Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

No Rock, No Life

#1
Nici eu nu stiu ce caut pe aici :)). Stiu ca inca nu am terminat celalalt fic ("The Girl Who Knew Too Much"), defapt abea l-am inceput...Dar voi scrie si la acela, dar mai rar :D

Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestora.

Chapter 1

Afara deja se intunecase. Bezna cuprinsese in intregime oraselul in care traiam. Zeci de felinare luminau strazile inguste ale Konohei. Se auzeau numai claxoane de masini care parca iti zgariau creierul. Desi era tarziu, dintr-o casa destul de modesta care se afla la marginea micului orasel urban, ieseau diverse luminite multicolore si o muzica de tipul rock care te facea sa-i fredonezi in continuu refrenul. Casa era acvamarin cu acoperisul de un alb imaculat, bine...asta doar pana veneau pasarile si considerau casuta ca un fel de w.c.. Eu ma aflam intr-una din camerele de la etaj. Culoarea peretilor acesteia doar eu si mama o cunoasteam, deoarece toata suprafata peretilor era acoperita de postere cu tot felul de formatii rock. In unele coltisoare ale camerei se puteau vedea mici litere care impreuna formau versuri incantatoare. Acele rime bine plasate erau scrise de mine. Stateam la birou si priveam micul ecran al calculatorului care parca ma hipnotizase. Eram imbracata in niste boxeri de fete albastrii cu floricele albe si un tricou negru. Parul meu de un rosu ca para focului era prins intr-o coada care imi cadea usor pe spate. Ochii de aceasi culoare imi sclipeau chiar si in intuneric. Aveam o tunsoare destul de ciudata, o parte din breton imi cadea peste ochelarii de culoarea carbunelui. Pe masa aveam zeci de foi pe care unii le-ar putea numii "partituri". Alte sute din acestea erau facute ghem, unele fiind aruncate in gunoi, unele pe langa acesta.

Eram scufundata in ganduri, se presupunea ca maine le aduc colegilor mei noua piesa care urma sa o cantam la concursul "chounin". Era singura sansa a trupei noastre de a deveni faimoasa. Daca reuseam sa luam locul intai, castigam un turneu prin Europa. Eu una n-am mai fost in acel continent. Auzisem despre el tot felul de lucruri. Insa pentru a ajunge sa mergem in turneu, trupa noastra, "The Hebi", trebuia sa cante cea mai noua si originala melodie care puteau. Cum am mai spus, se presupunea ca eu scriam versurile care trebuiau sa uimeasca multimea. Din cate stiam eu, melodiile siripoase aveau un impact mai mare asupra spectatorilor, dar pur si simplu nu ma simteam in stare sa scriu despre asa ceva, dat fiindca nu eram indragostita momentan de nimeni. Zeci de versuri imi treceau prin cap in acel moment, dar toate legate de distractie. Sirul de ganduri imi fu intrerupt de intrarea brusca a mamei. Pe chipul ei se putea vedea usor ca am trezit-o dintr-un vis placut, si nu era prea incantata de asta.

-M-ai inebunit cu formatia ta, trebuie sa mai si dormi, asa ca stinge calculatorul, opreste muzica aia infernala si baga-te in pat, spuse ea incercand sa para calma, desi se putea vedea usor ca nu e.

- Mama, mai lasa-ma, pariez ca tu faceai la fel cand aveai trupa ta si trebuia sa scrii melodii peste melodii, eu aici ma stresez sa fac rost de proprii mei bani pentru a nu-ti mai cere tie in fiecare zi, iar tu ma trimiti la culcare? spun eu pe un ton convingator, desi stiam prea bine ca mama nu s-ar fi lasat pacalita de niste argumente ca acestea.

Fara sa mai spuna nimic, mama inchide incet usa pentru a nu-l trezi pe tata. Chiar daca nu vroiam, tot cadeam prada somnului. Incet, incet, intram intr-o lume in care pluteau ursuleti iar eu eram pe scena impreuna cu Sasuke si Suigetsu, chitaristii si Jugo, bateristul. Eram absolut formidabili, publicul aplauda si striga "bis-bis". Toti erau in extaz.

Razele de soare isi facura si ele aparitia printre jaluzelele verzi. Ma uit la ceas si vad ca intarziasem si deja trebuia sa plec la scoala. Sar ca apucata din pat ma duc la baie, ma aranjez si ma schimb de pijamale, imbracandu-ma in uniforma scolii. Aceasta era formata dintr-o fusta neagra nu foarte scurta, o camasa si pe deasupra, un fel de sacou rosu, pe care eu nu-l purtam niciodata. Ma incalt cu adidasii mei rosii, imi iau un sandwitch si plec spre scoala. In fata casei mele, ma asteptau cei trei buni prieteni ai mei, care erau in acelasi timp si membrii ai aceleasi formatii.

-Hey, Karin, cum mai e cu melodia noastra? ma intreba Suigetsu entuziasmat.

-Pai...e aproape gata...adica...mai am putin, il mint eu, stiind prea bine ca noaptea trecuta nu compusesem decat doua versuri.

-Vezi ca pana duminica trebuie sa fie gata, ca sa incepem repetitile, imi spune Sasuke ironic, dadandu-si seama ca abea incepusem melodia.

"Oh doamne, mai sunt doua zile!" imi spun eu in gand. Intr-un final, ajungem la scoala, ne facem intrarea noastra ca de obicei. Suigetsu se certa cu Jugo, dar "morcoveata" nici nu-l baga in seama.

Sasuke se uita in gol, in timp ce toate fetele il ignorau, datorita faptului ca nu era prea popular. O fata cu parul albastru pana la umeri, decorat cu o floare facuta in stil origami, venea cu pasi repezi si cu un zambet pana la urechi spre mine. Konan, prietena mea de o viata, imi spune entuziasmata:

-Am senzatia ca Pein ma place.
Pein era cel mai popular baiat din scoala! Konan il placea inca din a noua, deja trecusera doi ani de cand il cunoscuse. Tipul avea o gramada de pierce-uri. El si cu Jugo erau singurii tipi corara li se zicea "morcoveata" datorita culorii lor ciudate de par. In fine...vestea cum ca Pein ar putea s-o placa pe Konan nu m-a surprins, pentru ca de mult mi se parea ca o priveste altfel pe prietena mea.

Dar nu ma puteam gandi decat la concursul care va avea loc peste doua saptamani. Cred ca noi patru eram cei mai buni prieteni din generala. Ne spuneam totul, ieseam in fiecare zi afara sau la repetitii.

Eram la o masa din cantina cu Sas'ke, Suigetsu si Jugo. Cand vad ca vine o fata cu parul roz si imbracat strident. Era insotita de doua fete si un baiat. Am impresia ca pe fete le cheama Sakura Haruno, Ino si TenTen. Noi le-am poreclit "Shit" din cauza initialelor. Iar pe baiat nu-l cunosteam, dar dupa felul cum le tinea de talie pe Ino si TenTen, puteam sa pun mana in foc ca era un profitor. In timp ce incercam sa-mi amintesc numele baiatului, Sakura ma intrerupe cu glasul ei strident:

-Abea astept sa vad cum va faceti de ras in fata milioanelor de oameni de la concurs. Dar sas'ke, scumpule, tu poti sa vi cu noi spre succes, spune rozalia cu un aer superior.

Suigetsu imi astupa gura stiind ca va urma o replica nasoala. Dar chiar si asa am reusit sa spun: "A, voi sunteti o trupa...eu credeam ca incercati sa speriati ciorile...". Nervoasa, Sakura pleaca si spune:

-Fetelor, Sasori, plecam din cocina asta.

Aha! Stiam eu ca il stiu de undeva, era coleg cu mine la cursul de chimie. Dupa ce s-au terminat orele,colegii mei de trupa m-au invitat in oras la un suc, dar i-am refuzat spunandu-le ca trebuie sa termin de compus melodia care ne va conduce spre succes. Ca sa nu ma simt nasol, au spus ca nici ei nu merg fara mine. Si astfel am ajuns acasa razand cu lacrimi de glumele pe care le faceam in drum. Cum am deschis usa de la dormitor, m-am aruncat in pat luand un pix si o hartie, parca dintr-o data am gasit insipratia pe sub pat...


Scuze daca am avut greseli, dar nu am avut timp sa-l corectez, ca ma bate mama la cap... :))) Astept critici ca sa ma perfectionez :D
[attachment=1697][attachment=1698][attachment=1699]
Unele lucruri sunt irealizabile pana cand vine cineva care nu stie asta si le realizeaza (Albert Einstein)

[Imagine: hitsugaya.png]
by Toxâ„¢

Genialul si superhaoticul meu fic: "No rock, No Life"


#2
E super!In ce situatie e pusa Karin!Despre ea e vorba, nu?Oricum, sunt curioasa cu privire la next si la cuplul din fic. Cred ca e SasuKarin. Oricum, ai avut doar cateva greseli. Sunt mirata ca aici Sakura e un personaj negativ. In fine, e ficul tau. Ar mai trebui putina descriere pe ici pe colo. In rest, totul e minunat!
Intr-o zi ne-am intalnit,
Ne-am placut si ne-am iubit,
Lumea parc-a nebunit,
Si intr-o zi ne-am despartit.

#3
Imi place foarte mult, imi place ca Karin nu este personajul negtiv, in cele mai multe ficuri era o c***a...Dar imi place mai mult asa, o tipa de treaba, imi place mai mult de Karin decat de Sakura. Ar mai trebuie descriere, naratiune ai din plin, iar dialogul nu e deloc sec. Astept nextul si cum a spus si Harona cred ca cuplul din acest fic este SasuKarin. Daca se poate sa ma anunti cand pui nextu.

Ja ne!:bye:

#4
Este randul meu:

Citat:(bine...asta doar pana veneau pasarile si considerau casuta ca un fel de w.c.).
Imi place mult ideea cu pasarelele, dar nu cred ca este o alegere buna ca s-o scri in paranteza, trebuia intrata direct.

Citat:Eram absolut formidabili, publicul aplauda si striga "bis-bis". Toti erau in extaz. Razele de soare isi facura si ele aparitia printre jaluzelele verzi. Ma uit la ceas si vad ca intarziasem si deja trebuia sa plec la scoala.
Ai trecut repede de la vis la realitate, adica de la starea muzicala la scoala. Mergea sa spui de trezit in alt fragment, enter si gata.

Citat:Sasuke se uita in gol, in timp ce toate fetele il ignorau, datorita faptului ca nu era prea popular.
Deci aici se schimba foaia, Sasuke nu este popular. Interesant.

Citat: Konan il placea inca din a noua, deja trecusera doi ani de cand il cunoscuse.
Deci este vorba de clasa a unsprezecea, si ei au in jur de șaptesprezece ani.

Ja ne

#5
Scz ca am adus next-ul atat de tarziu, dar am fost ocupata cu scoala, alea, alea...:)) Sper sa va placa. "Si fara alte introduceri, sa incepem" :P

Chapter 2

Razele soarelui luminau mai intens ca deobicei. Se anunta o zi calduroasa, deci o zi buna. Desi mie imi placeau mai mult zilele de iarna, unde mii de pufuleti se aventurau in frig, cum puteam sa nu ma bucur de o asemenea zi? Din pat, vedeam prin fereastra un tablou. Si inca nu unul oricare, ci unul facut de maestrii pensulelor. Mii de nuante erau imbibate pentru a crea acest peisaj magnific.

Ridicandu-ma din pat, vad cazand de pe acesta o foaie, o partitura mai exact. Erau versurile pe care le scrisesem aseara. Acum, cand le-am citit a doua oara, mi se par chiar mai bune. M-am indreptat spre un dulap viu-colorat. Am cotrobait prin el o vreme, dupa care, mandra de mine, scot o chitara. Era neagra pe margini, cu o pata de albastru in centru. Intr-o parte se putea vedea o pata neagra. Dar daca te apropiai, iti dadeai seama ca defapt era o semnatura, semnatura idolului meu. Un cantaret de muzica rock amestecata cu jazz. Desi era ciudata, muzica creata de el iti ramanea in cap. Pur si simplu nu te puteai opri din fredonat. Cel putin eu nu ma puteam opri. Cel mai mult imi placea la el ca nu era genul de om care ar scrie siriposenii hidoase. Pur si simplu uram astfel de chestii!

Am trecut cu degetul peste corzi, astfel fortand chitara sa scoata un sunet placut. Repet miscarea, dar de data asta, mana mea stanga incepe sa danseze pe gatul "partenerului" meu. Sunetul era chiar mai placut ca prima oara. La un moment dat incep sa dau si din gura, recitand versurile cu care ma mandrisem aseara. Era sublim, nu credeam ca o sa-mi iasa chiar asa de bine. Ce pot sa spun...sunt bestiala! Imi inchid chitara inapoi in husa, imi iau o geaca neagra din piele pe mine, si ies alergand cu telefonul in mana. Il sun pe Suigetsu sa coboare, dar aud din nou cuvintele care ma enerveaza rau, si anume: "Abonatul vodafone nu poate fii contactat, va rugam sa reveniti". Pentru ce naiba si-a luat asta telefon? In fine... il sun pe Sasuke de data asta. Normal ca el nu e atat de tembel precum idiotul celalalt. Si in cateva secunde, il vad cum iese din blocul care statea in fata mea. Era imbracat cu niste blugi negrii si o jacheta rosie. Ii fac cu mana zambind. Ca raspuns il vad cum imi face si el cu mana, dar intr-un mod militaresc cu doar doua degete. Normal, felul lui de a fi, trebuie el sa fie mereu diferit, dar totusi, el era unul din cei patru cei mai buni prieteni ai mei. Ne intelegeam extrem de bine. Si cu Jugo si cu Konan la fel... Cu Suigetsu mai putin, pana la urma, el nu era decat varul meu cu doua luni mai mare. Nu eu ma vrut sa fiu prietena cu el...asa a vrut soarta. In spatele brunetului mai erau doi tipi. Ceilalti membrii ai formatiei. Pareau sa fie cu totii entuziasmati si nerabdatori sa vada versurile care aveau sa ne conduca spre succes. Dupa ce ne salutam cu totii, incepem si ne miscam picioarele noastre lenese spre garajul lui unchi-miu, tatal lui Suigetsu.

Era frumos amenajat locul, cu toate ca, erau agatate niste "papausi", ca sa le zic asa, care se spuneau ca aduc noroc. Fiecare avea povestea ei. De pilda, una dintre ele reprezenta o sirena in miniatura. Se spune ca, la un momentdat, a apartinut unui trib care traia langa malul Marii de Azur. Unul dintre bastinasii tineri a fost atras de catre o creatura mitologica, careia acum ii spunem "sirena", si dus pe o insula pustie. Norocul tanarului a fost ca avea marioneta asta la el care i-a provocat un sentiment neplacut sirenei si a fugit intr-un moment de slabiciune. Deci practic nebuna familie a lu' var-miu crede ca daca va pastra papusa asta nu vor mai risca sa fie atrasi in capcane sau ceva de genu' asta.

Chiar nu-i inteleg pe oamenii astia. Dar in afara de obsesia lor cu superstitiile, tipii erau chiar in regula.

Ne-am luat pozitile de scena, fiecare avand un microfon numai pentru el, si am inceput sa cantam. Era uimitor, eram sigura ca o sa le placa adolescentilor din toata tara. Bine, vor mai exista si cativa care o sa se oftice. De exemplu, Sakura, care nu ma suporta, sau mai bine zis, toata gasca Shit. Acum nu mai ramanea decat sa invatam versurile, si sa stralucim pe scena. The Hebi mai aveau patru zile pana la marele concurs. Toata cariera mea avea sa depinda de acea zi. Bine, probabil ca ar mai fi existat sanse, dar nu asa de bune ca asta! In patru zile trebuia sa ajungem de la stadiu de buni, la cel de profesionisti. Cu siguranta puteam face asta. Dar asta doar sacrificand tot timpul nostru liber.

Cat de repede a putut sa treaca ziua asta! Dupa ore intregi de repetitie, bezna incepe sa cuprinda incet-incet micul orasel.

- Ne intalnim in fata scolii dupa ore, ok? imi intrerupe sirul de ganduri glasul lui Sasuke.

-Bine, spunem noi la unison.

Am intrat in labirintul noptii cu gandul tot la ziua cea mare. Ratacita in padurea de ganduri, dau peste o persoana din neatentie. Ma aplec sa-mi ridic chitara ce tocmai cazuse. Adolescentul imi intinde mana pentru a ma ajuta sa revin in doua picioare. Cand imi ridic privirea, vad ca baiatul era imbracat cu niste skateri negrii complet, niste blugi de aceasi culoare si o camasa alba. Parul lui rebel si roscat era indreptat in toate directile. Era tipul ala de la chimie! Oh, firar, iar am uitat numele lui! Sunt groaznica la capitolul memorie.

- Karin, corect? Eu sunt Sasori, privirea lui parac ma hipnotizase.Itr-un final ma trezesc din transa si aprob din cap, rosind putin.

- Stii, ma gandeam...n-ai vrea sa vii cu mine maine la un suc? adauga Sasori capatand si el aceasi nuanta faciala ca si a mea. Devnind mai increzatoare, ii raspund afirmativ si stabilim ora. Ma pupa pe obraz dupa care se indeparteaza usor-usor, contopindu-se cu intunericul.

Mi-am continuat drumul spre casa, tinand in continuu mana pe obraz. Dar totusi, incep eu sa ma adancesc in ganduri coplesitoare, Sasori in afara ca facea parte din trupa inamica, dupa cum am mai spus, era un mare profitor.

Trezita la realitate, ma trezesc in fata casei. Ma caut in buzunar, dar nimic. Unde naiba am pus cheia? Nu pot sa cred, am uitat-o probabil la garaj. O sun pe mama incercand sa ma calmez. La urma urmei eram o fire care se lasa greu prada emotiilor. Cand raspunde, o intreb daca e acasa.

- Scumpo, sunt in delegatie, azi nu vin acasa. Ti-am zis de atatea ori sa ai grija ce faci cu cheile. In orice caz, daca n-ai alta solutie, du-te la var-tu si vedeti cum faceti.
Dezamagita de raspunsul primit, fac cale intoarsa, si ma gandesc ce ar fii mai rau: sa ma duc sa stau peste noapte la var-miu, sau sa ma duc sa iau cheile si apoi sa umblu de nebuna pe strazi la 12 noaptea. Intr-un final ajung la poarta unde ma primeste cu ironie Suigetsu. Matusa Bernarda ma invita la niste fursecuri cu suc. Pierdandu-ma in discutii, decid sa raman peste noapte. Norocul meu era ca in camera lu' var-miu erau doua paturi. Ne bagam amandoi in pat, dar pur si simplu nu puteam dormi. Asa ca am inceput sa ne tachinam reciproc, ca asa fac adevaratii veri. La un moment dat pun mutra aia de serioasa si il intreb:

- Daca tie ti-ar placea de Sakura, ce-ai face?

-Adevarul e ca-mi place de ea, imi raspunde el.

Dar cand imi vede fata mirata, adauga faptul ca nu a spus nimic pana acum pentru a nu pune in pericol echipa, Sakura fiind in formatia inamica.

Peste inca cateva ore de palavrageala am reusit sa adormim. Eu una ramasesem cu gandul la explicatia lui Suigetsu cu privire la Sakura.
Unele lucruri sunt irealizabile pana cand vine cineva care nu stie asta si le realizeaza (Albert Einstein)

[Imagine: hitsugaya.png]
by Toxâ„¢

Genialul si superhaoticul meu fic: "No rock, No Life"


#6
buna dear..uraaaa sunt prima, prima..da stiu ca sutn nebuna:)) asa sa revenim. Imi cer mii de scuze ca nu am mai lasat vreun com pana acum, dar cu scoala nu prea am timp:((. Iimi vine sa o daramX( asa sa revenim aici. Imi place ca ai pus echipa lui Sasuke in rolul principal, mai exact pe Karin, original. Ai descriere si mi se pare ok totul, adica nu-s chiar o experta, dar stiu ce e bine si ce nu sau ce trebuie imbunatatit, asa dupa parerea mea. Imi place titlu.
Faza cu Sasori si Karin e super, dar mai tare e aia cu Suigetsu si Sakura e super:)) si aia cu telefonul=))
pai cam atat, astept next si te rog sa ma anunti si pe mine. Spor la scris si bye:*
[Imagine: h8v.gif]
 

#7
Scuze ca acest capitol este mai scurt, dar totusi, doua capitole unul dupa altul e ceva :))


Chapter 3

Luminite jucause isi faceau loc printre fasiile albastre ale jaluzelei. Imi deschid incet ochii, dar nu vreau sa ma ridic, asa ca raman intinsa pe suprafata moale. Aceasta ma facea sa ma simt ca si cum as naviga prin cer, avand in loc de barca un norisor pufos.

Incep sa ma gandesc la cele petrecute aseara, nu-mi vine sa cred ca Suigetsu chiar s-ar sacrifica pentru echipa. Adica, a tinut in el dragostea lui pentru Sakura si nu a zis nimic? Omul asta e chiar de treaba. Ma uit in dreapta mea unde dormea baiatul si incep sa ma holbez. Dar un vant provocat de var-miu ma face sa-mi retrag admiratia fata de el. Ma ridic ca apucata din pat si ma uit la ceas. Firar! Tre' sa ma grabesc! Deja am intarziat. Trebuia sa ma gandesc ca asta se va intampla daca ma culc la cinci dimineata. Trei ore nu-s indeajuns pentru mine. Mie-mi place sa mai lenevesc prin pat, sa ma uit pe pereti si sa ma gandesc la ce am facut in ultima zi.

Deschid dulapul lui Suigetsu incercand sa gasesc ceva ce as putea purta si eu. Incep sa arunc cu tot felul de haine in spate, poate-poate dau de ceva curat! In sfarsit, gasesc niste pantaloni de blugi mulati si o camasa in carouri verzi. Ma intorc spre oglinda, cand il vad pe var-miu cu o pereche de chiloti pe cap de parca ar fii superman. Oops, cred ca eu am facut asta! Incerc sa-l ignor, dar glasul lui imi atrage din nou atentia.

-Sper ca nu te imbraci cu alea! In clasa a noua le-am folosit pe post de costum la balul mascat. Deci nici sa nu te prind! imi spune el pe un ton ferm fara pic de ironie. Era clar ca el vorbea cat se poate de serios.

Dar in ce mama naibii vroia sa se costumeze? In travestit? Ca daca e asa nici nu mai avea nevoie de costum. Daca as fii fost in locul lui, nu numai ca nu m-as fii imbracat cu asa ceva, dar cred ca daca le-as fii purtat, a doua zi le aruncam in foc. Bine, bine, sa trecem peste drama asta tragica. Dau sa deschis usa de la baie, dar dincolo de aceasta, un morman de haine murdare se rastoarna, emanand un miros catastrofic. Ar fi trebuit sa puna un semn cu "Nu intrati! Riscati intoxicare de gradul I !". Era clar, acolo nu aveam nici o sansa sa ma schimb. Ma uit ciudat la var-miu, iar apoi ii spun pe un ton poruncitor sa stea cu fata la perete pana ma schimb. Nu pot sa cred ca eu chiar o sa risc asa!

-Stai linistita, "draga", ca nu ma uit, spune el cu un zambet pervers si cu o urma de ironie in glas.

In timp ce el statea cu fata la perete, parca ar fi fost pedepsit, eu ma intorc spre usa. Imi scot tricoul lasand doar pielea mea fina sa ma mai acopere. Apuc sa-mi pun sutienul, cand usa se deschide brusc impingandu-ma cad intr-o pozitie nu prea decenta. Pur si simplu eram peste Suigetsu. Acesta a inceput sa roseasca, ca si mine de asemenea. Dar ceea ce nu intelegeam era cum de el era cu fata la mine, parca i-am spus foarte clar sa nu se uite. Dar normal, la ce era sa ma astept din partea lui. Ma intorc spre usa sa vad care era urmatoarea mea victima de intai aprilie, ca totusi trea' sa ma razbun cumva. In pragul usii, cu mana la gura, socata, statea Matusa Bernarda.

-Voi va tineti de nebunii, ha? Las ca vedeti voi. Alfred! Alfred! il striga aceasta pe sotul ei. Vino aici sa-l vezi pe fi-tu ce face! aduga ea infuriata.

-Baiatu tatii, tu chiar ai crescut! Vino sa dam mana acum ca te-ai facut barbat. Asta e moment de celebrat, raspunde unchi-miu entuziasmat. Suigetsu rosise tot, cred ca era destul de stanjenitor sa-i spuna asta taica-su de fata cu mine.

"Asta da mod in care sa-mi incep ziua" imi spun eu in gand in timp ce alergam spre scoala. Suigetsu era chiar mai aiurit decat mi-l aminteam, isi uitase ghiozdanul acasa asa ca a trebuit sa se intoarca, probabil nu va mai ajunge la prima ora. Tocmai cand credeam ca nu poate sa-mi mearga mai rau, ma impiedic si sunt pe punctul de a cadea. Dar ma ciocnesc de un abdomen bine facut. Niste maini fine imi inconjoara corpul, iar apoi ma ajuta sa ma pun din nou in pozitie dreapta. Imi ridic privirea si-l vad iar pe Sasori. Din nou parul lui roscat imi rapea vazul. Ii multumesc, si imi ridic cartile de pe jos. Se apleaca si el si ma ajuta. Ii multumesc inca o data, iar apoi trec pe langa el de parca nimic nu s-ar fii intamplat. Ma intrebam daca am facut ce-i corect, la urma urmei, daca Suigetsu renuntase, atunci acelasi lucru trebuia sa fac si eu. Cand ma indepartasem destul de mult, imi intorc capul dupa roscat. Se pare ca privirea lui inca era atintita spre mine.

Decid sa-mi continui drumul, si cand imi intorc privire in fata, il vad pe var-miu lipind-o pe Sakura de peretele scolii. Incepeau sa se linga ca disperatii. Nu pot sa cred. Chiar nu inteleg. Dupa ce mi-a spus ieri eram sigura ca nu se va intampla nimic intre ei. Atunci de ce? De ce tocmai acum? Cand in sfarsit am reusit sa spun NU sortii. Poate ca nu am luat decizia corecta, poate ar fii mai bine sa ma intorc la roscatul meu! Pana la urma era asa dragut! Ma fermeca si doar cu privirea lui intensa. Ma intorc sa vad daca mai e pe acolo. Dar nici urma de el. Parca se evaporase in ceata. Of doamne, cate ocazii o sa mai ratez!?


[Imagine: Suigetsu-and-Karin-naruto-shippuuden-187...14-992.jpg]
Unele lucruri sunt irealizabile pana cand vine cineva care nu stie asta si le realizeaza (Albert Einstein)

[Imagine: hitsugaya.png]
by Toxâ„¢

Genialul si superhaoticul meu fic: "No rock, No Life"


#8
buna dear se pare ca sunt prima ce bine ce bine:)). Asa sa revenim, mersi ca mi-ai spus:* un nou capitol suberb in adevaratul sens. Deci ai zis tu ca ai incercat sa adaugi amuzament aici, sa stii ca ti-a iesit. Mai ales faza aia cu Sugetsu si taicasu o fost cireasa de pe tort=)) si aia cu chiloti pe cap=)) da chiar mi-a placut, am ras ca nebuna, credeam ca lesin pe aici. Ai avut descriere si stai chiar bine la capitolul moduri de expunere.
Ceeeeeeeeeeee?O_O Sugetsu si Sakura?O_O tu vrei sa mor aci :dead: adica tu in acest fic nu pui scantei intre Sasuke si Sakura?T_T in fine imi place si asa.
Astept next si te rog mult sa ma anunti si pe mine:D. spor la scris si bye>:D<
[Imagine: h8v.gif]
 

#9
Buna dear, scuza-ma inca o data ca am ajuns asa de tarziu sa iti las comm dar ti-am zis ca am avut ceva de invatat saptamana trecuta.
Deci despre fic: pai ideea imi place si mi-a placut mult faza cu chilotii =)) a fost tare :)) mi-ar fi placut si mai mult daca era sasusaku dar e mijto si asa. Descriere ai si e ok, actiunea nu mi s-a parut grabita, iar greseli gramaticale nu prea am gasit...cred ca nu au fost.

Sa ma anunti si pe mine cand pui nextu', il astept cu nerabdare ;)
Te pup dear si imi cer inca o data mii de scuze :*:*:*
Bye.

#10
Merci de comentarii xD

Chapter 4

Asta nu e bine! Nu e bine deloc! Nu-nteleg cum de am luat patru la romana. Romana este materia mea preferata dupa muzica. Cand o sa afle parintii o sa ma lege de sina unui tren.
Stateam in curtea scolii si ma uitam spre cerul senin ce-mi bloca vederea. Era de un albastru atat de pur, atat de linistit incat ma tranchiliza si pe mine. Si nu ma refer aici la nota, ci la faza cu Sakura si Suigetsu. Asta se considera pentru mine tradare de primu' grad. Ma intreb cum vor reactiona ceilalti cand vor afla.
Pe Sasori nici nu l-am vazut azi la scoala. Cine stie pe unde umbla. Cine stie ce fel bar nou l-a intampinat aseara de acum nici sa se trezeasca n-a mai putut. Neah, ce fel de persoana e tipul asta? La inceput mi s-a parut un profitor, si o parte din mine mai gandeste asta. Dar totusi, de fiecare data cand l-am intalnit, parea foarte de treaba. Sirul gandurilor imi este intrerupt de un glas familiar.

-Ce faci aici, Karin? N-ar trebui sa fi la ore? imi spune Sasuke ridicand o spranceana.
-Oh, damn. S-a sunat deja? cred ca am ramas ceva timp adormita in padurea gandurilor. Dar tu ce faci? ca din cate stiu, si tu ai ore.
-Da, avem mate si dam test. Cred ca asta explica de ce nu sunt in clasa, imi spune el zambind. Hai sa mergem la o pizza, ca oricum s-au terminat orele pentru noi.

Accept dand din cap fericita. O fii fost Sasuke un emoid deobicei, dar aceea era doar o masca. O masca pe care de atata purtat, a ramas lipita de fata lui. O masca care rareori reuseam sa-i o scot de pe chipul lui.
A inceput sa-mi povesteasca despre nu stiu ce glume mai facea el pe la scoala. Rasetele noastre se puteau auzi de la departare. Rasul, da, rasul. Senzatia asta era de neinlocuit. In momente ca astea e bine sa ai pieteni. Plus ca Sasuke era si el unul dintre cei mai frmosi tipi din scoala. Dar, datorita ignorantei sale, nu era prea popular. Acum, de curand, a mai evoluat ca grad de popularitate. Dar pana la urma, ce este popularitatea? La ce foloseste ea? Dupa parerea mea, popularitatea este invers proportionala cu increderea fata de cei "apropiati". Daca esti prea popular, ajungi sa nu mai ai incredere in nimeni, gandind ca, daca-i spui cuiva un adevar mai jenant despre tine, cine stie unde ajunge. Dar daca esti complet pe dinafara, s-asa nu ai cui sa-i spui secretele, deci tot acolo esti. Eu, Sasuke, Jugo si Suigetsu suntem undeva pe la mijloc. Noi intre noi ne spunem totul. Nu cred sa fi ajuns vre-un secret in afara acestui mic cerc. Pentru ca cercul nostru se bazeaza pe: muzica, incredere si distractie. Dar acum ca Suigetsu e cu Sakura, nu-mi pot imagina ce se va intampla. O sa vorbesc eu cu el sa vad ce pot scoate, dar totusi nu ma astept la mare lucru. Gata revenim la realitate. Am bantuit ceva vreme pe stradutele inguste ale Konohei, dar intr-un final ajungem la locul respectiv. O pizzerie destul de mare pentru oraselul nostru, cu peretii din sticla de se vedea totul prin ei. Avea doua etaje. Jos se comanda si practic se facea spectacol. Bucatarii faceau pizza in public, lasand pe oricine sa vada prepararea unei pizze delicioase. La al doilea etaj, erau canapele acoperite cu piele neagrasi masute mici ca la cafenele. In fiecare colt era cate o boxa imensa. Daca ii cereai propietarului, sau unui angajat sa puna o melodie aleasa de tine, dorinta iti era implinita. Toti angajatii erau de treaba. Yondaime era propietarul. Era un tip inalt si bine facut de vreo' patru zeci de ani desi parea mult mai tanar. Avea un par aurit ciufulit rau de tot. Fiul lui era in clasa cu mine. Naruto Uzumaki. O copie leita a lu' taica-su.
Cum ii cunosteam pe toti angajatii, implicit si ei pe noi, vine un barbat bine facut cu parul argintiu si ne intreaba ce vrem de mancare si care e melodia pe care vrem sa o puna.

- Vrem o diavola mare. Foarte mare. Cea mai mare, la aceste cuvinte, si eu si Kakashi incepem sa radem.
Amandoi stiam ca Sasuke e fanatic dupa chestiile iuti. Ii placeau prea mult provocarile.
- Si daca nu te superi, poti sa pui melodia "you're gonna go far, kid" de offspring? adaug eu clipind foarte des pentru a-i da de inteles ca nu ma poate refuza.
- Cum sa ma supar? Doar voi sunteti clientii nostrii cei mai fideli si nu am vrea sa va pierdem.

Multumita de raspuns ii dau meniurile inapoi si ii zambesc. Apoi imi intorc privirea catre Sasuke, care parea ca renuntase la masca pentru o vreme. Am inceput sa discutam despre melodii si diferite trupe. Despre cum muzica pop si manelele au inceput sa-si puna amprenta pe lume. Si despre cum ar trebui facuta o lege in privinta asta. Ceea ce stiam amandoi ca este imposibil. Pentru ca desi noua nu ne place, altora le place si le va placea. N-ai ce-i face, fiecare cu gusturile lui. Asa era si cu Suigetsu si Sakura. Daca lu' var-miu ii placea de ea, n-aveai ce sa faci. Asta e si punct. Poate asta ar trebui sa fac si eu .... Dar atunci veni o intrebare chiar neasteptata din parte brunetului:

-Ce crezi despre noul cuplu, Sakura si Suigetsu?
-Pai ce sa cred, spun eu surprinsa si intrebandu-ma de unde a aflat Sasuke despre ei, dar probabil deja stia toata scoala, la cum se giugiuleau...Cred ca-s in regula atata timp cat se iubesc.
-Eu personal, cred ca-i o prostie. Adica, asta nu-si da seama ca pune in pericol, nu numa' relatia de prietenie ci si trupa...In plus, nu-s asa sigur in privinta sentimentelor ei fata de el. Pana acuma il ignora complet si ma sacaia pe mine la cap, iar acum sunt iubiti?! Eu cred ca urmareste ceva fata asta.
Se pare ca e chiar gelos, dar totusi, daca avea dreptate? Daca scorpia aia chiar urmarea ceva? Si daca da, ce anume? Ce anume ar fi determinat-o sa ajunga atat de departe incat sa fie cu tembelul celalalt de Suigetsu...

TO BE CONTINUED...
Unele lucruri sunt irealizabile pana cand vine cineva care nu stie asta si le realizeaza (Albert Einstein)

[Imagine: hitsugaya.png]
by Toxâ„¢

Genialul si superhaoticul meu fic: "No rock, No Life"





Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)