[ Vampire Knight ] - Academia Vampirilor

[BloodyInnocence]

deci...ce pot sa zic, aceasta poveste este dedicata unei persoane dragi mie;) poate o sa pot sa pun update-ul mai des decat am facut-o pana acum;)
deci, cititi, spuneti-mi ce parere aveti, chestii de genul acesta.
e primul fan fic.
acum am vazut..am fix 40 de randuri 0.0"
cred ca este cel mai mic capitol pe care l-am facut pana acum:|

Nu detin nici unul din personajele din Vampire Knight

Academia Vampirilor



Un Ferrari rosu, ultimul model mergea cu viteza pe drumul inconjurat de copaci batrani, maiestuosi. Cel care conducea aceasta masina superba era un vampire in varsta de douazeci si trei de ani cu ochii caprui, blanzi si parul saten deschis aproape blond. Nu era cine stie ce frumusete, nu asa cum isi inchipuiau oameni ca arata vampire. Nasul era prea mare pentru fata lui ovala, era tras la fata, iar buzele oricat de atragatoare ar fi fost pe chipul altcuiva, pe al lui nu isi gaseau locul, insa in ciuda tuturor acestor lucruri avea o atractie pe care nimeni nu o putea explica. Ajungea sa vorbesti de cateva ori cu el ca erai prins in vraja lui. Numele sau era Chase si desi nu detine trasaturi frumoase, corpul lui era bine alcatuit si atragator.

In dreapta lui, uitandu-se visatoare pe geam statea sora lui vitrega, Yuuki. Era o papusa de fata. Avea parul lung pana la fund de culoarea pamantului, ochii mari, rotunzi de culoarea caramelei cu genele lungi si dese. Nasul ii era mic tocmai potrivit pentru chipul ei oval, iar buzele ce intotdeauna ii statea putin intredeschise ii aduceau un farmec aparte. Nu semana deloc cu fratele ei vitreg, dar asta nu facea decat sa aduca bucurie in inima lui Chase.

Acesta o iubea foarte mult, mai mult decat o simpla dragoste intre frati si nu ar fi acceptat pentru nimic in lume sa o lase sa se duca la Academia Vampirilor, daca nu ar fi fost convins ca aceasta era cea mai buna cale de a o face sa I se alature. Singurul defect pe care il avea in ochii lui Chase era ca inca era muritoare. Nu vrusese cu nici un chip sa fie transformata in vampir si se incapatana sa ramana asa. Nu stia cum sa o faca sa isi schimbe parerea, sa accepte darul pe care i-l ofereau. Asa ca parintii lui au decis sa vorbeasca cu directoarea academiei pentru a o primi pe Yuuki printre elevii de la liceul ei si astfel sa ii arate cat de usoara ar fi viata daca ar accepta sa fie vampir.

Dupa trei ore de mers ajunsesera intr-un final la destinatie. Chase astepta ca Yuuki sa coboare din masina si inainte sa plece ii spuse “La revedere”. O lasa singura in fata caldirii impunatoare fara sa o pupe sau sa ii spuna altceva in afara acelor doua cuvinte lucru ce o intrista teribil, insa refuza sa se mai gandeasca la aceste aspect.

Yuuki se trezi singura in fata usilor massive, uriase din stejar. Nu vroia sa invete intr-un liceu plin de vampire. In afara de fratele ei vitreg si de parintii ei adoptivi nici un alt vampire nu o facuse sa se simta bine, ocrotita, in siguranta. Toti o faceau sa se simta ca o prada, o gustare inainte de masa. Ofta si deschise usa mica din-nauntrul celei uriase si intra in cladire reticenta. Holul era gol, ingrozitor de pustic, lucru ce o ingrozea peste masura. Nu putea sa nu se intrebe ce se intamplase de nu era chiar nimeni si nu se auze nici cel mai mic zgomot din salile de clasa. Nu putea sa creada ca nimeni nu stia ca a venit, insa acela era adevarul. Nimeni nu venise sa o intampine si sa ii arate imprejurimile, deci nimeni nu stia ca venise. La un moment dat auzi pe cineva vorbind si se indrepta in directia din care se auzea vocea. Ajunse intr-o sala enorma plina de studentii academiei, iar pe scena profesorii stateau pe scaune in spatele directoarei care vorbea la microfon. Intra in acea sala si se aseza pe cel mai apropiat scaun care era si cel mai departat de vampire. Nu dura mult acel discurs al directoarei, apoi cand termina vampirii se ridicasera si parasira sala fara sa o bage in seama. Cel putin aproape toti o ignorara, toti in afara de unul care trecu neluandu-si ochii de pe ea, ceea ce ii dadu frisoane. Era inalt cu parul negru ca abanosul si ochii reci, caprui spre negru lipsiti de orice expresie. Era frumos si atragator si era sigura ca acesta trebuia sa fie printer primii elevi ai acelei academii, insa ii inspira neincredere si era sigura ca el isi daduse seama ca nu era vampir.

[M3aw sau Mrrr XD]

primaaa! xD :)) deci, adoor acest anime, este preferatul meu chiar daca l-am vizionat abia acum 4 zile.. hee.. so, sa vedem, imi place noua lumina in care ai pus povestea, desi descrierea lipseste rau, nu ma refer la faza cand i-ai descris pe cei doi, ci la descrierea sentimentelor, as vrea sa explici mai mult ceea ce simt personajele, si.. sa o iei mai usor cu actiunea, nu la galop, la trap:))
astept sa vad daca osa reusesti sa imi indeplinesti cerintele:)) multumesc ca mi-ai inseninat seara:))
pacee!
P.S. drace, ai niste fic-uri super tari

[Iryna]

Pai avand in vedere ca mie una imi place Vampire Knight, povestea ta este ok. Insa idea nu a fost prea inspirata, ai avut doar 3 greseli, cel putin asta am observat eu. S-a ti le spun:
In primul si primul rand nu ai voie sa numesti un vampir >>> vampire, deoarece ficul tau este in romana, iar tu folosesti un cuvant pe engleza de fiecare data cand vine vorba de el. Cea ce nu este corect cand scri un fiction.Apoi am obs ca ai scris Yuki cu 2 de u, de fapt se scie asa >Yuki< Insa si eu am vazut ca pe net apare si cu 2 de u. Insa corect este cu un sinngur u. Ma rog, o greseala de tastare, este cuvantul "masive", tu ai scris massive. Dar cred ca ai gresit, adaugand inca un s. :p In principu ficul tau este ok, in general ca majoritatea ficurilor Vampire Knight, si eu am cateva de genul, tot cu VK, poti sa le cauti si sa le citesti ;) . Pune si nextul, oricum bafta! ^_^

[Whisky]

Fallen, ai postat ficul si nici nu mi-ai spus? Trebuia sa ma anunti :mean: . Dar imi pare bine ca ai facut un fic VK pentru ca mie imi place foarte mult anime-ul. Ideea imi place foarte mult, esti geniala. Ce-mi place cum i-ai descris, te pricepi de minune la asta. Si e ceva nou ca un vampir sa fie mai putin atragator, foarte original. Bravo! La moduri de expunere nu mai comentez. Stii ca imi place, ti-am spus. Abia astept sa termini examenele ca sa mai scrii la fic. Succes! :bv:

[BloodyInnocence]

woow nu ma asteptam la atatea comenturi;)) va multumesc mult ca v-ati facut timp sa treceti sa cititi si sa imi spuneti parere voastra.
Eu o sa incerc sa rezolv cu greselile de tastare dar word-ul meu e foarte incapatanat in ultimul timp si refuza sa ma lase sa scriu, imi tot corecteaza acolo unde poate cuvintele. adica le transforma in engleza. de aceea o sa mai apara din cand in cand vampire in loc de vampir. pt ca formele sunt foarte apropiate si pe el nu il doare burta sa mai pun un e;))
en fine, uita-ti continuarea.

Era usor ca un vampir sa îsi recunoasca semenii. Nu întâlnise pâna atunci nici unul care sa nu fie capabil sa o bage în grupa ei, sa o catalogheze drept muritoare si sa treaca mai departe fara sa îi mai acorde atentie. Însa acel tip, acel baiat nu îi inspira deloc încredere. Se uitase din curiozitate în urma pentru a vedea daca dupa ce a trecut de ea va continua sa o priveasca si el îsi întorsese capul, exact asa cum banuise. Când Yuuki îi întâlni privirea îsi întoarse capul furioasa. Nu îi venea sa creada cât de mult o scosese din sarite acea persoana. Vazuse înainte sa îsi întoarca privirea zâmbetul victorios aparând pe chipul tipului de parca îi transmitea ca deja era a lui. Îl urî din acea clipa. Se opri pentru o secunda pentru a trage aer în piept si a se calma, nu vroia sa intre în urmatoarea clasa în care avea ora plina de nervi. Nu vroia sa atraga atentie asupra ei. Trebuia sa fie cât mai calma posibil pentru a trece cu bine de acea prima zi. Oftând îsi continua drumul prin cladirea sinistra cautându-si clasa unde avea sa participe la un alt curs cu nume ciudat. Nu reusea deloc sa descifreze numele cursului si nici ceea ce scria în cartea care i se daduse pentru cursul respectiv, dar nu o interesa prea mult. Le promisese parintilor ei adoptivi ca avea sa îsi dea toata silinta sa obtina note bune, sa fie o studenta model, însa adevarul era ca îi pasa mult prea putin. Dorea sa devina o renumita ziarista, sa calatoreasca în toata lumea cautând povesti fantastice, interesante, palpitante.

Intra în sala de curs fara sa observe profesoara care deja se afla în clasa. Se îndrepta spre ultimul rând, dorind sa se aseze acolo pentru a se face mica si a se ruga ca nimeni sa nu o observe când o auzi pe profesoara vorbind.

- Domnisoara, ai gresit cursul. Nu te-am mai vazut în clasa mea pâna acum, spuse profesoara facând-o pe Yuuki sa încremeneasca în loc.

Îi îngheta inima în acea clipa. Asta era pedeapsa ei pentru ca se bucurase ca la primul curs profesorul nu o prezentase clasei si se prefacuse ca nu o observa. Deja presimtea urmatoarea rugaminte a profesoarei, deja se vedea cum se bâlbâie în fata clasei încercând sa se prezinte. Se întoarse încet, înghitind nodul ce i se pusese în gât înainte sa vorbeasca.

- Buna ziua, sunt noua la aceasta Academie si... dar profesoara nu o lasa sa termine.

- O! O noua studenta! Bine ai venit, bine ai venit! Pai atunci vino aici în prima banca si asteapta sa vina toata lumea ca sa te prezinti, spuse profesoara zâmbindu-i calduros.

Îsi închisese ochii atunci când îi oferi zâmbetul ceea ce îi dadu de înteles lui Yuuki ca era o persoana calda, blânda care nu vedea decât partea roz a vietii. Îi placea atitudinea profesoarei si modul calduros în care o primise, o facuse sa se simta putin mai bine, însa în acelasi timp o ura din tot sufletul pentru ca o forta sa se prezinte.

Se aseza în prima banca, ascunzându-si capul între mâinile asezate pe banca. Nu îi venea sa creada ca trebuia sa se prezinte.

- Domnisoara? Poti sa te prezinti acum. Hai, vino aici în fata lânga mine sa te poata vedea toti, îi atrase atentia profesoara invitând-o lânga ea, lânga catedra.

Yuuki se ridica fara prea mult chef si îsi târî picioarele dupa ea, de parca era vreo detinuta care se îndrepta spre moartea ei. Nu îsi ridica privirea pentru a se uita la cei care se aflau în sala. Le simtea ochii peste tot pe pielea ei si îi era de ajuns acest sentiment, nu mai dorea sa le vada privirile pline de dorinta de a-i rupe gâtul si a-i suge sângele. Stia ea de ce sunt în stare vampiri, nu se pacalea ca alti oameni care credeau în cele mai absurde explicatii numai sa nu accepte existenta unor fiinte paranormale.

- Buna... ma numesc Yuuki Blake si sunt fica adoptiva a familiei Blake, sopti ea uitându-se în jos, la podea.

- Familia de vampiri de sânge pur Blake? Auzi Yuuki pe cineva întrebând nevenindu-i sa creada ca ea facea parte din acea familie.

Continua sa îsi tina încapatâna capul în joc, refuzând sa se uite la asa numiti ei colegi, dar putut sa îsi dea seama ca cel care vorbise era o fata.
- Da...

- Altceva nu vrei sa ne spui despre tine, Yuuki? O întreba punându-i mâna pe umar.

Îsi scutura umarul, facând-o pe aceea sa îsi retraga mâna. Nu suferea ca oameni sau vampiri sa puna mâna pe ea. Îi dadea o senzatie neplacuta.

- Nu... Pot sa ma duc în banca? Întreba continuând sa se uite cu încapatânare la podea.

- Sigur, ia un loc unde doresti, raspunse profesoara întelegând ca fata nu era confortabila în acea situatie.

Rasufla usurata când o auzi pe profesoara lasând-o sa se duca în banca. Se uita pentru un minut la banca din spatele clasei pe care pusese ochii de când intrase în sala si vazând ca nu sta nimeni acolo, îsi închise ochii si se îndrepta cu încredere spre banca. Deoarece nu se uitase atunci când era în fata clasei la fata care îi pusese întrebarea, nu a putut sa observe invidia ce o cuprinsese când auzise ca ea statea cu familia Blake. Pentru cei care au vazut-o nu fusese o surpriza sa o vada pe Yuuki împiedicându-se.

Numele fetei era Caroline Parkson si era îndragostita de Chase Blake. Acelasi Chase Blake care refuzase sa se casatoreasca cu ea din cauza unei anumite fete care statea cu ei. Din nefericire, oricât încercase Caroline sa afle cine era acel vampir care îi furase iubirea nu reusise, iar în acea zi se trezise cu rivala ei în aceeasi academie. Si ca totul sa fie cât mai frumos, tipa pentru care a respins-o Chase era umana, o muritoare, nimic altceva decât o punga de sânge. Vazuse rosiu în fata ochilor când o auzise vorbind. Nu putea sa o lase sa scape atât de usor, asa ca o ruga pe colega ei de banca sa faca schimb cu ea, iar aceasta nu o refuzase. Astfel putea sa fie chiar lânga Yuuki atunci când fata trecea sa se duca în banca. Nu ratase ocazia si îi puse piedica, retragându-si repede piciorul pentru ca profesoara sa nu o vada.

Yuuki nu îsi dadu seama ce se întâmpla. Tot ceea ce constientiza era faptul ca se împiedicase si se îndrepta spre podeaua din lemn lacuit. Îsi deschise ochii pentru o secunda doar ca sa si închida la loc. Îsi puse mâinile în fata ei pentru a atenua caderea care întârzia sa vina. Simti doua mâini cum se strecoara pe sub bratele ei pentru a o sustine, pentru a-i opri caderea. Îsi ridica privirea si întâlni o pereche de ochii superbi de un argintiu pur, lipsiti de raceala obisnuita a vampirilor. Inima i se opri în acea clipa si se trezi ca îsi doreste ca secunda aceea sa dureze la infinit, ca persoana care era posesoarea acelor ochi sa nu îi mai dea drumul niciodata, sa ramâna înghetati asa pentru vecie. Dar nu se putea. Se ridica stângaci si îi îndeparta rapid mâinile de pe talia ei, simtind o tristete mica atunci când facu asta dar pe care o ignora.

- Scuze, sopti si trecu pe lânga el fara a se uita sa vada cine era salvatorul sau de unde aparuse.

[Whisky]

Ce scurt, mai vroiam inca pe atata. Ce bine ca ai postat capitolul asa repede. Chiar a respins-o Chase pe Caroline pentru Yuki? :O Ce surpriza, este un fic neobisnuit Vk. Stii sa complici povestile incat sa nu intelegi nimic. Mi-a placut mai ales intalnirea lui Yuki cu Kaname. Sa stii ca astept urmatorul capitol. Nu uita sa ma anunti.

[M3aw sau Mrrr XD]

yyyp! ai pus continuarea:X cat ma bucur, mersi:D
Am vazut cateva greseli pe ici pe colo, dar minore.
Actiunea a fost dinamica, insa nu a dat dau.
Naratiunea, no comment:X :))
Si.. descrierea, tadadam!:)) buna, da buna rau
Cam atat, imi place, am o vaga banuiala despre tipul cu ochii aia mirifici, dar daca ar fii cine cred eu, ar trebui ii aiba lila, poate ma insel, en fin!
succes si pace!

[Iryna]

Deci vad ca ai pus deja urmatorul capitol. Bravo, esti foarte rapida. Acum iti voi spune unde consider eu ca ai gresit. Sau cel putin tu ai mai incurcat povestea.
Nu am stat sa numar greselile de ortografie, nu ai multe in nici un caz ;).
Apoi, Yuki era adoptata de familia cu sange pur Blake, din care facea parte si Chase Blake, fratele vitreg al fetei. Acum am inteles de ce ea era umana. In fine, insa cea ce nu am inteles este faptul ca Yuki era iubita fratelui ei. Aici m-ai bagat in ceata. :p , dar poate ai vrut sa te inspiri din acest anime, si sa il pui pe Chase in locul lui Kname, ca in animeul Vampire Knight. Insa a mai fost ceva ce nu am inteles deloc, : " Nu îsi ridica privirea pentru a se uita la cei care se aflau în sala. Le simtea ochii peste tot pe pielea ei si îi era de ajuns acest sentiment, nu mai dorea sa le vada privirile pline de dorinta de a-i rupe gâtul si a-i suge sângele ..." , daca Yuki era umana ce cauta intr-o clasa cu vampiri, cel putin asa ai dat tu de inteles in aceasta fraza. In anime, oameni nu aveau ce cauta in clasele de noapte, iar vampiri in cele de zi. Erau repartizati, fiecare la locurile lor.
In rest, e ok, deja incepe sa imi placa, deoarece vad ca Caroline nu o suporta pe Yuki pentru ca ea este preferata lui Chase, sau iubita lui. In lumea vampirilor, fratii puteau sa convietuiasca impreuna. Asta in anime. Oricum, fi la fel de rapida si cu nextul, abea astept, succes! :D

[BloodyInnocence]

deci aceasta poveste nu are treaba cu vk, eu doar imprumut personajele. povestea este originala.
o sa vedeti ca cei care nu sunt pur sange nu se transforma in cine stie ce creaturi oribile fara minte insetate de sange.e o alta ierarhie, este o alta poveste. yuuki a fost adoptata de familia blake si o sa vedeti si de ce a fost adoptata care este motivul. numai ca parinti lui Chase nu si-ar fi inchipuit niciodata ca acesta ar putea sa se indragosteasca de fata, insa a facut-o si au trimis-o la academia de vampiri pentru a o forta sa devina un vampir. o sa vedeti ca parintii lui Chase pun la care niste "accitente" care au ca scop sa o faca pe yuuki vampir, insa nu reusesc:P
nu va spun mai multe:|
deja am spus prea multe:P


***

„O alta zi nesuferita... Oh, cat as vrea sa plec de aici! Dar nu pot... cel putin nu pana nu gasesc raspunsul la toate acele intrebari care ma bantuie de cand ma stiu, de cand sunt constient de existenta mea pe lumea aceasta. Ce sunt? De unde am aparut? Am parinti? Cine sunt ei? De ce m-au parasit? Ce este acel semn ciudat pe care il am pe gat care sta ca un martor mut si asista la tormentul prin care trec in fiecare zi?”
Acestea erau doar putinele intrebari care treceau prin mintea tanarului de saptezeci si opt de ani. Tanar, da, pentru ca pentru vampiri a avea aproape optzeci de ani este o varsta inca frageda. Majoritatea celor care erau inrolati in acea academie aveau cel putin treizeci de ani. Pana la treizeci de ani erau tinuti acasa, departe de ochii umani pentru a tine secret existenta vampirilor. Dar aceste lucruri sunt insignificative pentru tanarul care mergea fara sa dea atentie la ceilalti elevi pe holurile academiei.
De obicei avea cel putin zece fete care il urmareau peste tot, insa astazi aveau ceva de facut si il lasesera in pace, ceea ce ii convenea la nebunie. Nu le suferea si cu fiecare ocazie oferita de acestea el radea de ele in speranta ca poate o data se vor invata minte si il vor lasa in pace.
Nu putea sa inteleaga de ce il parasisera pe Kaname pentru a-l urmari pe el, un necunoscut, un vampir care nu avea nume, nu avea parinti, nu era pur sange. Dar azi se bucura de faptul ca era lasat in pace, ca nu mai era urmarit de nimeni. Avea sa se strecoare din nou in sectorul interzis din biblioteca pentru a afla mai multe despre acel semn necunoscut de pe gatul sau.
Cu cateva zile in urma daduse peste o carte foarte veche, mancata de cari in care gasise ceva despre tatuajul sau insa nu apucase sa citeasca foarte mult deoarece un profesor aparuse si fusese nevoit sa lase cartea. Il obseda ceea ce apucase sa citeasca. Acel semn nu era decat o piesa dintr-un puzzel de trei, deci asta insemna ca mai existau doua persoane care aveau diverse semne si faceau parte din acea profetie peste care isi aruncase ochii. Din nefericire cartea era scrisa intr-o limba veche a vampirilor si nu reusise sa descifreze decat doua cuvinte: „Copiii Destinului”. Ce erau acei copii sau ce reprezentau ei nu aflase inca si de abia astepta sa treaca orele pentru a putea sa se intoarca in acea sectiune unde gasise cartea. Trebuia sa afle mai multe.
Era de abia la a doua ora si mai avea inca sase pentru acea zi. intrase fara chef in clasa, tinandu-si privirea in jos pentru a evita privirile fetelor din incapere pe care nu le suferea. Le dadea in acest fel de inteles ca nu avea chef de ele si ar face bine sa stea in banca lor si sa nu il deranjeze ca altfel o incurcau. Locul sau preferat era in ultimul rand, ultima banca de langa fereastra pentru ca putea sa se gandeasca linistit la problemele lui si spre acea banca se indrepta atunci cand un sentiment bizar il opri in loc. Se afla langa prima banca, chiar cea care statea in fata catedrei profesoarei. Se uita in jos si vazu o fata necunoscuta cu parul saten, lung, frumos care isi ascundea fata in maini din cine stie ce motive necunoscute lui. Ramase putin intrigat de acea persoana pentru ca nu reusea sa isi dea seama ce era. Nu era vampir, dar nici om pe de-a intregul nu era. Dar acest fapt nu ii pastra atentia mult timp, de altfel putine lucruri ii atrageau atentia si acele lucruri de obicei il implicau pe el sau trecutul sau. Isi scutura capul si isi vazu de drum.
„Ce ma intereseaza pe mine de persoana ei? Este o alta fata care sigur va intra in unul din cele doua cluburi in care intra majoritatea fetelor de pe aici. Poate am noroc si ma va lasa in pace, nu ma va urmari ca ceilalti catelusi.” Se gandi el in timp ce se indrepta spre banca lui gandindu-se din nou la copiii destinului. Nici nu apuca sa se aseaza bine la locul sau ca o auzi pe profesoara vorbind ceea ce ii atrase atentia.
- Domnişoară? Poţi să te prezinţi acum. Hai, vino aici în faţă lângă mine să te poată vedea toţi, îi atrase atenţia profesoară invitând-o lângă ea, lângă catedră.
Zero isi indrepta privirea spre satena care se ridica fara prea mult chef si tarandu-si picioarele dupa ea se indrepta spre profesoara. Dupa parerea lui Zero, arata ca cineva care se duce la propria moarte nu pentru a se prezenta. Apoi altceva il intriga, fata nu se uita nici o secunda pentru a-si vedea colegi, isi tinea ochii inchisi si tremura usor. Se intreba de ce era atat de speriata, ce o speriase in asemenea hal incat sa inceapa sa tremure.
- Bună... mă numesc Yuuki Blake şi sunt fica adoptivă a familiei Blake, şopti satena uitându-se în jos, la podea.
„Blake... Jason Blake a adoptat o fata umana? Oh, deci ea este cea care i-a atras atentia lui Chase. Mi-a zis ceva aseara de faptul ca o voi avea pe sora lui in academia, dar nu credeam ca va avea aceleasi ore ca si mine... of si eu care i-am promis ca voi avea grija de ea...ei bine, daca nu stiu sa spun nu...” se gandi Zero uitandu-se cu interes la tanara si dandu-si seama din prima ca va avea mult de furca cu aceasta.
Chase ii era prieten de foarte mult timp. Il cunoscuse prin intermediul tatalui sau adoptiv si se imprietenise din prima cu acesta, de altfel era singurul prieten pe care il avea si care nu il enerva in majoritatea timpului. Iar cand acesta ii spusese de faptul ca sora lui va invata la academie il facuse sa promita ca o va apara de cei care aveau sa ii creeze probleme.
- Familia de vampiri de sânge pur Blake? Auzi Zero pe cineva întrebând nevenindu-i să creadă că ea făcea parte din acea familie.
Se uita la cea care intrebase si scapa un mic marait printre dintii inclestati. Caroline Parkson. O cunostea pe tipa pentru ca tot timpul se tinea dupa el pentru a-l ruga sa ii aranjeze o intalnire cu Chase. Era indragostita lulea de acesta si avea sa ii creeze probleme lui Yuuki doar pentru ca Chase o respinsese spunandu-i ca iubeste pe altcineva.
- Da...
- Altceva nu vrei să ne spui despre tine, Yuuki? O întrebă profesoara punându-i mâna pe umăr.
Îşi scutură umărul, făcând-o pe aceea să îşi retragă mâna. Ceea ce aduse un mic zambet pe chipul lui Zero. Satena nu suferea sa fie atinsa si era la fel de retrasa ca si el. Deja avea o presimtire buna in legatura cu aceasta, avea sa o placa cu siguranta.
- Nu... Pot să mă duc în bancă? Întrebă continuând să se uite cu încăpăţânare la podea.
- Sigur, ia un loc unde doreşti, răspunse profesoara înţelegând că fata nu era confortabilă în acea situaţie.
Zero nu isi lua ochii violeti dupa ea, o vazu cum se indrepta spre spatele clasei, spre cea mai retrasa banca din clasa, care se afla in coltul opus al incaperii. De aceea isi dadu seama ce avea sa se intample cand o vazu pe Caroline cum face schimb de locuri cu colega ei. Stia ce avea aceasta de gand sa faca, avea sa ii puna piedica lui Yuuki. Trebuia sa faca ceva. Si facu. Trimise pe cineva sa o ajute, cineva care putea sa ajunga la ea la timp pentru a nu o lasa sa cada.
Acel cineva o prinse pe Yuuki la timp si astepta ca ea sa isi revina din soc pentru a ii da drumul. Satena se uita direct in ochii lui si ramase frapat de culoarea calda pe care o detineau ochii fetei, insa isi reveni rapid si ii indeparta mainile de pe talia ei, cerandu-si scuze si indreptandu-se rapid spre banca ei.
- Scuze, şopti şi trecu pe lângă el fără a se uita să vadă cine era salvatorul sau de unde apăruse.
Deasemenea nu vazu nici disparitia lui din incapere. Era ca si cum nu ar fi existat.

[Whisky]

Frumos, pacat ca este asa de scurt . M-am cam speriat cand ai scris '' un tanar saptezeci si opt de ani '' , credeam ca te-ai incurcat dar am citit mai departe si mi-am dat seama . Am ramas cam in ceata la ultima parte , Zero a prins-o sau persoana pe care a trimis-o fiindca era mai aproape ? Astept sa intre si Kaname in peisaj si sa vad ce se intampla cu Yuki . Bye !