Mesajele Vampirilor

[Yuki Kuran]

Disclaimer: Acest Fic nu copiaza alte animeuri originale, este o poveste, un fic propriu... si face parte din categoria Animeurilor de Aventura, Fantastic, Dragoste si Drama! Sper sa va placa!

[Fiction]

Erm... All I can see este ceva cod HTML nereuşit şi/sau neînchis şi un disclaimer. Aştept ficul şi o să comentez atunci. Good luck în punerea a ceea ce trebuie acolo. See ya.
P.S: dragoste şi dramă? Love it, lol.

[Yuki Kuran]

Astept sa iti dai cu parerea! Si sper sa iti placa Ficul meu!

[Yuki Kuran]

Disclaimer: Acest Fic nu copiaza alte animeuri originale, este o poveste, un fic propriu... si face parte din categoria Animeurilor de Aventura, Fantastic, Dragoste si Drama! Sper sa va placa!




I. Sentimentele lui Shiky!


Stau in pat si am gandesc de ce mi se intampla mie si numai mie lucrurile astea.
-Oare am gresit eu cu ceva? Daca da oare cu ce?
De cateva luni incoace am inceput sa am numai vise ciudate, dar de ce mi se intampla numai mie?
-Why? Why?... De ce numai mie? Oare ce semnificatie au?...Oare vreo fantoma nu a putut sa treaca dincolo de lumina? Oare asta sa fie motivul? Dar de de imi apare numai mie? Daca asta este, ce o vrea de la mine fantoma asta? Sa o ajut? Oare asta este? Daca asta este eu nu am cum si cu ce sa o ajut. Eu nu am nici o putere. Incerc sa adorm dar nu pot, cand incerc sa adorm imi si apare imediat in vis, aceste fiinte care nu imi dau deloc pace. Numai stiu ce sa fac. Dar trebuie sa ma gandesc ca maine am scoala si trebuie sa ma odihnesc dar nu pot...nu...trebuie sa ma gandesc la ceva frumos. Numai cand ma gandesc la frumosul si istetul de Shiky sau la Say. Apropo am auzit ca maine va veni un elev nou din America la noi in liceu. Oare cum il cheama? Oare e dragut? Oare va fi in clasa cu mine?...Cam multe intrebari mai pun si eu. Peste o luna incep antrenamentele pentru majorete, bineinteles dupa preselecti. Si tot peste o luna am concert oare ce ma fac? Am o viata foarte complicata, iar peste o luna si jumatate este modelling la liceu si cand ma gandesc ca nu stiu cum sa fac, cum sa ma impart ma si luat deja durerea de cap. Ma tot gandesc ce sa fac? Sa ma las de cantat? Dar asta nu pot sa fac, asta este ce imi place mie cel mai mult, adica sa cant, dar totusi nu stiu inca ce sa fac, as putea sa renunt la echipa de majorete, dar nu, nu pot sa fac asta Say si Shiky sunt atat de draguti in echipamentele de fotbalisti, sunt adorabili, iar eu o biata majoreta. Nu o sa pot niciodata compara cu ei. Ziua de maine este o zi speciala intradevar dar tot nu pot sa adorm. Ma tot macina acele vise pe care le-am avut pana acum si de ce acea fantoma mi-a spus sa nu spun nimanui despre aceste vise. Oare lucrurile astea mi le-a spus in vis? Sau in realitate? Oare am visat? Sau totil a fost real? Nu stiu nici acum ce sa cred, ma tot intreb, cand se vor termina aceste cosmaruri pe care le am in fiecare seara. Deabia astept sa se termine aceasta noapte si sa vina mai repede ziua de maine. Apropo de asta maine e ziua lu Shiky, oare ce sa ii iau? Este ora 3 noaptea, mai bine spus este 3 dimineata si eu nu pot inca sa adorm. Azi vine noul baiat deabia astept sa il cunosc. Nu cred sa fi asteptat cineva ziua asta ca mine.
Noaptea, care trebuie sa-i faca loc pe pamant zilei, ramane neagra. Nu pot inca sa deschid ochii. Un framant, o nerabdare, ciudata imi fura parca somnul. Cand zorile surad la fereastra, sar repede din pat si primul meu gand este sa aflu cat este ceasul, cobor in curtea casei, , afara e racoare si umed, simt un fior de gheata prin sira spinarii. Inca nu s-a crapat de ziua, vazduhul este o umbra deasa care topeste zarile, drumurile din spatele casei incarcate inca pe vremes asta cu zapada arata ca o matahala apocaliptica, gata sa se napusteasca asupra mea. Este ora 7. Mama ce repede a trecut timpul, mai am 2 ore si peurma am antrenament. Dar cand ma gandesc la noaptea trecuta si al acele fiinte care le mai aud si acum vocea in mintea mea cum ma strigau, cum ma chemau si imi cereau ajutorul, imi vine sa urlu, numai vreau cosmaruri, vreau acele nopti senine si pline de vise frumoase pe care le aveam inainte. Ma duc in casa sa ma imbrac, cand aud un clacson, ies afara ma uit sa vad cine este si cine crezi oare ca este? Era Say cu Shiky si cu ceilalti baieti din echipa de fotbal a liceului. Dar de ce a venit Shiky pe strada asta? Si de ce a clacsonat la mine? Oare de ce? Curiozitatea ma omoara, dar nu, nu, trebuie sa incerc sa ma stapanesc, si sa nu mai sar atat in sus de bucurie. Stau in mislocul curti si ma tot gandesc, apoi o i-au incet spre casa, ca sa intru sa ma imbrac. urc scarile din fata casei, iar atunci il aud pe Shiky stigandu-ma.
-Kara. Kara, Stai!!!
Ma opresc. cand ma intorc, in fata mea apare o fantoma. O fata care imi spune ca astazi o sa intalnesc un baiat care imi va schimba viata, oare se refera la...? Nu, nu se poate, raman socata pe moment pentru cateva secunde, apoi imi revin. Intre timp Shiky este langa mine si ma ia in brate. Ma uimesc aceste reacti ale lui pentru ca el nu ma lua niciodata pe mine in brate, nici atunci cand dadeau vreu gol sau castigau vreun meci. Sunt niste reacti care ma uimesc.
-Oare Shiky simte ceva pentru mine si oare ii e rusine as spuna sau sa recunoasca?
-Kara cu cine vorbesti?
-Ce? Tu nu o vezi?
-Pe cine sa vad?
-E o fata! Tu nu o vezi?
-Nu vad pe nimeni.
-Sigur nu o vezi?
-Nu, nu vad pe nimeni. De ce, pe cine ar trebui sa vad?
-Sigur nu vezi pe nimeni?
-Nu, nu vad pe nimeni. Dar pe cine ai vazut ?
-Nu, numai conteaza!
-El nu ma poate vedea, numai tu ma poti vedea.
-De ce?
-Ai un dar si prin acest dar ma poti vedea adica ne poti vedea.
-Cum adica va pot vedea? adica sunteti mai multi?
-Da Kara suntem mai multi si avem nevoie de ajutorul tau, mai bine spus tu trebuie sa ne ajuti.
-Kara, cu cine tot vorbesti?
-Eu, cu nimeni?
-Dute si te imbraca ca o sa intarzi la antrenamente, hai dute.
-Bine, acum ma duc.
-Daca ai nevoie de ajutor sa ma strigi.
-Bine, am inteles.
Intru in casa, urc scarile, intru in camera deschid usile sifonierului imi i-au lucrurile si cand ma intorc ma speri. Apare din nou in fata mea o fantoma, imi cad lucrurile din mana si apoi incep sa tip.
-Aaaaaa!
-S-a auzit un tipat!
-Nu cred, eu nu am auzit nimic.
-Nu e adevarat, s-a auzit un tipat si sa auzit din casa Karei.
Kara mai tipa odata fiind si speriata in acelasi timp.
-Numai tipa ca nu vreau sa iti fac niciun rau.
-Kara a fost! Asta a fost vocea ei, ce i s-o fi intamplat? Eu ma duc sa vad si sa verific daca totul e bine.
-Stai ma aici ca probabil nu a patit nimic. I s-o fi rupt vreo unghie sau ceva de genu, probabil de aceea a tipat.
-Nu, eu ma duc sa verific. Vreau sa verific si sa vad daca e bine.
-Bine ma dute, dar de ce iti pasa tie atat de mult de Kara si ce i se sau ce se intampla cu ea de la un timp incoace?
-Dar nu ma intereseaza, adica nu imi pasa ce ai ma? Ai vedeni?
-Shiky te cunosc foarte bine, spune-mi de ce iti pasa atat de mult de ea? Spune-mi ca te cunosc prea bine ca sa stiu ca este adevarat ce spun si ca iti pasa si ca te intereseaza foarte mult viata ei.
-Bine ma, ai dreptate, ma intereseaza si imi pasa de ea si ce se intampla cu ea pentru ca tin la ea si o iubesc.
Say ramane socat pe moment pentru cateva secunde.
-Cum adica o iubesti ma?
-Asa pur si simplu o iubesc!
-Bine, daca tu zici asao fi dar ea stie ca tu ti la ea si o iubesti?
-Nu, nu stie. Dar nici nu stiu cum sa ii spun.
-Nici eu. Eu nici atat nu stiu, gandeste-te si tu cum sa ii spui dar sa nu fie prea tarziu si sa ti-o fure altu.
-Da, am inteles. Ma gandesc.
Shiky sare din masina, alearga pana la scari, le urca in fuga. Deschide usa de la camera Karei, care in acel timp se tranteste de pereti camerei incet, apoi intra in camera si o vede pe Kara stand jos, in genunchii, sprijinita de perete speriata. alearga la ea, o ia in brate si o strange foarte tare soptindu-i.
-Kara am sa iti spun ceva "Te Iubesc!" nu stiu cum sa iti explic ce simt pentru tine dar te iubesc, te iubesc mult si as vrea numai daca si tu vrei si esti de acord sa fi cu mine.
Dupa ce termina de vorbit se uita la fata karei si ramane socat, pentru ca nu stia ce se intamplase cu ea.
-Ce s-a intamplat?
Dupa ce am auzit ce cuvinte frumoase a spus Shiky si a spus ca ma si iubeste am ramas si mai socata. Oare tot ce a spus el este adevarat? asta explica purtarea lui de mai devreme, atunci cand m-a luat in brate. Dar acum sunt prea speriata ca sa ii raspund la intrebari. Ea tace si nu scoate nici un sunet, raman paralizata pentru cateva secunde. Incerc sa ma misc dar nu pot, parca cineva ma tine legata cu o funie invizibila, ma simt fara puteri, il simt pe Shiky cum ma i-a in brate si lacrimile incep sa-mi cada pe obraz, iar el mi le sterge.

[Akane Hime]

Hey, am venit.
Deci am ce comenta... ai cam multe greseli de tastare. Ai pus virgula la un moment dat unde nu trebuia, ai cam uitat sa lasi spatiu dupa cuvant, ca exemplu "pourma" care trebuia sa fie "pe urma".
Ai cam mult dialog, iar in unele locuri pare sec, fara suparare. Iar descrierea... n-am cuvinte.
La un moment dat, ai descris din puntul de vedere al Karei, dupa care cred ca ai descris din punctul de vedere a naratorului. Eu iti propun sa mai citesti o data inainte de a posta si sa gasesti greselile. Banuiesc ca nici tie nu-ti place sa citesti o fraza sau un capitol plin de greseli.
Mai incearca sa descrii sentimentele personajelor. Sau sa incerci sa descrii cum arata fantoma...
Iar cu dialogul, incearca sa-l faci dialog indirect.

Dar cand vorbesti din punctul de vedere al unui personaj incearca sa scrii de genu: "Kara P.O.W". Sau cand descrie naratorul sa scri " Narator P.O.W". Daca nu sti ce inseamna "P.O.W" iti spun eu. Inseamna "point of weuv*" sau punct de vedere, tradus in romana.
Cam atat am sa-ti spun. Mare grija in continuare.
Eu sper ca nu te-am suparat... Sa ma anunti cand pui continuare, bine?

* Sa sti ca nu sunt sigura de ultimul cuvant din fraza, dar ai traducerea.

Ja ne

[Miranda.]

hellooo
UN fic ? Ma bucur, am ce citi... Dar de ce faci atatea posturi ? Nu conteaza. Primul capitol este destul de bun, dar ai o greseala destul de mare, de fapt, singura greseala pe care o voi spune, ca de restul probabil se vor acupa altii... naratiunea. Naratiune este de doua feluri: obiectiva ( cand se foloseste persoana a III, vorbeste naratorul, astfel iti poate prezenta si lucruri pe care nu le vede si personajul principal. La tine in fic sunt: cand vorbeau baietii, cand ai inceput sa spui ca "... ea statea la perete..") si cea subiectiva ( Se folosete pers I, personajul este naratorul, nu poate sa povesteasca cand nu este de fata. Le ai cand: " am ramas masca dupa ce mi-a spus ca ma iubeste", "nu stiu ce sa ma fac, am atatea pe cap") . Tu ai din amandoua, asa cum ti-ai dat seama, si trebuie sa ai doar una.

:bye:

[Fiction]

Erm... da. Scuze că n-am dat pe aici mai repede ca să comentez, dar am avut puţin mai multă treabă în viaţa de zi cu zi. Am promis că vin să comentez, pentru că mi se părea promiţător ficul. So here I am.
Titlu: destul de comun, dar tot odată interesant, cât de cât. Nu e genial, dar mie mi-a plăcut. Zic că se putea mai bine, dar cât să-mi atragă atenţia pentru a intra aici, a fost ok.

Idee: acest fan fiction are o idee destul de interesantă, după părerea mea. Faptul că fata aceea vede nu ştiu ce fantomă şi crede că viaţa i se va schimba etc., este ceva destul de original. Ideea în sine este originală şi nu prea; eu unul am mai citit ceva fan fiction-uri care au cam aceeaşi idee şi se bazează pe aceleaşi principii. Oricum, ceea ce ai scris tu aici este doar ceva de început, deci mă aştept la schimbări de situaţii şi de răsturnări de idei din moment în moment. Ai grijă să faci totul original şi captivant ca să îţi atragi cititori, dar şi ca să ai un fic frumos. Sfatul meu este următorul: atunci când te gândeşti să scrii un fan fiction nou, studiază mai întâi celălalte existente şi posibil asemănătoare cu ale tale, scanează-le în mare şi după aceea fii sigură că ideile tale nu s-ar intersecta cu ceea ce există deja. Ăsta ar fi un proces detul de util în obţinerea unei idei originale. Cel puţin, eu asta fac mereu.

Conţinut: sunt puţin derutat şi am câte ceva de zis. Am observat că tu ai început cu un monolog, destul de lung, ceea ce nu este ceva deranjant. However, tot ceea ce ai zis acolo mi s-a părut a fi confuz şi grăbit. Ai introdus prea multe idei în monologul ăla, ai trecut prea repede de la una la alta şi a fost cam prea lung pentru o bucată totul. Părerea mea este că puteai să fragmentezi bucăţoaia aia, să o separi prin pasaje descriptive, să introduci altceva... un alt aspect, după care să revi la ceea ce vroiai să zici. Ştii, alternanţa este bună atunci când ai de exprimat o idee destul de lungă - şi prin alternanţă mă refer să duci două aspecte de naraţiune în paralel (să bagi şi descriere etc) - ca să nu plictiseşti cititorii, dar şi să păstrezi ficul curat şi ok.
Apoi, în partea a doua a capitolului ai folosit aproape sută la sută dialog, ceea ce în cazul tău, nu este bine şi recomandat. Dialogul prezent mi s-a părut a fi sec şi uneori au existat replici destul de non sens. Iarăşi, puteai alterna dialogul ăla şi introduce ceva descriere... totul mi s-a părut a fi prea grăbit, din nou. Cred că defapt acţiuniunea în sine a fost prea grăbită din cauză că nu ai echilibrat modurile de expunere.
Pe viitor ai grijă să descri sentimente, stări, dar de asemenea să nu uiţi de locaţii şi câte şi mai câte diverse alte aspecte. Descrierea este ceva esenţial, care gravează tabloul în care se desfăşoară acţiunea, dar de asemenea şi ne face cunoscute sentimentele şi stările protagoniştilor la acţiune etc.
Tot odată, să fii mai atentă la cum aşezi capitolul în pagină şi să fii atentă să mai laşi câte un rând liber, pe ici pe colo, pentru că altfel iese ceva prea stufos şi plictiseşti cititorul. Din experienţă personală îţi zic că la ce monolog lung ai avut, mi-a fost foarte greu să citesc tot (ba chiar m-am chinuit). Ai mare grijă pe viitor!
Mi-a plăcut însă c-ai folosit figuri de stil în unele locuri, ţine-o tot aşa în acest aspect.

Greşeli: am observat multe greşeli, în mare parte de tastare. Au existat şi de punctuaţie şi de ortografie, aşa că te rog să ai grijă pe viitor.
¤ Stau in pat si am gandesc¤ - Stau în pat şi mă gândesc.
¤ Daca da oare cu ce? - Dacă da, (trebuie virgulă) oare cu ce?
¤ Daca asta este eu nu am cum si cu ce sa o ajut.¤ - Dacă asta este, (din nou, virgulă) eu nu am cum şi cu ce să o ajut.
¤ Cand incerc sa adorm imi si apare imediat in vis, aceste fiinte¤ - Când încerc să adorm,(de preferat virgulă) îmi şi apar imediat în vis, aceste fiinţe (deci îmi apar, nu apare, că-s mai multe).
¤ După "apropo" trebuie să pui virgulă...
¤ O fata care imi spune ca astazi o sa intalnesc un baiat care imi va schimba viata, oare se refera la...? - În mare parte fraza asta nu are sens. Eventual, trebuia să sune aşa: Este o fată care îmi spune că astăzi o să întâlnesc un băiat care îmi va schimba viaţa. Se referă oare la...
¤ Un framant, o nerabdare, ciudata imi fura parca somnul. - Ce e aia frământ? Nu există cuvântul ăsta... Apoi, nu mai trebuia să pui virgulă după nerăbdare, chiar nu trebuia.
¤ trecuta si al acele fiinte care le mai aud si acum vocea in mintea mea cum ma strigau - ... trecută, şi la acele fiinţe PE CARE le mai aud şi acum; şi la vocea aceea din mintea mea, şi la modul cum mă strigau. Serios acum, puteai formula toată fraza aia altcumva. Ceea ce ţi-am zis eu e doar o modalitate.
¤ Intru in casa, urc scarile, intru in camera deschid usile sifonierului imi i-au lucrurile si cand ma intorc ma speri - Intru în casă, urc scările, păşesc în cameră şi deschid uşile şifonierului. Îmi IAU (nu e nicio cratimă. Se pune cratimă doar când desparţi o formă scurtă de pronume de o parte a verbului, or whatever) lucrurile, şi când mă întorc, mă speri.
Sunt doar chichiţe din miile de greşeli pe care le ai. Nu o să iau acum totul la puricat, din cauză că ar ieşi un post de 300 de kilometrii. Oricum, nici n-am de ce.

Observaţii: Fii mai atentă şi corectează de zeci de mii de ori, dacă e nevoie, capitolul, până când să-l postezi. Ţine cont de ceea ce ţi-am zis şi ar trebui să fie bine.

Well, cam asta a fost. Succes în continuare!