Răspunsuri: 1.167
Subiecte: 50
Data înregistrării: Jul 2010
Reputație:
334
Zupi: 4.502 z
Cine ar fi crezut, dar vad ca totul este posibil si sunt sincera mi-a aparut zambetul pe buze. Comportamentul lui Ken m-a atins la suflet si ma jur eu ca mi-au lacrimat ochii, poate si din cauza ca am stat putin departe de monitor, dar sunt sigura si de faptul ca - o schimbare neasteptata, o declaratie de iubire - atat de frumos. (ce 'frumos' m-am exprimat, pe naiba...)
Nu am cuvinte si totusi i-as aderesa cateva lui Isamu, dar stiu ca este baiat bun si nu cred eu ca se opreste totul aici, cateva lucruri bune sau rele tot au sa apara de la colt, de asta sa fim siguri.
Oricum... La naiba ca tot ce pot spune este ca imi place. Nu imi mai pasa acum de greseli, imi place si cu asta basta.
The end, i can't wait to see the next chapter.
Răspunsuri: 72
Subiecte: 11
Data înregistrării: Mar 2012
Reputație:
13
Zupi: 879 z
Grrrr... stiam eu ca e ceva in neregula cu Isa asta de prima data cand am dat de el. Adica, mult prea „indragostit” insa tuuu esti de vina ca l-ai facut asa furmos si a inceput sa-mi placa de el. Pe bitch aia blonda si la propriu si figurat nu o suport, de Ken m-am indragostit din prima chiar daca a fost asa violent si rau . Cand am citit scena aia de la spital credeam ca iau tastatura si-i dau in cap lui roscovanu ala. CUM INDRAZNESTI ??? - asa eram.
Ba da bum tssss- acum vine partea in care incpe sa ma miorlai sa se puna urmatorul capitol cat mai repede :o3 . Me likeyyyy......
I keep falling in love, falling in love
When I see you, my heart oh oh oh oh
Falling in love falling in love
I just want you, what should I do boy
Răspunsuri: 820
Subiecte: 10
Data înregistrării: Apr 2011
Reputație:
287
Zupi: 47.040 z
Multumesc foarte mult pentru comentarii, uite ca am adus next-ul. So, enjoy!
Capitolul 16
Sunetul unui telefon m-a facut sa-mi deschid lenes ochii. Pentru cateva nanosecunde nu realizam unde ma aflu, dar apoi mi-am dat seama ca eram la Ken acasa, astfel amintindu-mi cele petrecute. Mi-am intins mana dupa telefon sa vad de ce sunase. Primisem un mesaj de la Isamu. Am simtit cum inima mi s-a strans, ce dorea sa-mi spuna? De ce imi trimisese doar un mesaj si nu apelase? Am deschis mesajul, iar mana mea s-a blocat pe telefon, ochii mei citind si recitind mesajul:
Akira, imi schimb numarul de telefon si te anunt ca am plecat din tara. Cam atat doream sa-ti spun, la revedere.
Nu puteam sa-mi cred ochilor. Am auzit usa de la camera, iar pe aceasta a intrat Ken care m-a privit ingrijorat. Probabil ca ochii mei doreau sa verse lacrimi din nou. S-a asezat pe pat si a cuprins mana cu mana lui palma in care tineam telefonul, astfel cerand permisiunea sa vada ce si cum. Nu stiu de ce dar am intors ecranul micutului aparat inspre el, lasandu-l sa vada ce si cum. Mi-a luat din mana celularul si l-a asezat pe noptiera, apoi m-a cuprins in brate vorbindu-mi:
-Nu iti face rau gandindu-te la el. Nu merita sa versi lacrimi pentru acel om.
Tonul sau era calm, dar profund cuvintele sale ajungandu-mi in suflet. Nu-mi venea sa cred ca imi este alaturi, dar imi placea si nu doream sa raman singur. Fara sa vreau lacrimile au inceput sa-mi curga pe obraji, iar Ken le-a sters cu mana sa, sarutandu-ma protectiv pe frunte. Am incercat sa-mi iau gandul de la roscat, poate asa o sa imi revin. Am auzit soneria, asa ca m-am uitat intrebator catre saten. Acesta mi-a zambit si m-a sarutat inca o data pe frunte, apoi s-a ridicat de langa mine.
-Vad cine este. Ciudat, nu asteptam musafiri.
Mi-a vorbit amuzat folosind tonul acela vesel pe care il avea si la orfelinat. M-am intins pe spate privind tavanul care devenise foarte interesant din nu stiu care motiv. Poate ca acea culoare alba exprima puritate si sinceritate...Alb, exact asa ma numise Isamu, imi spusese Shiro. Usa camerei s-a trantit la perete, iar eu am sarit ca ars din cauza sperieturii. In pragul intrarii statea Hitomi. Aceasta purta colanti roz, o fusta mini roz cu portocaliu si un top fara bretele avand aceleasi culori, iar ca accesoriu avea o geanta alba "asortata" oarecum cu pantofii cu toc. Fata ma privi strengareste, apoi a inceput sa vorbeasca pe o voce pitigaiata, intrand in camera si plimbandu-se de colo-colo.
-Ken, nu stiam ca ti l-ai luat ca accesoriu de pat pe Akira. Totusi cred ar fi cazul sa scapi de el din moment ce l-ai avut o data, de ce ti-ar mai trebui?
Ken a aparut imediat in camera extrem de furios, infigandu-si mana in parul ei blond ce acum arata asemeni unei capite de fan. Hitomi a inceput sa tipe, iar asta m-a facut sa-mi acopar urechile, dar Ken a gasit o solutie mult mai buna sa o faca sa taca: i-a dat un dos de palma, astfel fata cazand pe jos. Am ramas socat la cat de violent putea sa fie cu ea.
-Unu: Akira nu e o papusa sau un obiect cum desigur esti tu, doi: ti-am specificat clar ca nu ai ce cauta in camera asta si trei: te intorci la sediul meu in Germania, momentan nu mai am nevoie de tine aici asa ca iti poti face treaba acolo. Ti-e clar?
Hitomi s-a ridicat cu chiu, cu vai de jos, acoperindu-si vanataia de pe obraz si a dat afirmativ din cap, apoi a zbughit-o spre iesire. Fata recce si distanta a lui Ken a devenit zambitoare si calma atunci cand s-a uitat inspre mine:
-Scuze de deranj, unele sunt chiar idioate cu diploma.
Am chicotit usor la remarca facuta de el, apoi am coborat din pat, luandu-mi telefonul de pe noptiera.
-Multumesc ca m-ai lasat sa-mi revin. Cred... Ca voi fi bine.
Satenul s-a apropiat de mine, iar eu nu stiu de ce rosisem usor, dar mi-am intors chipul in alta parte. Mi-a ciufulit usor parul, iar eu am simtit cum obrajii mei luau foc mai tare, probabil din cauza ca gestul ala imi amintea de altcineva, dar... De cine? Aiurea, gandul tot la Ken imi era, el a fost singurul care obisnuieste si obisnuia sa-mi ciufuleasca parul.
-Cred... Ca ar trebui sa plec...
-Ce zici daca te duc eu acasa?
-Bine, nu vad o problema in asta.
I-am raspuns vesel apoi m-am indreptat catre iesire, incaltandu-ma. Ken a aparut si el in cateva secunde si am iesit din casa alaturi de el. Am admirat inca o data gradina lui, care imi inspira calm, liniste si oarecum regasire de sine.
-Iti place cum e aranjata gradina din cate vad...
-Cam asa ceva. E frumoasa, desi nu prea acord importanta florilor in principal
Ken imi zambi apoi mi-a facut semn sa mergem. L-am urmat fiind atent la oamenii din jur, la felul lor rapid de a se misca asemenea unuor furnici, iar apoi fara sa vrei esti prins in furnicar obligat fiind sa mergi la fel de repede. Ne-am oprit in fata casei mele, iar eu l-am poftit inauntru. Mama mea vitrega a aparut in hol, fiind mai mult decat incantata sa-l vada pe saten.
-Ken, ma bucur sa te revad!
-Si eu de asemenea, doamna Chiyo. Daca ne scuzati vom merge in camera lui Akira.
-Desigur, desigur, o sa va aduc sa serviti ceva.
Ken i-a zambit politicos apoi mi-a facut semn sa mergem in camera. M-am descaltat si am urcat la etaj, cu el pe urmele mele. A inchis usa in urma sa si s-a apropiat de mine. Fara sa-mi ofere dreptul la replica m-a lipit de zid si si-a lipit buzele de ale mele. Limba sa s-a strecurat in lacasul meu umed, provocandu-ma sa raspund la sarut. Nu stiu de ce, dar am facut-o. Probabil ca era un soc si pentru Ken, limbile noastre dansau acum impreuna intr-un joc ce devenise pervers. Am simtit cum obrajii imi iau foc, iar mie imi vine sa ma scurg pe perete in timp ce inima mea o luase la goana. Cand si-a desprins buzele de ale mele m-a privit in ochi si mi-a vorbit calm si bland:
-Akira, se vede clar ce sentimente ai, asta din comportament, dar te rog sa iti pui in ordine gandurile, nu vreau sa te ranesc.
M-a sarutat protectiv pe frunte, apoi a iesit din camera, lasandu-ma sa cad pur si simplu pe jos. Interesant, podeaua parea foarte confortabila. Sa-mi pun in ordine gandurile... Zice el. Asta asa este. Trebuia sa decid ce voi face, iar o mica pauza nu mi-ar strica.
Răspunsuri: 72
Subiecte: 11
Data înregistrării: Mar 2012
Reputație:
13
Zupi: 879 z
*tssss* Deci inca nu am trecut peste comportamentul lu roscatu ala insa Ken ma face sa zambesc si oficial a devenit personajul meu preferat ( mai ales ca se comporta asa cu vaca aia care o urasc -si sunt curioasa de ce ii pupa picioarele lu Kei , sau ai zis si nu am fost eu atenta ? la cum devorez ficurile... )Oricum , mi-a placu si capitolul asta, in trei minute l-am terminat sistii ca eu de greseli ( de toate felurile ) nu ma iau pentru ca ..nu are rost atata timp cat ador scrierile tale si a altora ;;)
I keep falling in love, falling in love
When I see you, my heart oh oh oh oh
Falling in love falling in love
I just want you, what should I do boy
Răspunsuri: 1.167
Subiecte: 50
Data înregistrării: Jul 2010
Reputație:
334
Zupi: 4.502 z
Mie greu sa las com, nu ma simt bine, dar am citit si mi-a placut.
Ken a devenit foarte bland, tandru si grijuliu cu Akira, ma intreb ce are sa se intample cu Isamu. Pleaca asa, pur si simplu din orasul acela, din viata lui Akira.... Imi e greu sa cred una ca asta si totusi am un presentiment interesant, nu stiu cum sau ce se va petrece in continuare, dar sunt cu inima intre dinti si sper ca totul are sa iasa la iveala cat mai curad posibil.
Ken, Ken, Ken, numele sau imi aduce aminte de prietenul lui Barbie, oricum nu are nici o legatura si ca tot am tot adus vorba de el, deja incepe sa-mi fie drag de el. Doamne, ce schimbare brusc si ma bucur ca simte altceva acum pentru Akira, nu il mai vrea ca jucarie, ci ca un iubit - ceva de genul. Comportamentul sau e foarte bun acum, credeam ca rolul lui este a unui tip rau, dar acum felul in care s-au intors toate, nu mai e asa cum am crezut la inceput. E altfel, s-a schimbat.
Sarutul, uuuu~ a fost destul delung si emotionatn, sa spune, m-a pus pe ganduri.
Astept nextul, succes. *hug*
Răspunsuri: 148
Subiecte: 1
Data înregistrării: Feb 2011
Reputație:
19
Zupi: 819 z
Hey, mersi ca m-ai anuntat de next, nu mai stiu daca am lasat comentariu la capitolul anterior dar las la acesta. Mi-a placut acest capitol si adevarul este ca l-am asteptat cu sufletul la gura. Nu ma asteptam la o astfel de schimbare sin partea lui Ken deci am ramas practi masca la propriu. Mi s-a parut sec din partea lui Isamu sa ii trimita un sms prin care sa ii spuna capleaca dupa ce i-a trantit in fata ca s-a terminat si ca a fost doar un fel de papusa de care te plictisesti repede, dar mi-a placut ce a facut Ken, adica ca l-a luat in brate si l-a linistit. Pai cam atatm, mi-a placut acest capitol si il astept pe urmatorul. Spor la scris bye bye :) >:D<
Răspunsuri: 292
Subiecte: 9
Data înregistrării: Aug 2011
Reputație:
314
Zupi: 3.911 z
Oh, Doamne! A fost.. n-am cuvinte, nu-mi vine sa cred ca, Ken l-a sarutat, ce dragut! Mi s-a parut c-a fost foarte ciudat cat de repede isi schimba starile, de la nervos cu Hitomi, la bland Akira, si tot asa. Sper doar ca nu se preface in fata lui Akira si sa-l faca sa sufere mai tarziu dupa ce va ajunge sa aibe incredere completa in el.. Ce a lipsit in acest capitol, hmm, cred ca au fost doar greselile, n-am observat nici macar una, de nici un fel, sau poate am fost eu neatenta.. In orice caz, felicitari, mi-a placut mult acest capitol si astept yaoiul! Tine-o tot asa si nu uita sa ma anunti cand postezi nextul. Spor la scris!
Răspunsuri: 820
Subiecte: 10
Data înregistrării: Apr 2011
Reputație:
287
Zupi: 47.040 z
Multumesc enorm pentru comentarii. So, uite ca am venit cu next-ul.
Capitolul 17
Cateva saptamani... Doar de atat am avut nevoie sa-mi pun in ordine gandurile si totusi inca unele lucruri imi erau neclare, insa un lucru imi este cert- pentru mine Isamu e ca si mort.
Nici nu am apucat sa intru bine in casa caci soneria se auzise facandu-ma sa vreau sa il injur pe cel sau cea ce ma ridica de la masa. Cuvintele de ocara s-au oprit in gat cand am realizat ca dincolo de usa statea Ken. Fara sa mai am nevoie de vreun impuls trimis de creier mana mea a actionat inaintea oricarei ratiuni si a apasat clanta, permitandu-i satenului sa intre in casa.
- Hei salut! Greu mai da omul de tine prin scoala, se pare ca te gasesc acasa.
A inceput sa rada dupa propozitita rosita, apoi imi ciufuli parul si continua sa vorbeasca:
- Ce faci? Sa nu-mi spui ca te-ai si apucat de teme!
Nu stiam de ce, dar urechile mele percepeau doar cuvinte anapoda, creierul abia facand legatura intre ceea ce spune. Ochii mei nu doreau sa-l scape din priviri si imi fixasem fara sa vreau atentia asupra buzelor ce inca se miscau, insa refuzasem sa mai auda vreo silaba. Inima isi accentuase bataile, pompandu-mi sangele intr-un mod fulgerator, de parca toate celulele propriului meu trup au ramas fara oxigen, fara viata, dorind disperate cantitatea de sange.
- Ma asculti?
Intreba satenul chicotind cand a observat ca atentia mea este dusa de mult in alta parte. Mi-am scuturat usor capul si am spus:
- Da, scuze, ce spuneai?
- E clar ca visai cu ochii deschisi. Te intrebam daca ai vrea ca profesoara ta sa ma treaca pe mine ca elevul tau meditat in locul lui Isamu.
- Da, pe mine unul nu ma deranjeaza. Cum de m-ai intrebat?
- Nu cred ca-ti placeau surprizele neplacute... Si cred ca ar fi fost una sa te trezesti cu mine acolo in sala de meditatii.
- Nu ar fi fost neplacuta...
Am spus fara sa gandesc, lasand primul gand ce-mi trecea prin cap sa imi scape printre buzele ce nu mai puteau sa retraga ceea ce au spus in acest moment. Priveam dezorientat prin camera incerand disperat sa gasesc un punct fix pe care sa-l privesc si poate sa ma scape de aceasta situatie.
- Sa inteleg ca ti-ar fi facut ziua mai buna acea surpriza.
Ken se apropiase de mine si m-a cuprins in brate moment in care obrajii mei capatasera o altfel de culoare ce ma facea sa simt ca mi-am pus apa fiarta pe fata de la caldura. Nu intelegeam ce e cu mine, parca asta asteptasem, insa nu era totul bine. Simteam un fel de gol in inima, iar asta era de neconceput.
- Te-ai mai gandit la ceea ce ti-am zis acum cateva saptamani?
- La ce anume? Am intrebat derutat. Nu intelegeam la ce anume dorea sa ma fi gandit sau poate ca nu doream sa deschid acel subiect.
- La ce simti pentru mine.
Mi-a prins chipul, departandu-se de mine si ridicandu-mi privirea ca ochii lui sa se oglindeasca in ai mei parca cititnd dincolo de ei fiece coltisor al mintii mele inca nedeslusita de propria-mi persoana.
- Nu... Nu am gandit, nu stiu...
- Ma omori. Imi spuse scurt, iar capul sau se rezema pe umarul meu.
- Nici cand corpul iti ofera un raspuns nu esti capabil sa-l citesti? Asa o sa ajung la trei sute de ani cu tine. Stai putin si gandeste ce reactii ai cand sunt langa tine. De fapt, zi-le cu voce tare.
- Paaaaa...Pai... Incepusem ezitant, dar apoi am vorbit fulgerator:
- Imi bate inima aiurea, fixez chipul tau fara intentie si nu aud prea bine ce spui deoarece ochii mei iti fixeaza chipul tot timpul.
Cand am terminat am luat o gura mare de aer, deoarece ramasesem fara cand am vorbit, apoi mi-am intors chipul ca el sa nu vada cat de rac devenisem. Si-a ridicat capul de pe umarul meu si cu mana dreapta mi-a intors iar privirea spre el. Isi apropiase chipul de al meu, buzele noastre fiind la cativa milimetri distanta, inima mea simtind ca explodeaza.
-Si ce iti spun aceste lucruri?
Ochii sai aurii erau fix in ai mei, nasul sau presat de al meu, iar fruntile noastr lipite. Simteam ca nu mai am glas. Cu o ultima parte de putere am spus:
- Ca... Te plac...
Nu ma lasase sa mai respir nici o secunda in plus. Isi lipise buzele intr-un fel oarecum brutal de ale mele, cuprinzandu-ma in brate. Imi trecu peste buze cu limba sa cerand astfel permisiunea de a-l lasa sa puna stapanire asupra gurii mele. Mi-am intredeschis buzele, iar el nu asteptase o secunda in plus. Isi strecurase limba asemeni unui sarpe in gura mea, parca dorind sa ma lase fara aer. Acum amandoi participam la acest vals ce mie unul mi se parea prea pervers, era ceva total schimbat parca in actiunile lui si in felul in care ma atingea. Nu m-a lasat sa rup sarutul pentru a lua o gura de oxigen, ci imi acorda momente de respiro cand isi intorcea usor capul. Ma lipise de perete, piciorul sau strecurandu-se intre ale mele, fara ca sa rupa vreun moment sarutul. Mi-a prins cu mana sa dreapta stanga mea intretaindu-si degetele cu ale mele si strangandu-mi usor palma, iar cealalta mana a sa ma cuprinse in brate, lipindu-mi corpul de al sau. Mi-am pus mana libera in jurul gatului lui semanand cu o pisica ce sta agatata de stapanul ei, era ciudat din punctul meu de vedere si felul in care facusem comparatia. Isi desprinse buzele de ale mele intr-un final. Crezusem ca o sa le am vinete de la felul sau posesiv de a ma saruta, parca fiind dependent pana si de simpla atingere a buzelor noastre. Respiram inca sacadat plamanii mei dorind sa-si recapete aerul pierdut. Se indepartase incet de mine, parca miscandu-se in reluare, apoi imi prinse mana luandu-ma dupa el si m-a tras in camera mea, cuprinzandu-ma iar in brate.
- Nici nu stii de cand astept sa te aud spunand cuvintele alea. Cat de greu imi era sa nu te strang in brate imediat cum te vad si cu ce chin imi pastram calmul cand veneam pe un altul sau o alta atat de aproape de tine.
- Conteaza atat de tare fiece lucru facut sau spus de mine?
- Contezi tu, persoana ta si tot ce e legat de tine.
Isi lipi din nou buzele de ale mele, de data asta insa am simtit ca sunt ghidat spre pat. M-am intins pe suprafata alba si moale fara sa rupa sarutul, insa am facut-o eu schimbandu-mi rapid pozitia capului cand mana lui se strecurase pe sub tricoul ce-l purtam.
- Stai!
Am spus scurt si privindu-l oarecum speriat. nu sunt o marioneta, iar daca el crede asta se inseala amar...
Răspunsuri: 1.167
Subiecte: 50
Data înregistrării: Jul 2010
Reputație:
334
Zupi: 4.502 z
Nextul! De cand asteptam, cu intarziere, dar merge, ma pot delecta in aceasta seara cu ceva chiar picant. Ca tot veni vorba de condimente, ai facut o treaba buna, un lucru este deranjant.
Ai incercat sa dezvolti propozitiile, ceea ce este foarte bine, dar ai cam exagerat in unele parti si anumite cuvinte erau in plus. Nu trebuie sa duci la extrem cu explicatiile, se intelege, chiar si propozitiile scurte au rolul lor. Si de multe ori, daca stii cand sa faci, fraze mai scurte, dar cu amanunte picante, poti aduce suspansul usor.
Hmmm... finalul ma lasa ingandurata, Ken la inceput a parut asa de dulce si acum pare, faza cu Isamu ma cam doare. A disparut din peisaj asa, deodata, deja stiu ce va urma, presimt. Sper totusi ca aceasta zi/seara in doi pe care Ken si cu Akira au sa o petreaca sa fie reusita, sper sa nu se ajunga la ceva rau... simturile mele indica prea multe. Raman sceptica.
Succes in continuare, astept nextul. <3
Răspunsuri: 292
Subiecte: 9
Data înregistrării: Aug 2011
Reputație:
314
Zupi: 3.911 z
Multumesc mult ca m-ai anuntat si scuze de intarziere. Capitolul a fost... surprinzator.
Desi vreau actiune cat mai repede, sunt de parere ca, Ken, al nostru, se cam grabeste, il ia cam tare pe micutul Akira, chiar daca asteapta asta de mult timp. Totusi, el a incercat de doua, trei (nu mai stiu sigur..) ori sa-l violeze.. lucru peste care eu n-as trece asa usor si cred, defapt sunt sigura, ca nici Akira n-o va face. Ne-a cam demonstrat asta si la finalul capitolului, cand il opreste pe Ken, pentru a nu ajunge prea departe..
Cat despre Isamu, mi-e dor de el, vreau sa aflu ce mai face, sunt prea curioasa. Poate vei scrie si un capitol din perspectiva lui, ce zici? Sunt sigura, pot jura, ca el se va intoarce la Akira, dar, probabil va fi cam tarziu.
Multa bafta in continuare si nu uita, te rog, sa ma anunti cand postezi urmatorul capitol!
|