Academia Vrajitorilor

[Denny]

Ahahaha ! Am revenit cu un fic nou, eu singura, nu stiu cat o sa ma tin de el [ pana nu mai am idei, poate =)) ]. Sper sa va placa, titlul spune tot [ sper ] Pe parcurs o sa aflati mai multe.


Capitolul unu

Zgomotul produs de autobuzul care gonea pe drumurile pietroase ce duceau spre academie, m-a facut sa ma trezesc la realitate. Eram absorbita de cartea care mama mea mi-a dat-o. Era despre vrajile care aveau sa ma ajute. Despre vrajile care se presupuneau ca erau corespondente elementului familiei noastre, adica apa. Desi, eu cred ca nu am nicio putere, mama a insistat sa merg la aceea academie stupida de vrajitori, ca cica e o traditie a familiei. De ce naiba nu l-a trimis pe Jared ? Nu era el cel care avea puterile ? El le mostenise, nu eu. Si totusi mama nu, ca eu sunt fata, ca eu trebuie sa merg, ca eu sunt privilegiata doar pentru ca sunt mezina familiei. Jared a fost al naibii de fericit, el avea sa fie liber mereu, se ocupa doar cu scoala normala, insa eu aveam sa stau aici si vara, defapt, anul incepea primavara aici si se termina iarna, era o nebunie, dar aveam sa stau cat mai putin timp aici.
Am privit in jurul meu si am observat ca nu mai era nimeni, inafara de sfoer. Desigur, cine ar mai putea merge la o asemenea scoala ? Doar cei selectati pot merge acolo, de familii bogate sau mai putin bogate, desigur, majoritatea erau bogati, din cate am inteles, asta inseamna copii infumuratisi superiori. Si familia mea era una bogata, nu ma puteam plange, nu mi-a lipsit niciodata nimic, insa era frustrant, toate prietenele mele aveau cate ceva de comentat la orice, eu nu, nici nu stian de ce eram prietena lor, sau poate ca aveam impresia asta.

- Domnisoara Hereward, am ajuns !

Am auzit o voce groasa, semana cu cea a soferului, am mai auzit-o cand am urcat in autobuz. Mi-am ridicat privirea spre el si am incuviintat din cap. Dupa ce am inchis cartea m-am ridicat de pe scaun si am inceput sa-mi aranjez rochia putin sifonata, de culoarea ierbii proaspat crescute. M-am ridicat pe varfuri pentru a ajunge la compartimentul unde imi era una dintre valize, celelalte aveau sa ajunga mai tarziu. Cu greu, mai sa cada pe mine, am luat-o la mana. M-am chinuit sa cobor din autobuz avand grija sa nu cumva sa-mi agat rochia. Desi nu imi era asa de draga aceea piesa vestimentara, mama de mica m-a invatat cum trebuia sa se poarte si cum trebuia sa aiba grija o fata de hainele ei si de tot ceea ce ii apartinea. L-am salutat politicos pe soferul autovehicolului iar apoi am facut cativa pasi inainte si m-am intors sa ma uit dupa autobuz cum se indeparta. M-am intors spre cladirea in care aveam sa stau cativa ani buni pentru a ma perfectiona in arta magiei.
Am luat o gura de aer buna pe care apoi am dat-o afata. Mi-am umezit putin buzele si mi-am pus valiza jos. Mainile mi le-am dus grijulii spre funda care imi prindea parul intr-o coada si am aranjat-o putin. Din nou mi-am aranjat rochia iar apoi mi-am luat valiza si am pasit timid spre intrare.
Un batran in jur de cincizeci de ani mi-a aparut in fata speriindu-ma urat de tot, inima parca vroia sa-mi iasa din piept. M-a intrebat pe un ton plin de dezgust, cine eram si ce cautam acolo, m-am prezentat spunandu-mi doar numele de familie, desigur, apoi sia schimbat complet atitudinea, ce pampalau. Am inceput sa merg din nou pe drumul pietros care ducea la intrarea oficiala a cladirii.
Am inceput sa inspectez locul pana la ultimul amanunt vizibil. Imi placea ca aleea era inconjurata de flori multi-colore frumos mirositoare, se simtea in aerul primaverii. Mi-am ridicat privirea spre constructia masiva ce isi impunea prezenta printre culorile vii ,cu un alb imaculat. Ferestrele mari, era impodobite cu draperii cafenii, potrivindu-se cu ramele gemurilor. Intr-un final am ajuns la niste scari, pe care le-am urcat destul de greu, avand si bagajul. O usa dubla, masiva, maronie, m-a intampinat. Avea un model destul de ciudat, dar nu l-am putut analiza bine deoarece s-a deschis. O doamna in jur de treizeci de ani si-a facut aparitia cu un zambet care dezvelea o dantura frumoasa si alba.

- Domnisoara, bine ai venit la Academia Vrajitorilor !

A spus dansa pe un glas foarte placut. Am incuviintat din cap fara sa scot un cuvant. M-a poftit inauntru iar eu am pasit neincreztoare. Din nou, aceeasi poveste, de ce am venit aici ?
Am inceput sa inspectez locul, se parea ca acesta este holul care primea oaspetii. Nu m-am uitat foarte bine deoarece aceea femeie mi s-a pus in fata spunandu-mi sa o urmez. A inceput sa mearga spre niste scari in forma de spirala care, presupunand, duc la etaj. Am urmat-o indeaproape cu pasi timizi, auncand din cand in cand o privire asupra lucrurilor care mi se puneau in cale, ba un tablou, ba o vaza de flori mai ciudata, ba un covor care umbla. Da, covoare umblatoare, ar fi fost un soc foarte mare daca nu ma avertiza mama despre asta, si cat ii multumeam, m-a scutit de inca o trauma.
Nu stiu cum de am ajuns asa de repede in fata unei usi de lemn pe care era o placuta inseamnata cu ' Biroul Directoarei ', o da, tribunalul scolii, dupa cum poreclesc eu asemenea sali. Doamna care m-a intampinat a deschis usa si m-a poftit inauntru ea inchizand-o in urma mea. Am inceput sa privesc locul fascinata, in loc sa fie o camera mica, ingusta, plina de hartii era defapt un fel de biblioteca cu etaj. Am zambit inconstienta de acest gest, inca minunandu-ma. Am putut observa cu usurinta biroul care era situat aproape in mijlocul camerei.

- Hereward !

Am auzit pe cineva spunand. Mi-am spus privirea speriata spre locul de unde se auzise vocea stridenta. Rezmata de balustrada statea o cotoroanta ( da, era nesuferita doar cand o vedeai ) destul de in varsta ( poti sa-i spui si mumie ), avea un nas stramb si parul alb ii era prins in coc. A coborat pe niste scari si s-a indreptat spre mine. Mi-am lasat valiza langa mine si am asteptat sa ajunga.

- Bine ai venit !

A spus din nou, cu vocea ei care ma deranja.

- Multumesc.

Am raspuns timida, da uram acest lucru, insa ce sa-i faci, asa eram eu.

- Dupa cum bine stii, aceasta este o scoala respectabila, singura din lume care are un cadru didactic perfect, vrajitori de clasa inalta, asa ca tatal dumneavoastra, Domnul sa-l odihneasca in pace !

Ah, uram acest lucru, sa mi se aduca aminte moartea tatalui meu. Vrajitoare batrana si bagacioasa.

- O sa te prezint elevilor dupa ce te instalezi in camera ta, o sa fi singura, aici nu se impart camerele.

Am aprobat din cap si am vazut-o zambind. Cred ca acela a fost cel mai urat lucru pe care l-am vazut in aceasta lume. Un fior mi-a strabatut sirea spinarii, indemandu-ma sa ma misc cat mai repede sa ies de acolo. Aveau sa fie niste zile destul de urate. Secretara directoarei m-a condus pana la camera unde aveam sa stau. Eram catalogati pe etaje, dupa familiile din care proveneam, hm, foarte inteligent, faceau diferente. Am auzit ca la etaj cu mine mai stateau inca patru copii de clasa, printre ei se numa si baiatul familiei ' Van Klampff ', vrajitorii priceputi la veninuri si la alte portiuni magice secrete. Erau doar cateva familii din toata lumea care puteau face asa ceva, iar ei erau privilegiatii.
Camera in care aveam sa stau era una foarte mare si foarte frumoasa. Era decorata in violet, aproape toata, inafara de mobila. Patul avea asternuturi in nuante de violet, pernele chiar tot. Biroul era chiar in fata unei ferestre mari care avea o priveliste frumoasa. Aveam un dulap destul de mare, aveau sa-mi incapa hainele in el. Am observat ca era o usa care ducea spre o alta incapere. Mi-am lasat valiza sa-mi cada din mana si am fugit spre aceea poarta care avea sa ma duca altundeva. Am deschis-o si am avut surpriza sa vad ca era doar o baie. Macar nu aveau sa fie bai comune. Am oftat si m-am reintors in incaperea unde aveam sa dorm la noapte. Mi-am luat valiza de jos si am pus-o pe pat. Am deschis-o si am inceput sa-mi scot rochitele, pantofii si fundele pe care mi le-am pus cu mine, pentru aceasta prima zi. Mi-am reamintit vorbele directoarei ' O sa te prezint elevilor dupa ce te instalezi in camera ta ... '. Minunat ! O sa am niste pusti care se holba la mine ca la o prajitura cu mere de la un patiser francez. Mi-am luat rchia rosie, pe care o adoram, si o funda de aceeasi culoare si le-am asezat pe pat. Mi-am deschis fermoarul de la spate al rochiei pe care o purtam. Aceasta a curs lin pana cand a ajuns jos pe podea. Am luat haina si am pus-o langa cea rosie. Apoi am luat-o pe celalata si m-am imbracat cu ea. Mi-am desprins parul, funda punand-o langa rochia pe care mi-am dat-o jos. Mi-am luat peria si am mers in baie. Am inceput sa-mi piaptan parul saten si cret, ochii mei caprui studiind miscarea mainii. Dupa ce am fost gata m-am reintors in camera si mi-am luat funda. Mi-am trecut mainile prin partea din fata a parului si le-am adunat, formant o mini codita, pe care am prins-o cu funda rosiatica. Mi-am aranjat rochia si apoi am zambit multumita. Maine aveau sa-mi soseasca toate hainele si lucrurile mele asa ca trebuie sa fiu linistita, nu o sa duc nicio lipsa.
O ciocanitura la usa de lemn m-a facut sa-mi indrept atentia spre aceasta. Am spus un ' Intra ' , destul de tare incat persoana sa ma auda. A intrat in camera aceeasi femeie care m-a intampinat mai devreme. Am zambit sincer si ea mi-a raspuns cu acelasi zambet.

- Domnisoara sunteti asteptata de catre doamna directoare si cadrul didactic in sala de bal, acolo s-au adunat toti elevii pentru a va cunoaste pe dumneavoastra.

Am tras aer in piept pe care l-am dat afara imediat. Am pasit afara din camera si am urmat-o spre acel loc. Curand am ajuns in fata usii care ma despartea de acel 'public'. Am inspirat increzatoare, am azuit usile scartaind si apoi o lumina puternica mi-a luat vederea timp de cateva secunde. Am pasit curajoasa inauntru si m-am uitat fix inainte pentru a evita ceva ce putea duce s ama inrosesc mai rau decat un rac. In camera era un sentiment foarte apasator care ma facea sa vreau sa ma inghita pamantul. Am auzit mai multe soapte, sunete de uimire, dar nu mi-am abatut privirea nicio clipa spre locul de unde proveneau. Am urcat niste scari care m-au dus la acelasi nivel cu directoarea si cu ceilalti profesori. I-am salutat dand din cap iar ei mi-au raspuns la fel. Directoarea mi-a facut semn din cap ca sa ma intorc si sa ma prezint eu singura, stiam asta, asa m-a avertizat mama.
Am tras aer in piept iar apoi m-am intors spre multime. Si am spus pe un ton calm si hotarat :

- Ma numesc Lucy Hereward !

[Flash]

...de cartea pe care mama mea mi-a dat-o

sună mai bine aşa. Totuşi am sesizat că ai mai avut câteva greşeli pe acolo, dar se pot remedia. Mi-a plăcut ideea şi estetica ficului. Nu ai avut greşeli de tastare sau aşa ceva, la tehnoredactare ai stat foarte bine, oferi cititorilor plăcerea de a citi în continuare, pentru că nu ai greşeli de tastare.
Frumos, ficul este îngrijit şi aspectul lui e frumos, atrage. Când am văzut titlul nu ştiam ce e cu ficul, dar felicitările mele îmi place ideea ta, deşi momentan nu îmi pot da mai mult seama despre ce o să fie vorba în viitor şi ce o să se întâmple mai încolo. Ficul e bun, ai idei frumoase şi ficurile tale, Denny, mereu sunt îngrijite şi atrag cititorul
ai un stil aparte de a scrie, simplu şi foarte bun, o estetica frumoasă şi îngrijită. Ideea mi se pare interesantă cu vrăjitorii şi aştept să văd ce se va întâmpla în continuare. Gambatte cu nextul şi sper să aflu mai repede ce se va întâmpla în continuare. M-ai făcut curioasă.

[Neith]

Păi atrasă de titlul am descoperit şi eu fic-ul . Oricum am avut o mare pasiune pentru vrăji , vrăjitoare , dar de cine nu a avut .

Mi-a plăcut , chiar mi-a plăcut . Mă întreb ce se va întâmpla în continuare cu ea . Va fi interesant să aflu câte ceva despre lumea vrăjitorilor porţiuni , mai exact viziunea ta despre asta . Puterea apei , de abia aştept să văd ce abilătăţi are !
Aş avea o singură nedumerire , dacă o pot numi aşa . În ce perioadă se desfăşoare povestea ? Pentru că am citit că poartă rochie , pentru că în zilele noastre rareori mai întâlneşte asta .
Ca şi greşeli am remarcat puţine : ,,stian"- stiam
,, neincreztoare'' - neincrezatoare
,, aceea"- acea
,, azuit" -auzit

Aştept nerăbdătoare următorul capitol . Baftă la scris !

[Teh]

sia -- > ÅŸi-a
Ferestrele mari, era impodobite -- ' erau ' . aÅŸa se face acordul corect, e plural.
O sa am niste pusti care se holba la mine ca la o prajitura cu mere de la un patiser francez. --- > dezacord, greşeală de scriere - nu ştiu! dar clar nu e corect. ' O să am nişte puşti care se holbează / care se vor holba la mine ..... * restul propoziţiei * . Deşi atunci când citesc ' o să am nişte puşti ' nu prea mă face să mă gândesc la faptul că or să fie acolo nişte persoane care se vor holba la el, puţin mai forţat dar merge : p
rchia -- rochia

Am menţionat doar aşa câteva greşeli care mi+au sărit mai tare în ochi dar am mai văzut şi altele, am văzut că Neith a menţionat câte ceva : p pe ici colo nu te-ai exprimat foarte bine şi a fost puţin mai greu de priceput, exprimare forţată. Şi la acorduri ai avut nişte propoziţii forţate dar mi-e lene să le re-caut şi menţionez. Vroiam doar să menţionez faptul că : atunci când scrii ' aceea ' te referi la o ' ea ' , cineva sau ceva de genul feminin la care te referi strict, fără a o mai menţiona încă odată. Spre exemplu : Elena era acolo. Aceea urma să fie colega mea . Nu mai zici " Aceea Elena urma să fie colega mea" . Diferenţă face ' acea ' care este tot de genul feminin, se foloseşte pentru cineva sau ceva de acest gen, menţionând-o. Spre exemplu : " Pe acea Elena o cunoşteam cu toţii " / " acea carte este a mea " / " aceea este a mea" . În fine cred că ai înţeles tu ce am vrut eu să zic. Am văzut prin foarte multe locuri scris ' aceea ' în loc de ' acea' de aia am vrut să menţionez asta.
În rest, nu mă mai iau de greşeli.

Acţiunea a fost ok. Trebuie să recunosc că nu a fost atât de captivantă încât să nu îmi mai pot lua ochii de la scris. Mi s-a părut că ai detaliat totul prea mult, ca atunci când ai zis că a pus valiza pe pat şi a început să îşi scoată hainele . În fine... Mi s-a părut că biroul directoarei semăna cu cel de la Hogwarts al lui Dumbledore din H.P dar atât mi s-a părut asemănare între cele două. În rest.. mi se pare interesant cum mezinul era obligat să ia această funcţie, şi era fată. Nu era obligat băiatul care avea puteri. Iar ea, era lipsită de puteri ( spusele ei nu ale mele ) . Până acum povestea promite mult. Ceea ce mi-a plăcut a fost replica de la final atunci când s-a prezentat. Ai descris într-atât de bine încât am simţit acel calm.
Povestea este bună şi aştept să văd ce mai urmează şi cu ce vrei să ne surprinzi, şi în ce secol se întâmplă povestea ta? Am citit ceva de nişte funde pe acolo şi mă gândeam că în zilele noastre, cine mai poartă funde. Şi apoi , valiză? era mai la îndemână un rucsac. Clar, mă duce cu gândul la alt secol aşa că aştept să aflu.
Numele de Lucy nu mă atrage, dar Hereward mi se pare superb <3

baftă la scris şi aştept next :*

[Denny]

Multumesc foarte mult de commuri, sper sa va placa acest capitol si sa nu vi se para plictisitor.
Copii au varstele curpinse intre 16-18 ani.
16, au Lucy Hereward, Lucas Van Klampff, Belle MAriee Halden, Melodye Heaps [ o sa apara in cap viitor ], Emma Hewitt [ la fel si ea] si Antonio [ o sa apara mai incolo ].
18 ani au Paul Van Klampff [ o sa apara in cap viitor, deasemenea e fratele mai mare a lui Lucas, si el e la scoala vrajitorilor deoarece asa a decis tatal sau ], Christian Heaps [ cel mai bun prieten a lui Paul si fratele lui Melody ], Cherry Hewitt [ sora lui Emma, o sa apara in cap urmatoare ]
Cam atatea personaje momentan.

Enjoy !


Capitolul doi

- Ma numesc Lucry Hereword !

Vocea mea, numele meu, cuvintele mele au rasunat in toat incaperea facandu-i atenti pe toti. Ochii lor curiosi ma priveau, ma studiau ... ma devorau. Unele priviri erau prietenoase, altele urate, altele indiferente. M-am incruntat putin dar apoi mi-am afisat din nou fata senina de data aceasta o acompania un zambet delicat. M-am intors spre directoare care m-a poftit sa ocup un loc in primul rand, langa un baiat. Imi dadea impresia ca-l cunoasteam, nu stiam de ce, dar figura lui imi era cunoscuta. Nu am dat prea mare atentie acestui lucru deoarece trebuia sa am atentie cum pasesc, eram o impiedicata uneori, si in momentul de fata picioarele-mi tremurau. M-am asezat pe scaunul din stanga baiatului. Nu am indraznit sa il privesc direct, mi-am lasat pivirea atintita in podea.
Niste susoteli se auzeau in spatele meu, am auzit o fata spunand ceva de Lucas Van Klampff, am tresarit la auzul numelui. Era cel de care mi-a spus mama sa ma feresc, cel care avea sa imi fie dusman la aceasta scoala. Tatal lui a fost un rival al tatalui meu, si in lumea vrajitorilor rivalitatile se transmit din generatie in generatie, netinand cont de varsta sau sex. Am decis sa ma deconectez de la aceste ganduri care-mi faceau pielea de gaina. Mi-am aranjat rochia din instinct sau poate pentru a avea o activitate.
Directoarea a inceput sa tina un discurs plictisitor din care nu intelegeam nimic. Poate se datora faptului ca nu eram atenta. Am observat din cate m-am uitat cu coada ochiului ca in stanga mea statea o fata roscata cu parul buclat ca si al meu. Avea niste ochi verzi foarte frumosi, insa nu am apucat sa vad si altceva deoarece mi-am retras privirea. Nu vroiam sa dau impresia de obsedata, sau ceva in genul.
Dupa douazeci de minute ingrozitor de plictisitoare discursul s-a incheiat. Am scos un scancet de fericire. Cotoroanta ne-a spus sa mergem in sala festiva, avea sa se tina ceva cina de inceput de an. Lucas s-a ridicat de pe scaun si s-a oprit pentru o secunda pentru a ma privi. Exact cum mi-a spus mama ca se v-a intampla. Sentimentele trimise de el prin acea privire au fost de ura si superioritate.
Acum am avut ocazia sa-l studiez mai bine, inalt, bine facut, ochi negrii care parca te inghiteau intr-un abis iar parul negru putin dezordonat il faceau inrezistibil. Si totusi, eu trebuia sa fiu exceptia dintre fete, cea care nu are de ce sa se apropie de el, cea care avea sa-i fie rivala in toate. La randul meu i-am adresat o privire plina de infumurare. Nu aveam sa ma las mai prejos, poate era el un Klampff, dar eu eram o Hereward, clanul celor puternici, clanul care avea o legenda, o poveste veche care inca nu s-a implinit. Si sincera sa fiu nici nu o sa o faca, adica deja eram in 1930, ce s-ar fi putut intampla acum ?
As fi vrut sa stau pe scaunul acela si sa nu ma duc la cina, insa glasul unui profesor m-a trezit la realitate. Am oftat mai mult pentru mine si m-am ridicat de pe scaun, m-am indreptat cu pasi timizi spre locul unde mi l-a indicat. Am trecut prin toata sala aceea mare si am intrat in locul unde avea sa se tina aceasta 'receptie'. Acelasi profesor m-a condus pana la locul unde aveam sa stau. In stanga mea locurile erau ocupate de doi baieti, unul era Lucas, iar celalalt, nu mi-am putut da seama. Mi-am tras scaunul si m-am asezat avand grija la rochie. Mi-am pus servetelul in poala si apoi am asteptat sa vina cu mancarea, desi nu imi era pofta de nimic.

- Buna, Lucy !

Am auzit o voce de fata. M-am intors privirea in dreapta mea, langa mine statea aceeasi fata roscata care a stat si la ceremonie

- Buna !

Am raspuns timid.

- Eu sunt Belle Mariee Van Halden !

Familia detinatoare a vantului. Desigur, mama o cunostea pe mama ei.

- Incantata de cunostinta !

Am raspuns eu la randul meu. Nu a mai apucat sa spuna nimic deoarece a sosit mancarea. Dupa codul manierelor, o domnsioara nu avea voie sa vorbeasca in timpul mancarii. Din nou am simtit niste priviri intense, care nu ma scapau din vedere niciun minut. De aceea a trebuit sa ma fortez sa nu izbucnesc in plans. Nu stiu de ce dar eram nervoasa si aveam aceasta nevoie de a ma descarca, de a plange. Nu imi placea sa fiu privita insistent. Obrajii mi-au luat foc sunt sigura de asta.
Dupa vreo cinci minute, nemaiputand rezista m-am ridcat de la masa si am fugit de acolo. M-am pierdut prin holurile imense ale acestei cladiri. Intr-un sfarsit mintea mi s-a limpezit, cat de cat, mi-am adus aminte etajul unde stateam, ultimul, al cincelea etaj, am inceput sa urc scarile pe care le-am gasit intamplator si am ajuns in camera mea. Am inchis usa cu cheia si m-am trantit pe pat dandu-mi frau lacrimilor.

[center]***[/center]

Nu stiu daca am adormit sau daca am plans toata noaptea dar cert e ca timpul a trecut si s-a facut dimineata. M-am ridicat din pat cu greu, azi avea sa fie prima zi parcursa spre a deveni un vrajitor adevarat. Am intrat in cada si am pornit dusul, noul mecanism pentru a te spala, eu il adoram, da, e patetic sa adori asa ceva, insa eu sunt patetica sau nu ?
Dupa ce m-am spalat am iesit si mi-am infasurat trupul cu un prosop si m-am dus inapoi in camera si am cautat o rochie pentru a o imbraca. Mi-am luat una albastra, simpla, iar parul mi l-am lasat desfacut. Mi-am luat niste caiete si cateva creioane. Am sucit cheia in usa si am deschis-o. Inainte sa ies am observat ceva scris pe o hartie care era lipita pe usa. Am luat foaia si am inceput sa o citesc.

[center] Nu te vrem aici, pleaca pana mai poti ! [/center]

Am ridicat instinctiv o spranceana. Deja incepeau disperatii sa ma enerveze.

- Ce e asta ?

Am auzit o voce cristalina, de fata.

- Ah, Belle !

Am spus speriata, chiar m-a speriat, adica sta omul linistit citeste o scrisoare de amenintare si apare cineva si-l sperie, asa ceva nu se poate !

- O nu, au inceput iar ?

A intrebat aceasta.

- Cu ce sa inceapa ?
- Sunt niste copii care nu trebuie bagati in seama, hai la cursuri si da uitarii chestia aceea, nu-ti bate capul, doar ei sunt impotriva venirii tale aici, majoritatea sunt deacord, au facut si o sedinta cu liderii de familii puternice, nimeni nu s-a impotrivit inafara de Hewitt. Ei sunt cei cu nasul pe sus, chiar si Klampff a fost deacord, a spus ca trebuie sa-ti acorde o sansa sa vada daca chiar esti asa cum se spune.
- Si cum se zice ca sunt ?

Am intrebat curioasa. Ce se intampla aici ? Devin un inger peste noapte si nu stiu eu ?

- Legenda clanului tau, se spune ca tu esti cea aleasa de catre profetie.

Am inceput sa rad zgomotos.

- Te rog - am spus printre rasete - nu se poate asa ceva, eu nu am puteri, nu am cum sa fiu aleasa.
- Nu ai ?

A intrebat mirata.

- Nu. Hai la cursuri !

Am spus entuziasmata, desi eram falsa. Nu imi venea sa cred ce se spunea despre mine, de aceea a insistat mama sa vin, ea credea ca nu o sa aflu sau ce ? Ma intreb ce aberatii o sa mai se spuna. Lipseste sa iasa o barfa cm ca nu as fi din familia Hereward. Asta ar fi culmea !
Am coborat scarile pana la parter si am iesit din cladirea unde erau dormitaorele. Belle imi povestea despre scoala in timp ce traversam gradina, ma incanta mirosul imbatator al florilor. Belle era o fata simpatica, dar cam vorbareata, defapt asa erau toti din familia Halden, vorbareti si foarte de treaba. Ne-a trebuit vreo cinci minute ca sa ajungem la cladirea unde se invata. Am intrat in incinta ei si am reusit sa ma impiedic de cateva ori. Am aflat ca prima ora aveam logica. Materie interesanta sa spun asa, ne ajuta sa ne ridican in nivel si ne ajuta uneori in lupte pentru a descifra unele secrete ale inamicului. Doar niste cuvinte puteau ajuta atat de mult. Mama mereu mi-a explicat ca acest lucru, sa fiu foarte atenta la logica, ca si la toate materiile in general.
Am ajuns intr-un sfarsit in clasa, pe coridoare am auzit barfele despre ceea ce facusem aseara. Adica sa fug de la masa si sa palng. Eram cam barfitori imitatiile de vrajitori din aceasta scoala. Abia astept sa imi descopar puterile ca sa pot sa le demostrez cat valoreaza un Hereward. Vreau sa-i calc pe urme tatalui meu.
M-am asezat cu Belle in banca, ma bucuram ca aveam sa stau cu cineva cunoscut. Profesorul de logica a intrat in clasa, dintr-o data s-a lasat o liniste totala. Barbatul avea o statura medie si era cam gras ( poti sa-l asemeni cu un pinguin ca nu se face diferenta ) avea un par alb si niste ochelari mici care-i stateau pe nas. Si-a aruncat privirea prin clasa si apoi a vorbit.

- La ora mea se sta in banca baiat-fata.

A spus pe un ton calm si hotarat. Apoi a adaugat :

- Hereward si Klampff va vreau pe amandoi in prima banca.
- Dar ... .

L-am auzit spunand pe Lucas.

- Niciun 'dar', domnule Klampff. Domnsioara, nu am toata ziua la dispozitie !

A spus din nou profesorul. Am oftat si m-am ridicat de pe scaun. M-am indreptat cu pasi inceti spre prima banca. Minunat ! Aveam sa fiu supusa toturii supreme, sa stau langa el.

[center] Langa rivalul meu [/center]

[Neith]

Cu personajele menţionate la început nu m-am obişnuit încă , dar le voi cunoşte pe toate pe parcursul poveştii .

Well ... Lucy este cam timidă :-? , eh eu vorbesc . Nu mă aşteptam să fugă aşa , trebuie să înveţe să fie puternică pentru că îi va fi greu la această şcoală , cel puţin aşa presimt . Lucas , al căruit nume deja îl ador , pare un personaj interesant . Duşmănia dintre familii e chiar ciudată , cel puţin el nu se comportă aşa rău cu ea . Şi-a făcut o prietenă , asta e bine , având în vedere mesajul pe care deja l-a primit .
Legenda clanului ? Ei , asta chiar sună foarte interesant , m-ai făcut foarte curioasă să aflu dacă e adevărat . Oare ce puteri are ? Când o să şi le descopere ? Multe întrebări ...
Ca greşeli am observat câteva : ,, Lucry " -lucy
,, cuvitnele "- cuvintele
,, prviri" - priviri
,, tentie " cred ca ai vrut să spui atenţie
,, mien" -mine
,, se v-a intampla " - va ( fără cratimă )
Şi va sta cu Lucas, se poate să nu aştept următorul capitol .

[A'Svear]

HeLLo There =3
Let`s see...Fufu a gasit asta::-?

Imi dadea impresia ca-l cunoasteam, nu stiam de ce dar figura lui imi era cunoscuta

O repetitie sau ceva de genu...Chestia e ca nu suna prea bine...

Am observat din cate m-am uitat cu coada ochiului

Oky....faza asta sunat cam aiurea...Fiindca daca observa e clar ca s`a uitat inainte....Poate merge ceva de genul : " Din cate am vazut cu coada ochiului..." or something like this...I don`t know.
Asa...asta e tot ce am descoperit eu in legatura cu exprimarea...Am vazut si oarece greseli de tastare pe acolo, dar alea un mi le amintesc...
Ce m-a atras pe mine mult de tot a fost descrierea folosita... Ador descrierea cat mai bogata si tu o folosesti..Fiecare detaliu desrcis in amanunt :X
Si actiunea se desfasoara frumos...natural XD
Sooo abia astept nextul...spor la scris si multa multa imaginatie
Zbye =3

[BloodyInnocence]

m-a atras titlul pentru ca e prima data cand citesc ceva despre vrajitori... poate o sa spuna cineva despre harry potter, dar eu nu am citit harry potter, nu ma atras cartea;) asa ca citesc fic-ul tau denny:P
deci greseli nu am vazut, dar am fost mult prea atenta la continut asa ca nu m-am mai uitat la greseli. pentru un aceste prime capitole sunt interesante, cat despre tipa, lucy, nu prea imi place... nu stiu de ce, dar nu imi place de ea.:) astept next-ul asa ca hurry!

[Teh]

Bau :*

in timpul mancarii. -- în timpul mesei ( sună mai bine decât în timpu' mâncării : - ? sau poţi să zici ' în timpul cinei ' sau altceva de genu ~ parcă erau la cină ; aşa sună ceva mai bine : - ? )
cm -- cam
ridican -- ridicam
palng - - plang [ plâng ]
Eram cam barfitori --- Erau
Hmm, eu cam atât am văzut ( am vrut să nu mă repet, altceva a mai zis Neith )

Capitolul mi-a plăcut. A fost destul de interesant şi mă întreb ce fel de puteri are Lucy, presupunând că are. Adică, ea nu zicea că nu are? Dacă avea, cum de nu şi le-a descoperit până acum? Pun şi eu prea multe întrebări, ştiu. Dar sunt curioasă. Mi-a plăcut mai mult acest al doilea capitol decât primul :)) nu ştiu de ce, dar ai descris mai bine în acesta. Am simţit situaţiile prin care trecea domnişoara Lucy Hereward here de faţă ;; ) mi-a plăcut momentul în care era privită şi s-a ridicat de la masă : )) mi-a venit să râd, ce timidă e. Nu e puternică , sau cel puţin nu încă. Am văzut că vrea să pară aşa, dar de fapt nu poate. Nu şi-a dat încă drumul, este condusă de timiditate, ruşine.... de ... indecizie, poate. Şi totuşi am văzut că se înarmează cât poate de bine, şi pentru moment[ de subliniat , pt. moment ] e ok.
Ce mişto, deja nu o vrea cineva în acest insitut :]] mă întreb de ce. Le-o fi frică de ... Lucy a noastră puternică şi forţoasă care o să îi dea gata pe toţi ? = )) hai mă că exagerez, dar sunt şi eu curioasă.
Oricum per total capitolul a fost interesant. Mă enervează Belle şi îmi place Lucas. Momentan îmi place de el doar ca şi înfăţişare. Brunet, ochii negri etc : )) e genul de băiat atrăgător. Pardon , irezistibil. Şi e interesant şi faptul că cei doi sunt rivali, aştept să văd cum evoluează treaba asta şi dacă se va întâmpla sau nu şi altceva între ei. Vreau şi alte personaje băieţi, şi îi vreau acum!!! : )) I need bishies to survive.
A fost foarte tare faza aia cu suntem deja în 1930 ce se mai poate întâmpla ? = )) mi-a venit să râd când am citit-o, a fost bestială. Şi a avut un efect extraordinar ultima replică : Lângă rivalul meu. Foarte tare, ai pus-o foarte bine.
Oricum, aştept următorul capitol, baftă la scris >:d<

[Flash]

So, îmi place foarte mult ficul tău. Nu am trecut mai devreme pe aici aşa că trec acum, nu vreau mai târziu...tre să plec la liceu #____# don't ask. Revenind la fic, este o idee foarte tare, sincer. Acum referindu-mă stric la capitol, mi-a plăcut. Lucy e un personaj plin de surprize şi are un caracter plăcut şi l-ai descris chiar foarte bine. În acest capitol i-ai pus mai mult trăsăturile morale în evidenţă. Faptul că a spus că nu are puteri m-a făcut să mă întreb dacă ea se simte oarecum forţată că a venit la academie, dar cum am zis are un caracter plăcut şi ştie să se facă plăcută de ceilalţi...celelalte personaje. Faptul că profesorul a mutat-o cu Lucas m-a făcut să mă întreb dacă între ei doi se v-a întâmpla ceva, sau v-a fi un fel de relaţie, nu neapărat de iubire, nu -am gândit la asta, ci la o relaţie oricare relaţie care se poate avea între două persoane.
Ca de obicei, tehnoredactarea a fost bună, sincer nu m-am uitat după greşeli de tastare, dar capitolul în mare mi-a plăcut.
Am văzut la plang că ai greşit dar în rest nu m-am uitat.

ja ne