25-10-2010, 10:30 PM
Buna din nou! Scuze de intarziere. Am fost ocupata cu scoala, stiti voi. Gata cu vorbaria. Sa trec la subiect!
Partea a X a: Decizia Sahrei
Era a patra zi a lunii Inoa. Nu il mai vazuse pe Tysiah de o saptamana. Nu suporta gandul de a nu fi langa el, dar faptul ca nu avesese incredere in ea o deranja enorm. Scoase fotografia parintilor ei, singura pe care o avea, si o privii minute intregi. Mereu se intreba care era numele lor, sa afle motivul pentru care au lasat-o singura. Ii visa in fiecare seara, chemand-o.
De cand ii aparu prima viziune, simtea ca exista o legatura intre ea si cei ce si-au pierdut viata in acel incendiu. Inchise ochii si isi aminti chipul bland al fetitei. Ochii aceia albastrii, degetele ei mici, plansul copilei, intrerupt doar de tipetele si fumul ce veneau de afara ii amintira cumva de ea insasi.
Se lasa pe spate, cuprinsa de somn. Tinea poza strans in mana.
Cand ii deschise din nou, se afla in aceasi incapere cu peretii albi. Femeia se plimba cu fetita in brate, in dreptul ferestrei. Desi nu cunostea inca limbajul acela, intelese cateva cuvinte.
"- Un naep, Sah'ra, nya e ya!"*
La auzirea numelui, fata se apropie. Privi degetele femei si ramase uimita cand observa o asemanare. Femeia avea cateva din trasaturile ei. Avea parul castaniu si ochii verzi. Purta o rochie alba, dintr-un material usor si moale ca bumbacul. Fetita radea.
" -Draga mea, scumpa mea fetita, orice s-ar urma in continuare, sa stii ca vei fi mereu micul meu ingeras. Chiar daca vom fi departe, te voi astepta mereu. Stiu ca acum nu ma poti intelege, dar cand te vei intoarce de pe Terra spune-i lui Raytek ca sunt bine si ca nu l-am uitat.
Daca ne vei cauta, ti-am lasat o harta pe spatele pozei. "
Brusc, totul disparu si fata se trezi in camera ei, cu poza in mana.
-Harta e pe poza! striga ea brusc.
Verifica spatele fotografiei. La una din margini vazu o deschzatura.
-Cum de nu am vazut-o pana acum?
Scoase o bucatica de hartie ingalbenita de timp si o deschise usor.
-In tot acest timp, adevarul era chiar in mana mea. In sfarsit imi voi gasii familia.
Cobora la Dara in bucatarie.
-Care e cea mai rapida cale pentru a ajunge la conac? o intreba.
Femeia o privi mirata.
-Dar ce treaba ai tu acolo?
-Imi pare rau, nu-ti pot spune!
-E chiar asa de important?
-Nu mai conteaza! Ma descurc si singura, ii spuse si cobora in camera ei.
Dupa cateva minute, Sarah iesi ca un fulger afara si se indrepta spre conac. Ceru indicatii celor din jur si, in cele din urma, ajunse in fata ultimei porti. Tot ce o mai despartea acum de adevar era un drum in sus, conacul fiind chiar in varf.
Trecu fara probleme de paza. Ajunsa sus, ramase uimita. I se parea ca se afla in paradis.
Conacul era inconjurat de o gradina, acoperita acum de un strat subtire de zapada.
" Am ajuns! " isi spuse.
Gradina stralucea sub lumina purpurie a primului soare. Copacii presarati de zapada umbreau curtea. Natura se topea sub atingerea calda a razelor. Fulgii de nea cadeau neincetat, dar razele soarelui ii topeau inainte de a se aseza.
Sarah merse inainte, pe o poteca de marmura. Ajunsa in fata conacului, se opri. Inaintea ei se ridica o cladire cu zece etaje, lunga si lata, din acelasi material ca poteca.
Se apropie de intrare si doi gardieni o priveau neobositi. Fata se apropiemai mult, dar unul din ei o opri.
Purta o haina rosie lunga, o pereche de cizme negre si parul ii era strans intr-o coada la spate.
-Am venit sa-l vad pe Lordul Sargas! incepu fata.
-Aveti programare? intreba unul din ei indiferent.
-Nu, dar e ceva foarte urgent ...
-Nimeni nu intra la Lord fara programare.
-Va rog! Spune-tii ca Sarah trebiue sa vorbeasca cu Maiestatea Sa.
Paznicului ii era mila de fata si il anunta pe Lord.
In scurt timp se intoarse si o pofti inauntru.
-Lordul Raytek va asteapta!
Intra. Unul din servitori o conduse in fata unei usi inalte, de culoare inchisa. Totul era numai din marmura, cu candelabre din loc in loc pe tavan.
Camera Lordului era la utimul etaj.
In fata usii, alt paznic. Servitorul ii sopti ceva gardianului, dupa care acesta din urma deschise usa.
-Intra! se auzi vocea unui batran.
Fata pasi nelinistita inauntru. In dreapta ei, Lordul Raytek statea intins pe un pat masiv, cu ochii inchisi. Auzi scartaitul usii ce se inchide in urma ei si se intoarse automat.
-Intra! Nu-ti fa griji! Tu trebuie sa fii Sarah. Fiul meu mi-a spus multe despre tine.
Zambii. Caldura din vocea lui si chipul linistit al acestuia o facu sa prinda curaj si sa se apropie mai mult.
-Imi pare rau daca te-am speriat atunci. Asta imi dovedeste ca inca mai am vederea buna. Chiar esti fiica Lannei. Aceiasi timiditate, aceasi dorinta de cunostere. Si ochii aceia de albastru cerului. Cu ce te poate ajuta un batran bolnav ca mine?
Fata isi lua inima in dinti si ii vorbi:
-Maiestate, a-ti cunoscut-o pe mama mea, stiti ce fel de persoana e ea.
-E ... ? intreba mirat batranul.
-Da! E undeva afara si ma asteapta.
-Cine ti-a spus asta?
-Chiar ea!
" Are Darul! " isi spune acesta in gand.
Sarah intoarse capul spre usa, chiar in momentul in care Arian intra pe ea.
-Arian, vorbi Lordul, vreau sa ti-o prezint pe Sarah.
Fata se uita adanc in ochii baiatului. Era de aceiasi varsta cu ea, dar putin mai inalt. Ochii lui albastrii straluceau la lumina purpurie a candelabrului. Era o fire altetica, prin camasa mulata pe trup se puteau vedea o serie de muschi. Parul castaniu ii era prins intr-o coada la spate, asemenea celorlalti din conac.
Fata simtii o apropiere intre ea si acel baiat. I se parea cunoscut.
-Imi pare bine sa te cunsc! vorbi acesta, facand o plecaciune scurta. Ne cunoastem?
-Nu cred! E prima oara cand vin aici.
-Atunci doar mi s-a parut!
Lordul isi indrepta privirea cand la el, cand la ea. Aveau ceva deosebit. Era placut sa-i vezi unul langa altul, de parca ar fi fost o familie.
-Propun sa facem o plimbare prin gradina. Doctorul mi-a spus ca face bine la sanatate, vorbi batranul cu un ton calm. Sarah, ma ajuti putin?
Fata se apropie. Raytek isi dezveli picioarele si se aseza intr-un scaun cu roti. Dupa ce si le acoperi din nou, bruneta il conduse spre iesire. Ii sopti ceva lui Arian, dupa care porni inainte pe hol.
Ajunsi la parter, linistea cuprinse incaperea. Toata lumea ramase nemiscata, dar imediat ce Raytek disparu pe usa din spate, totul deveni ca la inceput.
Ajunsi in gradina, Lordul rupse tacerea:
-Totul e asa de linistit pe aici de cand a plecat Lanna.
-Maiestate, incepu fata, daca nu va suparati, as vrea sa-mi spuneti mai multe despre mama.
-Da, Lanna ... suspina adanc. Lanna era o femeie frumoasa. Avea chipul unei adolescente si intelepciunea unui batrane. Ochii ei verzi erau ca doua smaralde ce dadeau stralucire oricarui lucru nesemnificativ.
Se opri. Arian alerga spre el. Dandu-si seama ce urmeaza sa se intample, o sfatui pe Sarah sa se ascunda dupa colt. Bruneta alerga cat o tineau picioarele si se lasa in jos la radacina unei tufe verzi.
Brusc, o liniste de moarte umplu atmosfera. Sunetul unor pasi se auzea din ce in ce mai puternic. Fetei incepu sa-i fie teama si il vedea pe Raytek cum se intoarce spre nou venit, care ii vorbi:
-Maiestate, v-am cautat peste tot! Mi-am facut griji pentru dumneavoastra!
Batranul il privi calm.
-Multumesc! Dupa cum vezi, sunt bine!
-Ar trebui sa stati intins! Cred ca sunteti obosit!
-Consiliere, sa lasam deoparte cortina minciunilor. La ce iti foloseste linguseala? Sa stii ca de la mine nu primesti nimic.
Barbatul il privi cu ura si se apropie cu un ranjet infiorator pe chip. Avea mana pe manerul spadei care-i atarna la brau si parca ar fi vrut sa-l injunghie pe loc.
-Ura cu care ma privesti iti va aduce moartea, Lynnet!
Barbatul se repezi la el si il prinse de haina.
-Ce stii tu, batran prost? Esti demn de mila! Stai aici si iti astepti moartea.
Lordul zambii.
-Ce, ai sa procedezi asa cum ai facut si cu Ryhard si Lanna?
-Doar stii ca Ryhard a fost un prost si Lanna doar o ...
Se opri. Nu isi putea tine mania in frau.
-Dar ai iubit-o! Sau ai uitat? Te-ai schimbat, Lynnet! Nu mai esti cel de dinainte.
Se uita in ochi lui.
-Si te-as sfatui sa-ti iei mana de pe mine, continua pe un ton poruncitor.
Lynnet ii elibera haina, dupa care se intoarse si pleca in treburile lui.
Barbatul era unul din cei 12 Consilieri. O cicatrice rosiatica ii brazda ochiul stang si isi lasa barba, taind doar mustata. Era o persoana nemiloasa, care ar face orice pentru a-si indeplinii dorintele. Fusese bun prieten cu Raytek si luptara ca o echipa in trecut. Isi pierduse bratul stang intr-o lupta corp la corp. Cu o singura lovitura, ramase mutilat pe viata. Raytek ii salvase viata. Dar poate nu ar fi trebuit.
Bratul ii fusese inlocuit cu unul mecanic. Dupa ce isi reveni, isi tatuase un dragon negru pe gat si primii conducerea unei case militare: " Tion' Or " ( Dragonii Negrii ).
Fiecare consilier conducea cate o asemenea casa.
Raytek Sargas - Umar' Ah ( Soimii Rosii )
Lynnet Xenon - Tion' Or
Ryhar Teynnar - Volith' Sry( Vulturii Albastrii )
etc.
Dupa ce Lynnet se facu nevazut, Raytek o chema pe Sarah inapoi.
-El e Lynnet, cel care a ordonat incendierea Suutar-ului.
Un sentiment de ura profunda inunda inima fetei. Il gasise pe vinovat, pe cel care incercase sa-i ucida parintii si nu putea face absolut nimic. Se simtea nefolositoare. Vroia cu orice pret sa-si gaseasca familia, acesta fiind si motivul prezentei ei la conac.
"- Un naep, Sah'ra, nya e ya!"*- " Nu plange, Sah'ra, mama e aici! "
Am schimbat titlul urmataorei parti.
Partea a XI a: La un pas de moarte
Partea a XII a : Moartea unui Lord
Mai bine zis, am adaugat inca o parte intre Decizia Sahrei si Moartea unui Lord
I'm back... Miss me? Scuze pentru intarziere.
Okay, in partea asta parca ai avut mai putine greseli...dar tot am vazut[am sa iti zic ca vad greseli pana nu le mai vad:))]
Ar trebui să descrii mai mult pentru ca am văzut ca te pricepi destul de bine. In afara unor exprimări nefericite[ex: "se puteau vedea o serie de mușchi." nu mi se pare ca o serie de mușchi chiar suna bine], creezi unele imagini artistice foarte interesante, doar ca folosești abilitatea asta cu măsură. Adică începi să descrii ceva foarte bine și te oprești repede ca și cum ai zice "gata destul ca se termina talentul". Dezvolta-ți latura asta!
Povestea decurge bine, asa ca ma astept la urmatoarea parte!
Nya!
Partea a X a: Decizia Sahrei
Era a patra zi a lunii Inoa. Nu il mai vazuse pe Tysiah de o saptamana. Nu suporta gandul de a nu fi langa el, dar faptul ca nu avesese incredere in ea o deranja enorm. Scoase fotografia parintilor ei, singura pe care o avea, si o privii minute intregi. Mereu se intreba care era numele lor, sa afle motivul pentru care au lasat-o singura. Ii visa in fiecare seara, chemand-o.
De cand ii aparu prima viziune, simtea ca exista o legatura intre ea si cei ce si-au pierdut viata in acel incendiu. Inchise ochii si isi aminti chipul bland al fetitei. Ochii aceia albastrii, degetele ei mici, plansul copilei, intrerupt doar de tipetele si fumul ce veneau de afara ii amintira cumva de ea insasi.
Se lasa pe spate, cuprinsa de somn. Tinea poza strans in mana.
Cand ii deschise din nou, se afla in aceasi incapere cu peretii albi. Femeia se plimba cu fetita in brate, in dreptul ferestrei. Desi nu cunostea inca limbajul acela, intelese cateva cuvinte.
"- Un naep, Sah'ra, nya e ya!"*
La auzirea numelui, fata se apropie. Privi degetele femei si ramase uimita cand observa o asemanare. Femeia avea cateva din trasaturile ei. Avea parul castaniu si ochii verzi. Purta o rochie alba, dintr-un material usor si moale ca bumbacul. Fetita radea.
" -Draga mea, scumpa mea fetita, orice s-ar urma in continuare, sa stii ca vei fi mereu micul meu ingeras. Chiar daca vom fi departe, te voi astepta mereu. Stiu ca acum nu ma poti intelege, dar cand te vei intoarce de pe Terra spune-i lui Raytek ca sunt bine si ca nu l-am uitat.
Daca ne vei cauta, ti-am lasat o harta pe spatele pozei. "
Brusc, totul disparu si fata se trezi in camera ei, cu poza in mana.
-Harta e pe poza! striga ea brusc.
Verifica spatele fotografiei. La una din margini vazu o deschzatura.
-Cum de nu am vazut-o pana acum?
Scoase o bucatica de hartie ingalbenita de timp si o deschise usor.
-In tot acest timp, adevarul era chiar in mana mea. In sfarsit imi voi gasii familia.
Cobora la Dara in bucatarie.
-Care e cea mai rapida cale pentru a ajunge la conac? o intreba.
Femeia o privi mirata.
-Dar ce treaba ai tu acolo?
-Imi pare rau, nu-ti pot spune!
-E chiar asa de important?
-Nu mai conteaza! Ma descurc si singura, ii spuse si cobora in camera ei.
Dupa cateva minute, Sarah iesi ca un fulger afara si se indrepta spre conac. Ceru indicatii celor din jur si, in cele din urma, ajunse in fata ultimei porti. Tot ce o mai despartea acum de adevar era un drum in sus, conacul fiind chiar in varf.
Trecu fara probleme de paza. Ajunsa sus, ramase uimita. I se parea ca se afla in paradis.
Conacul era inconjurat de o gradina, acoperita acum de un strat subtire de zapada.
" Am ajuns! " isi spuse.
Gradina stralucea sub lumina purpurie a primului soare. Copacii presarati de zapada umbreau curtea. Natura se topea sub atingerea calda a razelor. Fulgii de nea cadeau neincetat, dar razele soarelui ii topeau inainte de a se aseza.
Sarah merse inainte, pe o poteca de marmura. Ajunsa in fata conacului, se opri. Inaintea ei se ridica o cladire cu zece etaje, lunga si lata, din acelasi material ca poteca.
Se apropie de intrare si doi gardieni o priveau neobositi. Fata se apropiemai mult, dar unul din ei o opri.
Purta o haina rosie lunga, o pereche de cizme negre si parul ii era strans intr-o coada la spate.
-Am venit sa-l vad pe Lordul Sargas! incepu fata.
-Aveti programare? intreba unul din ei indiferent.
-Nu, dar e ceva foarte urgent ...
-Nimeni nu intra la Lord fara programare.
-Va rog! Spune-tii ca Sarah trebiue sa vorbeasca cu Maiestatea Sa.
Paznicului ii era mila de fata si il anunta pe Lord.
In scurt timp se intoarse si o pofti inauntru.
-Lordul Raytek va asteapta!
Intra. Unul din servitori o conduse in fata unei usi inalte, de culoare inchisa. Totul era numai din marmura, cu candelabre din loc in loc pe tavan.
Camera Lordului era la utimul etaj.
In fata usii, alt paznic. Servitorul ii sopti ceva gardianului, dupa care acesta din urma deschise usa.
-Intra! se auzi vocea unui batran.
Fata pasi nelinistita inauntru. In dreapta ei, Lordul Raytek statea intins pe un pat masiv, cu ochii inchisi. Auzi scartaitul usii ce se inchide in urma ei si se intoarse automat.
-Intra! Nu-ti fa griji! Tu trebuie sa fii Sarah. Fiul meu mi-a spus multe despre tine.
Zambii. Caldura din vocea lui si chipul linistit al acestuia o facu sa prinda curaj si sa se apropie mai mult.
-Imi pare rau daca te-am speriat atunci. Asta imi dovedeste ca inca mai am vederea buna. Chiar esti fiica Lannei. Aceiasi timiditate, aceasi dorinta de cunostere. Si ochii aceia de albastru cerului. Cu ce te poate ajuta un batran bolnav ca mine?
Fata isi lua inima in dinti si ii vorbi:
-Maiestate, a-ti cunoscut-o pe mama mea, stiti ce fel de persoana e ea.
-E ... ? intreba mirat batranul.
-Da! E undeva afara si ma asteapta.
-Cine ti-a spus asta?
-Chiar ea!
" Are Darul! " isi spune acesta in gand.
Sarah intoarse capul spre usa, chiar in momentul in care Arian intra pe ea.
-Arian, vorbi Lordul, vreau sa ti-o prezint pe Sarah.
Fata se uita adanc in ochii baiatului. Era de aceiasi varsta cu ea, dar putin mai inalt. Ochii lui albastrii straluceau la lumina purpurie a candelabrului. Era o fire altetica, prin camasa mulata pe trup se puteau vedea o serie de muschi. Parul castaniu ii era prins intr-o coada la spate, asemenea celorlalti din conac.
Fata simtii o apropiere intre ea si acel baiat. I se parea cunoscut.
-Imi pare bine sa te cunsc! vorbi acesta, facand o plecaciune scurta. Ne cunoastem?
-Nu cred! E prima oara cand vin aici.
-Atunci doar mi s-a parut!
Lordul isi indrepta privirea cand la el, cand la ea. Aveau ceva deosebit. Era placut sa-i vezi unul langa altul, de parca ar fi fost o familie.
-Propun sa facem o plimbare prin gradina. Doctorul mi-a spus ca face bine la sanatate, vorbi batranul cu un ton calm. Sarah, ma ajuti putin?
Fata se apropie. Raytek isi dezveli picioarele si se aseza intr-un scaun cu roti. Dupa ce si le acoperi din nou, bruneta il conduse spre iesire. Ii sopti ceva lui Arian, dupa care porni inainte pe hol.
Ajunsi la parter, linistea cuprinse incaperea. Toata lumea ramase nemiscata, dar imediat ce Raytek disparu pe usa din spate, totul deveni ca la inceput.
Ajunsi in gradina, Lordul rupse tacerea:
-Totul e asa de linistit pe aici de cand a plecat Lanna.
-Maiestate, incepu fata, daca nu va suparati, as vrea sa-mi spuneti mai multe despre mama.
-Da, Lanna ... suspina adanc. Lanna era o femeie frumoasa. Avea chipul unei adolescente si intelepciunea unui batrane. Ochii ei verzi erau ca doua smaralde ce dadeau stralucire oricarui lucru nesemnificativ.
Se opri. Arian alerga spre el. Dandu-si seama ce urmeaza sa se intample, o sfatui pe Sarah sa se ascunda dupa colt. Bruneta alerga cat o tineau picioarele si se lasa in jos la radacina unei tufe verzi.
Brusc, o liniste de moarte umplu atmosfera. Sunetul unor pasi se auzea din ce in ce mai puternic. Fetei incepu sa-i fie teama si il vedea pe Raytek cum se intoarce spre nou venit, care ii vorbi:
-Maiestate, v-am cautat peste tot! Mi-am facut griji pentru dumneavoastra!
Batranul il privi calm.
-Multumesc! Dupa cum vezi, sunt bine!
-Ar trebui sa stati intins! Cred ca sunteti obosit!
-Consiliere, sa lasam deoparte cortina minciunilor. La ce iti foloseste linguseala? Sa stii ca de la mine nu primesti nimic.
Barbatul il privi cu ura si se apropie cu un ranjet infiorator pe chip. Avea mana pe manerul spadei care-i atarna la brau si parca ar fi vrut sa-l injunghie pe loc.
-Ura cu care ma privesti iti va aduce moartea, Lynnet!
Barbatul se repezi la el si il prinse de haina.
-Ce stii tu, batran prost? Esti demn de mila! Stai aici si iti astepti moartea.
Lordul zambii.
-Ce, ai sa procedezi asa cum ai facut si cu Ryhard si Lanna?
-Doar stii ca Ryhard a fost un prost si Lanna doar o ...
Se opri. Nu isi putea tine mania in frau.
-Dar ai iubit-o! Sau ai uitat? Te-ai schimbat, Lynnet! Nu mai esti cel de dinainte.
Se uita in ochi lui.
-Si te-as sfatui sa-ti iei mana de pe mine, continua pe un ton poruncitor.
Lynnet ii elibera haina, dupa care se intoarse si pleca in treburile lui.
Barbatul era unul din cei 12 Consilieri. O cicatrice rosiatica ii brazda ochiul stang si isi lasa barba, taind doar mustata. Era o persoana nemiloasa, care ar face orice pentru a-si indeplinii dorintele. Fusese bun prieten cu Raytek si luptara ca o echipa in trecut. Isi pierduse bratul stang intr-o lupta corp la corp. Cu o singura lovitura, ramase mutilat pe viata. Raytek ii salvase viata. Dar poate nu ar fi trebuit.
Bratul ii fusese inlocuit cu unul mecanic. Dupa ce isi reveni, isi tatuase un dragon negru pe gat si primii conducerea unei case militare: " Tion' Or " ( Dragonii Negrii ).
Fiecare consilier conducea cate o asemenea casa.
Raytek Sargas - Umar' Ah ( Soimii Rosii )
Lynnet Xenon - Tion' Or
Ryhar Teynnar - Volith' Sry( Vulturii Albastrii )
etc.
Dupa ce Lynnet se facu nevazut, Raytek o chema pe Sarah inapoi.
-El e Lynnet, cel care a ordonat incendierea Suutar-ului.
Un sentiment de ura profunda inunda inima fetei. Il gasise pe vinovat, pe cel care incercase sa-i ucida parintii si nu putea face absolut nimic. Se simtea nefolositoare. Vroia cu orice pret sa-si gaseasca familia, acesta fiind si motivul prezentei ei la conac.
"- Un naep, Sah'ra, nya e ya!"*- " Nu plange, Sah'ra, mama e aici! "
Am schimbat titlul urmataorei parti.
Partea a XI a: La un pas de moarte
Partea a XII a : Moartea unui Lord
Mai bine zis, am adaugat inca o parte intre Decizia Sahrei si Moartea unui Lord
I'm back... Miss me? Scuze pentru intarziere.
Okay, in partea asta parca ai avut mai putine greseli...dar tot am vazut[am sa iti zic ca vad greseli pana nu le mai vad:))]
Ar trebui să descrii mai mult pentru ca am văzut ca te pricepi destul de bine. In afara unor exprimări nefericite[ex: "se puteau vedea o serie de mușchi." nu mi se pare ca o serie de mușchi chiar suna bine], creezi unele imagini artistice foarte interesante, doar ca folosești abilitatea asta cu măsură. Adică începi să descrii ceva foarte bine și te oprești repede ca și cum ai zice "gata destul ca se termina talentul". Dezvolta-ți latura asta!
Povestea decurge bine, asa ca ma astept la urmatoarea parte!
Nya!
Soarele-i felinar ascuns printre stele
Ce straluceste in visele mele.
Iar carte-ai regina,cu parul de aur,
In ochii de gheata ascunde-un tezaur.
Fantana-i oglinda ce-n somn a cazut
Cand regele vulpe cu oaste-a trecut,
peste mosia lui cioara-mparat
Caruia viata el i-a crutat.
Dincolo de adevar:
http://animezup.com/forum/showthread.php...407&page=1
KatieÈš;
http://animezup.com/forum/showthread.php...569&page=1
![[Imagine: chibi_5539.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5539.gif)
Iasym
Ce straluceste in visele mele.
Iar carte-ai regina,cu parul de aur,
In ochii de gheata ascunde-un tezaur.
Fantana-i oglinda ce-n somn a cazut
Cand regele vulpe cu oaste-a trecut,
peste mosia lui cioara-mparat
Caruia viata el i-a crutat.
Dincolo de adevar:
http://animezup.com/forum/showthread.php...407&page=1
KatieÈš;
http://animezup.com/forum/showthread.php...569&page=1
Iasym