16-07-2010, 07:37 PM
Revin cu o noua poveste, pe care am inceput-o recent. As dori sa citesc parerile voastre, a tuturor celor care intra si citesc. Accept orice fel de critica constructiva, care m-ar putea ajuta sa evoluez.
Povestea are la baza dragostea si prietenia. Eu sper sa va placa acest inceput si astept sa citesc cat mai multe pareri. Multumesc!
Va urez lectura placuta!
Caldura celui ce te imbratisaza se stinge brusc atunci cand tradarea-l domina. Lumea este calea nedreptatii invinsa de rasul umanitatii ce-n cele din urma castiga o lupta, dar nu un razboi. Secundele trec, iar clipele frumoase sunt uitate, fiind in cele din urma inlocuite de momentele dure ce-ti inecasera candva chipul de lacrimi. Invatam sa luptam si sa ne sacrificam pentru ceva ce unii il cred inutil, dar pe care noi, il consideram necesar.
Lumea nu este perfecta, insa este frumoasa datorita imperfectiunii sale...
Iubirea este steaua ce lumineaza-n inimile noastre, ce ne pazeste de intuneric si ne alina durerea sacrificiului. Dragostea e cheia sufletului, e legamantul sacru a doua trupuri cu un acelasi suflet. O pasiune ce n-ar putea fi stinsa nici cu cele mai mari furtuni, nici cu toata apa din lume, e o forta mai mare decat propria persoana.
“ Dragul meu, suntem facuti unul pentru altul! “
Ramasesera doar cuvinte sterse, sunete ale trecutului trist, amintiri invechite de-al pururea timp. Privea aceea poza galbejita datorita trecerii vremii, imaginea totusi ramasese intacta, doar culoarea acesteia schimbandu-se; insa personajele acelui cadru luminos erau la fel de vesele. Cat de mult si-ar fi dorit sa poata macar pentru cateva secunde linistite, sa-si schimbe destinul, sa-l fi acceptat pe acela de muritor si sa traiasca pana la batranete cu femeia dorita de el. Ar fii iubito la fel de mult sau chiar mai mult decat la inceput, iar fi dedicat fiecare secunda plapanda si i-ar fi fost alaturi si la bine si la greu, insa nu, desteptul alesese un alt destin, o cheie vesnica ce-l transformase-n tipul rece, singuratic si calculat. Privea cu nostalgie in urma si realiza ca trecuse pe langa timp, lasandu-l sa-si parcurga drumul fara ca el sa isi schimbe infatisarea, ramanand acelasi el din trecut, din urma cu cincizeci de ani, aratand ca un adolescent rebel in jur de vreo optsprezece ani. Iubise, insa realizase de-abia cand pierduse, lucru ce l-a facut sa se inchida-n propria persoana, fara sa mai invete ce-i aia caldura sufleteasca, pace si dragoste fata de-o fiinta umana.
“ Doresc sa mor, sa uit, sa sterg! “
Imaginea clipelor trecute nu se vor sterge din mintea ei, iar acesta ii va fi blestemul cate zile va avea. Va trai mereu cu acel regret imens, cu acea amintire moarta, a lui. Si cate zile isi va mai plange de mila, cati ani va mai rezista? Mereu a fost slaba, un copil fara de inger, cu o viata inconjurata de demoni ai mortii. Pana si pe cei pe care i-a iubit mai presus de insusi viata ei s-au transformat in demoni, in monstri controlati de moarte, de destin si soarta. Marionete proaste ce si-ar putea gasi cu usurinta un loc la circ sau intr-un alt loc asemanator.
†Al naibii de trecut! â€
Cate zile se va mai ruga sa dea masina peste ea, sa-i ia viata pentru a se sfarsi asa cum s-a sfarsit si ce a amorezatului sau, mult prea drag?
Inainta plictisita pe strazile intunecate ale orasului sau, Taipei, un oras placut si totusi aglomerat, circulat mai mult noaptea decat ziua. Privirea ei pierduta se atinti asupra unui magazi, recent deschis, unde se afla un talismat minunat, un colier ce ei ii atrasese atentia prin simplitatea sa. Se indrepta spre intrarea magazinului fiind atrasa de aceea stralucire a lantului subtire cu o stea ciudata si mare in mijlocul caruia se afla un diamant micut ce lumina puternic. Il adora si trebuie sa-l cumpere, iubea stelele si acum iubea si acel lantisor subtire, placut priviiri ei.
Noapte isi arata coltii, alungand lumina soarelui rafinat inlocuind-o cu stralucirea blanda a lunii. Seara era minunata pentru o plimbare, orasul avand si cartiere linistite, fara prea multi oameni care sa-si consume energia iesind in miez de noapte afara.
- Data viitoare nu mai iesi in public, nu vreau sa risc sa te pierd si pe tine, Pufy, glasul unei tinere se auzi, credea ca strada pe care merge este pustie, nu’si imagina nici o clipa ca cineva, in intuneric se afla si auzea toata conversatia.
Baiatul s-a oprit studiind persoana aflata in aproprierea sa, colierul cel purta aceasta ii atrase atentia si totodata ii trezise furia, era al Amandei, era unic, de asta putea fi sigur, erau un talisman ce’si alegea singur stapanul, era ceva magic. Ideea ca o fiinta umana, fara pic de stire asupra puterii acestuia il purta, pe el il facea sa-si iasa din minti. Se gandise s-o atace sa-i ia talismanul ce-l cautase ani la rand, insa nu dorea sa-i faca rau, nu avea aura de persoana rea, ba chiar avea o aura speciala, poate datorita acestui lucru lantisorul o alesese pe ea ca viitoare stapana.
Cam atata pe moment, sper ca v-a placut, astept sa citesc parerile voastre. Va rog, daca cititi povestea dati-va si cu parerea. Va multumesc!
* Z-Bye *
Povestea are la baza dragostea si prietenia. Eu sper sa va placa acest inceput si astept sa citesc cat mai multe pareri. Multumesc!
Va urez lectura placuta!
De ce? Ti-am auzit glasul sfarsit,
Si nu ma mai vedeai…
Te inecasei in lacrimi,
Lipsit de mine, lipsit de iubire
Si nu ma mai vedeai…
Te inecasei in lacrimi,
Lipsit de mine, lipsit de iubire
Caldura celui ce te imbratisaza se stinge brusc atunci cand tradarea-l domina. Lumea este calea nedreptatii invinsa de rasul umanitatii ce-n cele din urma castiga o lupta, dar nu un razboi. Secundele trec, iar clipele frumoase sunt uitate, fiind in cele din urma inlocuite de momentele dure ce-ti inecasera candva chipul de lacrimi. Invatam sa luptam si sa ne sacrificam pentru ceva ce unii il cred inutil, dar pe care noi, il consideram necesar.
Lumea nu este perfecta, insa este frumoasa datorita imperfectiunii sale...
Iubirea este steaua ce lumineaza-n inimile noastre, ce ne pazeste de intuneric si ne alina durerea sacrificiului. Dragostea e cheia sufletului, e legamantul sacru a doua trupuri cu un acelasi suflet. O pasiune ce n-ar putea fi stinsa nici cu cele mai mari furtuni, nici cu toata apa din lume, e o forta mai mare decat propria persoana.
Fara iubire universul ar fi plin de singuratate, iar omul n’ar ajunge sa evolueze sufleteste.
“ Dragul meu, suntem facuti unul pentru altul! “
Ramasesera doar cuvinte sterse, sunete ale trecutului trist, amintiri invechite de-al pururea timp. Privea aceea poza galbejita datorita trecerii vremii, imaginea totusi ramasese intacta, doar culoarea acesteia schimbandu-se; insa personajele acelui cadru luminos erau la fel de vesele. Cat de mult si-ar fi dorit sa poata macar pentru cateva secunde linistite, sa-si schimbe destinul, sa-l fi acceptat pe acela de muritor si sa traiasca pana la batranete cu femeia dorita de el. Ar fii iubito la fel de mult sau chiar mai mult decat la inceput, iar fi dedicat fiecare secunda plapanda si i-ar fi fost alaturi si la bine si la greu, insa nu, desteptul alesese un alt destin, o cheie vesnica ce-l transformase-n tipul rece, singuratic si calculat. Privea cu nostalgie in urma si realiza ca trecuse pe langa timp, lasandu-l sa-si parcurga drumul fara ca el sa isi schimbe infatisarea, ramanand acelasi el din trecut, din urma cu cincizeci de ani, aratand ca un adolescent rebel in jur de vreo optsprezece ani. Iubise, insa realizase de-abia cand pierduse, lucru ce l-a facut sa se inchida-n propria persoana, fara sa mai invete ce-i aia caldura sufleteasca, pace si dragoste fata de-o fiinta umana.
†Sunt o vrajitoarea a timpului si-l calca in picioare fara nici cel mai mic regret! â€
“ Doresc sa mor, sa uit, sa sterg! “
Imaginea clipelor trecute nu se vor sterge din mintea ei, iar acesta ii va fi blestemul cate zile va avea. Va trai mereu cu acel regret imens, cu acea amintire moarta, a lui. Si cate zile isi va mai plange de mila, cati ani va mai rezista? Mereu a fost slaba, un copil fara de inger, cu o viata inconjurata de demoni ai mortii. Pana si pe cei pe care i-a iubit mai presus de insusi viata ei s-au transformat in demoni, in monstri controlati de moarte, de destin si soarta. Marionete proaste ce si-ar putea gasi cu usurinta un loc la circ sau intr-un alt loc asemanator.
†Al naibii de trecut! â€
Cate zile se va mai ruga sa dea masina peste ea, sa-i ia viata pentru a se sfarsi asa cum s-a sfarsit si ce a amorezatului sau, mult prea drag?
Inainta plictisita pe strazile intunecate ale orasului sau, Taipei, un oras placut si totusi aglomerat, circulat mai mult noaptea decat ziua. Privirea ei pierduta se atinti asupra unui magazi, recent deschis, unde se afla un talismat minunat, un colier ce ei ii atrasese atentia prin simplitatea sa. Se indrepta spre intrarea magazinului fiind atrasa de aceea stralucire a lantului subtire cu o stea ciudata si mare in mijlocul caruia se afla un diamant micut ce lumina puternic. Il adora si trebuie sa-l cumpere, iubea stelele si acum iubea si acel lantisor subtire, placut priviiri ei.
Fiindca dincolo de moarte este un raspuns divin!
Noapte isi arata coltii, alungand lumina soarelui rafinat inlocuind-o cu stralucirea blanda a lunii. Seara era minunata pentru o plimbare, orasul avand si cartiere linistite, fara prea multi oameni care sa-si consume energia iesind in miez de noapte afara.
†Si cand ma gandesc ca sunt un prost, imi vine sa-mi dau pumni! â€
Adevarul este ca viata nu e vinovata cu nimic pentru toate alegerile proaste facute in trecutul sau, el, pe atunci fusese cuprins de lacomia mare a unui om slab, iar acum regreta multe fapte facute’n trecut, dar nu putea sa mai faca ceva impotriva amintirilor trecute, nu avea cum sa-si corecteze acele greseli. Tanarul inainta pe o strada palid luminata, acesta era pierdut in gandurile sale, insa vocea unei tinere ce vorbea singura sau cel putin asa i se paruse la prima vedere, il trezise din gandirea profunda in care se aflase.- Data viitoare nu mai iesi in public, nu vreau sa risc sa te pierd si pe tine, Pufy, glasul unei tinere se auzi, credea ca strada pe care merge este pustie, nu’si imagina nici o clipa ca cineva, in intuneric se afla si auzea toata conversatia.
Baiatul s-a oprit studiind persoana aflata in aproprierea sa, colierul cel purta aceasta ii atrase atentia si totodata ii trezise furia, era al Amandei, era unic, de asta putea fi sigur, erau un talisman ce’si alegea singur stapanul, era ceva magic. Ideea ca o fiinta umana, fara pic de stire asupra puterii acestuia il purta, pe el il facea sa-si iasa din minti. Se gandise s-o atace sa-i ia talismanul ce-l cautase ani la rand, insa nu dorea sa-i faca rau, nu avea aura de persoana rea, ba chiar avea o aura speciala, poate datorita acestui lucru lantisorul o alesese pe ea ca viitoare stapana.
Cam atata pe moment, sper ca v-a placut, astept sa citesc parerile voastre. Va rog, daca cititi povestea dati-va si cu parerea. Va multumesc!
* Z-Bye *