Eu inca te mai iubesc

[Juneko]

Da, da, tineti-mi predici :)) E al treilea, stiu. Dar pur si simplu, ideile curg din cap si daca nu profit de ele, stiu ca o sa-mi para rau. Si oricum n-am mai scris demult un fic cu personaje din Naruto si mi-era cam dor. Sper sa va placa :D
PS: Sunt deschisa spre orice critica.

DISCLAIMER : Nu deţin nici un personaj din animeul Naruto şi nu fac profit de pe urma acestuia.

Eu inca te mai iubesc

Prolog

Iubirea…Ce reprezinta de fapt, iubirea ? Sau speranta ? Dupa parerea mea, sunt doar niste cuvinte calora omenirea le atribuie diferite sensuri. Oamenii sustin ca aceste cuvinte duc, de fapt, spre fericire. Sa fie adevarat ? Sau aceste cuvinte, denumite sentimente, incearca doar sa inlocuiasca pe altele mai dureroase ? Sa inlocuiasca tristetea, nepasarea ? Dar chiar si aceasta inlocuire te face fericit. De ce ? Fiindca esti om, iar omul nu-i robot.
(Parerea personala a autorului)

- Adio, dragule –

Ei doi, cei mai buni prieteni. Se cunosteau de la gradinita si, din fericire, au nimerit intotdeauna in aceleasi clase. Insa niciodata, nimeni n-a inteles de ce se intelegeau. El era galagios si extrovertit, isi facea mereu usor prieteni int timp ce ea era timida. Rosea mereu cand facea cunostinta cu cineva. El era greu de cap, ea desteapta. Lui ii placeau farsele, ea le ura. Ma rog, ati cam prins ideea. Erau firi opuse. Cu toate astea se intelegeau de minune si rareori se certau. Isi spuneau totul unul altuia, cea ce era de admirat in ochii uneora.
Rosi. Acum, amandoi stateau asezati pe o bancuta din parc, privind fascinati in departare, spre soare. Ea chiar iubea apusul soarelui, luna, stelele…Din pacate il iubea si pe cel de langa ea. Se simtea atat de bine langa el, se simtea protejata. Dar niciodata nu a aratat acest sentiment, de frica respingerii. De frica ruperii acelei relatii, care era singura ce ii asigura faptul ca il va vedea des. Trebuia sa suporte insa si iubirile trecatoare pe care le avea baiatul, sentimentele lui si tot ce tinea stransa acea relatie. Nici macar ea nu stia cat de puternica era si cat de buna. Intotdeauna ii dadea cele mai bune sfaturi si intotdeauna se comportase cu el precum o sora. Iar el ii multumise mereu. Acesta era secretul : Incredere reciproca. Nu isi puteau ascunde ceva, caci simpla impresia de tradare ii macina.
Insa acum…Ii era foarte frica de cele ce aveau sa urmeze. Daca totul va decurge prost ?
Adolescenta inspira adanc. Trebuia sa gandeasca pozitiv, era cea mai buna cale.
- Hei..stii..
Cum sa ii zica? Incepu sa se foiasca. Vestea nu era una prea grozava si doar stia cat de sensibil putea fi tanarul.
Vreme de cateva minute, fata ocoli subiectul, insirandu-i baliverne despre tatal sau, care lucra la politie. Poate doar asa putea prinde curaj.
- A fost avansat...si va trebui sa ma mut la Tokio.
Liniste mormantala. Tanarul se uita la apus, fata la picioare. Niciunul nu stia ce ar trebui spus in asemenea momente sau daca ar trebui spus ceva.
- Si tu poti accepta asta? Nimic nu te mai tine aici? Exploda el intr-un final, intorcandu-si ochii spre ai adolescentei. Ea doar plangea. Se simtea atat de derutat sa o vada plangand. Aproape niciodata nu se intamplase asta si de fiecare data simtea cum i se rupe inima in bucati.
- Cum sa pot accepta sa las Kyoto? Sau sa te las pe tine...Mai ales pe tine.
Aceeasi liniste. Insa era o liniste cu dorinte. Bruneta dorea o imbratisare, tanarul sa imbratiseze. Dar amandoi credeau ca e imposibil. E imposibil sa ceri unui prieten o imbratisare.
Blondul se ridica. O saruta pe tanara pe crestet si se departa. Fara nici o explicatie, fara nimic clar. O lasase pur si simplu sa zaca si sa planga, uitandu-se la el cum pleaca.

OOC: Sunt constienta la cat de scurt e >.< Sper ca data viitoare sa fie mai lung! Sper doar ca v-a si placut.
PS: Cuplul e Naru-Hina

[Juneko]

OOC: A sosit si primul capitol ^_^ Sper sa va placa!
PS: Va anunt ca s-ar putea ca acest fic sa iasa un fel de telenovela =)). Sper totusi sa cititi


Capitolul I

„ Domnule Uzumaki, v-o prezint pe cea mai buna avocata a revistei „About us”! Ea...”
Tanarul nu asculta. Era prea concentrat sa se uite la ea. Era mirat ca se intalneau acum, aici. Nu o vazuse de atata timp! 7 ani...Avea impresia ca e un vis. Ea nici nu reactionase la vederea lui. Zambea bland, ca si cum el ar fi fost necunoscut.
- Taiko, gata, sopti ea. Nu e nevoie sa ma lauzi intr-una in fata lui. Noi ne stim. Am fost colegi de clasa.
Baiatul ramase socat. Vorbele fetei il ranisera si ce-i mai rau, se repetau in mintea lui. „ Colegi de clasa...colegi de clasa”
- Ah, pai atunci va las sa depanati amintiri, zambi asa-numitul „Taiko”, indepartandu-se.
Erau la o petrecere, sarbatorind miliardele de dolari castigate datorita lor. El aducea clienti zilnic, ea negocia. Si totusi...nu s-au intalnit niciodata pana acum.
- Ce mai faci, Naruto? Il intreba ea, zambind. Purta un kimono albastru, extrem de elegant.
Blondul o privea ametit. Inca nu putea crede ca prietena lui din copilarie spusese ca erau doar „colegi”. Oare asa percepuse mereu relatia?
- Nu prea bine, sopti el.
- Eh, atunci iti urez insanatosire grabnica, ii zambi ea la fel de bland. Agocalmin repara orice, zise ea, intinzandu-i un flacon.
Lua o pastila.
„ Dar oare Agocalmin repara inimi frante?”. Ar fi dorit sa o intrebe. Ar fi dorit sa ii ceara socoteala. Ar fi dorit sa stie de ce era atat de rece.
- Iubire! Se auzi vocea unui barbat. Barbat care o imbratisa strans pe bruneta.
Unde ai fost, draga? Te-am cautat prin tot salonul, rase el, sarutand-o pe crestet.
Naruto se uita buimac. Nu intelegea ce e cu acea scena, cine e acel barbat si de ce o sarutase pe crestet. Numai el avea voie!
- Yoji, el e Naruto. Ti-am mai povestit de el, spuse Hinata, aratandu-l pe blond.
Yoji era un barbat bine-facut, saten cu ochii verzi. Il masura din cap pana in picioare pe blond, apoi il lua dupa crestet.
- Eh, deci tu esti amicul Hinatei? Yo,yo, is Yoji incantat sa te cunosc.
Naruto se simtea stanjenit. Gelos, rusinat si stanjenit. Ce cauta matahala aia acolo?
Vocea lui Taiko se auzi prin sala: Dragi domni si doamne, a venit momentul sa tinem toast. Sa tinem toast pentru o domnisoara ce ne-a adus nu mai putin de 5 miliarde de dolari: Hyuuga Hinata!
O lumina puternica veni asupra ei. Fata se rusina putin, dar era vadit incantata de aplauzele necontenite.
„ Si desigur” continua prezentatorul „ si Uzumaki Naruto! Ce-am face daca nu ar multumi clientii zi de zi? El gaseste solutii fenomenale, si pana acum, am pierdut doar doi idioti. Restul cititorilor au ramas fideli. Felicitari, Uzumaki!”
Lumina se revarsa si asupra lui. Dar nu il interesa. Nu ii pasa. Tot ce dorea e sa se termine mai repede toata petrecerea asta si sa plece acasa.
Dupa alte cateva discursuri de multumire, muzica porni. Tanarul isi lua sacoul. Nu mai putea sta sa vada cum prietena lui se giugulea cu altul.
- Dansati?
O domnisoara se apropie de el, intinzandu-i mana. Avea parul roscat si ochii albastri. Intr-adevar, era foarte frumoasa. Purta o rochie lunga si rosie, ce ii scotea si mai mult in evidenta trasaturile. Pana si privirea ei te putea da pe spate.
- Da, mi-ar placea, raspunse Naruto. Avea dreptul la un dans cu oricine.
Incepura sa valseze usor. Nici macar blondul nu credea ca stie sa danseze. Se simtea atat de bine! Insa nu se putea abtine. Pe furis, arunca o privire-doua fetei brunete ce dansa cu Yoji.
- Ah, iti place de ea? Intreba partenera sa, descoperindu-l.
Tanarul rosi.
- In nici un caz! Ii raspunse ea. Am fost colegi de clasa, in copilarie. Ma cam ingrijoreaza tipul de langa ea.
Roscata zambi. Stia ce trebuia sa zica, desi ii parea cam rau.
- Nu trebuie sa iti faci griji, zise ea. E iubitul ei, nu cred ca ii va face vreun rau.
Totul era confirmat. Totul...Si acum, lumea se destrama.
„ Daca e iubitul tau, inseamna ca sunt liber!” se consola tanarul.
Melodia se schimba pe tango. Sustinut de partenera si de memoria sa, Naruto dansa.La sfarsit au fost aclamati de toti pentru dansul lor.
O saruta pe domnisoara pe mana, isi lua sacoul si pleca, scuzandu-se ca maine se scoala devreme. Insa nu se duse direct acasa. Hoinarise pe strazile Tokioului, macinat de gelozie. Oricat incerca sa refuze, adevarul era adevar: Nu-i placuse deloc sa o vada pe Hinata dansand cu altul.
In acea seara, cand ajunse in final acasa, cu greu adormi. Gandurile erau spre acea fata, care cu ceva timp in urma, recunoscuse ca-i va lipsi. Si acum lui ii lipsea.
Singurul lucru care inr-adevar il consola fu " Si ce daca nu vreau sa fiu liber?"

[~Ioana*Yoanna~]

Buna, cautand si eu un fic am dat si peste al tau. Imi place la nebunie cum ai scris prima parte cand erau cei mai buni prieteni si acum Hinata trebuie sa plece. Si imi mai place si cap 1 cand ses reintalnesc si Naruto este foarte gelos pe iubitul Hinatei. Este super. incearca sa pun next cat mai curand si te rog sa ma anunti si pe mine daca poti. bye-bye.

[Rukia JJ]

Hey there xD!
Imi place cum ai inceput. M-ai facut curioasa acum :)). Abea astept sa vad ce se mai intampla. Am vazut cateva greseli de tastare, dar nu sunt prea importante...adica merg reparate.
Imi place ca desi e mult dialog, nu e deloc sec. Poate ca ar mai fi trebuit putina descriere, in rest totul e perfect :P. Sper sa continui cu fic-ul si sa ma anunti si pe mine cand pui next-ul :D
See ya :bye:

[Rose ^^]

Salut, am aterizat si eu aici. inca un fic:> i like:)) deci ceea ce imi place e ca ai luat-o treptat si linistit, nu ai fugarit nimic si tot asa. Ai pus descriereO_O bravo, mi-a placut inceputul:X bravo. Deci imi place ideea si daca seamana cu o telenovela si mai bine:)) in fine. Sa stii ca te descurci bine;).
imi place ca iei personajele treptat si stii cum sa le introduci, ma refer la nume si nu ia inceput are parul visiniu, ochi rosi, piele neagra si etc, stii tu. Adica ai incercat sa bagi putin suspans.
Pai cam atat, astept next si te rog sa ma anunti si pe mine.:* spor la scris si bye>:D<

[Miranda.]

Nu o sa vorbesc despre prolog deoarece nu cred ca este la fel de important precum capitolul I.
Ficul tau are o idee interesanta, o iubire pusa la incercare de timp si spatiu. Gelozia lui Naruto putea sa fie descrisa mai mult, sau asa mi-ar fi placut. Trebuia sa scri si chesti de genul: "O sa-l omor daca mai sta langa Hinata", ce ai scris tu dovedeste lasitatea si caracterul omului care lasa totul asa cum este deoarece nu crede ca poate realiza ceva.

Aici ma tot intreb:
- Ah, iti place de ea? Intreba partenera sa, descoperindu-l.
Tanarul rosi.
- In nici un caz! Ii raspunse ea. Am fost colegi de clasa, in copilarie. Ma cam ingrijoreaza tipul de langa ea.
Nu ar fi trebui sa fie el ? Ai gresit genul.

Dar lasand la o parte acele randuri inutile de mai sus sa sti ca-mi place ficul tau.
Ja ne