Invata-ma sa fiu normal [yaoi +16]

[Liar]

Disclaimer: Nu detin ii detin pe Pico, Sekihan, Valshe, Nomico, Neko, Tenchou sau orice alt cantaret NND si nu vreau sa fac profit de pe urma lor.

S-ar putea sa para cam ciudat, am sa editez maine postul sa pun si celelalte diacritice pana atunci, hope you like it. Pentru cei care nu-i cunosc pe cei din fic, sunt persone reale, totii sunt cantareti. Cu un search pe google gasiti voi.

----

Era ora opt p.m. Când auzii ceasul, brunetul se ridică din scaun şi îşi lua bagajul in mana grabit. Îşi strigă sora care alerga grăbită către el. Amândoi o luară la fel de grăbiţi spre uşă. După ce ieşiră, brunetul închise uşa cu cheia pe care o puse în buzunar. În timp ce mergeau spre gară nici unul din ei nu scotea nici un cuânt. Amândoi mergeau la gară dar acolo trebuiau să se despartă.

" Nu eşti supărată pentru că trebuie să pleci din cauza mea? "

" Nu. Chiar ma gândeam să plec să o vizitez pe mama. Ştii, am rămas aici pentru tine, pentru că ştiam că nu o să iţi fie bine stând singur dar eu chiar vroiam să plec. "

Băiatul îşi aplecă puţin capul. Sora lui realizase ca-l făcu să se simtă foarte prost spunând-ui că nu a plecat pentru că i-a fost milă de el. Vroia să-şi ceara scuze dar ar fi înrăutăţit situaţia. S-a lăsat liniştea. Nimeni nu îndrăznea să zică nimic.
În scurt timp au ajuns la gară. Acolo era multă lume care aştepta, fiecare alt tren. Cei doi se puseră pe două scaune libere. Primul tren, al fetei era la ora opt şi jumătate iar cel al fratelui său mai mare era la ora nouă fix. Când trenul în care trebuia să se urce fata a sosit, fratele său a îmbrăţişat-o şi i-a urat noroc. Drumul de la Tokyo până la Yamagata era mai lung de cât drumul până la Kofu, unde trebuia să meargă el. Când fata se urcă în tren acesta se aşeză înapoi pe scaun şi îşi scoase telefonul mobil. Exact înainte de ora nouă primi un mesaj pe telefon.

" Ai intrat în tren? Când eşti aproape să mă suni, am să vin să te iau de la gară. ^.^ "

Băiatul puse telefonul înapoi în buzunar şi intră în tren. Majoritatea locurilor erau ocupate. Ajunse în dreptul unui geam unde era un loc liber. Lângă, era o doamnă îmbrăcată elegant împreună cu fetiţa ei.

"Um, mă scuzaţi dar aş putea să stau aici? "

Femeia îşi întoarse capul şi îl invită pe băiat să ia loc. După ce ii mulţumi, luă loc pe scaunul liber. În scurt timp brunetul adormii gândindu-se la cel care îl aşteptă in Kofu. Nu dormii foarte mult pentru era emoţionat. Au trecut şase luni de când nu s-au văzut.

" Mă întreb dacă s-a schibat… Oare si-a facut o prietena intre timp? Sper că nu… " Băiatul tresarii brusc. " Sper sa nu…? Nu e ca si cum ar fi ceva intre noi doi, ar trebui sa incetez sa ma mai gandesc la prostii. Lui ii trebuie o prietena normala, nu cineva ca mine, in fond nu e normal ca doi baieti sa…"

Baiatul ofta dintr-o data. Femeia de lânga el il intreba daca s-a intamplat ceva.

" Nu chiar, doar ma gandeam la niste lucruri. Sunt doar putin emotionat. "

" E in regula sa ai emotii din cand in cand, asa e firea omului. " spune femeia zambind.

Baiatul zambi si el. Sa uita pe ceas si isi dadu seama ca mai are putin si ajunge. Scoase telefonul din
buzunar si forma numarul. Astepta putin dar nimeni nu raspunse. Intr-un fel era usurat dar nu stia ce s-a intamplat.
La gara, cineva il astepta pe baiat dar nu era prietenul lui din copilarie dar totusi cineva foarte apropiat. Pe scaun statea un baiat blond cu ochii aurii langa o tanara bruneta, inalta care se uita prin jur confuza.

"Ar fi trebuit sa ajung deja. Unde naiba e? " Stirga ea iritata spre blondul de langa ea.

" De ce ma intrebi pe mine? De fapt … nu ar fi trebuit ca Sekihan sa il astepte la gara? De ce ai venit tu si m-ai carat si pe mine? "

" Pai … eu trebuia sa iau cina cu Sekihan dar cand m-a invitat nu sita ca prietenul lui drag va venii si a spus ca amanam ca sa mearga sa-l ia de la gara dar l-am convins sa ma lase pe mine sa-l astept si sa luam cina cu totii. Intelgi? "

Blondul ofta. Realiza ca tot ce spuse Nomico era o mare minciuna. Sekihan nu o invita pe Nomico sa ia cina ci ea il invita pe el si probabil nici nu-l convinsese mai mult il ameninta.

" Stii ceva Neko-chan, cat va sta aici, am sa-l fac pe baieatasul asta al meu. Asa cum am facut cu tine si cu fratele tau mai mic." apoi urma un ras malefic.

" Nomico, tu nici macar nu te-ai culcat cu mine si chiar si asa, Tenchou nu e fratele meu, doar pentru ca tatal meu si mama lui sunt impreuna nu inseamna ca suntem frati… " spuse baiatul oftand dar totusi stia ca fata nici nu-l asculta.

Mai apoi trenul sosii in gara. Brunetul se ridica de pe scaun multumind-ui inca odata doamnei care il lasa sa stea pe scaunul de langa ea. Cand cobori din tren sa uita imprejur dupa Sekihan dar nu vazu pe nimeni. Era putin speriat dar stia ca se va descurca. Dintr-o data simti cum cineva ii lua incet bagajul din mana. Speriat isi ridica capul, usurat ca vazuse o figura familiara. Cand il vazu, brunata ii striga numele. Si se indrepta spre el.

[Liar]

Pico se uita pierdut in ochii baiatului de langa el. Tenchou ii trase brusc bagajul din mana si ii zambi. Totusi Pico era la fel de confuz, nu stia de unde sa inceapa. "Ce cauta Tenchou aici si unde e Sekihan? " Isi punea aceste intrebari in sine dar incerca sa caute raspunsuri. In scurt timp, Nomico ajunse langa Pico si Tenchou. Il strinse in brate pe Pico si ii zambi.

" Ce cautati voi aici? " intreba baiatul nelinistit. " Unde e Sekihan? "

Zambind fata ii raspunse, " Trebuia sa iau cina cu Sekihan dar cand am aflat ca vii tu l-am intrebat daca pot venii sa te iau, sa luam cu totii cina. "

Baiatul era putin nelinistti dar intr-un fel era bucuros ca nu s-a intalnit cu Sekihan pentru ca nu stia ce avea sa-i spuna. Nomico realiza ca baiatul e nelinistit asa cal intreba, " S-a intamplat ceva Pico? Daca ai ceva pe suflet nu ezita sa ne spui, noi vom fi langa tine mereu. "

" Multumesc Nomico, am venit aici sa-l intlnesc pe Sekihan dar nici macar acum nu stiu ce ar trebuii sa-I spun ... Au trecut sase luni totusi, sunt emotionat. "

" Atunci spune ceea ce gandesti, orice iti vine in minte. Asa fac eu mereu. " ii spuse Tenchou cu zambetului larg pe buze.

La scurt timp, toti patru au pornit catre restaurantul unde ii astepta roscatul (Sekihan*). Pe drum Nomico ii trimitea un mesaj cum ca s-au intalnit cu Pico si au pornit cu totii spre restaurant. In timp ce mergeau Tenchou ii arata lui Pico orasul explicand-ui fiecare detaliu. Peste putin timp ajunsera in fata unui spital.

" Hmm, am putea sa ne oprim putin, am nevoie la toaleta… "

Fata dadu din cap in semn ca este deacord dar il asteapta putin mai inclolo. Baiatul intra in spital indreptand-use spre toaleta. Dupa ce termina, se indrepta repede spre restaurant ca sa nu-i faca pe prietenii sai sa astepte. In timp ce alerga, speriat, simtii cum cineva il trase de gulerul hainei intr-o fundatura. Acolo un barbat inalt, brunet si bine facut il lipi de perete si isi puse genunchiul intre picioarele lui apio ranji multumit.

" Ce ai zice daca te-ai juca cu mine putin? Nu vreau sa-ti fac rau, vreau doar sa ne distram, ce zici? "

Baiatul insi apleca capul si incpu sa respire din ce in ce mai greu.

" Ai putea sa te opresti te rog, eu … "

" Da? Nu vrei sa te joci cu mine? " spuse barbatul dezamagit…

" Imi pare rau dar nu il poti avea, pentru ca e al ~ meu! "

Pico ar fi recunoscut vocea asta oriunde si oricand. Era vocea calda si linistitoare alaturi de care a crescut. Roscat-ul se apropie de cei doi si il impinse pe barbat care in scurt timp fugii dandusi seama ce are celalalt de gand sa faca. Sekihan il stranse incet in brate pe Pico care era inca speriat. Se uita in ochii lui si isi lipi brusc buzele de ale lui. Nu fusese un sarut foarte lung dar fusese unul din cele mei frumoase momente din viata tanarului brunet. Cel mai invarsta ii sopti ceva la ureche si il ajuta sa se ridice dupa care pornira amandoi catre restaurant. Brunteul avea inca obrajii fierbinti si nu scoase un sunet tot drumul. Inainte sa ajunga in fata restaurantului roscatul se oprii brusc, la fel si cel de langa el.

" Ai vrea sa mergem acasa? De fapt nu, ar trebuii sa mananci ceva… Ai mancat inainte sa vi aici? Dar stai, au trecut deja patru ore. Trebuie sa iti fie foame. Vrei sa iti cumpar ceva de mancare? " apoi isi scoase portofelul din buzunarul de la geaca si se indrepta spre magazin dar Pico il prinse de mana si incepu sa rada.

" Mi-ai pus multe intrebari dar nu m-ai lasat sa raspund la nici una… " apoi rasera din nou amandoi. " Stii, cred ca as vrea sa mananc ceva dar as vrea sa fim doar noi doi. " Sekihan se uita perdut catre celalat. Atunci cand observa il intreba ce s-a intamplat.

" Te-ai schibat. Esti mult mai frumos… "