[Naruto] Cioburi de sticla [+16]

[StelutaAlbastra]

Varsta minima: Hmm.... +16 pentru limbaj, in rest nimic.
Gen: Cate putin din fiecare, dar cel mai mult Actiune si Drama.
Observatii cu privire la continut: -
Tip-ul de comentariu solicitat: Cum va este mai usor.

Disclaimer:Nu detin nici un personaj ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.

Prefata:

Cu fiecare lacrima pe care o vars, simt cum ma purific. Privesc laminatele negre cum se umezesc, ochii mei refuzand sa opreasca lacrimile. Nu vreau sa ma opresc, vreau sa ma descarc. Sa plang poate chiar si la nesfarsit, dar sa stiu ca am regretat. Ne nastem sa murim spune o vorba. Adevarul e ca ne nastem sa zambim, sa plangem, sa exaltam, sa suferim, ne nastem sa traim si sa ne umplem sufletele cu iubire.
Ce iubire? Unde o pot gasi? Simt cum ma sufoc din cauza oxigenului, Dumnezeu poate m-a uitat? Am strans pumnul, privind cerul luminat de fulgerele ce despica cerul intunecat. Nu ma simt in stare sa merg mai departe, dar o fac. Este singurul traseu pe care il am in viata, sa merg inainte pentru totdeauna.
Am cazut. Nu mai pot continua, acesta imi este sfarsitul. Ma inec in propiile-mi lacrimi, privind cerul blestemat. In cioburi de sticla ma ranesc, inima-mi e sparta. Inchid ochii asteptand sfarsitul, fara vreo speranta.

Capitolul I

Singurul zgomot din padurea marcata de octombrie erau pasii lui. Frunzele si crengile trosneau sub sandalele negre ninja. Fruntea incretita ii trada expresia sufletului, ochii albastri, stinsi priveau inainte spre un punct fix. Era singur. Stia crudul adevar, dar nu dorea sa renunte. Mergea mereu inainte, agatandu-se de viata, avand incredere in propiile vise. Dar acum ce putea face?
Ochii care plang nu sunt invinsi, ochii scaldati de lacrimi sunt mai limpezi si mai curati. Lacrimile lui ii atingeau inima, o inima franta. Hainele negre, parul ravasit si blond nu aveau nicio stralucire. Pentru prima data in viata, nu stia care ii este rostul. Simtea ca nu mai stie ce cale sa urmeze.
- M-am ratacit...
A spus stins, privind cerul zambind amar. Pic, pic. Stropi mari si abundenti de apa au inceput sa cada din cer, devenind din ce in ce mai repezi. Vroia sa mearga, dar nu mai putea. Trebuia sa se gandeasca ce este de facut, avea nevoie de incurajare. Dar nu mai era nicio speranta. Desi a invins in razboi, cei mai buni prieteni ai sai au murit. Kakashi, Sakura si Sasuke. Echipa lui este moarta, echipa pentru care a luptat atat de mult. Echipa in care a pus dragoste si suflet, primele persoane care il considerau om, nu bestie.
- Nu si tu Hinata...
Sopteste fara speranta, cazand in genunchi. A iubit, s-a zbuciumat. Stia riscurile, stia ca poate sa-si piarda persoana iubita in fiecare secunda dar nu a bagat in seama avertismentul inimii. El o va iubi mereu, in orice minut al zilei. Sinuciderea poate fi o solutie? Pentru el da, dar deocamdata nu vrea sa ajunga in acea situatie. Stie ca ei nu si-ar dori asta, stie ca i-ar dezamagi.
Trage aer in piept si se ridica in picioare, un val de hotarare izbindu-l in fata. Un semnal la inceput vag, dar din ce in ce mai puternic se afla in inima lui. Stie ca trebuie sa lupte in continuare pentru scopurile celor dragi. Vrea sa uneasca satele, sa existe numai iubire, nu si ura. Primul pas este sa devina Hokage, lucru ce se va in cateva saptamani. Tsunade este moarta, nimeni nu poate fi mai potrivit decat el. Vrea sa inceapa, dar nu stie de unde. Este confuz, dar nu se opreste.
Padurea se rareste, ajungand in Konoha, lumea intorcandu-si privire dupa el. Nu erau priviri pline de ura si dezgust, ci de iubire, mila si compasiune. Dar nu ii ajungea. In acel moment, putea sa fie urat de cei din sat dar sa isi aiba echipa alaturi. Mii de amintiri ii navaleau mintea, amintiri incredibil de triste in acel moment. Simtea cum innebunea incet, dar sigur. Se ridica, este doborat din nou. Dar nu vrea sa renunte. Da dovada de curaj si determinare extrema, impotrivindu-se Destinului.
A intrat in apartament fara niciun chef de viata. A privit deprimat in jur, aprinzand lumina. Tremura usor, stropi mari cazand din parul sau pe covor. Paseste incet si silentios spre camera sa, intrand in incaperea modesta. Totul ii amintea de fosta echipa 7 si Hinata.
Inchise ochii, meditand cateva minute; apoi cu hotarare pasi spre sifonier. Soase treningul portocaliu-negru, se imbraca si privi singurul cadou de la parintii sai: cristalul albastru pe care il purta neincetat la gat.
- Tata, voi putea sa indeplinesc visul vostru? Voi fi in stare? Am destula putere?
Stranse cristalul in mana, inchizand ochii. Sta asa cateva minute, apoi isi deschise ochii privind fotografia echipei. Nu ma va face decat sa sufar, dar nu vreau sa renunt la ea. Imi da speranta unei noi zile, imi spune ca trebuie sa merg mai departe. Ia fotografia in mana si zambeste usor, asezand-o la loc. Le simtea prezenta, parca erau langa el. Stiau ca o sa il sustina pana se vor intalni.
- Am nevoie de sustinerea voastra, va rog sa-mi fi-ti alaturi! Va voi indeplini visurile, orice ar fi, pentru ca...
Zambeste, punand jos fotografia, punandu-si bandaua ninja.
- ... sunt Naruto Uzumaki al Frunzei si nu voi renunta niciodata!



Sper sa va placa... este primul meu fic!^_^ Astept pareri si comentarii.

[nimeni]

in seara asta am avut asa o "pofta de un fic" si l-am ales pe al tau pentru ca titlul mi s-a parut interesant. personal, mi se pare un fic ok, e primul capitol asa ca l-as fi scris mai lung. greseli de tastare nu pot sa spun ca am vazut pentru ca nu am fost atenta.vreau sa te felicit pentru initiativa de a posta, dar si pentru faptul ca nu se anunta a fi un fic ca oricare altul .in mare vei mai evolua pe parcurs. singurul lucru pe care vreau sa-l precizez e sa faci capitolele mai lungi
cam asta pot spune din primul capitol, spor la scris!