07-01-2010, 12:08 PM
Trandafirul de casmir
Disclaimer: Nu detin niciun personaj din animeul Naruto (doar cele creata de mine) toate apartinand lui Masashi Kishimoto si nu fac profit de pe urma lor.
So... al doilea fic... unul cu naruto... nuj daca e bun... dar voi decideti :*
Capitolul 1
Sakura: Privesc melancolica fereastra. Ninge....Fulgi albi se dueleaza usor, ca intr-un dans.Roiul de fluturi si fluturasi de gheata se danseaza gingas in intrecerea eterna a iernii, pana cand primesc sarutul mortal al pamantului. Intunericul viclean al noptii izvoraste de nicaieri punand stapanire pe cerul plumburiu. Contiunui sa ma uit hipnotizata prin patratele aburite ale ferestrei fredonand un cantec:
" Calc pe lacrimi si zambete putrezite Pe aleea uitarii si a regretului
Uitand te timp sau timpul uitand de mine Cu privirea atarnata de nedefinit,
Si plamanii plictisiti de oxigenul prezentului
Strang in palme urma pasilor tai Si parfumul lasat din intamplare in urma ta
Nimeni nu ma mai cunoste, Nu mai gasesc verbul la prezent in locurile amintirilor mele.
Si o caldura necunoscuta Imi sufoca fiinta nedandu-mi sansa
Sa citesc pentru ultima oara Versul imbratisarii tarzii.
Si pamantul parca ma inghite, Imi intuneca culoarea sperantei ca vei reveni."
Dansul lin al fulgilor se diminuiaza odata cu venirea noptii.Oftez usor si merg sa mai pun un lemn in semineul aproape adormit. Acum cateva zile eram o fata obisnuita... o fata care statea in umbra echipei aiurita care credea intr-o iubire adevarata , o fetita neputincioasa, buna la nimic... dar debea acum realizez ce inseamna o pierdere adevarata.... acum trei zile a murit mama... singurul
meu sprijin... viinta care era pentru mine cel mai pretios lucru pe lume....Si eu ce-am facut pentru ea? Nimec!Absolut nimic! Tot o fraiera indragostita, naiva, neputincioasa si fara aparare am ramas.... Cum as putea shimba asta? Urc scarile de lemn a casutei, acum pustie si sihastra, exact ca sufletul meu si intru in camera.
Ma afund in perna moale si pirmitoare a micutului meu pat .Genele-mi negre fac contac cu pupilele obosite si adorm, un somn lung si greu....
<<Rosu... singura culoare existenta in aceasta incapere sumbra.... peretii dreptii sunt nuantati de aceasta culoare odioasa care ma face sa inebunesc.... O lacrima... si inca una... pana cand incep
zeci de siroaie sa-mi cada din ochii impaienjeniti... De ce plang? De ce ma simt ca o intrusa?De ce-mi simt sufletul pustiu si inima goala? De ce ma doare atat de tare corpul, chiar daca
nu sunt lovita? Simt cum o raceala imi cuprinde intre corpul. Tremur.... simt cum mainile imi amortesc... cum sufletul mi se impietreste.... raman fara vlaga... respiratia mi se opreste...
Ce se intampla? Oare ma sting...... Simt cum o lumina alba puternica imi razbate prin gene, iar intreaga mea fiinta e contopita de o caldura ciudata.... Deschid ochii.... ma uit in
jur.... singurul lucru pe care il vad e o silueta inalda si divina.... Se apropie de mine, usor si lin...Ii vad chipul angelic:Parul lung si alb ca neaua sii ajunge pana la genunchi, iar ochii mari si versi
ma privesc zambind... imi intinde mana-ai catifelata iar eu o apuc tematoare. Se apropie tot mai mult de mine si imi taie usor din par cu un kunai. Mi-l aranjeaza, usor si-mi sopteste usor la
ureche: " Tot pentru ce traiesti. Tot pentru ce mori. Tot ce nu poti ignora singura noaptea .Tot cea vrei.. Cu toate ca vrei mai mult... Incuie ultima usa deschisa si Fantomele se vor apropia de tine." Imi pune o esarfa rosie in parul acum pana mai jos de umeri iar buzele ei rosii fac contact cu obrazul meu rece. Imi da un sarut pe obraz si dispare intr-o lumina alba ,puternica, ca o naluca.
Mana mea rece se strange intr-un pumn si imi aplec capul in jos.... De ce? De ce eu mama? DE ce m-ai lasat singura mama? De ce te arati acum? urlu eu cat ma tin plamanii cu siruri de margaritare in ochi... Toata furia din suflet se imprima pe pereti care iau o culoare neagra, obscura, ca sufletul meu.Aud mii de voci cerand disperate ajutor, iar ochii mei verzui sunt asaltati de seci de imagini cutrmuratoare... imagini ale mortii.... si focile mortilor cerandu-mi ajutor ma inebunesc, facandu-ma sa-mi pierd mintile....>>
-Aaaaaa... doar un vis.... spun eu trezita la realitate, din cosmarul odioas pe care l-am avut...ma ridic lenes din pat si merg la baie sa ma schimb, fiindca agitatia din somn ma facut sa transpir mai rau decat intr-o zi de vara.... Ma uit in oglina si-mi vad chipul palid si nedormit. Iau periasa ma pieptan... dar ceva e schimbat... ma muit mai bine in oglinda... si.. "O Domane! Ce s-a intamplat cu parul meu?" imi spun alrmata uitandu-ma in oglinda.... parul meu de culoarea capsunilor crude era acum pana la zona umerilor, iar doua suvita mai lungi mi se prelingeau pe chip. Imi amintesc visul pe care la-m avut... si imi amintesc... ea.... ea mi-a facut asta... femeia din vis... M a indrept cu pasi repezi spre pat si vad pe perna un kunai frumos, cu modele rosii
iar langa el o bucata de hartie... o deschid ci citesc randurile care ma fac sa tremur din cap pana in picioare
"Crezi ca visele sunt sfinte. Iti iei temerile intunecate si le canti . Ca pe un cantec de leagan. Ca pe un raspuns .Ca pe un cantec al obsesiilor tale Facandu-te sa intelegi lectia... Deci m-ai gasit .Dar nu vrei sa stii mai multe despre trecutul tau... Crezi ca trebuie sa schimbi lumea. Ca sa te fac sa ma vez.i Ca sa fiu sigura ca putem alerga pentru totdeauna! In inima ta dulcea razbunare va inflori ca o floare. Un trandafir dulce, dar cu tepi de ura se va naste-n tine si vei revenii pe tronul maretei tale puteri "
Cam ata... jtiu ca e scurt... dar nextul va fi mai lung :X As vrea sa stiu parerea voastra... deci spor la citit si comentat:*
:
Sakura:
Disclaimer: Nu detin niciun personaj din animeul Naruto (doar cele creata de mine) toate apartinand lui Masashi Kishimoto si nu fac profit de pe urma lor.
So... al doilea fic... unul cu naruto... nuj daca e bun... dar voi decideti :*
Capitolul 1
Sakura: Privesc melancolica fereastra. Ninge....Fulgi albi se dueleaza usor, ca intr-un dans.Roiul de fluturi si fluturasi de gheata se danseaza gingas in intrecerea eterna a iernii, pana cand primesc sarutul mortal al pamantului. Intunericul viclean al noptii izvoraste de nicaieri punand stapanire pe cerul plumburiu. Contiunui sa ma uit hipnotizata prin patratele aburite ale ferestrei fredonand un cantec:
" Calc pe lacrimi si zambete putrezite Pe aleea uitarii si a regretului
Uitand te timp sau timpul uitand de mine Cu privirea atarnata de nedefinit,
Si plamanii plictisiti de oxigenul prezentului
Strang in palme urma pasilor tai Si parfumul lasat din intamplare in urma ta
Nimeni nu ma mai cunoste, Nu mai gasesc verbul la prezent in locurile amintirilor mele.
Si o caldura necunoscuta Imi sufoca fiinta nedandu-mi sansa
Sa citesc pentru ultima oara Versul imbratisarii tarzii.
Si pamantul parca ma inghite, Imi intuneca culoarea sperantei ca vei reveni."
Dansul lin al fulgilor se diminuiaza odata cu venirea noptii.Oftez usor si merg sa mai pun un lemn in semineul aproape adormit. Acum cateva zile eram o fata obisnuita... o fata care statea in umbra echipei aiurita care credea intr-o iubire adevarata , o fetita neputincioasa, buna la nimic... dar debea acum realizez ce inseamna o pierdere adevarata.... acum trei zile a murit mama... singurul
meu sprijin... viinta care era pentru mine cel mai pretios lucru pe lume....Si eu ce-am facut pentru ea? Nimec!Absolut nimic! Tot o fraiera indragostita, naiva, neputincioasa si fara aparare am ramas.... Cum as putea shimba asta? Urc scarile de lemn a casutei, acum pustie si sihastra, exact ca sufletul meu si intru in camera.
Ma afund in perna moale si pirmitoare a micutului meu pat .Genele-mi negre fac contac cu pupilele obosite si adorm, un somn lung si greu....
<<Rosu... singura culoare existenta in aceasta incapere sumbra.... peretii dreptii sunt nuantati de aceasta culoare odioasa care ma face sa inebunesc.... O lacrima... si inca una... pana cand incep
zeci de siroaie sa-mi cada din ochii impaienjeniti... De ce plang? De ce ma simt ca o intrusa?De ce-mi simt sufletul pustiu si inima goala? De ce ma doare atat de tare corpul, chiar daca
nu sunt lovita? Simt cum o raceala imi cuprinde intre corpul. Tremur.... simt cum mainile imi amortesc... cum sufletul mi se impietreste.... raman fara vlaga... respiratia mi se opreste...
Ce se intampla? Oare ma sting...... Simt cum o lumina alba puternica imi razbate prin gene, iar intreaga mea fiinta e contopita de o caldura ciudata.... Deschid ochii.... ma uit in
jur.... singurul lucru pe care il vad e o silueta inalda si divina.... Se apropie de mine, usor si lin...Ii vad chipul angelic:Parul lung si alb ca neaua sii ajunge pana la genunchi, iar ochii mari si versi
ma privesc zambind... imi intinde mana-ai catifelata iar eu o apuc tematoare. Se apropie tot mai mult de mine si imi taie usor din par cu un kunai. Mi-l aranjeaza, usor si-mi sopteste usor la
ureche: " Tot pentru ce traiesti. Tot pentru ce mori. Tot ce nu poti ignora singura noaptea .Tot cea vrei.. Cu toate ca vrei mai mult... Incuie ultima usa deschisa si Fantomele se vor apropia de tine." Imi pune o esarfa rosie in parul acum pana mai jos de umeri iar buzele ei rosii fac contact cu obrazul meu rece. Imi da un sarut pe obraz si dispare intr-o lumina alba ,puternica, ca o naluca.
Mana mea rece se strange intr-un pumn si imi aplec capul in jos.... De ce? De ce eu mama? DE ce m-ai lasat singura mama? De ce te arati acum? urlu eu cat ma tin plamanii cu siruri de margaritare in ochi... Toata furia din suflet se imprima pe pereti care iau o culoare neagra, obscura, ca sufletul meu.Aud mii de voci cerand disperate ajutor, iar ochii mei verzui sunt asaltati de seci de imagini cutrmuratoare... imagini ale mortii.... si focile mortilor cerandu-mi ajutor ma inebunesc, facandu-ma sa-mi pierd mintile....>>
-Aaaaaa... doar un vis.... spun eu trezita la realitate, din cosmarul odioas pe care l-am avut...ma ridic lenes din pat si merg la baie sa ma schimb, fiindca agitatia din somn ma facut sa transpir mai rau decat intr-o zi de vara.... Ma uit in oglina si-mi vad chipul palid si nedormit. Iau periasa ma pieptan... dar ceva e schimbat... ma muit mai bine in oglinda... si.. "O Domane! Ce s-a intamplat cu parul meu?" imi spun alrmata uitandu-ma in oglinda.... parul meu de culoarea capsunilor crude era acum pana la zona umerilor, iar doua suvita mai lungi mi se prelingeau pe chip. Imi amintesc visul pe care la-m avut... si imi amintesc... ea.... ea mi-a facut asta... femeia din vis... M a indrept cu pasi repezi spre pat si vad pe perna un kunai frumos, cu modele rosii
iar langa el o bucata de hartie... o deschid ci citesc randurile care ma fac sa tremur din cap pana in picioare
"Crezi ca visele sunt sfinte. Iti iei temerile intunecate si le canti . Ca pe un cantec de leagan. Ca pe un raspuns .Ca pe un cantec al obsesiilor tale Facandu-te sa intelegi lectia... Deci m-ai gasit .Dar nu vrei sa stii mai multe despre trecutul tau... Crezi ca trebuie sa schimbi lumea. Ca sa te fac sa ma vez.i Ca sa fiu sigura ca putem alerga pentru totdeauna! In inima ta dulcea razbunare va inflori ca o floare. Un trandafir dulce, dar cu tepi de ura se va naste-n tine si vei revenii pe tronul maretei tale puteri "
Cam ata... jtiu ca e scurt... dar nextul va fi mai lung :X As vrea sa stiu parerea voastra... deci spor la citit si comentat:*
:
Sakura:
