dupa ce ma ajuti.
-Promiti?
-Poate!
-Da sau nu?
-PROMIT! spuse acasta, zambind usor.
Sarah se apropie de cei doi.
In cele din urma, Areth ii vorbi:
-Aseaza-te pe scaunul din spate si zambeste la camera.
O secunda mai tarziu, o lumina puternica invalui camera, dar disparu in scurt timp.
-GATA! Acum am nevoie de cateva date personale.
Dupa ce completa toate datele , ii spuse Nayrei:
-Si acum, cat timp asteptam, trebuie sa imi dai ce mi-ai promis.
Fata se apripie de el cu pasi marunti.
-Dupa ce voi vedea ceea ce am cerut.
-Te lasi greu, nu-i asa? Bine, cum vrei tu !
Dar Nyra in gandul ei:" Ai vrea tu! "
Dupa 2-3 minute, cardul era gata. Areth il lua in mana dreapta si il ridica usor.
-Aici e!
Nayra se apropie de el si ii puse mana dreapta pe umar. Isi apropie capul de obrazul lui si cealalta mana i-o puse dupa gat.Ii sufla usor in obraz .
-Inchide ochi!
-Doar nu vrei sa ma pacalesti?
-Eu, pe tine?
-Promiti?
-Promit ...
Baiatul inchise ochii.Nayra ii lua cardul din mana si se indeparta.
- ... asa cum am promis la inceput.
Vazand ca nu si-a primit recompensa, tanarul deschise ochii si o vazu pe fata plecand.
-Si cum ramane cu recompensa mea ?
-Poate mai tarziu! Ne mai vedem!
Baiatul ii zambii. Stia ca " mai tarziu" inseamna " niciodata ". Se multumii sa o priveasca cum paraseste incaperea.



*akari-cai
*nyo- tata/domnule, depinde de situatie

[Lanna]

Partea a III vine acum.


Partea a III a : Cane


Cora, privind in urma, se uita la baiat si ii sari in brate. Il atinse cu nasul pe obraz, dupa care se indrepta direct spre usa.
-Macar cineva stie cum sa plateasca! isi spuse baiatul.
Cele doua fete, urmate de Cora, iesira afara. Areth se opri in fata usii, privindu-le.
Cu pasi marunti, Sarah se apropie de Nayra. Fata ii intinse o bucatica dreptunghiulara de plastic, cu poza acesteia.
-Poftim!
-Tu chiar ti la baiat, nu-i asa? o intreba bruneta.
-Ei ...
Sarah se opri in loc. Nayra o privi uimita, intreband-o:
-S-a intamplat ceva?
-Atunci de ce nu-i arati ca ti la el? Du-te si spune-i. Te astept aici.
Dupa cateva secunde de gandire, fata o intreba:
-Sigur nu te superi?
-Du-te!
Nayra se indeparta, cu un zambet larg pe chip. Ii placea, dar nu avusese pana acum puterea de a-i spune.
Se apropie de el, chiar in momentul in care acesta vroia sa inchida usa. Baiatul se opri in prag. Nayra era la mai putin de un metru de el si se apropie rapid. Areth ii zambii.
-Ai uitat ceva? intreba el curios.
Fata se opri inaintea lui.
-Multumesc! vorbi ea si il saruta pe obraz.
Baiatului i se lumina chipul. Ochii verzi ii straluceau ca doua smaralde.
Nu vroia sa mearga prea departe, pentru a nu-i da sperante prea mari.
Se intoarse catre Sarah, mai vesela decat de obicei si isi continuara drumul. Fata o urma indeaproape, cand privi in urma, cand inainte. Areth ramase in pragul usii, cu ochii larg deschisi si privirea nedumerita. Putin mai tarziu, ii reveni zambetul pe buze.
Cele doua fete pornira , una langa alta, pe strazile pietruite ale orasului. Cora era in spatele celor doua, alergand, cu coada fluturandu-i in aer.
Tot drumul pana la una din statiile de autobuz, Nayra ramase pe ganduri. Se vedea sarutandu-l pe Areth pe obraz si isi spunea: " Cum de am avut curaj? "
Urmau sa mearga in TAKAR cu unul din cele mai rapide mijloace de transport din zona.
Nu dupa mult timp, un autocar opri in statie. Nu avea roti, plutea pur si simplu deasupra nisipului.
Nayra se aproie de usa lui, care se deschse lent.
-Tu mergi inainte. Vin si eu imediat! ii spuse Sahrei.
Bruneta urca. Autocarul nu avea sofer. Era ghidat de un calculator. Inainta. Aproape toate scaunele erau ocupate, asa ca se indrepta spre capatul autovehicolului. Mai era un singur loc liber. Se apropie. In partea geamulu statea un tanar. Avea cam 21 de ani , parul negru prins intr-o coada si ochii de un albastru inchis. Privea pe fereastra, parca scufundat in ganduri. Visa cu ochii deschisi.
Se tinea drept, privea serioos si avea o postura nobila. Era tacut si foarte diferit de ceilalti pasageri.
Sarah se apropie de scaun si il intreba discret daca locul e liber.Baiatul isi intoarse privirea, trezit parca dintr-un vis frumos.
-Sigur! raspunse acesta calm.
Sarah se aseza , cu bagajul in brate. Nayra statea undeva mai in fata. Un domn ii facu loc pe scaunul de langa el, pe care il pastrase pentru altcineva, dar nu mai venise.
Autovehicolul porni neintarziat. Fata se lasa pe spate, inchse ochii si adormii. Avu o noua viziune. Se afla intr-o camera cu peretii albi. Un candelabru cu 12 becuri , din care iesea o puternica lumina albastra, statea atarnat de tavanul rosiatic. Trei ferestre erau deschise pe peretele vestic , care erau acoperite de perdele albastre de matase. Afara , vantul batea cu putere.
In mijlocul ei, pe un pat mare, acoperit de un cearsaf albastru, statea o femeie cu un nou-nascut in brate. Langa ea, un barbat o tinea de mana si o privea tandru. Vorbeau, dar fata nu intelegea. Deodata , auzise un nume. " Lanna ". Ii parea cunoscuta, si brusc isi aminti. Erau aceleasi siluete pe care le vazuse la malul marii. Se apropie, incercand sa le priveasca chipul. Dar nu putea vedea nimic. Auzi alt nume: " Ryhard ". Era numele scris pe stanca. Repea ambele nume de mai multe ori.
Deodata, o usa se deschise zgomotos. Un barbat intra inauntru, cu rasuflarea taiata.
-Rethy enam. Kah!* le striga acesta.
Femeia se ridica cu copilul in brate. Se apropie de barbatul care tocmai intrase si ii puse copilul in brate, spunandu-i:
-Firaoth sis, nyo!*
Acesta lua copilul, care incepu sa planga. Din ochii femeii, doua cristale sarate se scursesera pe chipul acestuia. Nu vroia sa isi lase fiica.
Barbatul pleca cu fetita in brate, inchizand usa cu zgomot.
Brusc, Sarah se trezi, privind in jur.
-Esti bine? o intreba baiatul de langa ea.
-Da ! Am atipit doar!
-Buna! Sunt Cane.
-Sarah.
-Imi pare bine sa te cunosc.
-De asemenea!
-Singura?
-Nu, am venit cu prietena mea. Sta putin mai in fata.
-In vizita?
-Cam asa ceva!
-Ce bine e sa vorbesti cu cineva. Linistea asta ma omoara.
-Sunt sigura!
Urma o clipa de tacere. Cane incerca sa schimbe subiectul.
-Daca nu te superi, pot sa te intreb ceva?
-Orice!
-Mi-ai spus ca esti in vizita, dar de unde ai venit?
-De departe! De foarte departe! La inceput am fost cu un grup, dar nu stiu ce s-a intamlat de am ramas singura.
-Imi pare rau!
-Nu trebuie! Oricum nu ii simpatizam prea mult. Mi-au facut o mare favoare cand m-au lasat.
-Unde i-ai vazut untima oara?
-In orasul din care am plecat, minti fata.
O alta clipa de tacere.
Vazand ca Sarah nu vroia sa vorbeasca, atinse o tasta din fata lui. Un ecran holografic aparu instantaneu.
" Ray Tech ! The future is now! " se auzi o voce din imagine.
Restul calatoriei, intre cei doi nu se ma auzi nici un cuvant. Nu prea mai aveau ce sa-si spuna.
Dupa trei ore, autocarul ajunse la Marele Zid ce imprejmuia TAKARUL. Alb ca spuma laptelui, stralucea la lumina celor doi sori. Opri. Usa din fata se deschise si doi soldati intrara. Unul dintre ei se indrepta spre capatul autovehicolului si scoase un aparat, care ii analiza pe pasageri. Cand o privi pe fata, tresarii.
" Poate fi ea? Dar e prea tanara ! "
Prin gand ii treceau o multime de intrebari.
" Nu , e doar o simpla coincidenta. " isi spuse si trecu mai departe.
Cateva minute mai tarziu, autocarul porni din nou.
Poarta uriasa se deschise cu zgomot si autovehicolul inainta lent. Acolo se tremina linia desertului. Inantea lor pamantul prindea viata. Petice de iarba proaspata incepeau sa se extinda. Aparu o padure, din care susura zgomotos un rau cu apa limpede ca de cristal. Pasarile ciripeau vesele si toata natura parca canta.Acoperisul autocarului se ridica.
Sarah inchise ochii. Glasul padurii ii alinta sufletul.
-Minunat, nu-i asa? intreba Cane.
Fata misca capul in semn ca era de acord cu afirmatia lui. Aici se simtea in largul ei. Inca din copilarie visa sa ajunga in mijlocul naturii, ascultandu-i glasul bland.
Pe o pajiste, o cireada de cai albi, cu coama si cozile de aur, pastea linistita. De cealalta parte, cerbi cu bana rosie ca focul, ochi albastrii si coamele scurte alergau printre trunchiurile purpurii ale cpacilor. Flori multicolore acopereau pamantul, asemenea unui cavor inmiresmat.
Cane se gandi o clipa, apoi o intreba:
-Te grabesti sa ajungi in TAKAR ?
-Nu, de ce intrebi ?
Baiatul se ridica de pe scaun si se indrepta spre locul soferului. Atinse o tasta si autocarul se opri usor pe iarba.
-Se grabeste cineva ? intreba acesta. Daca da, atunci sa se ridice.
Din spate, o voce suparata rasuna zgomotos.
-Cine esti tu sa opresti autovehicolul din drum ?
Liniste. Nimeni nu misca.
Atunci baiatul se aprpie de el.
-Cine esti tu sa-mi limitezi dreptul la libertate ?
Replica baiatlui ii inchise gura. Barbatul isi inghiti vorbele.
Ii intreba din nou.
-Daca nu va suparati, eu as vrea sa iau putin aer. Sarah , vii ?
Toti ochi erau acum pe ea. Isi aminti de visul ei din copilarie. Iubea natura si animalele, dar unde crescuse nu era mai nimic. Zgarie-norii acopereau cea mai mare parte a orasului. Fabrici dupa fabrici, poluau natura si semanau moarte.
-Sigur !
Isi lua rucsacul in spate si se ridica. Cane se intoarse la locul lui si sari peste margine. Sarah il urma.
Pasii incet pe iarba verde a pasunii si inspira aerul proaspat . Cora sari afara, vazand ca fata se indeparteaza.
Sub pasi lor, iarba se culca la pamant.Cand fata privi in directia baiatului, acesta era deja in apropierea unui manz. Animalul se apropie de el si Cane ii atinse botul cu palma. Fata se apropie de el si il privi cu multa simpatie. Ceva la el o atragea. Zambea. Parea intr-o legatura puternica cu natura.
Cateva ore mai tarzu, autovehicolul porni din nou la drum.


*-Rethy enam. Kah!-Trebuie sa mergem! Vine!
*-Firaoth sis, nyo!-Ai grija de ea, tata!

[Akane Hime]

Hey,Hey.Am gasit fic-ul tau la intamplare ii super fain.Se vede ca ai imaginatie bogata.Sa sti ca partea mea preferata de aici ii partea a treia:Cane.Zau ca imi place la nebunie.
Ici colo mai ai greseli mici de tastare.Te descurci bine cu povestirea cat si cu dialogu.Pot sa spun,ii adevarat ca ai multa povestire,dar nu ma plictisit.Abia astept sa vad ce se intampla mai departe sper ca Cane si cu Sahra sa fie impreuna.Fac un cuplu dragutz.
Abia astept nextu.
Ja ne

[Lanna]

Multumesc pentru comment. Asta e debea inceputul. Partile mai interesante vor veni in continuare.



Partea a IV a : TAKAR

Ajunsera in TAKAR cand prima luna se ridica pe cerul intunecat al noptii, raspandindu-si razele purpurii asupra naturii .Vantul incepu sa bata cu putere. Desi se lasa intunericul, pasarile inca ciripeau prin copaci.
In cele din urma, il vazu. TAKARUL. O cetate circulara pe varful unui munte scund, inconjurata de ziduri groase. Cu cat se apropiara mai mult, cu atat ornamentele zidurilor se vedeau mai bine.
Orasul -cetate era acum luminat ca de sarbatoare.
In mijloc, un conac cu 10 etaje, inalt si lung, luminat de mii de beculete ce eliberau o lumina portocalie. Urma un zid. Da-a lungul acestuia se revarsa un val de locuinte mari si mici, asemenea celor din oraselul pierdut in marea de nisip.
Inca patru ziduri, cu alte serii de case albe in jur.
In scurt timp, autovehicolul ajunsese la prima poarta. Alt control. Zidurile erau supravegheate tot timpul. Alte patru controale si, in cele din urma, ultimul sector. Conacul era acum mai maret si stralucea la lumina lunii. Pe cer, umbre intunecate pluteau amenintatoare. Erau pasari rapitoare in
cautare de hrana. Aveau ochii rosii ca sangele si o coada lunga. Aripile uriase acopereau aproape tot cerul.
Sarah privi uimita pe fereastra. Pe strazi erau o multime de oameni in haine de sarbatoare.
Autocarul opri lent si usile se deschisera.
Tot timpul calatoriei, Cane o privi cu dragoste pe fata. Sarah, de asemenea, il privea discret, cu obraji usor rosiatici.
Aceata era inceputul unei relatii ce avea sa-i duca pe un drum plin de obstacole, un drum ce avea sa le uneasca destinele pentru totdeauna.
Autovehicolul se golii intr-o clipa si Sarah ramase ultima. Cane, de asemenea. Dupa ce iesira si cei doi, autovehicolul isi continua drumul. Nayra o astepta. In autocar, o privea mereu si zambea. Desi intarziase cu aproape 4 ore, nu-i mai pasa. Sarah o ajutase cu Areth, era timpul sa-i intoarca serviciul.
Intre timp, Sarah il multumi lui Cane pentru acea calatorie care ii umplu sufletul gol. Era a doua persoana care o facuse sa rada. Intai era Cora, apoi el.
-Nici o problema ! Mi-a facut placere sa te cunosc.
Ii lua usor palma si se uita tandru ca chipul fetei. Apoi se indeparta, acoperindu-si capul.
Sarah se indrepta , zambind , spre Nayra. Brusc, isi aminti . Nayra ar fi trebuit sa ajunga in Takar acum patru ore.
-Imi pare rau, Nayra !
-Nu-i nimic! Eu am can exagerat cand am spus ca ma grabesc. Si oricum, azi ai castigat o batalie.
-Nu numai o batalie, ci tot razboiul.
Traversara o strada laturalnica. Dupa colt era Parcul Central, o gradina larga , inconjurata de un gard de lemn sculptat, cu ornamenta colorate. In centrul lui, o fantana arteziana isi inalta jeturile de apa spre cer. In jurul fantanii, rondauri de flori viu colorate zambeau la lumina lunii. Potecile se intindeau ca niste tentacule uriase prin tot parcul, asemenea unui labirint. Bancile, una dupa alta, straluceau, asteptamd revarsarea zorilor.
Copaci cu trunchiul rosu ca sangele si coroana portocalie dormeau sub aripa protectoare a primei luni. Mici vietuitoare alergau pe iarba inmiresmata a parcului. Trandafiri rosii se agatau la gardul exterior. Cateva pavilioane de lemn lacuite erau locul de intalnire al tinerilor.
-Frumos, nu-i asa? o intreba Nayra. Poate venim maine pe aici. Acum e intuneric. Casa surorii mele nu e departe.
Cele doua fete pornira inainte. Nayra in fata, Sarah in spate si Cora ... mereu inaintea lor.
Dupa o bucata buna de drum, ajunsera in fata unei case mici. Batu de doua ori la usa. O femeie, cam de 36 de ani, iesi afara cu un castron in mana.
-Dara! striga fata.
-Surioara, pe unde ai umblat? Te-am asteptat si cand am vazut ca mai apari, m-am gandit ca nu o sa ajungi.
-Imi pare rau! Am avut parte de mici ocolisuri. Vreau sa o cunosti pe Sarah. Am salvat-o pe drum.
-Imi pare bine sa te cunosc. Sunt Dara. Va rog, intrati !
-As putea sa o aduc pe Cora inauntru? intreba Sarah.
-Cora? intreba curioasa femeia.
Sarah o striga pe Cora, care se apropie cu pasi marunti de picioarele ei.
-A ... ! Cora ! Urmeaza-ma! Si apropo, frumos nume! Dar unde ai gasit acest kudar?
-E o poveste lunga! Ti-o spun mai tarziu. Avem destul timp sa vorbim, ii spuse bruneta.
Sarah o urma pe femeie in spatele casei si deschise o usa. In cealalta parte era o curte plina de animale de toate marimile. Un grup de kudari atarnau intr-un copac, rontaind niste frunze de shyo si Cora se alatura lor.
-Cred ca v-a fi bine aici! Si acum sa mergem in casa.
Intrara inauntru. Interiorul era asemene celor dinainte. Plasme si imagini holografice. Podeaua joasa, acoperita de un covor albastru.
Dupa cina, Dara o invita sa se odihneasca.
Seara trecu. Cantecul unui cocos anunta zorii zilei. Cora ramase in curtea din spte, cu grupul de kudari.
Dupa masa, Nayra trebuia sa plece in oras. Avea ocazia sa-i arate Sahrei minunile TAKAR-ului. Dupa amiaza, cele doua fete se intoarsera. TAKAR-ul era un oras superb. Natura acoperea cea mai mare parte a teritoriului, copacii fiind peste tot in jurul lor. Iarba verde stralucea sub razele calde ale soarelui.


Partea a V a:Raytek

In zuia urmatoare incepea Festivalul de Iarna. Locuitorii sarbatoreau venirea anotimpului rece.
Pe ASSARA, un an avea 10 luni, o luna sase saptamani si fiecare luna cate 9 zile.
Anotimpul rece tinea doar patru luni, o data la 500 de ani.
Lumile anului: Cryon, Ynos, Birya, Marun, Forya,Gruam, Utar, Inoa, Zanda si Gae.
Zilele saptamanii: Lanus, Mathy, Miner, Iori, Iuae, Vimus, Vary, Saum si Niros.

Era inceputul lui Utar, prima luna a timpului racoros.

UTAR
L 8 17 26
M 9 18 27
M 1 10 19 28
I 2 11 20 29
I 3 12 21 30
V 4 13 22 31
V 5 14 23 32
S 6 15 24 33
N 7 16 25


Inca de dimineata, strazile TAKAR-ului erau pline. In glasurile locuitorilor se putea auzi fericirea. Festivalul Iernii era una din sarbatorile cele mai adorate ale poporului. In acea zi, Lordul avea sa vorbeasca. Sarah vroia sa afle mai multe. Se simtea legata de locul acela. Simtea ca Takar-ul era a doua casa a ei.
Nayra trebuia sa plece pentru doua zile. Dara accepta cu bucurie sa o insoteasca pe Sarah si sa ii spuna tot ce o interesa.
Dupa masa, cele doua urmau sa impartaseasca bucuria popurului si sa sarbatoreasca ineputul Festivalului Iernii. Asa se si intampla.
In timp ce incercau sa treaca, bruneta se pierdu in multime. In jurul ei, oamenii sareau, strigau si cantau zgomotos. Deodata, totul fu cuprins de tacere. Un corn rasuna din departare. In mintea fetei, acelasi corn anunta durere si suferinta. Se afla in aceasi camera in care mama isi lasa copilul in bratele unui strain, auzea pasii barbatului parasind incaperea, vedea lacrimile femeii ce i se revarsu pe obraji, ii auzea suspinul, ii vedea fata.
Deodata, un strigat rupse tacerea. Barbatul se repezi la geam. Groaza se desena pe chipul lui. O bubuitura facu camera sa se cutremure si fumul urca lin pana in treptul ferestrei. O explozie asurzitoare ii facu pe cei doi sa-si acopere urechile cu palmele. Focul se repezi in camera. Fata incerca sa se apropie, dar se intampla ca prima data. Fiecare pas era in zadar. Distanta nici nu se micsora. Din dreptul ferestrei, Sarah pute sa auda un singur cuvant: " Lynnet" . Restul frazei se pierdu in intuneriul noptii.
Brusc, Sarah simtii o mana grea pe umarul drept. Se trezi la realitate, cu mintea inca incetosata. Se intoarse si vazu chipul unui barbat. Ii vorbea , dar nu intelegea inca limbajul acele ciudat. Acesta o privi cu multa uimire. Cand ii intalni ochii albastrii, vocea ii amuti. Un singur cuvant evada din gura lui. " Lanna ".
-Imi pare rau, dar nu sunt eu persoana pe care o cautati, vorbi fata.
Barbatul isi lua rapid mana de pe umarul fetei.
-Scuzele mele ! Am crezut ca sunteti o veche prietena.
Se intoarse cu pasi marunti inapoi. In gandul lui, aceasi intrebare il framanta: " Cum poate fi ea ? Dar au trecut 20 de ani de cand a ... disparut. "
Nu avu timp sa se uita in juru ei, cand deodata mana Darei o stranse rapid.
-Sarah, pe unde ai umblat? intreba femeia ingrijorata.
Cu mintea inca in ceata, ii raspunse:
-M-am pierdut in multime.
Putin mai tarziu, cand isi revenii, o intreba pe femeie:
-Cine era barbatul acela care tocmai a plecat?
-Cum? Care barbat?
-Urca acum in trasura.
Femeia arunca o privire spre locul unde oamenii se impingeau, pentru a face loc unei trasuri impodobite cu trandafiri rosii. Deasupra ei, un steag cu un soim rosu flutura in vant. Un barbat, purtand o haina pana la pamant, cu o bereta pe cap, toate rosii, urca in ea. Dara isi muta privirea spre fata, si ii spune cu o voce calma:
-Barbatul pe care tocmai l-ai vazut este Lordul Raytek Sargas, conducatorul TAKAR-ului.
" Raytek ". Numele acela ii rasuna pana in cea mai intunecata partea a mintii. I se parea ca l-a mai auzit, dar nu stia unde.
-S-a intamplat ceva ? inteba femeia.
-Nu, dar mi-a spus " Lanna ". Sti cumva ce inseamna ?
Se gandi un timp, dupa care ii spuse:
-Nu l-am auzit niciodata! minti ea. Sa mergem mai departe. Inca nu ai vazut nimic.
Cele doua pornira inainte. Fata simti ca Dara evita un raspuns care i-ar schimba complet viata.
Cateva minute mai tarziu, Sarah o intreba:
-De ce se uita toata lumea la mine?
Toti ochii erau acum asupra fetei. Soapte se auzeau din multime, soapte pe care Sarah nu le putea intelege, insa femeia parea atenta la fiecare cuvant. Simtea ca Dara ii ascunde un lucru important. Trebuia sa afle ce anume. Se gandi din nou la Raytek. Ii recunoscu . Cane avea acelasi chip serios . Dar nu putea fi o legatura intre ei. Raytek era nobil , iar Cane era doar un simplu calator. Ceva nu se lega.
Lordul Raytek Sargas era un barbat de varsta mijlocie, cu parul castaniu inchis si ochi verzi, asemenea stralucirii unui smarald. Isi tinea parul lung legat intr-o coada. Bretonul ii era dat pe spate si o mustata subtire ii stralucea la lumina celor doi sori. Barba usor carunta ii amintea de Cora. Avea o privire blanda, vorbea calm si rar ca un avocat priceput. Rareori il vedeai suparat. Era mereu vesel si avea simtul umorului.
Dar viata fusese cruda cu el. Se casatorise cu o femeie care avea o situatie modesta. La inceput, dragstea era reciproca. Dar lacomia i-a otravit sufletul si a inceput sa iubeasca banii.
Cativa ani mai tarziu, primul si singurul lor fiu se nascuse, Tysiah Caneth Sargas. Cateva saptamani mai tarziu, femeia fugise cu alt barbat si cu o parte din avere, lasandu-i copilul pe cap. Dar Raytek nu se ocupa niciodata de el.
Desi Tysiah stia cine erau parintii lui, nu-i spusese niciodata " tata " lui Raytek. Cea mai mare parte a timpului si-l petrecea pribegind pe strazile pusti ale TAKAR-ului. Ii placea sa calatoreasca. Saptamani intregi disparea si aparea ziua urmatoare, pentru a pleca din nou mai departe.

Dar Raytek mai fusese indragostit o data. Era o fata frumoasa si gingasa. Lanna. Un nume care ii rasuna si acum in minte. O iubise mult, dar nu ii era destinata. Raytek facuse o mare greseala, o greseala ce o indeparta de el si o arunca in bratele lui Ryhard, fiul unui nobil din Suutar, un oras la cateva mile departare de resedinta familiei regale. Mai tarziu, afla ca Lanna se casatorise cu acesta. Poate ca era mai bine. El nu era de incredere. Ramase foarte bun prieten cu Ryhard si il ajutase nu o data, ci de mai multe ori.

Partea a VI a : Rapunsuri

Dara ii arata Sahrei bogatiile capitalei. Takar-ul era minunat ziua, dar noaptea se arata in toata splendoarea lui.
Plimbandu-se pe strazile luminate, fata avu ocazia sa afle mai multe despre bucata de hartie pe care o gasise in desert, acum trei saptamani. O scoase din buzunar si se uita atenta la ea.
" Ce poate fi ? " se intreba ea.
Se intoarse catre Dara si ii vorbi:
-Am nevoie de ajutorul tau. Tu sti atat de multe. Poti sa-mi traduci asta?
Femeia lua hartia in mana si incepu sa citeasca cu voce tare:
-" Sy, Ryhard Teynar, firoth to Naucon laroc Nudi ... "
-Ei, ce inseamna? o intreba fata.
-" Eu, Ryhard Teynar, membru al Consiliului celor 12 ... " si restul e prea stres sa inteleg.
-Ryhard Teynar , unde am auzit numele asta? Imi amintesc acum ! Cand eram in desert cu sora ta, am facut popas langa o stanca. Eu am iesit sa iau putin aer si am descoperit o scobitura. " Ryhard " era cuvantul scris. Cora a gasit hartia.
Femeia o privi atenta.
-Se pare ca nu pot tine adevarul ascuns la nesfarsit. Ryhard Teynar era un membru al Consiliului celor 12 .
-Dar de ce vorbesti despre el la trecut?
-Deoarece in consiliu nimic nu era cum parea. Vezi tu, Takar-ul e condus de 12 de barbati si Ryhard era unul din ei. Consiliul era format , la vremea aceea, din Lordul Raytek, care era doar un consilier, Ryhard, Lynnet Xenon
si altii mai putin importanti. Fostul conducator era pe moarte, Marea Adunare urma sa se sfatuiasca in dupa-amiaza aceea. Era o zi caldurosa, cum e de obicei pe aici. Consilierul Teynar urma sa ajunga in doua ore din Suutar. Dar un incident neasteptat i-a curmat viata. Sedinta a fost anulata din cauza absentei lui.
A doua zi, poporul din Takar a inmarmurit la auzirea vestii. Ryhard a murit in incendiul Suutar-ului, impreuna cu sotia lui, Lanna ...
Fata sarii speriata.
" Ryhard, Lanna si incendiul , camera cu peretii albi, tipele, fumul, fetita, usa care se inchide cu zgomot. Poate fi o legaura intre incident si visul meu? Am vazut fumul ce se ridica in vazduh, luna care suspina ... "
Femeia se opri din povestit.
-Sarah, esti bine ?
-Da, dar trebuie sa ma asculti. Mi s-a intamplat ceva ciudat. De cateva saptamani am aceste vise, viziuni. Azi, cand ma aflam in mijlocul multimii, am vazut o camera cu peretii albi, pe mijloc, un pat in care statea culcata o femeie. Langa, un barbat ii tinea mana dreapta. Ii spunea Lanna , iar lui Ryhard. Apoi barbatul alerga la fereastra. Un tipat. Camera se unplu de fum si femeia il privi, parca cerand un raspuns. Un singur cuvant am putut intelege. " Lynnet. " Apoi m-am trezit la realitate, cu mana Lordului Raytek pe umarul drept.
-Lynnet! Esti sigura?
-Foarte sigura!
" Deci nu a fost doar un accident. El e vinovatul. " gandi femeia.
Se ridica si se indeparta de Sarah, spunandu-i:
-Trebuie sa dau un telefon. Ma intorc imediat.
Fata ramase pe loc, in timp ce Dara merse inainte.
Scoase un mic aparat din buzunar si instantaneu o imagine holografica aparu de nicaieri.
-Buna ,Dara! rasuna o voce.
-Areth, bine ca te-am gasit. Am primit mesajul tau si ai dreptate. Poate fi ea. Ii seamana foarte mult. Multumes pentru informatie.
-Cu placere!
-Am mai aflat ceva despre accidentul din Suutar. De fapt, nu era un accident. Era doar un plan reusit. Si Sarah mi-a mai dat o informatie pretioasa. Ryhard stia cine e vinovatul . Nici n-ai sa crezi!
-Incearca-ma!
-Nimeni altul decat consilierul Lynnet Xenon.
-Nu mi-as fi imaginat sa fie altcineva. Il ura asa de mult pe Ryhard, incat si-ar fi dat si viata pentru a-l vedea in ghearele Diavolului. Nici pe Raytek nu il prea simpatizeaza. Ma tem ca el poate fi urmatoarea tinta.
-Ai dreptate! Te poti astepta la orice din partea lui.Trebiue sa inchid. Pe mai tarziu si mult noroc cu investigatiile. Poate mai aflu ceva de la Sarah.
-Bine! Transmite-i salutarile mele Nayrei.
-E plecata de ieri. Doar o cunosti, e mereu pe drumuri.
-Multumesc din nou. Ne mai auzim.
Puse aparatul la loc in buzunar si se intoarse la fata, spunandu-i:
-Sa mergem! Se lasa intunericul si cam vrea sa poua.
Dar ziua nu era inca pe sfarsite, si odata cu ea, mana destinului avea sa-i puna in cale niste vechi cunostinte.
Cand cele doua pornira din nou la drum, fata se opri, cu o privire serioasa pe chip. Dara se uita uimita la ea si o intreba:
-Ce s-aintamplat? De ce te-ai oprit asa brusc?
Cu privirea inca inerta, ii raspunse:
-Iti mai amintesti povestea care ti-am spus-o acum ceva timp? Daca te uiti acum inainte, vei vedea personalele principale.

[IceCat]

Hei!!! Don't cry! O pisica e mereu pe aici si te vegheaza in tacere. Ramasesem in urma si am fost putin intimidata de cat de mult scris am vazut, pana acum vreo doua zile mi-a venit cheful de citit si m-am apucat, dar nu am avut timp prea mult... asa ca am citit pe bucatele[cred ca am folosit des cuvantul citit]. Sper sa citesti[again] tot postul pana la capat... incerc sa te ajut[si iti zic si de bine si de rau, daca nu mi-ar pasa de tine as zice, "ce fain e, pune next"].

Dar sa trecem la poveste...
Sa-ti zic primul lucru care ma deranjeaza si cred ca este foarte important. Ma exaspereaza greselile care sunt cu tonele... si nu numai ca gresesti un cuvant, dar dai si noi intelesuri frazelor cea ce e crima curata...[sa-ti dau un exemplu: "se uita tandru ca chipul fetei"- inteleg ca in loc de "ca" este "la", dar aparent pare o comparatie fara pic de logica; "Lumile anului:" chiar am stat putin aici si m-am gandit daca nu cumva tu ai inceput sa insiruiesti numele planetelor din apropiere, dar apoi mi-a cazut fisa ca tu doar vorbeai despre lunile anului.(si mai sunt si alte greseli de genu asta)]. Mai ai un fel de greseli la scriere ca nu esti atenta sau te gandesti in alta parte. Exemplu: "10 luni, o luna sase saptamani si fiecare luna cate 9 zile", cred ca acolo e vorba de "saptamana"; "-Iti mai amintesti povestea care ti-am spus-o acum cateva saptamani?" ce repede trece timpul cand te distrezi... ele abia se cunosteau de de doua zile si ii povestise ceva cu cateva saptamani in urma?...cred ca stiu ce ai vrut sa zici, dar poate alti nu stiu, asa ca e bine sa corectezi. Toate aceste greseli pot fi corectate daca înainte sa postezi, citesti si corectezi ce ai scris. Incearca sa te concentrezi si pe calitate NU doar pe cantitate. Un singur lucru mai spun, scrie cifrele cu litere ["10 luni">>"zece luni"]. Doar data se scrie cu cifre[ex: 9 septembrie 2010]. O prietena mi-a zis ca e literatura, nu matematica.

Acestea fiind spuse vreau sa trec la ce mi-a placut. Nu stiu cata experienta ai la scris, dar dupa parerea mea ai talent si imaginatie[cred ca ti s-a mai spus], iar in timp vei putea sa descrii din ce in ce mai bine ce vrei sa exprimi in scris. Imi plac genul asta de povesti. Ai inca mici scapari in anumite parti, ma refer ca mi-ar placea sa creezi mai mult suspans si sa nu dai totul pe tava cititorului[pentru ca astfel povestea devine previzibila, apare senzatia de deja vu si devine plictisitor] dar acest lucru vine odata cu timpul si experienta. Daca iti place sa citesti carti, e foarte bine pentru ca iti vei dezvolta mai repede abilitatile. Povestirea si descrierea sunt la un nivel acceptabil deocamdata, si daca chiar iti place sa scrii si vei continua, sunt sigura ca o sa fii foarte buna.

As vrea sa spun si despre personaje cate ceva, dar cred ca deja te-ai plictisit de mine. Vreau doar sa imi cer scuze, la inceput am crezut ca Nayra e baiat, nu stiu la ce ma gandeam[nu cred ca vreau sa-mi aduc aminte].

Sper ca comentul meu e multumitor. Mi-ar face placere daca ai putea trece si pe la povestea mea sa lasi pe acolo un coment[as fi super happy, nya], e inca la inceput[poate parea putin obisnuita la inceput], dar promit ca mai incolo lucrurile vor lua o intorsatura de necrezut. Se numeste "Nu-mi poti lua si ultima suflare"[linkul este la semnatura]

Astept nextul la povestea ta si te rog mult, corecteaza inainte de a posta povestea pentru ca asa arati ca iti pasa de povestea ta. Cred ca asta este foarte important pentru dezvoltarea ta si in general[chiar daca poate nu pare asa de important].

Hai ca sunt curioasa... am sa astept next si sper sa il prind la timp, nya!

[Lanna]

Multumesc pentru comment. Apreciez ca ai venit pe aici si voi tine cont de sfaturile tale. O voi pune pe sora mea sa fie atenta la ce scriu. Patru ochii sunt mai buni decat doi, pardon sase.
In contunuare va fi mult mai misterios. Vor aparea personaje noi si mai multa actiune, drama, aventura, romantism si cateva scene mai deocheate.
Acum acum contunuarea.



Partea a VII a: Primul sarut

Femeia privii spre locul indicat de bruneta. Era aceasi aeronava cu care Sarah ajunse pe suprafata planetei si care o lasa in mijlocul marii de nisip. Era Space Gem. Acea intalnire nu-i facu prea multa placere. Toti fostii ei colegi erau acum in fata unei case mici, cautand un adapost. Pentru a ajunge la casa Darei, trebuia sa treaca pe langa grup. Fata trase aer in piept si porni inainte. Dar nu apuca sa faca doi pasi,Cane era langa ea,cu o mana pe umarul ei.
-Buna!
-M-ai speriat!
-Imi cer scuze!Nu am facut-o intentionat.
-Nu-i nimic!
-Vreau sa vorbesc cu tine!Dara,pot sa o ”rapesc” putin?
-Poti chiar mai mult. Ma gasesti acasa!Distractie placuta!
Sarah ii arunca femeii o privire serioasa.Aceasta pleca cu un zambet larg pe chip.
Cane lua mana Sahrei in a lui si amandoi pornira incet inainte.De cate ori il privra , baiatul ii raspundea cu un zambet plin de afectiune.
Dar inevitabilul se intampla. Pasageri lui Space Gem observara apropierea fetei. O soapta scutura aerul din jurul nou-venitilor.
-E Sarah! Ce cauta aici?
-Si e cineva langa ea!
-E un baiat ...
-...si se tin de mana!
Priviri de invidie cadeau asupra fetei, dar nu-i pasa.Acum era cu el si nimic nu putea schimba situatia.
Invidia se transforma incet in ura.Aerul deveni din ce in ce mai greu.Atmosfera se electriza. Norii negrii cuprindeau usor aerul, care incepu sa planga din ce in ce mai tare.
Se pare ca s-a anulat plinbarea noastra.Da-mi voie sa te conduc acasa.
Cand ajunse in fata usii o intreba:
-Ai vrea sa continuam maine turul?
-Oricum nu prea avem ce face. Deci, mi-ar face placere.
-Ne vedem maine!
Il saruta usor pe obraz si ii multumi.
A doua zi, Cane ajunse devreme. O lua pe Sarah de brat si porni spre Parcul Central.
Soarele inca dormea si luna stralucea pe cerul intunecat.
De cum ajunsera in preajma parcului, o mireasma dulce le intra in nari. Parcul era gol.
Dupa doua ore , in care cei doi vorbira despre viata fiecaruia, Cane se ridica si culese un trandafir pe care il puse in par. In ochii lui albastrii se aprindea o flacara. De obicei, era un baiat caruia nu-i placea compania, dar in cazul acela, compania era agreabila.
Refuzase multe fete, cautand mii de motive, dar Sarah avea ceva special. Un suflet chinuit, care a trecut prin multe pentru a ajunge unde e acum.
Insa, cand venea vorba de familie, chipul Sahrei se intuneca. Nu vorbea niciodata despre asta, dar Cane incerca sa ii deschida sufletul si sa afle mai multe despre ea.
In cele din urma, o invita la o plimbare cu barca pe cel mai lung rau ce trecea prin Capitala, Lyn, si fata accepta cu bucurie. Parasira Parcul Central, si se indepartara cu pasi repezi spre unul din podurile ce despartea un Sector de altul. Dupa o plimbare lunga, Cane fu nevoit sa plece.
Asa se intampla timp de doua saptamani si relatia lor devenea din ce in ce mai puternica. In cele din urma, Cane era hotarat sa faca urmatorul pas.
In ziua de 23, a lunii Utar, Sarah si Cane se aflau pe malul Lyn-ului. Baiatul o facu pe fata sa vorbeasca despre familia ei.
-Te inteleg! Si eu am crescut fara parinti. Tatal meu nu a avut deloc grija de mine si mama a plecat cand aveam doar cateva luni. Am crescut in casa tatalui meu ca un strain. De aceea sunt mereu pe drumuri si imi place aventura. Inca din copilarie visam sa vad lumea. Prieteni mei, care au calatorit, spuneau ca lumea e un loc plin de primejdi.
Era in luna lui Ynos. Afara, sorii slraluceau pe cerul albastru. Aveam paisprezece ani si m-am hotarat sa plec. Prietenii m-am convins sa merg cu ei.
Calatoria nu a fost lipsita de pericole. O data am ramas fara apa si caii erau foarte obositi. Asa ca am fost nevoiti sa ne oprim. Am vanat intr-o padure din apropiere , in care am gasit un izvor cu apa limpede.In ziua aceea am avut noroc.
De atunci, am inceput sa iubesc natura. De aceea calatoresc asa mult. Prefer sa fiu altundeva, numai acasa nu ... incepu baiatul sa povesteasca.
Se opri. Isi arunca privirea in pamant si ramaseasa o buna bucata de vreme. Fata il privi cu simpatie si mila in acelasi timp.
Dar tristetea nu tinu mult. Cateva momente dupa aceea, isi muta privirea spre cer. Norii pareau niste dansatori ce se invarteau pe pardoseala albastra a unei sali de bal. Isi duse mana la buzunar si scoase un betisor gros, negru, cu orifici din loc in loc si interiorul gol iar la capat un varf metalic. Il puse intre buze si sufla. Un sunet lin umplu aerul cu o melodie plina de tristete. Sarah inchise o chii. Cantecul acela ii elibera o noua viziune. Se afla intr-o sala mare, cu tavan boltit, sprijinit de coloane acoperite de basorelifuri. La capatul salii, un barbat statea pe un tron cu o testura rosie ca sangele. Purta o mantie neagra, avea ochii complet rosii, plini de rautate. O cicatrice ii brazda ochiul stang si zambea diabolic. O umbra ii statea alaturi.
Brusc, cantecul se opri si fata deschise ochii.
Cane se uita la ea, ingrijorat. Sarah ii zambi si ii spuse ca nu are nimic. Se sprijini cu o mana de pamant si se uita la cer.
-Cateodata ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca as fi ramas pe Terra. Poate ca nu as fi fost fericita niciodata, dar ...
-Daca nu ai fi venit, nu as fi cunoscut-o pe cea mai frumoasa fata din toata lumea, vorbi baiatul cu o voce blanda.
Cane isi puse mana peste a ei si Sarah isi intoarse instinctiv privirea spre el, chiar in momentul in care acesta isi apropie fata. Ochii lui albastrii straluceau ca doua stele pe un cer intunecat. Fata ezita putin, pentru ca apoi sa fie atrasa de chipul lui balnd. Ii mangaie obrazul si o privi direct in ochii.
-De cand te-am vazut, stiam ca tu esti cea aleasa!
Sarah ramase cu privirea pe chipul baiatului. Cuvintele nu mai aveau nici o insemnatate. Simtea cum inima incerca sa-i iasa din piept. O saruta usor pe frunte, dupa care ii ridica barbia. De cand il cunoscuse simtea ca era ceva ceva intre ei. Dar nu-si inchipuise ca flacara dintre ei se putea aprinde asa de repede. Fiecare lucru neinsemnat pe care il facea ii aducea din ce in ce mai aproape. Si acum venise clipa. Se spune ca primul sarut nu se uita niciodata.
In clipa in care buzele calde ale lui Cane le atinse pe cele ale Sahrei, timpul parca se opri in loc. Fata inchise ochii si se lasa in bretele lui, ramanand asa multa vreme.
-Te iubesc! ii spuse in soapta baiatul.

[IceCat]

Salut...am revenit...
Deci capitolul mi s-a parut putin grabit la inceput, cred ca ar fi trebuit sa descrii mai mult.

O intrebare. Numele personajului tau este Sahra sau Sarah? Am vazut ca uneori scrii odta intr-un fel si odata intr-un fel, ar trebui sa te hotarasti repede, pentru ca e frustrant si cred ca e grav cand pana si numele personajului principal il stalcesti. Greseli inca sunt multe si nu sunt neglijabile. Stiu ca poti mai mult.
Titlul capitolului mi se pare potrivit, avand in vedere ca vorbesti despre relatia dintre Sarah si Cane.
Asa ca astept continuarea cu mai putine greseli[am sa continui sa spun asta pana am sa vad ca se imputineaza greselile, daca nu vrei sa mai fac asta, spune doar si nu am sa mai comentez].
Succes la scris, nya

[Lanna]

Sarah e numele ei, dar e ca si cum ai spune "Alinei", aici Sahrei adica numele mumele adevarat. Acum se intelege.