The life of a male prostitute (yaoi,shounen ai and normal couples)

[Abiyah]

N-o sa comentez, Adina a facut-o in locul meu [>:P].
Tin sa te felicit pentru decizie [nu multi ar fi facut asta] si, desi o sa-mi lipseasca povestea, ma bucur enorm ca ai luat in serios tot ce ti-am spus.
[plus ca vad ca ai editat si titlul >:D<]
Hm.
Imi place sa vad ca, desi urasti gramatica, ai inteles ca literatura nu inseamna numai ce scrii, ci si cum scrii.

Inca o data, te felicit.

[daca ai nevoie de ceva <chiar daca nu stiu cat de buna sunt ca profa>, da-mi un PM si iti dau id-ul meu]

C'ya later!
[P.S. - cu ultimul post ai crescut enorm in ochii mei. <nu puteam sa dorm linistita daca nu iti spuneam>]

[nolazy]

Nu pot sa spun decat atat : :|
Cum adica te vei opri din postat "o vreme" ? Cat dureaza aceasta "o vreme" ?
Vad ca exista persoane care apreciaza faptul ca iei aceasta pauza si asemenea lor, iti respect decizia, insa vreau sa-ti mai spun ca sunt foarte dezamagita..
Poate o sa par disperata sau stresanta, insa asta e.. Toata lumea greseste si din cate am vazut tu nu ai chiar atat de multe greseli...virgulele..eu niciodata nu le pun.. mi se par enervante si daca lipseste una sau doua nu inseamna ca este sfarsitul lumii 8-|
Timpurile verbale... de asemenea, ai avut cateva greseli, insa nimeni nu e perfect :| ...Uh urasc gramatica!! Inainte imi placea cat de cat, dar daca din cauza ei te opresti tu din scris acesti fic ( chiar daca nu pentru mult timp), o sa ajung sa nu o mai suport deloc...(slava Domnului ca anul asta nu fac asa ceva la scoala)
De obicei nu sunt chiar atat de sensibila incat sa ma apuce plansul, insa ultimul tau post mi-a taiat tot, dar absolut tot cheful...
Da, ma rog...oricum nu cred ca o sa ti cont de ce am aberat eu pe aici :crying:
Asta e parerea mea si...huh..nici nu mai stiu ce sa zic..Asa ca mai bine ma opresc. :|
Pa...

[bastard_in_love]

Wow... decizia este... cel putin socanta. Nu m-as fi asteptat la asta... nici nu stiu daca e bine sau nu. Parerea mea este ca nu ai cum sa evoluezi pur si simplu apucandu-te sa infuleci carti:)) de ce nu continui sa scrii cata vreme acumulezi informatie? Adica... eu zic ca ar fi un bun exercitiu.
Totusi observ ca tu chiar iti doresti sa evoluezi! Chiar te felicit pentru asta, pentru ca admiti ca ai gresit si pentru ca intradevar te straduiesti!

In legatura cu ultimile capitole...
numai -> uneori era necesar sa scrii "nu mai...." adica sa folosesti "mai" ca adverb!
Ai grija la unele repetitii...
Si despre virgule si restul... mai bine nu te mai bat la cap, chestiile astea le prinzi cu timpul...
In fine, astept un nou capitol... cat mai curand posibil.

Ja:bye:

[Lithium-Angel]

ok, unele virgule sunt puse acolo din cauza tonalitatii in care am scris eu frazele si cum am vrut eu sa sune ele....dar pentru voi maybe they don't match...so nu le mai pun asa.
i am not THAT stupid incat sa nu stiu diferenta intre acea si aceea....dar mereu tastez inca un E din obisnuinta...firar ea de obisnuinta:))
i know cum sa imi pastrez ideile...partea prosta este ca ele se extind....ajung sa semene cu un crin japonez.... si...wah! ma apuca plansul!
am observat ca nu va place perfectul simplu desi e timp al povestirii...ptr ca iesa ceva de genul: parui, invatai si bag de seama ca nu va place... asa ca l-am inlocuit cu perfectul compus.
cred ca am respectat destul de bine timpurile si mai ales momentul in care pot sa le folosesc...am zis cred...sper!
prima parte e facuta in mod intentionat la timpul prezent! desi are si unele verbe la trecut dar asta e...era nevoie de ele acolo.


A saptea dilema: Minciuna sau adevar?

Afara soarele straluceste cu putere. Copiii se plimba linistiti impreuna cu cateii lor, cuplurile profita din plin de ziua frumoasa ce se asterne in fata lor in timp ce adultii se stramba din nas, necajiti ca nu pot lipsi de la munca.
In fata unui stand ce serveste inghetata se afla doi tineri ce se cearta.
- Haide, Kappei! Vanilie sau ciocolata?
- Pai, vanilie...sau...
- Sau?
- Pot sa am de amandoua?
- Da, insa nu te astepta sa primesti mereu tot ceea ce iti doresti.
Cei doi se cearta din cauza unei inghetate dar stiu ca vor termina prin a rade impreuna, la fel ca de fiecare data cand incep o cearta.
Pentru el aceste intrebari nu sunt deloc usoare. Stie ce inseamna a manca sau a merge, a vorbi sau a scrie dar nu isi aminteste nici macar un chip. Fata pare mult mai tanara decat e. Parul rosu ondulat acopera bretelele de la rochia scurta de culoarea bleo pe care o poarta iar esarfa alba de la gatul ei si sandalutele din picioare o fac sa arate mai mult a adolescenta.
- Deci, Hagu...unde mergem acum?
- Pai...inca nu iti amintesti nimic?
- Nu.
Era inutil sa intrebe insa trebuia sa o faca. Baiatul de langa ea a suferit un accident si nu isi amintea nimic.
- Bine, Kappei. Atunci ne intoarcem la centru si vorbim acolo.
Baiatul accepta imediat. Il doare ceafa ingrozitor si isi simte trupul din ce in ce mai greu.
Sub sapca lui verde se ascunde un par argintiu ce straluceste cu putere in lumina soarelui si niste ochi negrii patrunzatori ce se aseamana cu cei ai unor copii mici. Hainele lui nu sunt cele mai elegante si e constient ca oricine l-ar lua drept un vagabond dar se simte mult prea comod in ele pentru a se imbraca cu altceva.
Inca de cand s-a trezit, s-a simtit ca si cum totul a fost sters din mintea lui numai pentru a face loc pentru alte amintiri. Trece strada cu graba si se opreste pentru a o astepta si pe Hagu. Cumpara cateva baloane si i le ofera dupa care se indreapta spre centru.
Pe langa el trec doi baieti care il privesc ciudat.

***
- Kanon! Kanon! Kanon!
Tipetele baiatului se auzeau in intreaga cladire. Brunetul se ridica de la masa si cobora la parter pentru a vedea ce se intampla si de ce e atata galagie. Era furios si pe buna dreptate. Tipetele nu erau o modalitate prea frumoasa de a incepe o zi.
- L-am vazut! Pe Hideki!
- Da! Adica...cred ca era el...
- L-ati vazut sau doar credeti ca era el?
Cei doi incercau sa gaseasca cea mai buna modalitate de a ii explica ce au vazut. Era vorba despre un baiat care semana perfect cu el la fizic. Acelasi par, aceiasi ochi, buze, inaltime. Dupa ce au vorbit in soapta cateva minute, pentru a se pune de acord ce anume vor spune, au ajuns la o concluzie.
- Deci, la fizic semana perfect. La atitudine nu. Zambea, radea. Era cu o fata si chiar i-a oferit baloane. Intelegi?
- In primul rand, o propozitie nu se incepe cu deci. In al doilea rand, poate doar semana.
Hiroki cobora in acel moment si a auzit discutia. Chiar daca posibilitatea ca acel baiat sa fie Hideki era mica, chiar daca era vorba numai despre o asemanare, trebuia sa il intalneasca macar.
- Kanon, nu pierdem nimic daca mergem sa il vedem, nu?
- Hiroki, sansele ca...
- Haide, Kanon. Nu pierdem nimic!
Roro si-a facut aparitia deschizand usa de la intrare si l-a oprit pe Kanon in mijlocul propozitiei. Zambetul de pe buzele lui si ochii sai stralucitori i-au dat de inteles brunetului ce trebuie sa faca. Nu putea rezista in fata unei rugaminte din partea iubitului sau asa ca in cele din urma Kanon ceda.
- Bine, se pare ca nu ma pot bune cu voi doi. Insa mergem numai noi trei si atat!
Cateva minute mai tarziu cei trei baieti s-au aflat in fata Parcului Central Tokyo, exact la intrare. Chiar daca il gaseau pe baiat, sansele ca el sa fie Hideki erau destul de mici. Trecusera deja o luna pana cand au decis sa renunte a il mai cauta.
Au incercat sa intrebe paznicul parcului pentru a afla daca a vazut pe cineva care se potrivea descrierii. Au fost indemnati sa incerce la centrul pentru adolescenti ce se afla cateva sute de metrii mai la deal asa ca au pornit inspre acel loc sperand sa il gaseasca pe prietenul lor.
- Si daca nu e aici?
- Deci, daca nu e aici...eu imi bag picioarele!
- Parca spuneai ca o propozitie nu incepe cu deci.
- Am zis multe la viata mea... a mormait brunetul inainte de a apasa pe clanta.
Cladirea arata minunat. Desi parea cam veche avea ceva din atmosfera mistica ce inconjoara orice constructie de acel gen. Inauntru se jucau multi copii, majoritatea de varsta lui Hiroki dar si cativa mai in varsta. Kanon a intrebat de un angajat sau ingrijitor, de cineva cu care ar putea vorbi.
- Buna ziua! Eu sunt Hagumoto Ayaro. Sunt medicul responsabil de acest centru. Cu ce va pot ajuta?
- Cautam un baiat pe nume...
- Haguuu!
Kanon nu a reusit sa isi termina propozitia pentru ca vocea lui Hideki se auzea foarte tare venind dinspre bucatarie. In fata lor a iesit un baiat inalt si slab, cu parul argintiu si ochii negri. Pe haine avea numai faina si la fel si pe fata. Arata ca un brutar sau, in cel mai rau caz, ca un muncitor de pe santier.
- Kappei! De ce esti plin de faina?
- Hagu! Ah, faina. Faceam placinte.... Eu nu prea stiu sa fac si ma intrebam...ne dai o mana de ajutor?
Cei trei era mult prea uimiti pentru a spune ceva. De abia atunci si-au dat seama ce dorise sa spuna cei doi cand au pomenit de un Hideki diferit. Roro nu a tinut cont de faptul ca baiatul era plin de faina si l-a imbratisat, spre surprinderea tuturor.
- Hideki, cat de mult ma bucur sa vad ca esti bine!
- Numele lui nu e Hideki ci Kappei. Va rog sa plecati. Roscata a realizat imediat ca acei baieti erau prieteni de ai argintiului insa nu ii putea lasa sa plece impreuna. L-a trimis pe baiat sa se curate de faina.
- Scuze, Hagu! Ma bucur sa va cunosc, baieti. Prieteni de ai lui Hagu?
Argintiul si-a indreptat atentia spre cei trei si le-a zambit foarte fericit. Nu i-a recunoscut pe nici macar unul dintre ei dar cum putea sa o faca daca nu isi amintea nimic? Roro nu s-a putut abtine si i-a zambit foarte fericit. Chiar daca spunea ca nu ii recunoaste sau ca e prea ocupat, ca il doare capul sau ca il cheama diferit, cel din fata lor era, fara indoiala, Hideki.
Baiatul a ascultat de ordinele fetei si s-a dus la el in camera pentru a se schimba insa asta nu le-a placut deloc celor trei. Kanon i-a facut semn lui Hiroki sa il urmareasca asa ca movaliul a inceput sa se comporte exact ca un spion, l-a urmarit pana si la baie numai pentru a nu il pierde din ochi. In cele din urma amandoi au ajuns in aripa cladirii unde se aflau camerele si s-au oprit.
Hiroki pandea de dupa colt insa nu reusea sa il mai vada. Era ca si cum a disparut. O mana l-a prins de mijloc si l-a lipit de perete. In fata lui se afla acel baiat cu parul argintiu, de data asta fara bluza pe el si cu pantalonii descheiati la nasturi, si il privea foarte curios.
- Nu e frumos sa urmaresti pe cineva...
- Hideki! Cat ma bucur sa te vad.
- Hideki? Numele meu e Kappei.
Amandoi erau uimiti si confuzi insa fiecare din motive diferite. Hiroki a ramas cu senzatia ca baiatul din fata lui s-a maturizat pe ascuns si ca s-a transformat intr-un barbat formidabil. Ochii argintiului straluceau cu putere si se uitau la el cu uimire in timp ce parul argintiu, pe jumatate uscat, nu dorea sa stea deloc culcat si se ondula usor la varfuri. Parea a fi mult mai atragator din punct de vedere fizic insa tot atitudinea lui era cea mai fermecatoare. La chip aducea a copil mic. Ochii ii erau mult mai mari decat de obicei si privirea lipsita de deprimare sau suferinta ci plina de amuzament.
Pe de alta parte, Kappei era amuzat de situatia in care a reusit sa il prinda pe baiat si de expresia de pe chipul lui.
- Esti unul dintre cei care au venit sa vorbeasca cu Hagu, nu? Cum te cheama?
- Hi...Hiroki. Hideki, nu iti amintesti de noi?
- Hm...nu chiar. Scuze.
Chiar daca tonul vocii sale era relaxat si normal, baiatul nu a mintit cand a spus ca nu isi aminteste de ei.argintiul l-a pupat pe obraz dar s-a oprit brusc. Simtea un miros placut venind dinspre trupul movaliului si n s-a putut abtine din a isi strecura nasul prin parul lui si apoi mai jos, pe gat. Hiroki i-a simtit imediat respiratia si, fara sa vrea, a inceput sa tremure. Hideki era in fata lui, mana sa dreapta era sprijinita de perete, cealalta se afla in apropierea mijlocului sau in timp ce il mangaia usor cu respiratia sa atunci cand ii mirosea gatul.
- Uhm...ce...ce faci? a intrebat imediat incercand sa opreasca un eventual sarut.
- Ah...., a sarit imediat argintiul indepartandu-se brusc. Se putea vedea foarte clar ca era surprins de faptele sale si ca, de fapt, nu a vrut sa il sperie pe baiatul nou.
S-a simtit ca un pervers facand acel lucru dar trebuia sa recunoasca ca i-a placut .De indata ce s-a indepartat de Hiroki, a simtit nevoia de a se apropia din nou si a il imbratisa dar si-a cerut scuze si atat dupa care a intrat in camera pentru a se imbraca. Hiroki era obisnuit sa il vada cum se dezbraca asa ca a deschis usa si a intrat in camera dupa care s-a asezat pe un scaun din incapere.
- Hei, ce crezi ca faci?
- Huh? A... astept sa te imbraci.
- Ca sa ma imbrac va trebui sa ma dezbrac mai intai.
- E in regula. Nu ar fi prima oara cand te dezbraci in fata mea.
Hiroki il vazuse de multe ori pe Hideki dezbracandu-se insa de data asta ceva era diferit. Argintiul se simtea incordat, oarecum jenat sa se dezbrace in prezenta unui necunoscut dar, in acelasi timp, era cuprins de o liniste interioara extrem de ciudata.
- Deci, ziceai ca te chema Hiroki?
- Da.
- Eu sunt Kappei. Ma bucur sa te cunosc.
- Ba nu. Tu esti Hideki.
- Hm...posibil. Nu imi amintesc. Uite, vezi?
Argintiul si-a dus mana la ceafa si a ridicat cu grija firele de par ce o acopereau. Avea o rana foarte urata care incepea sa se cicatrizeze dar arata dezgustator. Hiroki s-a speriat imediat si a sarit de pe scaun, s-a grabit sa ajunga langa el dupa care l-a apucat de brat.
- Hideki! Rana...de unde o ai?
- Hei, hei.... Calmeaza-te! Se vindeca! i-a zambit usor argintiul mangaindu-l pe obraz. Hiroki era ingrijorat chiar daca nu mai avea motive sa fie dar chiar si asa nu ii putea da drumul la mana.
Pentru Kappei sau Hideki, oricum il chema, o astfel de manifestatie de ingrijorare era debusolanta. Baiatul stia perfect ca nu este amintit, ca e considerat un necunoscut si ca nu poate fi tratat ca inainte dar se agata de celalalt cu toata puterea si cerea sa faca parte din viata lui.
- Hi..Hiroki, chiar nu ma mai doare. Serios, imi poti da drumul.
- Nu vreau..., Hiroki a vorbit pe un ton aproape stins. Hideki a disparut dupa intamplarea din spital si timp de doua luni de zile, mai mult sau mai putin, nimeni nu a stiut unde e. Acum a aparut cu o rana teribila la ceafa si fara memorie.
Nu putea sa ii dea drumul nici daca era implorat. Totul a inceput ca o curiozitate, s-a transformat in prietenie si a ajuns sa devina iubire. A tanjit doua luni dupa o mangaiere si cateva cuvinte dar nu a primit nimic. Era si dorinta sexuala dar parca mai multa nevoie avea de o imbratisare si o atingere calda decat de o partida de sex. Hideki, cel ce se afla in fata lui si se uita la el cu blandete, putea sa ii ofere acum asta.
In acelasi timp, inapoi in sala principala, Kanon a inceput o cearta cu domnsioara doctorita care refuza cu incapatanare sa il cheme pe baiat sa vorbeasca cu ei.
- Uite ce e, baieti. Kappei a suferit un mic accident si nu isi aminteste nimic insa va pot asigura ca voi nu sunteti prieteni de ai lui.
- Si cum poti asigura asta daca el e cel ce nu isi aminteste?
- Pai...e evident...il cunosc de mult timp si ....Adevarul e ca eu sunt iubita lui, il cunosc de ani de zile si nu mi-a vorbit niciodata despre voi si asta inseamna ca nu va cunoaste.
Ultima propozitie l-a facut pe Roro sa se uite curios la femeie si sa ridice o sprinceana. Nu o credea si avea si motive pentru a isi sustine opinia.
- Nu cred ca un baiat ca el ar iesi cu o femeie ca tine. Nici macar nu are 21 de ani, nu ar iesi cu tine.
- Ce vrei sa spui?
- Pai...la varsta ta, esti deja o femeie in toata regula. Cati ani ai? 33? 34? Mai putin de 32 de ani nu ai, mi-e greu sa cred ca cineva atat de tanar ar iesi cu tine.
Spusele blondului au scos-o din sarite pe Hagumoto. Era ca si cum baiatul a apasat pe butonul rosu interzis si a declansat o adevarata criza. Roscata si-a iesit din minti si aproape l-a lovit peste ochi dar Kanon a fost mai rapid decat ea si a prins-o inainte de a reusi sa faca asta.
- Ce? Vrei sa imi spui ca esti mai tanara de atat? Bag mana in foc ca ai exact 33 de ani.
- Si tu de unde ai sti asta, tancule?
- Tancul asta, asa cum ma vezi tu, a lucrat in domeniul designului si isi poate da seama perfect cine, ce varsta are. Multe femei ce par a fi de 20 de ani vin pentru slujba de model dar mai bine de jumatate din ele au mult peste varsta pe care o declar. Tu poate pari de 21, cel putin, dar ai mult mai mult de atat.
Roscata s-a rotit pe varfuri dupa care i-a lasat pe amandoi singuri timp de cateva minute bune. Pe Kanon l-a izbucnit un ras greu de reprodus. Roro isi scotea ghearele foarte rar dar cand o facea, avea grija sa o faca cu cea mai mare maiestrie si lovea exact unde trebuia.
- Chiar ai ghicit ca are 33 de ani?
- Hm...nu chiar. Dar are sens. E doctor deci a terminat facultatea la 24 de ani, a facut aproape 4 ani de practica si de abia apoi a fost recunoscuta oficiala. Mai putin de 30 de ani nu are cum sa aiba. Si nu cred ca e un geniu, deci...am dedus.
- Inteleg dar a fost amuzanta reactia ei. Unde e Hiroki?
- Pai, l-ai trimis dupa Hideki. Trebuie sa fie cu el.
- Ar trebui sa mergem dupa el...
- Doar daca stii unde e camera lui Hideki.
Roro a tinut neaparat sa ii reaminteasca iubitului sau ca, in acea cladire, totul era absolut necunoscut pentru ei si singura lor sansa de a il aduce pe argintiul la ei era Hiroki. Desi movaliului nu stia ca trebuie sa il duca pe Hideki la Roro si Kanon, si era ocupat cu lucruri mai sentimentale, era confuz si nu stia cum sa reactioneze fata de un Hideki atat de dragut si lipsit de rautate.
Nu reusea sa ii dea drumul la brat dar in realitate isi dorea sa il imbratiseze.
- Hei, treaba asta trebuie sa te deranjeze foarte tare. Nu e nevoie sa fii atat de emotional. Am sa fiu bine.
- Dar, Hideki...rana asta te-a tinut departe de noi timp de doua luni. Si nu iti amintesti de noi...
- Bine, asta e adevarat...dar.... Hiroki, am sa imi amintesc. Trebuie doar sa stai cu mine.
Argintiul i-a pus mana pe obraz si l-a mangaiat usor dupa care l-a sarutat in acelasi loc si i-a zambit calm. Stia ca e ciudat sa faca asta mai ales cand cel pe care il mangaia era baiat dar nu se putea abtine. Hiroki era mult prea dragut si ii inspira incredere insa era ceva, diferit si nou, care il facea sa se simta tras de el. Mana ii aluneca, fara voie, pe gatul movaliului si ar fi coborat si mai jos daca nu ii stateau hainele in cale. Era oare normal ca un baiat sa atinga in felul acela un alt baiat? Parea atat de gresit incat trebuia sa fie bine. Era ciudat, ii dadea fiori si il facea sa simta un gol in stomac, pielea lui i se parea mult prea catifelata si simpla atingere a ei il excita. Da, asa era. Simpla atingere a pielii lui Hiroki ii facea trupul sa se infierbinte. Dupa o simpla imbratisare, se simtea exictat si isi putea simti „prietenul” devenind din ce in ce mai tare.
- Cred ca esti un pic cam sentimental cu mine. Sau e vorba de ceva mai mult decat prietenie? a intrebat incet avand grija sa urmareasca reactia baiatului.
Hiroki s-a inrosit, a coborat privirea si s-a dat cu un pas inapoi. Reactia lui l-a facut pe argintiu sa rada usor dar in acelasi timp sa realizeze ce se intampla. L-a tras imediat de brat, inapoi in bratele sale, i-a prins barbia cu degetele de la mana dreapta si i-a ridicat chipul spre el. Forta de atractie era mult prea puternica pentru a ii rezista. Si-a trecut limba peste buzele movaliului, a strecurat-o inauntru si apoi a inceput sa ii exploreze gura. Hiroki s-a impotrivit putin la inceput dar a cedat, nu putea rezista unui sarut venit din partea lui Hideki.
Limbile lor s-au intalnit si s-au gustat reciproc dupa care argintiul s-a eliberat din sarut si si-a coborat buzele pe gatul lui Hiroki. Ambele maini stateau pe mijlocul movaliului, corpurile lor erau lipite si amandoi puteau simti barbatia celuilalt, mainile lui Hiroki se agatau de bluza argintiului si ii inconjurau trupul.
- Deci am avut dreptate. E ceva mai mult decat prietenie. Tu nu poti fi prietenul meu, a rostit incet direct in urechea movaliului.
- Dar...dar vreau sa fiu prietenul tau. Stiu ca intre noi doi nu e nimic si faptul ca am facut sex nu a contat pentru tine, ca sunt doar un nou venit ce ti-a furat camera si ai fost nevoit sa iti imparti patul cu mine dar...dar chiar vreau sa ne intelegem si...
S-a oprit brusc cand a realizat ca a dezvaluit cele intamplate intre ei unei persoane ce nu isi mai amintea de acel moment. Expresia de uimire de pe chipul argintiului era de nedescris. Se uita la movaliu cu niste ochi mari cat cepele, cu gura semi deschisa si cu o privire confuza.
Argintiul l-a apucat strans de mana si l-a intins pe pat dupa care s-a urcat deasupra lui si si-a strecurat mana sub tricoul lui Hiroki. Degetele lui au ajuns pana la sfarcuri dar nu au ramas acolo. Intregul piept si mijloc era mangaiat de degetele firave ale lui Hideki.
Tocmai cand devenea mult prea placut, cand inima lui Hiroki ii batea cu putere, sangele i s-a urcat la cap si era pe cale sa scoata primul gemat, Hideki s-a oprit si s-a asezat in fund, direct pe zona sensibila a movaliului.
Argintiul i-a tras repede camasa peste cap si apoi a inceput sa analizeze fiecare particica a corpului prins sub corpul sau. S-a prefacut ca il saruta pe gat dar l-a prins de par si l-a ridicat rapid in fund dupa care s-a ridicat de pe pat si si-a pus si o vesta pe el.
- Prietenii tai te asteapta, nu? a intrebat argintiul foarte zambitor in timp ce continua sa ii arunce priviri fulgeratoare trupului movaliului.
- D...da...da! a raspund imediat Hiroki inrosindu-se la fata. Si-a ridicat camasa de pe marginea patului si a imbracat-o din nou dupa care s-a indreptat spre usa si a deschis-o. Argintiul il urmarea cu privirea dar nu zicea si nici nu facea nimic. Pur si simplu il urmarea pe movaliu cum se imbujoreaza de unul singur si se fastaceste cand totul putea sa fie mult mai usor.
In lume sunt atatea cupluri care ajung sa se indragosteasca doar dupa cateva zile sau sa faca dragoste inca de prima oara. Nu sunt exceptie nici cazurile in care barbatul agata femeia intr-un club si are relatii sexuale cu ea. De ce nu ar fi la fel si cand vine vorba de doi baieti? Argintiul nu gasea nici macar un singur motiv pentru a se impotrivi unei astfel de relatii si nici nu il deranja sa il sarute pe Hiroki. De fapt, daca se gandea mai bine, buzele movaliului erau atat de dulci incat ar fi dat orice sa le simta din nou, pielea lui era atat de catifelata incat ii facea inima sa tresara iar chipul lui imbujorat starnea o compasiune dar si o tandrete pe care nici nu stia ca o poate simti. Chiar si spatele baiatului era atragator, numai gandul ca mainile lui ar putea cerceta acel fund inocent il facea sa ranjeasca si sa isi linga buzele.
„Oare asa am fost si inainte?” s-a gandit argintiul continuand sa il priveasca cu mare interes pe Hiroki. A continuat sa ii zambeasca si l-a insotit pana la prietenii lui dupa care i-a imbratisat si pe ceilalti doi.
Dorea sa afle daca simtea acelasi lucru cand imbratisa la fel un alt baiat si a aflat. Cand l-a strans in brate pe Roro, a simtit ca acel baiat va fi acolo pentru el de fiecare data cand va intra in probleme si ca se poate baza oricand pe el. Din partea lui Kanon a primit o privire urata dar in acelasi timp s-a simtit in siguranta. In mod ciudat, Hiroki era singurul care il facea sa se simta linistit, sa uite de tot ce e in jurul lui si, pentru prima oara, sa ii dea naibii pe toti ceilalti.
- Eu sunt...uhm, Hideki ziceai? a intrebat intorcandu-si privirea spre Hiroki.
Movaliul a aprobat din cap dupa care i-a zambit fericit.
- Chiar nu iti amintesti?
- Imi pare rau. In urma cu o luna si ceva am fost impuscat si glontele a trecut exact pe langa ceafa dar a facut destule daune. Hagu spune ca in doua luni rana va fi complet cicatrizata si va incepe sa dispara. Hm...da, sansele ca memoria sa imi revina sunt destul de mici insa se pare ca imi va reveni treptat.
Zambetul argintiului a reusit sa ii surprinda pe toti trei. Era ca si cum lui Hideki nu ii pasa de rana si lua totul ca o gluma dar asta nu era prea departe de adevar. Nu stia cum a fost inainte de a isi pierde memoria dar simtea o nevoie arzatoare de a isi exprima opiniile si de a spune tot ce ii trece prin minte.
- Deci, acum ca am facut cunostiinta si ne cunosti...Hideki, vei veni cu voi?
- Cu voi? Unde? Ca sa fac ce? Aici imi e destul de bine. Am camera mea si nu trebuie sa imi impart patul cu nimeni, ma joc uneori cu pustii de aici si ma pot distra in bucatarie cat vreau. Mai e si Hagu care are mereu grija de mine si..
- Hideki!! Ai camera ta si la club! Sunt destui pusti si pe acolo si promit ca te las sa faci ce vrei, pana iti amintesti! a strigat imediat Roro.
I-a fost mult prea dor de el pentru a il lasa sa ramana acolo. Fara comentariile lui rautacioase, felul lui de a vorbi si a privi, locul parea pustiu si nu avea nimic din amuzamentul zilnic.
Hiroki statea si se uita cu tristete pe geam si ofta profund sperand ca Hideki se va intoarce. Kanon, oricat de rautacios si de rece era, simtea si el lipsa argintiului si isi dorea sa il vada din nou la club.
- Club? Cred ca sunt minor...ce caut la un club?
- Esti...uhm...ah...pai...Barman!! Da, servesti bauturi celor ce locuiesc acolo si la altii...stii tu, a inceput sa rada blondul realizand ca era cat pe ce sa se dea de gol si sa ii starneasca curiozitatea. Daca nu era atent, Hideki avea sa afle inainte de timp adevarul si sa revina la atitudinea lui din totdeauna.
Argintiul a inceput sa rada cu pofta si mana lui a prins-o cu putere pe cea a movaliului. L-a tras in bratele sale si l-a strans la pieptul sau. Nasul lui Hideki era exact la nivelul urechii movaliului asa ca Hiroki ii simtea respiratia si incepea sa se inroseasca la fata. Mana dreapta a argintiului i-a atins parul si a inceput sa il mangaie.
- Daca ma intorc, te superi daca impartim camera din nou?
- Nhm...
Hiroki nu a putut sa raspunda la intrebare ci doar sa dea din cap si sa gangure ceva. Se afla, pentru a doua oara, in bratele argintiului si ii putea simti atat respiratia cat si restul trupului, dar mai derutanta era atitudinea lui si modalitatea in care vorbea si zambea.
Roro era mult prea zambaret si parea sa puna ceva la cale. Daca Hideki nu isi amintea nimic din tot trecutul sau atat de intunecat, Hiroki putea sa il faca foarte usor sa se indragosteasca de el si poate chiar sa se schimbe. Acest nou Hideki parea a fi mult mai vesel si mai deschis dar in acelasi timp, capabil sa se lase prada sentimentelor.
Kanon nu intelegea nimic. A decis, atunci si acolo, sa renunte la a mai incerca sa inteleaga situatia si sa lase lucrurile sa avansese de la sine. Hideki nu era vechiul Hideki, Hiroki era total indragostit de argintiu, Roro era fericit si asta insemna ca si el trebuia sa fie fericit.
De la geam, privind de la etaj, dintr-o incapere ce aducea mai mult a salon de spital decat a incapere normala, Hagu isi rodea unghia de la degetul mare de la mana dreapta si ii privea furioasa.
- Sa fiu al naibii daca vi-l dau voua. El e numai al meu. Imi e dator!! a scrasnit din dinti in timp ce a infipt bisturiul in lemnul de la fereastra.
Era hotarata sa faca orice pentru ca acea frumusete de baiat cu un trup fenomenal sa fie al ei. Nu pentru ca il iubea ci pentru ca tot ceea ce isi dorea, trebuia sa fie a ei.


in ziua in care voi avea toate virgulile puse la locul lor, dau petrecere si ma imbat! timp de o saptamana!

[Alysu]

Am apucat si eu in sfarsit sa citesc tot fic-ul, si chiar imi place. :X Ador cum ai creat acele personaje, dar acum nu ma pun sa scriu absolut tot, caci chiar nu am chef. In ultimul capitol chiar m-ai surprins ca Hideki are amnezie. Ma gandeam, wtf? si acum nu isi va mai aminti de restul echipei? :(( Iar pe doctorita aia, sa nu o prind in jurul lui Hideki, caci eu il vreau cu Hiroki. X( Deea, iti mai spun doar atat: gambate la scris, sa il pui cat mai repede si ca am uitat sa zic la inceput La multi ani! *chuu* :*

[nolazy]

Te-ai intors in sfarsit! Ce bine :D :D
Capitolul a fost foarte, foarte frumos :chuu:
Actiunea devine din ce in ce mai interesanta.Nu pot sa cred ce a patit Hideki..si cat de schimbat e acum..nu zic ca nu-mi place de el asa, insa si inainte era atat de dulce :X
Si tanti aia ce vrea? Chiar trebuie sa apara cate un specimen din asta care sa se bage in viata lor :)) ? Prevad un sfarsit tragic pentru ea si trupul ei fenomenal &gt;:) . Desi e cam devreme sa zic asta, abia astept sa moara :))
Oh...sunt multe de zis, insa ma rezum doar la a spune ca-mi place.
Grabeste-te :bye:

[adyna_45]

Ce bine ca Hide si-a pierdut memoria! Totul devine mult mai romantic! Ah...si mi-am uitat bratara! La naiba!
Am vazut vreo doua greselute de tastare...
Ai pus o vigula in plus...
Verbele sunt mult mai bine folosite si greselile de exprimare au disparut si ele...
Ai avut o greseala pe care o faceam si eu anul trecut(cls a IV-a):
in contextul(ceva asemanator cu: ): "avea niste ochi negrii" cuvantul "negrii" este gresit.
Varianta corecta este "negri", "ochi negri" deoarece este "un ochi negru - doi/mai multi ochi negri" deoarece al doilea(repectiv al treilea) "i" de la plural vine doar daca singularul iare si el unul(repectiv doi) din acei "i"...
(cand se crie cu trei de "i" : "Closca ii hraneste pe auriii puisori.")
faza cu un "i" e valabila si in cazul ochilor albastri"un ochi albastru - doi ochi albastri", si in cazul celor verzi(cred ca de asta te-ai prins:) ), si in cazul celor caprui(care au aceeasi forma si la sg. si la pl.), etc.(Ai inteleg ideea ca esti fata desteapta!)

Nu mi-a venit sa cred! Am ramas muta de fericire si uimire! Hideki era de fapt indragostit de Hiroki dar nu voia sa recunoasca? Sau nu putea recunoaste datorita faptului ca era ce era si credea, in mod aberant, ca Hiroki doar isi batea joc de el?Deci daca ela asta credea eu am sa URLU!
Ba, Hide, vezi ca tu iti raspunzi singur la intrebare? Haide, nu face pe nestiutorul! Stii ce intrebare: "Crezi...crezi ca cineva ca mine mai poate sa...iubeasca?"! Din moment ce esti indragostit lulea de Hiro inseamna ca poti sa iubesti. Si daca poti sa iubesti inseamna ca ai pus o intrebare foarte idioata si ca tocmai ai iesit din ipostaza ta de idiotenie absoluta! Bravo! Te felicit!

Sper sa nu apara Kerori sa il impusc! Il omor chiar si cu mainile goale daca o sa trebuiasca!
Cam atat am avut de zis...
Kissu and Gambate la scris! Ja'!

[Abiyah]

Me here [hey, don't kill me]

unei inghetate dar stiu ca vor termina

Inainte de 'dar' trebuie virgula.

a vorbi sau a scrie dar nu isi aminteste

La fel.

o poarta iar esarfa alba

Si inainte de 'iar'. E tot conjunctie adversativa.

sa intrebe insa trebuia

Same here, si inainte de 'iar' trebuie virgula.

vagabond dar se simte

La fel. Banuiesc ca nu stiai:), fiindca am vazut greseala de mai multe ori.

si i le ofera dupa care

Inainte de 'dupa care' trebuia virgula. Nu stiu daca neaparat, dar asa e bine:)

cobora

Cuvintele care se termina cu '

[myuu]

Well Lithum_angel cred k te-ai procopsit cu niste critici foarte buni daca ai ajuns sa te intereseze fiecare virgula. Te admir ca incerci sa imbunatatesti capitolele precedente si ca nu vrei sa mai repeti greselile din trecut pentru a avea un fic perfect, insa nu ar trebui sa te stresezi pentru fiecare virgula care nu e la locul ei sau nici macar nu apare. Parerea mea este ca astea sunt greseli minore si nu strica imaginea buna pe care o lasa ficul si gomene daca nu am spus bine, insa eu asa cred...
Revenind la actiunea din fic ( ca mie acolo imi place sa comentez) mi se pare super tare ideea pentru ca acum Hideki nu-si mai aduce aminte de nimic din trecutul lui si e o persoana normala care poate sa iubeasca neconditionat. In plus il place pe Hiroki si asta ma bucura foarte mult pentru acum ar putea sa fie impreuna.
Am comentat cam tarziu la capitolul asta, insa nu am crezut ca nu vei mai scrie prea curand dupa anuntul pe care l-ai facut, insa sunt fericita ca m-am inselat (doar de data asta). Abia astept sa citesc urmatorul capitol si sper sa am timp si de ficuri acum ca a inceput scoala, iar daca nu am timp prefer sa mai lipsesc de pe la ore si sa ma ocup de ficuri (bine, poate am exagerat umpik, dar m-am cam plictisit de scoala:( ) Nu ma lua in seama daca vezi ca am vorbit aiurea pentru ca sunt foarte obosita, dar un lucru e sigur si anume ala ca ador ficul tau si iti urez succes mai departe
ja ne :-h:*

[originalcopy]

Hallo!

Yuhuuu! AI revenit! Ce cool.
Trebuie sa-ti spun ca se vede o mare imbunatatire! Felicitari!
Greselile ti-au fost spuse deja, nu?:))
Tipa aia, doctorita, nuu-mi place deloc! I gonna kill her!
Sper ca Hideki sa se intoarca la club si poate sa apara si Keroi prin peisaj :zuppy08: (ceva cat mai sadic!0 dar sa dispara doctorita aia!
:))
Well....ABia astept continuarea! Spor la scris!