Invata-ma sa traiesc !

[: : :Theo: : :]

Disclaimer:Nu detin nici un personaj(inafara de cele create de mine) ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari

Tin sa anunt de la inceput ca ficul nu este unul sasusaku...adica acum mai toate ficurile contin aceste cipluri si am vrut sa fie ceva diferit.

Capitolul 1
Micutele si timidele raze ale soarelui, ce trona afara pe cerul senin, au patruns prin perdeaua violet,in camera, pana pe fata mea. Dormeam si paream asa inocenta in aceasta postura, cu ochii inchisi, cu o fata luminoasa, si buzele arcuite intr-un mic zambet. Am visat frumos, dar ca orice vis, acesta s-a terminat, fiind nevoita sa revin cu picioarele pe pamant la cruntul adevar . Astfel incepe o noua zi , o noua fuga , o noua viata … Deschid incet ochii si ma ridic din patul moale si cald. Pasesc cu sfiala pe podeaua rece si ma indrept spre fereastra. Vantul dulce si caldut de primavara scutura petalele albe ale copacilor din spatele ferestrei de sticla, din fata casei mele. Bineinteles daca pot numi casa locul unde stau. Ma numesc Ayame, am saptesprezece ani , sunt inalta, am parul alb si lung iar ochii mei verzi asemeni firelor de iarba scanteiau. Trebuia sa fiu in alerta . Nu am avut niciodata un loc stabil, o casa, o familie, de cand ma stiu sunt mereu pe drumuri, fug la nesfarsit. In fond fuga mea este ceea ce ii tine pe cei din jur in viata. Orochimaru inca ma vrea si ma indoiesc ca va renunta prea usor. Dar nu am de gand sa ii ofer puterea mea pe tava. Chakra mea este puternica dar nu pentru ca mi-am dorit asta. pot spuen ca un vechi ,,prieten'' a facut sa fie asa. Mi-as dori sa lupt cu Orochimaru si sa scap de el pe vecie dar puterea mea este inca incontrolabila. In aceasta zi pasii mei se indreapta spre Konoha,satul ascuns intre frunze, unde am degand sa ma odihnesc ceva timp pentru a putea porni mai apoi din nou la drum. Cam acesta este mersul vietii mele. Am ajuns in sat in trei zile. Satul nu era imens asa ca nu mi-a fost greu sa-l gasesc pe hokage, mai bine zis sa o gasesc pentru ca era o femeie, frumoasa, tanara, cu un par blond si lung si cu o fata ce impunea respect. Am fost primita foarte repede la ea.
- Buna ziua, marite hokage. daca ma lingusesc putin poate scap fara prea multe intrebari.
- Buna. In primul rand spune-mi cu cine am onoarea. La faza asta a fost sarcastica dar urmatoarea intrebare a fost evidenta, ce doream. I-am spus simplu ca am nevie de un apartament pentru cateva zile. A aprobat, m-a intrebat cati ani am si apoi m-a trimis afara sa astept cateva minute. Oau ce chestie am scapat usor.
In timp ce asteptam afara, am vazut intrand in birou un barbat, cu parul albastru, si cu bandana pe ochi. Avea o fata serioasa, ceea ce sincer il facea sa arate ca un tampit cu tot respectul. Parea grabit dar a intrat fara sa mai bata la usa. Cine se crede asta?

***
- Lady Tsunade, am venit imediat ce ati trimis veste. Ce sa intamplat? Parea destul de important. vorbea repede, iar cand s-a oprit a inceput sa gafaie, apoi a privit ingrijorat spre persoana ce se afla in spatele biroului impunator .
- Kakashi...a facut o scurta pauza apoi a reluat convorbirea. Ai vazut-o pe fata de afara? dupa ce a primit raspunsul afirmativ a continuat. Vreau sa afli tot ce poti despre ea. Pentru ca daca este cine cred eu ca este nu va fi prea usor.
- Este un spion ? Ma pot ocupa de el daca doriti. O voi face curat . - Lady Tsunade surase usor, dar surasul acela a fost incarcat cu mai multa tristete decat suportase vreodata. A dat negativ din cap, indreptandu-si privirea catre fereastra.
Intrebarea lui o lovi din plin, dar era nevoita sa raspunda sincer la ea. Ceea ce credea ea...spera sa nu fie adevarat, dar nu putea birui doar cu sperantele. In viata poti spera, dar trecutul te va bantui pana in ultima clipa a vietii tale.Trecutul , caracterizat simplu printr-o încăpere din prezent unde intrăm mai rar. N-avem decât să deschidem o uşă, atât şi suntem în trecut. Uneori doresti ca usa sa raman inchis dar cu oricate lacate am incuia acea usa, la un moment dat aceasta se va deschide. Ca intotdeauna Kakashi se gandea la lupte , deci se gandea ca fata era un spion. dar nu era asa. Era o simpla parte a trecutului, o lampă aşezată la intrarea viitorului, ca să risipească în parte întunericul ce-l acoperă.

Scuzati greselile si va rog comentati, criticati...:)

http://media.photobucket.com/image/anime....jpg?o=159 - Ayame

[Biscu' iz back ^^]

Hey !! So fic nou ! :X
Pai ce as putea spune ... in primul rand imi place cum scoti in evidenta descrierea cu figurile acelea superbe de stil ... vad ca incerci sa te axezi pe detalii dar incearca sa o fac putin mai ordonat . Era o fraza pe care o puteam da exemplu dar nu o gasesc acum si sincer mi-e cam lene sa citesc din nou capitolul .
Mi-a sarit inima din piept de bucurie cand am citit ca nu e fic SasuSaku , a fost ceva unic :))
Te descurci foarte bine la naratiune , insiruiesti frumos evenimentele . Am vazut cateva greseli de tastare dar nu o sa stau se le scriu pentru ca sunt minore si nu afecteaza asa mult . Greseli de exprimare nu cred ca am vazut si e bine .
Incearca sa nu mai pui *** in fic pentru ca nu da bine ... ii strica estetica si nu se mai leaga actiunea chiar bine ... Puteai sa pui acolo ca povesteste autorul ... desi o clipa a parut din perspectiva lui Ayame si apoi a autorului , ai putina grija cand schimbi povestitorul ca sa zic asa ...

Ai inceput frumos si ai conturat bine personajul . Sunt curioasa in privinta legaturii dintre ea si Tsunade .

Astept next ! :X Gambate !!

[Rukia JJ]

Hey there :D
Imi place cum ai inceput fic-ul. Cel mai important este inceputul, ca vizitatorii sa stie daca sa continue sau nu sa citeasca, iar tu te-ai descrurcat bine. Ador faptul ca nu este vorba despre sasuke si sakura. Deja incepusem sa ma plictisesc de cuplul asta. Si nici n-am vazut prea multe fic-uri despre Kakashi, deci e perfect :D.
Sa ma anunti si pe mine cand pui capitolul urmator :pls:
See ya :bye:

[: : :Theo: : :]

Hey...multumesc mult pentru comentari:)
Biscuitsel mda stiu...si eu m-am plictisit de sasusaku..app... sper sa se ridice la nivelul asteptarilor tale legatura dintre ayame si tsunade :)
Rukia JJ nu e chiar un fic cu kakashi...scuze :|

Sper ca si acest capitol sa va placa. Spor la citit!


Capitolul 2
- Nu, nu cred ca este un spion cred mai degraba ca... este fiica mea . A mea si a lui Dan.- De data aceasta ii aparu o nota de ingijorare in glas. Fiica ei…pe care incerca-se din rasputeri sa o uite s-a intors si i-a aruncat tot trecutul in fata. Dar atunci era tanara iar fata... dupa moartea lui Dan nu avea nevoie de cineva pe cap. Cat de stupid a putut gandi in acele momente de suferinta. Fata ei…sange din sangele ei si al lui Dan. Era pretioasa, fiica a doi mari ninja si totusi... Mai mult ca sigur Ayame isi ura familia, mama , si avea tot dreptul, nimeni nu o putea condamna pentru asta. Daca intradevar avea dreptate trebuia sa se apropie de ea.
- Poftim ?! in momentul acesta gura ii era larg deschisa. Incerca sa rosteasca ceva dar uimirea ii luase toate vorbele, facandu-l sa arate ca un peste pe uscat. Oau lovitura de gratie.
- Da , am dat-o cand s-a nascut. Nu vroiam nimic prin preajma care sa imi amintesca de Dan, in momentele acelea. Fata mi-a amintit de el, are parul, trasaturile... a mostenit totul de la el mai putin…mai putin ochii… Poate este doar o banuiala, si nu am dreptate, dar nu cred ca ma insel. Condu-o pe fata spre un apartament mai pretentios. Vreau sa se simta bine, chiar si inainte de a-mi aduce vesti si de a fi dat verdictul final. Nu am nevoie de alte greseli -la simpla ridicare a mainii, el se retrase, pentru a se ocupa de noua misiune.


Ayame Pov :
Cand tipul acela a iesit din birou, si nu a stat putin, mi-a facut semn sa-l urmez. Mergeam pe drum, linistea sumbra tinandu-ne companie. Nu ma deranja. Imi placea linistea. Sa stau in liniste in timp ce noaptea ma invaluia in improfunzimea sa. Ne-am oprit in fata unei casute cu etaj. Singurele cuvinte pe care mi le-a adresat au fost sa ma duc la hokage maine la prima ora. Am incuviintat , ramanand singura din nou. Am deschis usa lasandu-ma purtata pana in interiorul casei. In fata era un hol mic, la dreapta bucataria, de o nuanta galbuie, cu mobila maronie, si cu toate ustensilele caracteristice. La stanga era sufrageria, mare, alba cu negru, cu fotolii crem din piele, o plasma mare, situat pe un perete simplu, lipsit de obisnuitul tapet negru cu modele albe , ce se regasea pe ceilalti trei pereti, si o masuta din sticla, neagra. Urcand spirala de scari, a ajuns in fata unui hol micut cu cateva usi. In spatele primeia se afla dormitorul, doi pereti albi cu medele rosii si doi rosii cu modele albe. In fata era un geam imens care ducea la o terasa. La dreapta se afla patul cu asternuturi rosii de matase iar la stanga un televizor cu ecran plat, un birou cu calculator si un dressing imens cu multe haine pe care nu cred ca le voi folosi vreodata. Am parasit camera doar pentru a face un dus scurt, apoi m-am asezat in pat, adormind pe loc.
M-am odihnit mai bine ca niciodata si m-am trezit abia a doua zi dupa pranz. Am mers in bucatarie si am luat o cutie de cereale si le-am rasturnat in bolul de portelan , turnand apoi laptele.
Am urcat sus, deschizandu-mi ruccsacul. Am optat pentru o pereche de blugi lungi si negrii, un maieu negru cu un craniu si niste tenesi de aceeasi culoare. Desi eram mereu pe fuga mereu mi-a placut sa ma aranjez asa ca am aplicat nelipsitul strat de liciu, urmat de patru randuri de rimel si cinci de dermatograf. Eram obsedata de ultimele doua. Coborand jos, mi-am luat geaca neagra de piele , am sarit de-a dreptul in skateri si am plecat pe skateboard spre hokage . Cred ca ma astepta sau pur si simplu nu avea treaba pentru ca nu a trebuit sa astept, fiind poftita inauntru de indata.
- Buna dimineata, draga mea Ayame ! Te asteptam. Cum ai dormit ?- a intrebat ea prietenos, un zambet tamp afisandui-se pe fata.
- Buna dimineata ! M-am odihnit destul de bine dar vorbind despre plata nu stiu daca ma voi descurca …daca aveti un apartament mai…-dar m-a intrerupt. Nepoliticosi oameni.
- Nu este nevoie sa imi platesti. Considera ca este un cadou. Si te-as ruga sa ramai mai mult timp aici. Iti voi pune la dispozitie ninja care sa te protejeze.- femeie proasta. Habar nu are in ce se baga. Am ras sarcastic ridicandu-ma in picioare.
- Eu nu am nevoie de protectie , ci satul are. Il pot imfrunta singura pe Orochimaru dar nu sunt in stare sa ii protejez pe ceilalti. Si pana la urma de ce ?- nu era problema ei nici pe departe. Ca sa nu mai punem la discutie ca se descurca foarte prost pe post de hokage. In locul ei as fi indepartat orice urma de amenintare pentru a-mi proteja satul. Dar nu eram… asa ca am continuat sa o ascult plictisita.
- Asta nu conteaza. Dar tine minte .. daca vei vrea ceva, cere si ti se va da. In plus poti merge la scoala din satul nostru. Te vei putea antrena cu cei mai buni sensei… - dar am intrerupto. Aceasta bunatate exagerata imi provoca greata.
- Si pot stiu ma rog frumos de ce faceti toate astea ? - nu prea am incredere in nimeni, nu-mi place sa las garda jos iar unul dintre caracteristicile mele era suspiciunea. Daca avea sa se intample ceva vroiam sa stiu motivul.
- Ce ai face daca te-ai intalni cu mama ta ? - intrebarea m-a luat prin surprindere nu prea vedeam legatura dar am hotarat sa ii raspund.
- Nu stiu. Nu m-am gandit niciodata. Dar cred ca intai as cere niste raspunsuri. Cu ce am gresit atat de mult ca m-am nascut incat sa ma lase pe mana unor straini? Si pana la urma ce vreti cu adevarat ? Ce este cu toate intrebarile astea absurde? Si de unde stiti despre ai mei ? – ok acum mai mult ca sigur devenea prea ciudat.
- Imi pare rau dar mi-am permis sa iti cer dosarul. Deobicei imi place sa stiu cu cine am de a face.
- Pai atunci nu iti ,mai permite atatea – am inceput sa ridic totul…femeia asta ma scoate din minti- Unu nu sunt sociabila si nici nu imi doresc sa fiu , doi nu imi place sa imi folosesc puterile decat daca este absolut necesar si trei nici gand sa le folosesc in aceasta perioada – asta mi-a amintit ca mai sunt doar cateva zile pana la luna plina si eu nici nu am reusit sa-mi scot hokagele asta dintre coaste.
- De asta vei fi antrenata . Sa inveti ! – Dumnezeule mare ce femeie idioata. Am inspirat adanc si am aprobat. Macar sa scap de gura ei.
- Accept dar sa nu va asteptati la prea multe.- i-am intors spatele si am iesit afara. Cu cat mai departe de ea cu atat mai bine.
Mi-am scos i-podul din buzunar, introducand castile albe in urechi. Trebuia sa ma tin de cuvant asa ca am luat-o spre scoala. Nu mi-a luat mult timp sa o gasesc avand in vedere marimea oraselului. Cladirea scolii era imensa... cu doar cativa m2 mai mica decat primaria. Curtea era foarte inverzita , peste tot aflandu-se copaci, bancute, flori , ba chiar o fantana arteziana in mijloc si un labirind viu. Era destul de frumos. Peste tot erau grupuri de elevi, fiecare avand procuparile lor. In partea stanga era probabil partea ciudata pentru ca erau emoisti, tocilari, gay… iar in cea dreapta cei aproximativ normali…tipii dementiali, curvele si majoretele, care nu sunt sigura daca nu intra in aceeasi categorie pentru ca teoretic au aceleasi fite. Nu ma prea vedeam nici unul din ele asa ca m-am retras mai pe mijloc, la umbra unui copac, asteptand inceperea orelor. O fata violet…bine nu era violet la piele dar parul avea aceste tente si ochii aveau o placuta nuanta de lila a venit spre mine, si s-a protapit acolo. La inceput am ignorato dar statea in fata mea de ceva timp asa ca mi-am scos o casca , suficient cat sa o aud si m-am uitat la ea. Era locul ei sau ce ? Tipa s-a inrosit si mi-a intins mana sovaind.
- Buuu..na ! Eu sunt…Hinata Hiuga ! – abia reusise sa le spuna si pe alea, si le-a rostit asa de incet incat ma mir ca am auzit-o. ,,Oare eram asa fioroasa ?’’ – am ridicat din umeri si am privito in continuare. Am asteptat dar cum n-a mai zis nimic am considerat ca ar trebui sa ma prezint si eu.
- Buna! Eu sunt Ayame. – patetic dar nu stateam excelent la capitolul conversatie.
- Esti aaa… noua nu-i aa…sa? Nu te-am mai vazut pe aici. In fii…ne, imi pare bine sa te cunosc ! – ce constatare geniala… Mi-am dat ochii peste cap si am anlizat-o putin.
- Da sunt noua. Am sosit abia ieri. Si …si eu ma bucur sa te cunosc! – acum vrei sa dispari si sa ma lasi sa-mi ascult melodia in continuare, Shit era si melodia mea preferata de la Sonata Arctica.
- Vrei sa-ti prezint restul elevilor ? Sunt sigur ca le-ar face placere sa te cunoasca.- In momentul acela nu stiam daca vroiau sa ma cunoasca dar cu sigranta nu puteam trece neobservata , toti ma priveau inmarmuriti. Am oftat …nu aveam chef de asta acum.
- Nu stiu…- nu eram prea sigura daca ceea ce faceam era bine dar…
- Haide ! a insistat ea. Se pare ca isi si recuperase curajul , renuntand la balbait. Am aprobat plictisita, scotandu-mi si cealalta casca din ureche.
Am urmato in timp ce se indrepta spre un grup de fete…cred ca era undeva intre fite si normalitate . Stiu sunt foarte critica dar una rozalie avea niste pantaloni Armani , iar o blonda avea o geanta Louis Voutini. Mi-am dat ochii peste cap pentru a zecea oara in aceasta dimineata si am afisat un zambet fortat. Asta va fii o zi lunga.
- Buna fetelor ! Ea este Ayame. - m-a prezentat ea grupului. Mda dragut acum sa vedem care vine cu replica de fufa.
- A deci tu trebui sa fi fata cea noua ? Favorita hokageului ?- ii raspunse o fata cu parul blond prins intr-o coada, pe nume Ino. Dupa cum spuneam… Eram pregatita pentru asta si nu aveam de gand sa o ascult.
- Fi atenta aici fetita de bani gata, eu nu am venit aici sa ma cert si nici nu am cerut sa fiu preferata lui Lady Tsunade. Dar cine stie poate a vazut la mine ceea ce nu ai tu : bun simt, talent, putere, abilitati si inteligenta. Ai face bine sa nu te iei de mine pentru ca nu te vad bine. - Cine se crede ea sa se ia de mine ? Vrea sa imi cunoasca latura negativa.
- Bine zis !
- Bravo ! – au exclamat alte persoane care se mai aflau prin zona. Am facut o plecaciune batjocoritoare si am zambit superior inspre blonda.
Am facut cunostinta cu TenTen, care in scurt timp mi-a devenit o prietena buna, cu Sakura, care parea sa nu ma prea placa deoarece un baiat pe nume Sasuke vorbea cu mine , Temari care era foarte de treaba si pe urma au urmat baieti : Neji, un baiat talentat ce stapanea Byakuganul, Itachi, fratele lui Sasuke, unul dintre membrii clanului Uchiha, Shikamaru, Kiba,Sai, Naruto Uzumaki, un vorbaret si un nestamparat, desi totusi parea de treaba si inca cativa elevi. Nu am o memorie chiar in halul asta de buna, avand in vedere ca violeta, pardon Hinata cunostea multa lume. Ne indreptam spre un al patrulea grup cand s-a sunat si am hotarat sa o lasam pe alta data. Am sesizat cu uimire ca eram cu multe figure, acum cunoscute, in clasa.
M-am asezat intr-o banca libera, de langa ferestra, si priveam cerul senin. Norii erau albi si pufosi, semanand cu niste vata de zahar. Hmmm…mi s-a facut pofta. Am ras in sinea mea. Nu am mai mancat asa ceva de multa vreme. Am inceput sa imi amintesc evenimentele acelei zile. Am cunoscut multa lume dar oricum nu aveam de gand sa-mi pese pentru ca nu voi avea destul timp pentru asta. Voi pleca cu prima ocazie posibila. Am oftat. Mi-as dori atat de mult o viata normala. Si cand … dar nu mi-am putut termina gandul pentru ca creierul a trebuit sa se concentreze pe aria auditiva, deoarece Sakura a inceput sa vorbeasca cu mine.
- Buna, Ayame ! Pot sta cu tine ? intreba ea pe un ton sigur. Ma enerva la culme si cred ca as fi fost in stare sa flirtez cu Sasuke numai ca sa ii fac ei in ciuda. Plus ca trebuia sa recunosc c a tipul nu arata chiar asa rau. Am zambit, un gand dracesc rasarindu-mi in minte.
- Nu pentru ca mi-a promis mie ! – a venit Tenten, transmitandu-i un jet rozaliei…aceasta dorea sa riposteze si mai mult ca sigur ar fi iesit urat daca nu intra profesoara la ora. Acesta se aseza la catedra si rasfoi pentru cateva momente catalogul. Toti se aflau la locul lor susotind, continuandu-si activitatile de dinainte de a intra profa in clasa. Aceasta isi trase umpic vocea si tusii, in incercarea de a capta atentia.
- Buna ziua, copii ! – copii ? cat de patetic suna. Serios…scoala asta nu prevedea prea multe. Ce ar putea sa ma invete ,,geniile’’ acestea aneice ?
- Buna ziua ! au saluta la unison elevii de parca inca ne mai aflam in clasele primare.
- De astazi incepand vom avea o eleva noua. Ayame, te rog sa vi in fata sa te prezinti. – ori mi-a citit gandurile si era foarte al dracu…ori chiar asa se obisnuia la ei. M-am ridicat in picioare si le-am tarait pana in fata clasei.
- Ei bine…Ma numesc Ayame, am saisprezece ani, imi plac trandafirii…mov sau negrii in special. Ascult rock, imi plac filmele horror, ador culoarea negru. Urasc prefacutii, fataitele, oamenii care se dau in spectacol si chestiile siropoase. Ocazional obisnuiesc sa cant la pian sau chiatara electrica…- mda stiu…wtf ? dar cand nu prea ai un loc stabil ai nevoie de cateva hobby pentru a te detasa de realitate.- altceva …intreabati. – am dat sa ma asez la loc cand cateva intrebari s-au facut auzite din spate.
- Cat de bine sti sa lupti ? cand o sa ne canti si noua ceva ? Ne-ar placea sa te vedem in echipa de majorete…
- I-as bate pe toti din aceasta sala, niciodata si nici moarta… am raspuns eu curiosului, caruia nu i-am putut zari fata.
- Multumesc Ayame, ia loc ! m-a poftit profesoara, grabita sa isi inceapa ora.
Orele au trecut repede, avand in vedere ca fiind singura am studiat de mult lucrurile ce au fost predate azi, nefiind nimeni care sa imi spuna ce si cand sa invat. Dupa parerea mea era o adevarata pierdere de timp dar i-am promis babei blonde ca ma apuc de invatat ..ceea ce teoretic am facut dar sa repet chestiile elementare de la inceput e ca si cum intr-a opta ai invata iar alfabetul si tabla inmultiri.
La sfarsitul zilei toti am fost repartizati in echipe. Am nimerit in echipa sapte cu Naruto, Sakura si Sasuke . Am observat de a semenea ca toate echipele erau numere. Lipsa totala de imaginatie. De ce nu putea fi echipa black…ok ok pink pentru tipa aia Sakura sau evil team…cred ca Sasuke ar fi fost de acord sau tembel team pentru ca sincer noroc cu brunet…cu o tafnoasa si un prost cu minte de cinci ani eram de neoprit …spre ultimul loc .

Scuzati eventualele greseli si astept critici :)

[Rukia JJ]

Hey again :d. Merci ca m-ai anuntat...
Pai ideea mi se pare originala, nu conteaza ca nu-i cu Kakashi, ca nu tineam neaparat sa fie cu el :)). Imi place atitudinea lui Ayame, nu stiu de ce dar parca seamana cu mine :D. Nu m as fii gandit niciodata ca fata aia ar putea fii fiica lu' tsunade. Dar prin atitudine seamana destul de mult cu ea, deci e bine. Descrierea a fost prezenta. Cateodata m a derutat, nu stiam daca gandeste sau chiar spune unele lucruri. Ai avut cateva greseli de tastare, dar sunt minotre si nu cred ca este nevoie sa le enumar. Si apropo, vezi ca o data spus ca este profesor iar apoi ai spus ca i profesoara. Dialogul e ok, nu a fost sec dupa parerea mea. Si ca lungime este perfect :));. Si imi place ca ai facut-o pe sakura cu fite :bv:
Astept urmatorul capitol. Sper sa-l pui repede. :D
Sa ma anunti si pe mine cand il pui :crazy:
See ya :bye:

[: : :Theo: : :]

Stiu ca am intarziat putin...putin mai mult...dar asta este continuarea;)
Sper sa va placa!

Capitolul 3
Imi taraiam piciorele pe drumul prafuit avand skateboard-ul in mana. Am avut incantatorul noroc sa pierd o roata. Am oftat gandindu-me de unde dumnezeu fac rost de alta in satul acesta. Am lovit cu piciorul o piatra in semn de protest pentru ghinionul acesta tampit care ma urmareste de multa vreme. Ipod-ul era deasemenea descarcat, acum fiind nevoita sa ma ,,delectez’’ cu muzica pasarelelor. Sa le acompanieze cineva cu vreo chitara, tobe si poate niste versuri interesante si atunci mai vorbim. Fara skateboard drumul mi se parea asa de lung si plictisitor incat putem sa adorm. M-am oprit blestemand din toti rarunchi destinul cand aria auditiva percepe un sunet strain…mai exact numele meu, strigat de catre Neji. Ma opresc si il astept, asteptand sa vad ce doreste.
- Buna Ayame ! Imi dai voie sa te insotesc pana acasa ? - m-a intrebat el polititcos. Mi-am dat ochii peste cap dar am aprobat. Oricum drumul era extrem de plictisitor asa ca putina companie mi-ar face placere date fiind circumstantele.
- Si ce faci mai tarziu ?- vocea avea o mica nuanta de nesigurantadar totusi baiatul pare de treaba. Acum venea deja partea cu intalnirea sau ce ? Am ras in gandul meu hotarata sa ii raspund.
- Ma duc sa ma antrenez. De ce ?- la inceput a fost o simpla scuza dar apoi chiar m-am gandit ca asta trebuia sa fac. Aveam sa ma antrenez si iar sa ma antrenez pana cand aveam sa imi controlez puterea. M-am saturat sa tot fug din cauza asta.
- Asa. Dar tu nu mai faci nimic altceva ? Ma gandeam ca poate…- dar nu a apucat sa-si termine fraza pentru ca l-am intrerupt. Poate nimic.
- Nu. Tot timpul ma antrenez. Putem fi prieteni dar nimic mai mult. - l-am vazut cum s-a inrosit. Dumnezeule era asa adorabil cu nuanta aia de rosu. Se asorta foarte bine cu parul saten si ochii lila. Hinata era violet el era rosu…sa vedem cine mai urmeaza…
- Da doar prieteni , nici nu ma gandeam la altceva, dar macar ne putem antrena impreuna ? – siigur la asta te gandeai. Cu toate ca Neji parea asa dragut nu trebuia sa intind coarda asa ca am refuzat politicos.
- Neji iti sunt recunascatoare dar nu, nu prea imi place sa ma antrenez in companie.Dar poate intr-o zi… Mi-ai putea arata byacuganul tau. - i-am raspuns cu un zambet scurt pe fata.-Scuza-ma pentru comportament probabil sunt cam nesimtita doar ca obiceiurile vechi mor greu.
- Nu-i nimic ! Ne mai vedem ? -nu puteam sa-i distrug asa sperantele nu ? Bineinteles ca nu dar nici sa ii dau prea multe nu puteam asa ca m-am eschivat putin si am transformat asta intr-o mica nota versela dar cam tampita.
- Pai avand in vedere ca maine vin la scoala , si daca ai de gand si tu sa vi ne vedem maine.- am zambit malitios , bucuroasa de reusita.
- Da ai dreptate. Cu bine ! - Mi-a facut cu ochiul apoi s-a departat.
L-am privit cateva momente in timp ce disparea din raza mea vizuala si am grabit pasul… time means money nu ?
Cand am intrat in casa primul lucru pe care l-am intalnit a fost patul, pe care l-am intampinat cu o saritura, sperand ca are arcuri bune. Cu skateri inca in picioare am inceput sa motai , cugetand totusi la ziua de astazi. Poate m-a enervate baba Tsunade dar adevarul e ca nu e chiar asa de rau la scoala, pana acum. Si desi ar trebuie sa ii multumesc ei pentru asta o sa ma prefac ca m-am dus din proprie initiativa..nu as recunoaste ca are dreptate nici in ruptul capului. Cu toate astea gandul de a mai sta aici o vreme nu sun a chiar atat de rau. Un suc cu Tenten, shopping cu Hina, poate …Poate o noua plimbare cu Neji…si de ce sa nu dau examenele? Le-as arata eu pampalailor aia cum se face. Dar se pare ca ziua de astazi nu este pentru stat pe ganduri , deoarece pentru a doua oara in aceasta zi sunt intrerupta…de data aceasta de sonerie. M-a las sa alunec pe balustrade pana la usa pe care o deschid, prezentandu-mi-l in fata pe Naruto…blond hiper activ traznit.
- Salut, Ayame ! Ce mai faci ? - doamne cata lume sare pe mine astazi.
- Salut ! Motaiam si ma pregateam sa plec la antrenamente. Tu ? – prima parte era adevarata , a doua…pe la mijloc…ma pregateam…dar doar cu gandul…deci teoretic vorbind nu minteam.
- Voiam sa te invit la o portie de ramen. Vi ?- desi ma pregateam sa refuz, Naruto nici nu m-a lasat sa vorbesc , continuand sa ma confinga chiar daca nu ma auzise sa ii raspund negativ.- Trebuie sa vi. Cunosc un restaurant care face cel mai bun ramen din zona si plus ca nu ma poti refuza…pentru ca voi face ochii de catelusi si … - am inceput sa rad si am dat afirmativ din cap apoi i-am soptit un mic ,, Da’’. Se pregatea sa aduca noi argumente, dar a sesizat ca tocmai acceptasem. – Serios ? Minunat ! Hai hai repejor daca vrei sa mai prindem ceva.
In drum spre restaurantul unde urma sa mancam mi-a povestit despre sat si despre copii din scoala, si despre faptul ca Kakashi intarzie mereu la antrenamente. A facut si putin pe ghidul ceea ce a flost amuzant pentru ca nu era un ghid normal… a inceput cu cele mai bune locuri cu mancare, continuaand cu magazinele de firma si terminand cu istoria …pe care a explicato in cateva cuvinte : cuprinde cativa mosi hokage, niste cladiri vechi, mucegaite cu muzee plictisitoare si a anuntato si pe Tsunade ca facand parte din istorie. Am ras zgomotos pe seama asta , uitand astfel de timp si de drum, care apropo a fost foarte scurt. Ramenul s-a dovedit a fi chiar foarte bun si se pare ca Naruto avea credit de fidelitate care uneori ii aducea porti gratis sau reduse. A vrut sa isi mai comande o portie dar l-am oprit , propunand in schimb sa mergem la sushi, care pentru mine se plasa in top 10 mancaruri preferate.
- Sushi ? – a intrebat foarte surprins de parca as fi vorbit despre extraterestri.
- Da Naruto. Nu ai mai mancat ? O sa-ti placa. Nu este ca ramenul dar este foarte bun. Si in plus nu poti refuza o fata. Asa-i ?- am clipit de cateva ori de parca as fi fost un copil ce isi roaga parintii sa ii cumpere o jucarie. A stat putin pe ganduri apoi mi-a raspuns.
- Bine…Si in plus orice este mancare este binevenita ! – baiat obsedat de haleala.
Restaurantul cu sushi nu era departe asa ca in cateva minute ne aflam la tejghea asteptand comanda. Am cerut doua portii , pe care le-am luat la pachet si am mers sa mancam in parc. Naruto infuleca totul pe nemestecate si mi-am dat seama ca copilul acesta are un stomac de fier. Cu toate acestea cand a prins cu betigasele o caracatita a inceput sa tipe si sa se agite :
- Ce este asta ?In mancarea mea. M-au vazut blond si m-au luat drept prost ? Sau ce ? – a inceput sa gesticuleze cu minile planuind sa se razbune pe restaurant. In timp ce ajungea la partea cu sos picant in mancarea lor… l-am oprit explicandu-i cum sta treaba.
- Nu Naruto. Calmeaza-te. Face parte din sushi. Se mananca. Incarca ! - l-am incurajat eu.
- Ce ? Glumesti ? – se uita la mine de parca ar fi vazut o fantoma
- Deloc ! Incearca ! O sa-ti placa ! Pentru mine … - se uita cand la mine cand la caracatita, ba la mine ba la caracatita…sper ca nu facea comparatie.
- Bine.
Ridica cu sfiala bucatica de caracatita si o baga in gura. O mesteca cu grija de parca ar fi fost din sticla si ar fi avut grija sa nu se taie, apoi o inghiti si dintr-o data izbugni :
- A fost delicios. ! Mai vreau… mai vreau ! O doamne este delicios. Gata se plaseaza pe locul doi, dupa ramen. Tu mai mananci ? – se uita pofticios la cutia mea, ca un lup la o caprioara asa ca nu l-am putut refuza.
- Poti lua tu portia mea. – l-am indemnat eu intinzandu-i cutia.
- Multumesc …multumesc. – nu a stat deloc pe ganduri luandumi-o din mana de teama sa nu ma razgandesc, aruncand cutia lui goala la cel mai apropiat cos de gunoi ca intr-un cos de baschet.
Eram prea ocupata amuzandu-ma de Naruto incat nu am observat ca doi ochi lila ne priveau. Am ridicat privirea si am ramas socata.

[Biscu' iz back ^^]

Hello ! Am aterizat si eu pe aici si imi pare rau ca am ratat capitolul doi :-ss

Deci: Capitolul doi a avut cateva greseli de tastare si de exprimare. Descrierea nu a fost asa de buna, au cam lipsit figurile de stil si cele care au fost, ei binee, cam saracute . Naratiunea a fost buna, dialogul la fel. Actiunea parea putin grabita dar nimic ce nu a putut fi remediat in urmatorul capitol.

Capitolul trei a fost fantastic. Actiunea putin grabita. Greseli nu am gasit de nici o culoare. Descrierea a fost mult mai buna, la fel si dialogul si naratiunea. Incepi sa te descurci din ce in ce mai bine si ai o dexteritate aparte in a ne tine in suspans.

Astept Next cu nerabdare si sper sa ma anunti ca sa nu mai pierd capitolee !!
h*u*g*s! :X