The life of a male prostitute (yaoi,shounen ai and normal couples)

[Selena.]

Acum am terminat si eu de citit ficul ^^ Ft fain ,p bune...
Se observa ca te-ai mai perfectionat ,si e bine -esti ft ambitioasa. Imi place ca sunt o gramada de personaje.La inceput chiar m-ai zapacit cu atatea personaje -si chiar ai incurcat culoarea parului lor si tu,la un moment dat ,ceea ce m-a zapacit pe mine si mai mult =))- ,dar apoi a devenit interesant si amuzant sa urmaresc firul povestii ^^

Imi place la nebunie intriga,e ft faina -se vede ca e originala.Desi,unele parti sunt... clasice,cum le zic eu.Adica,faza cu pierdutul memoriei ,in multe alte ficuri/carti/filme etc intalnesti asta in povestile de dragoste,in mod special... ^^

In orice caz,e chiar un fic reusit si ar fi fost pacat sa nu poti sa iti reglezi problema cu ortografia ,desi sunt sigura ca si cu greseli si fara,as fi continuat sa le citesc povestea lui Hiro si Hide ^^ pentru ca (,) chiar m-ai cucerit cu ea =^.^= ...dar recunosc ca ma mai enervam cand nu pricepeam ce scrie xD

Abia astept sa vad continuarea ^^ Grabeste-te cu next-ul ^^ *chuu*

[Lithium-Angel]

yeah..i know...don't worry..he will get it back soon enough...
guys..i am really sorry..i can't seem to cope with all the commas....i mean...come on!!!
am avut o saptamana ingrozitoare si sunt deprimata din cauza olimpiadei la engleza asa ca va rog sa ma iertati pentru timpul cat a trecut si pentru eventualele greseli.
a more intensive week se observa la orizont..sper sa va placa...
Saruscha27, sper ca de acum sa iti fie mult mai usor sa citesti acest fic si mi-ar placea sa citesc in continuare comentariile tale. mi-am setat wordul pe romanian dar nu am folosit diacritice..as muri inainte sa le pun pe toate.


A opta dilema: Hideki are iubita??


Inca de cand Hideki s-a intors la club, lucruri au luat o intorsatura ciudata. Argintiul parea sa se simta incomod si lipsit de ocupatie pe intreaga perioada a zilei, dornic sa se intoarca la centru si sa isi petreaca ziua alaturi de copiii de acolo. Hiroki incerca pe cat de mult posibil sa il faca sa se simta bine si sa nu se plictiseasca dar nu reusea. Hideki obisnuia sa isi petreaca toata ziua lucrand si acum nu avea nimic de facut.
Noaptea amandoi se culcau in acelasi pat dar intr-un mod ciudat, dimineata, Hiroki ajungea sa il imbratiseze complet pe argintiu, sa isi strecoare piciorul drept intre picioarele lui Hideki si sa il inconjoare cu celalalt.
De obicei, Hideki se trezea inainte movaliului si incepea sa se joace in parul lui, dar se oprea de indata ce adolescentul incepea sa clipeasca din ochi si sa se dezmeticeasca. Pe zi, petreceau cel putin patru ore impreuna insa chiar si asa, Hiroki nu se simtea deloc mai apropiat de el.
Ca de obicei, Hideki pleca in jurul orei doua si se ducea la centru. Trebuia sa faca cel putin doua vizite medicale pe saptamana si asta nu ii placea deloc movaliului.
De fiecare data cand argintiul pleca la centru, se intorcea mirosind a parfum de femeie si zambea intr-un mod destul de ciudat. Lucrurile astea nu il impiedicau din a se da si la movaliu.
Mana lui o atingea cu blandete pe cea a lui Hiroki si uneori o ridica aproape de buze pentru a o saruta.
- Stii, chestia asta incepe sa ma enerveze, a recunoscut in cele din urma movaliul tragandu-si mana din palma argintiului.
- Ce anume?
- Nimic. Las-o balta, a murmurat Hiroki urcand in camera lui.
S-a asezat pe pat si si-a acoperit trupul cu una dintre paturile din preajma dupa care a oftat adanc. Usa de la camera s-a deschis si Hideki s-a sprijinit de tocul ei si a continuat sa il priveasca pe movaliu. Nu prea intelegea de ce se comporta oarecum detasat fata de el dar era hotarat sa ia lucrurile pas cu pas.
- Hei, s-a intamplat ceva? a intrebat brusc facandu-l pe Hiroki sa se sperie. A tresarit dar s-a calmat rapid, de indata ce l-a observat pe argintiu. Nu i-a raspuns, i-a evitat privirea si a continuat sa stea intins in pat.
Hideki s-a apropiat de el si s-a asezat pe marginea patului dupa care s-a aplecat peste baiat si l-a sarutat pe obraz. Hiroki nu a zambit ci doar si-a inchis ochii si s-a prefacut ca se duce la culcare.
Argintiul nu l-a lasat in pace, i-a prins barbia cu degetele de la mana dreapta dupa care l-a sarutat cu forta, si-a strecurat limba in gura lui si chiar l-a muscat de buza de jos.
- Ce naiba crezi ca faci? Lasa-ma..., a incercat sa se indeparteze de el dar argintiul l-a trantit pe pat si s-a urcat deasupra lui dupa care a inceput sa il atinga intr-un mod indecent. Desi era suparat nu isi putea opri trupul din a simti toate acele senzatii minunate si din a geme.
- De ce esti suparat? a intrebat Hideki foarte sincer. Chiar nu intelegea de ce movaliul se comporta asa si de ce il respinge.
- Nu ai intelege...acum lasa-ma sa plec...
- Dar nu vreau. Lasa-ma sa te sarut.
Nu a asteptat aprobarea, pur si simplu l-a sarutat cu toata forta avand grija sa il faca sa se simta bine. Cateva secunde mai tarziu, Hiroki l-a strans in brate si s-a lasat prada atingerilor lui. Inima ii batea cu putere si incepea sa se simta usor ametit si era numai vina lui Hideki.
Degetele argintiului il atingeau pe piept si se jucau cu sfarcurile lui, coborau pe abdomen si se opreau exact intre picioarele adolescentului dupa care masau usor acea zona. Era gata sa il lase pe Hideki sa continue, dar a mirosit parfumul de femeie de pe hainele lui si s-a infuriat. L-a impins, apoi si-a aranjat hainele pe el si s-a apropiat de usa pentru a iesi.
- Nu cred ca e frumos sa faci asta.
- La ce te referi? Privirea de pe chipul argintiului era de suprindere dar si dezamagire. De fiecare data cand incerca sa il sarute pe Hiroki si sa il faca sa se simta mai bine, nu reusea decat sa ajunga pana aproape de zona lui sensibila dupa care era dat la o parte si respins.
- Data viitoare cand treci la urmatoarul partener de pat, ai grija sa iti schimbi hainele. Inca mirosi a parfum de femeie, s-a rastit adolescentul la el inainte de a deschide usa si a o tranti dupa ce a iesit.
Hideki s-a trantit pe spate si a oftat dupa care s-a lovit cu palma peste frunte si a injurat. A fost prins intr-o situatie deloc placuta si se ura un pic pentru asta.
De fiecare data cand se ducea la centru, Hagu i se arunca in brate si facea tot posibilul pentru a il saruta. Se fastacea in preajma lui si il imbratisa mereu, cateodata ,cand statea pe scaun, se apropia de el si se apleca numai pentru a i se putea vedea decolteu. Cum putea sa nu miroasa a parfum de femeie cand Hagu se agata de el ca o mata in calduri?
Cateva minute mai tarziu, a coborat la parter si l-a gasit pe Hiroki vorbind cu Roro. Cand s-a asezat langa el, movaliul l-a evitat si s-a mutat putin mai departe.
- Roro, chiar lucram aici?
- Ce vrei sa spui?
- Sunt plictisit. Nu ma pricep la servit bautura si cu siguranta nu o fac nici pe dadaca cu cei ce locuiesc aici. Uneori, cred ca de fapt ma mintiti cand imi spuneti ca lucrez ca barman, a recunoscut argintiul in timp ce vorbea pe un ton stins, plictisit si suparat.
Blondul a inceput sa clipeasca rapid si dupa ce a inghitit in sec, a incercat sa il pacaleasca pe Hideki cu un zambet dar nu i-a reusit. Argintiul se uita in continuare la el asteptand un raspuns.
Kanon a deschis usa de la birou si i-a facut semn lui Roro. L-a anuntat ca are o programare si ca trebuie sa plece. Exact cand era gata sa deschida usa de la intrare, Hideki a oftat din nou si i-a zis.
- Stii, cred ca mi-ar fi greu sa revin la viata asta. Nu mai pot pentru ca nu imi amintesc. De ce nu renunti si tu, Roro? Sunt destui aici pentru a ii satisface pe clienti.
Spusele argintiului l-au facut pe blond sa ramana blocat in dreptul usii, pe Kanon sa scape telefonul din mana si pe Hiroki sa se uite inspaimantat la el.
- Ce...ce vrei...sa ...ce vrei sa spui? s-a balbait Roro incercand sa se prefaca ca nu a a auzit bine.
- Poate ca sunt amnezic dar nu sunt prost. Crezi ca nu imi dau seama ce inseamna „programare”? Nimeni nu poate avea atatea programari pe zi. E in regula, a oftat ridicandu-se de pe scaun. Presupun ca din cauza asta ma simt atat de plictisit acum, mi-am pierdut ocupatia principala, a continuat pe acelasi ton apropiindu-se de scarile ce duceau spre etaj. Va rog sa nu ma tratati cu manusi, daca sunteti prietenii mei atunci fiti cinstiti cu mine.
Zambetul fals de pe chipul lui aproape l-a facut pe Roro sa se simta ca un nemernic. A incercat sa ii ascunda adevarul despre ce facea acolo si cauta cele mai stupide scuze pentru a motiva plecarile celor ce locuiau acolo insa asta il ranea mai mult pe Hideki. Kanon il privea pe argintiu inca cu resentiment, dar trebuia sa recunoasca ca desi cei doi Hideki semanau mult, cel de acum era mult mai adorabil si mai deschis la conversatii. La fel ca si iubitul sau, isi dorea ca baiatul sa isi recapate memoria treptat pentru a se putea ajusta la viata pe care o ducea. Ii era frica ca daca isi aminteste totul brusc, se va reintoarce la atitudinea lui rautacioasa si va uita sa mai vorbeasca cu cei din jur.
De indata ce a descoperit ca Hideki cunoaste adevarul despre slujba lui, Hiroki s-a grabit sa ajunga la etaj si sa il prinda pe baiat. L-a strans de mana si a refuzat sa ii dea drumul.
- Hideki, daca stii despre asta...atunci..., nu a apucat sa termine fraza pentru ca argintiul i-a zambit si i-a aratat incheietura mainii.
- Te referi la taieturi? Hagu mi-a spus ce inseamna. Dar nu mai fac asta. Pur si simplu, nu simt nevoia. Se pare ca pierderea memoriei imi foloseste la ceva. Oricum..., s-a oprit din vorbit si s-a asezat pe fotoliu. Privirea lui avea un strop de raceala si parea sa fie enervat.
Hiroki s-a asezat in fata lui stand pe vine si i-a pus mainile pe genunchi dupa care i-a cautat cu privirea ochii. Argintiul nu se simtea bine si oricine isi putea da seama.
- Tu...tu nu ai programari? a intrebat brusc uitandu-se direct in ochii movaliului.
Hiroki a facut ochii mari cat cepele dupa care a inlemnit complet. Inca de cand a ajuns acolo, nu i s-a cerut niciodata sa faca lucrurile alea si nici nu i-a trecut prin cap sa se apuce de prostitutie. Singurul moment in care a pomenit de o astfel de posibilitate, cand s-a oferit sa invete, a fost atunci cand a dorit sa il faca pe Hideki sa il atinga si sa se apropie de el. S-a simtit dezgustat cand argintiul a mentionat de asta insa ii parea mai mult rau ca acesta are parerea asta urata despre el.
S-a ridicat imediat si s-a indreptat spre usa. Chipul ii era complet inrosit si lacrimile erau gata sa ii curga pe obraji dar s-a abtinut. Nu putea plange in fata lui Hideki.
Argintiul a observat imediat schimbarea de atitudine a movaliului si a realizat ca nu a fost tocmai cea mai buna intrebare pe care putea sa o puna. Desi si-ar fi dorit sa il opreasca, a continuat sa stea pe fotoliul si doar l-a privit cum iese trist din camera.
A doua zi, desi nu avea programare pentru consultatie, argintiul s-a dus la centru si a salutat-o pe Hagu.
- Ka...adica, Hideki. Cat ma bucur ca ai venit.
- Stiu, Hagu. Si mie mi-e greu sa raspund la Hideki, doar m-am obisnuit cu Kappei. Ce mai faci?
- Sunt oarecum surprinsa ca ai venit aici. Nu ai consultatie azi.
- Eh? Nu pot sa vin decat daca e o chestie medicala? s-a bosumflat argintiul in timp ce se aseza pe scaunul din sala.
Hagu s-a asezat langa el si a inceput sa ii mangaie parul. S-a prefacut ca se uita la rana de la ceafa, care incepea sa prinda coaja, si a suflat usor in directia gatului baiatului. Hideki a ridicat o sprinceanu si s-a uitat cu coada ochiului la ea dupa care a zambit ironic.
Se astepta la o astfel de reactie, nu era deloc surprins doar putin dezamagit. Roscata a decis sa avanseze putin asa ca s-a ridicat de langa el si s-a asezat direct in bratele lui. L-a inceput, baiatul i-a facut pe plac si si-a pus mainile pe mijlocul ei dupa care a continuat sa ii zambeasca. Hagu l-a sarutat si a incercat sa isi strecoare limba in gura lui dar argintiul a prins-o de maini si a indepartat-o.
- Imi pare rau, Hagu, dar se pare ca nu te gasesc atractiva. Daca ma scuzi, trebuie sa plec, a zambit Hideki ridicandu-se brusc de pe scaun. A asezat-o pe scaunul pe care a stat el dupa care s-a indreptat spre usa. I-a facut cu mana inainte de a o deschide si a continuat pana cand aproape a inchis-o.
Argintiul si-a lipit spatele de usa de la intrarea in cladirea centrului si a oftat adanc. Se parea ca totul merge impotriva lui. Nu gasea nimic atractiv la o femeie, putea sa o sarute ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat insa in preajma movaliului, inima sa incepea sa tresara usor si agitatia sa puna stapanire pe el.
S-a intors la club, hotarat sa isi ceara scuze de la Hiroki. L-a gasit la el in camera, uitandu-se, ca intotdeauna, pe fereastra.
- Buna ziua, Hiro, a inceput pe un ton incet si dulce pentru a nu il speria sau supara. Ce faci?
- Mda, buna. Astept sa imi vina o „programare”, a mormait movaliul pe un ton sceptic si ironic incercand sa ii dea de inteles argintiului ca inca e suparat pe el.
- Atunci...pot fi eu programarea ta? a intrebat amuzat in timp ce si-a lins buza de jos. Hainele de pe movaliul il prindeau minunat si i se puteau vedea formele fundului in pantalonii stramti pe care ii purta.
- Foarte amuzant!! a tipat inapoi la argintiu. Urechile lui erau rosii si numai faptul ca Hideki a pus intrebarea aia il facea sa se simta jenat, nerabdator si incomod de fericit.
- Nu glumesc, i-a soptit usor exact in ureche facandu-l sa se cutremure. Buzele ce ii coborau pe gatul movaliului si bratele ce ii inconjurau trupul dovedeau ca nu glumeste.
Nu avea nevoie de permisiunea lui Hiroki pentru a il saruta. Simtea ca are tot dreptul din lume sa faca asta si ca nimic nu l-ar fi putut opri. L-a impins pe pat si apoi s-a asezat in genunchi luandu-l in brate. Brusc, totul a inceput sa se incetineasca. Miscarile lui Hideki erau mult mai incete si atingerile lui mult mai gentile, nu se grabea deloc sa il sarute si nici nu il brusca. Degetele argintiului se plimbau cu blandete pe pielea movaliului si il mangaia usor.
- Hideki, nu cred ca ar trebui sa faci asta pana cand nu iti amintesti si...
- Hiro, am fost o c***a, nu? Lucrurile astea nu se uita si eu nu sunt retardat. Vreau sa ma culc cu tine, ce e asa de greu de inteles?
- Vrei...vrei sa ce?! s-a balbait movaliul de indata ce l-a auzit pe Hideki spunand acel lucru pe un ton total lipsit de jena si multa seriozitate. Il privea direct in ochi, atingerile lui erau calde si pline de dorinta, argintiul vorbea foarte serios.
- Atunci am sa ma exprim altfel. Cand te vad, ceva in mine iesa la iveala. Cand te ating, intreg corpul imi reactioneaza si cand te sarut, vreau sa imi strecor limba si mai adanc pentru a te gusta in continuare. Pana sa si dormitul in acelasi pat cu tine, ma excita. Vreau sa ma culc cu tine si nu ma las pana nu te fac al meu...nu-mi pot explica...
Hideki a rostit fraza incet in timp ce il saruta pe gat. Tonul scazut si actiunile argintiului il faceau si pe Hiroki sa se excite. Fiecare atingere ii facea inima sa tresara si fluturasii din burta sa se agite din nou. Saruturile lui lasau amprenta pe pielea movaliului si incepea sa isi doreasca acelasi lucru.
Si-a lasat capul pe perna si, inainte sa se poata opri, l-a inconjurat pe Hideki cu bratele si l-a tras mai aproape pentru a il putea saruta. Trupul sau se misca de unul singur si il chema pe argintiu, il ruga sa il atinga si sa il sarute in continuare.
Hideki i-a deschis nasturii de la bluza, a aruncat-o pe fotoliu dupa care si-a aruncat atentia spre tricou , singurul obstacol in calea lui, si l-a scos rapid. Limba lui a acordat prima atentie sfarcurilor movaliului pe care le-a gustat dupa propria inimii si le-a muscat din cand in cand.
Sub el, trupul movaliului reactiona la fiecare atingere si barbatia lui se intarea din ce in ce mai mult. Argintiul si-a coborat mana pana sub pantalonii lui si l-a apasat usor dupa care a inceput sa maseze cu grija intreaga zona. I-a deschis primii doi nasturi de la pantaloni pentru a isi strecura mana dupa placul inimii si a continuat sa il atinga in aceea zona intima fara pic de jena.
Hiroki a icnit pentru prima oara cand argintiul si-a strecurat degetele tocmai in aceea micuta gaura. Devenea mult prea intens si nimic nu ii mai putea opri din a face sex. Se insera si devenea din ce in ce mai intuneric insa lumina veiozei din camera ii displacea argintiului. A lovit-o cu piciorul si a trantit-o la pamant spargand-o dupa care si-a aruncat propria bluza deasupra ei.
A trecut de intreg preludiu si i-a indepartat picioarele dupa care i-a tras boxerii jos. Nu a asteptat prea mult inainte de a il patrunde, dar a dat de un alt obstacol.
Hiroki a tresarit si l-a prins cu putere de brate, cateva lacrimi i se scurgeau deja pe obraji si chipul sau era rosu ca un rac. Hideki nu a reusit sa il patrunda complet, mai intai a intrat varful, dupa alte doua incercari si restul iar in final, dupa mult efort, a reusit sa il penetreze complet.
Cand l-a privit pe movaliul, a ramas socat sa il vada suferind. Ceva inauntrul lui s-a rupt si a simtit o ura incredibila pentru sine. L-a luat cu forta in brate si a inceput sa il mangaie pe spate si pe par. Ii parea rau ca s-a grabit dar nu se putea razgandi undeva la jumatatea drumului.
A continuat ceva mai incet si l-a penetrat cu grija, fara a se grabi. Il durea si pe el pentru ca era stramt si nu se putea misca in voie, insa ceva legat de asta il facea sa se simta minunat. Mai mult decat penetrarile rapide si de atingerile fierbinti, mai departe de trupul movaliului ce reactiona de fiecare data si de picaturile de transpiratie ce se prelingeau pe trupurile lor, chipul lui Hiroki era suficient pentru a il face sa se excite mai tare si, in acelasi timp, sa isi doreasca sa il imbratiseze strans la pieptul lui.
Movaliul si-a infipt cu putere unghiile in spatele lui Hideki in momentul in care s-a eliberat de substanta albicioasa. Argintiul a continut pana cand, la randul sau, nu s-a mai putut abtine si si-a dat drumul.
Mana movaliului a ajuns la ceafa si a trecut peste rana dar nu l-a durut imediat. Cand si-a lasat trupul greoi peste trupul movaliului, o durere ingrozitoare l-a lovit direct in ceafa.
Si-a inchis ochii si a scrasnit din dinti si, imagini au inceput sa fulgere in mintea lui. Si-a amintit de niste atingeri pline de dragoste, de o senzatie incredibila ce i-a cuprins intreg trupul, de o dorinta incredibila de a ramane alaturi de persoana pe care o iubea cu intreg trupul. Si-a amintit de o respiratie intretaiata ce il facea sa se cutremure pana la maduva oaselor si de o stare sentimentala greu de descifrat. Dorinta, tristete, sete de iubire, frica, ura de sine si pentru sex, incredere, o gama larga de sentimente, toate trezite in inima lui de catre aceea persoana.
Ridicandu-si capul pentru a se uita la Hiroki, a recunoscut acel chip imbujorat, rusinat si satisfacut ca find cel al acelei persoane din amintirea lui. In coltul gurii lui, un zambet firav si-a facut aparitia insa si o privire trista a inlocuit-o pe cea plina de sclipire.
Un singur sentiment inca mai avea ecou in inima lui. Vinovatia pe care si-o amintea si pe care o resimtea fata de movaliu. Acea vinovatie incepea sa faca ravagii, din nou, in inima lui.
Hiroki s-a cuibarit la pieptul argintiului si a adormit cateva minute mai tarziu in timp ce Hideki ii mangaia parul.
Ore mai tarziu, movaliul a fost cel care a reusit sa il trezeasca pe Hideki cand a inceput sa se miste de zor in pat.
- Ah...scuze..scuze!! s-a balbait movaliul realizand ca l-a trezit pe adorabilul argintiu ce semana cu un printisor de abia trezit din pat. Hiroki a incercat sa se ridice din pat si sa se imbrace fara a il trezi dar nu a reusit.
- E in regu-la, o cascat argintiul tragandu-l de mana inapoi in pat. Ce crezi ca faci?
- Pai, doream sa ma duc sa ma spal si...
- Merg cu tine, i-a soptit la ureche inainte de a il ridica pe sus si a il duce spre baie.
A deschis usa de la camera si, pret de o clipa, l-a lipit cu spatele de tocul usii pentru a il putea saruta. Roro tocmai iesise din camera lui insa s-a oprit cand l-a vazut pe argintiu zambind atat de fericit in timp ce il cara pe Hiroki spre baie.
L-a asezat pe marginea cazii dupa care a dat drumul la apa si a ridicat furtunul de la dus. A inceput sa il spele si sa il atinga chiar daca movaliul nu ii ceruse asta. Aceasi roseata, pe care o iubea la nebunie, si-a facut aparitia pe chipul baiatului. Hideki s-a oprit si, de data asta, s-a asezat pe vine si a inceput sa il priveasca duios.
- Ce e?
- Nimic..., a ezitat Hiroki evitand privirea lui. Hiroki se simtea jenat din mai multe motive. S-a culcat cu Hideki, s-a trezit langa el si acum a fost si spalat de argintiu, trupul sau mirosea ca al lui, era dezbracat in fata lui si in plus....Hideki venise de la centru cu o urma de ruj pe bluza.
- Daca nu imi spui nu am cum sa te ajut.... Hai, zi-mi...
- De ce te culci cu mine cand ai iubita?
- Ce?? Despre ce vorbesti? Intrebarea argintiului suna mai mult a jignire. Idea ca ar putea avea ca partener o femeie, il dezgusta complet. Nimic nu s-ar fi putut compara cu chipul atat de dragalas al movaliului.
- Cand te duci la centru, te intorci mirosind a parfum de femeie. Ieri aveai urme de ruj pe bluza. De ce te-ai culcat cu mine daca o aveai pe Hagu?
Pe Hideki l-a bufnit rasul dupa care s-a oprit si l-a imbratisat cu toata forta pe baiat. Nu a spus nimic, l-a sters si apoi dus inapoi in camera dupa care si-a facut si placerea de a il imbraca. Hiroki il urmarea cu atentie dar nu a spus nimic.
Argintiul s-a asezat pe marginea patului, l-a tras in bratele lui, i-a pus bratele pe umerii lui si l-a prins de mijloc dupa care l-a sarutat gentil pe gat si, mai jos, la baza gatului.
- Hagu nu e iubita mea. Asta a fost suficient pentru a il face pe Hiroki sa se inroseasca si sa isi coboare privirea.
- Hide...
- Ssh...,poate ca eu nu stiu ce inseamna iubirea. M-am gandit la asta. Sentimentul asta ma cutremura rau de tot. Mi-e frica sa nu uit, sa nu il uit, si, mai ales, mi-e frica sa revin la viata mea de dinainte. Tu, tu zici ca ma iubesti. Mi-e frica ca am sa uit asta si...
- Hideki! Chiar daca uiti ca te iubesc, eu am sa iti amintesc mereu. Si tu m-ai putea iubi pe mine.
- Mi-as dori mult asta....
- Atunci, sa facem asa!
Hiroki s-a ridicat din bratele lui, a deschis sertarul de la noptiera si a scos o hartie si un pix dupa care s-a intors in bratele argintiului.
- Scrisul meu il poti uita dar pe al tau nu. Scrie pe foaie: „ Idiotule, Hiroki te iubeste indiferent cum esti si ce faci. Stai alaturi de el si iubeste-l. Hideki”. Asa nu vei uita ca te iubesc. Ce zici?
Argintiul i-a zambit din toata inima, a oftat usor si l-a strans cu putere in brate. L-a lasat pe spate si a inceput sa il sarute din nou unindu-si buzele cu cele ale movaliului. S-a oprit si s-a ridicat, a luat hartia si a inceput sa scrie exact ce i-a zis movaliul dupa care si-a pus hartia in buzunar.
S-a culcat langa movaliul si l-a luat in brate dupa care si-a inchis ochii si a adormit.
Fericirea din inima lui il facea sa se simta foarte vinovat si sa se urasca si mai mult. Cineva ca el, putea sa iubeasca fara a se teme de esec?

Undeva, intr-un birou plin de carti si schite, un barbat in jur de cincizeci de ani, cu parul carunt si pielea deja zbarcita, strangea cu putere de par si maini un baiat destul de inalt si cu parul multicolor. Il tinea aplecat peste birou in timp ce ii cobora pantalonii dupa care l-a patruns cu forta. Lacrimile au cazut pana pe hartiile de pe birou insa barbatul l-a lovit peste ochi drept pedeapsa ca ii uda hartiile.
L-a penetrat de mai multe ori folosindu-si intreaga forta dupa care l-a lovit cu capul de birou si l-a lasat acolo.
Kerori plangea, desi multi credeau ca nu poate. Isi ura tatal pentru toate astea dar il ura mult mai tare pe Hideki. Era numai vina lui. Ca frate mai mic, Hideki trebuia sa caute alinare in el si sa il iubeasca mult, dar pe masura ce timpul trecea, devenea din ce in ce mai distant si a incetat sa il mai iubeasca. Mama lor a murit cand erau mici, tatal lor il adora numai pe argintiu.
Mereu, dar absolut mereu, era vorba numai despre Hideki. Pe el il baga in seama in timp ce pe Kerori il considera un gunoi. Mereu a crezut ca asta inseamna ca il iubeste mai mult pe argintiu, nu a durat mult pana cand a aflat ca, de fapt, fratele lui era folosit pe post de c***a si tratat in halul asta.
Dupa ce Hideki s-a facut disparut, Kyoshi, tatal lor, l-a inlocuit pe baiat cu Kerori dar nu l-a considerat niciodata la fel de bun. Mereu auzea: „ Macar o data, incearca sa ajungi la nivelul lui” sau „ Fratele tau e mult mai bun la asta.” A urat mereu sa i se zica sa il caute si sa il aduca inapoi. Chiar daca asta il scutea de o durere, nu putea face asta. Numai dupa disparitia lui a devenit cineva in ochii tatalui lui. Si chiar daca nu dorea sa recunoasca, tinea la Hideki si dorea sa il faca sa il iubeasca. Dorea sa ii acapareze atentie si sa il faca sa se concentreze numai la el. Sa fie acolo pentru el exact cum a fost si pentru tatal lor.
Hideki trebuia sa fie al lui si nici mort nu i l-ar fi dat lui Kyoshi. Nici mort.

[YuuraBo]

deci.. mi-a placuuutt am asteptat capitolul asta ff mult si nu mai dezamagit ca niciodata de altfel "? ... ma bucur ca hideki si-a revenit si acum il poate iubi pe hiro asa cum merita ...
ah ..doamne ce tata asta merita sa fie torturat si bagat in oala cu zmoala... oh nu credeam ca kerori ar putea tine la hideki dar deci sfarsitul a fost absolut geniaaal
mult succes in continuare si scrie repede urmatorul capitol
hehe ... ja ne

[nolazy]

Mi-au dat lacrimile din cauza sfarsitului :-<. Saracul Kerori...Ce bataie i-as trage lu taicasu' :-L
Sa inteleg ca Hideki incepe sa-si aminteasca..Ah ce-mi place :D. Dar am si eu o intrebare : pe unde e Tomo? Chiar imi placea pustiul, insa vad ca nu a mai aparut prin ultimele capitole.
Si scenele de sex au fost absolut incantatoare ( cel putin pentru mine :P) :perv: . Ador fic-ul asta, modul tau de a povesti, cum decurg lucrurile, ce mai...totul :love:.
Astept cu nerabdare sa postezi urmatorul capitol.
Bye bye :bye:

[myuu]

Deci in sfarsit ai pus continuarea si e absolut superba ca si restul ficului:X:X:X, de fapt nici nu ma asteptam la altceva. Intradevar sunt cateva greseli de tastare, dar cred ca astea sunt din cauza ca nu ai avut o saptamana prea buna...I guess that you'll be alright soon...
Hagu e prea insistenta cand vine vorba de "kappei" al ei. Nu vede ca el n-o place si sa nu se mai dea la el? Oricum sper sa nu intervina intre Hiroki si Hideki si sper ca cei doi sa nu se mai desparta niciodata...si mai bine sa nu-si mai aduca aminte Hideki despre trecut. Mi-e teama ca odata ce-si reaminteste totul o sa redevina cel de la inceput.
Ce-i cu tatal lui Kerori? E mai nebun decat credeam...saracul baiat:( dupa ce ca e folosit astfel i se mai spune si ca fratele lui e mai bun decat el :grr:
Astept cu nerabdare continuarea...gambate, multa inspiratie si nu mai fi deprimata because life is too short to be sad :bye:

[adyna_45]

Yey! Un nou capitol! Un nou capitol minunat, desigur!
Nu-mi vine sa cred! Hide chiar ca e indragostit de Hiro! Nu-i asa ca Kerori o sa se tina departe sau o sa faca o pasiune pt Hagu? Nu-i asa ca idioata aia o sa-i lase in pace? Nu-i asa ca Hide nu o sa uite ca e indragostit lulea de Hiro?
Ador! Ador! Ador!
Wow! :zuppy06: Ce tata dement! Si Kerori de ce mama mustei nu facea nimic ca sa-l scape pe Hide, ci facea chiar mai rau? De ce Papucii lui Mahomed pare ca s-a indragostit de el? Eu nu mai pricep nimic! Totul devine prea complicat! Nu mai vreau dragoste-ntre frati...mai ales ca aceasta dragoste-ntre acesti doi frati ar distruge o dragoste si mai frumoasa, pe care, sincera sa fiu, as fi dornica s-o sustin(dragostea mai frumoasa).

Acum criticile:
L-a inceput- La inceput(l-a inceput= a inceput pe el,l)
Hagu l-a sarutat si a incercat sa isi strecoare limba in gura lui dar argintiul a prins-o de maini si a indepartat-o.- [...]in gura lui, dar acesta[...]
Pana sa si dormitul in acelasi pat cu tine, ma excita.- Pana si dormitul in acelasi pat cu tine ma excita. (daca vroiai sa fie o pauza o puteau reprezenta prin puncte de suspensie sau liniuta de suspensie)
propria inimii- Propria vointa a inimii?...ai cam mancat un cuvant...cred...
Limba lui a acordat prima atentie sfarcurilor movaliului pe care le-a gustat dupa propria inimii si le-a muscat din cand in cand.[...]isi strecura mana dupa placul inimii [...]- ce e cu italic e repetitie...in al doilea caz putea inlocui cu "dupa voie"
dupa alte doua incercari si restul iar in final,- "[...]dupa alte doua incercari si restul, iar in final[...]"...inainte de "iar"(nu sinonimul lui "din nou") se pune intotdeauna virgula
aceea persoana- acea persoana...
find - fiind
- E in regu-la, o cascat argintiul tragandu-l de mana inapoi in pat.- "o cascat"...nu stiam ca se foloseste in literatura moderna...a cascat, iar acel "regu-la"....vroiai sa sugerezi faptul ca a fost intrerupt de cascat?...si cred ca inainte de "tragandu-l" era o virgula
idea- ideea...e cu doi de e..
l-a sters si apoi dus - "[...]l-a sters si apoi l-a dus[...]"
l-a tras in bratele lui, i-a pus bratele pe umerii lui- repetitiile..."[...]l-a tras in bratele lui, i-a pus mainile pe umerii sai[...]"...da-ti tu cu parere...nu suna nitel mai bine?
Cineva ca el, putea sa iubeasca fara a se teme de esec?- fara virgula...propozitia curge mai bine fara virgula

in rest, totul e bine...cel putin eu nu am mai observat altceva...
Bravo, imbunatatirile sunt vizibile, clare, majore! Felicitari! Tine-o tot asa! Aproape ca nu mai am cuvinte de lauda! Apreciez schimbarile si ca te-ai straduit!

Astept capitolul urmator! Sunt o mare fana a ta! Kissu and Gambate! Ja'!

[Alysu]

Kawaii capitol. o//o foarte mumos, daca pot zice asa o//o ce bine ca hideki i-a dat papucii zgripturoaicei aleia :yes: si ador mult de tot partea cu culcatul impreuna :perv: cred ca e partea mea preferata :-". nu mai are rost sa critic ca a criticat adyna tot :3: gambate la scris, sa il pui cat mai repede ca eu astept, si scuze cu intarzierea de comentariu. *chuu* :* :bye:

[Lithium-Angel]

scuze ptr intarziere...am avut o saptamana foarte ciudata si incurcata...am senzatia ca nu am facut nimic si totusi nu am avut timp sa fac ceva....
am scris incet incet si acest capitol...parca cineva ma oprea la fiecare doua propozitii...cred ca mi-a fost super rau...anyway....\
sper sa imi spuneti ce greseli am si daca nu sunt majore sa le treceti cu vederea si sa va bucurati de poveste. kiss.

A noua dilema: Calea pe care sa pasim...

Pentru oricare indragostit ce se scoala dimineata si intalneste razele solare, totul ar trebui sa fie perfect. Pentru fiecare nebun din dragoste, ce viseaza la persoana iubita pe tot parcursul zilei, ziua ar trebui sa inceapa minunat si sa se termine la fel de minunat. Pentru toti cei ce iubesc dragostea, patul ar trebui sa fie un cuibusor de nebunii. Pentru Hiro si Hideki, lucrurile aveau sa se incurce putin...putin mai mult.
- Deci, nu facem nici o excursie?
- Ti-am zis ca o propozitie nu incepe cu deci.
- Kanon...
Atat au auzit din intreaga discutie cei doi baieti ce se pregateau sa mearga la o plimbare. Hideki s-a imbracat destul de lejer si parea sa nu fie prea preocupat de infatisarea sa, Hiroki si-a pus cele mai frumoase haine din garderoba pentru ca dorea sa faca din aceasta prima intalnire, cea mai fericita zi din viata lui. Roro i-a urmarit cu privirea si aproape a cazut de pe scaun incercand sa nu ii piarda din vedere. Kanon s-a uitat ciudat la argintiu, stia ca nu avea sa dureze prea mult aceasta atmosfera si ca de indata ce isi va da seama de adevarul din viata lui, avea sa se transforme in acelasi om rece de dinainte.
Desi o lume intreaga se uitau la ei si ii vorbeau pe la spate, Hiroki se agata de bratul argintiului si din cand in cand ii oferea cate un sarut. Movaliul a reusit in cele din urma sa il convinga sa mearga la o intalnire. Timp de cateva zile bune l-a batut la cap spunandu-i ca toti iubitii se duc la intalniri si ca locul preferat pentru genul asta de iesiri in oras e parcul de distractii, dar a reusit numai pana la un anumit punct. Hideki a acceptat sa mearga la o intalnire insa nu la parcul de distractie.
Hideki, desi nu isi amintea de trecutul lui plin de fite si de posibilitatile infinite pentru a se distra, pastra inca putin din rafinamentul specific cuiva de clasa lui sociala. Timp de cateva zile, a cautat cu ardoare un loc care sa li se potriveasca si in cele din urma s-a oprit, un ras copilaresc si-a facut aparitia si s-a jenat complet. S-a simtit ca un copil mic, un adolescent ce trece prin prima lui experienta si prima lui dragoste, iar pentru asta trebuie sa aiba grija ca totul sa mearga perfect.
Problema era ca pe masura ce cauta mai multe locuri, mintea sa era acaparata de senzatii ciudate ce il faceau sa se cutremure. Anumite locuri il faceau sa se uite direct la numele lor scris pe hartie, pe altele le trecea cu vederea pentru ca avea o senzatie nefasta, si, incet incet, fiecare loc in care a fost, fie impreuna cu tatal lui si partenerii lui de afacere sau chiar cu proprii lui clienti, ii veneau in minte si se simtea sufocat.
Avea atatea posibilitati dar fiecare noua amintire ii miscora sperantele si il facea sa se simta extenuat. A ales un locat nou, putin cam feminin pentru gustul lui deoarece peretii erau rosii si interiorul tot un mov si un violet foarte vibrant insa atmosfera era romantica si puteau avea toata intimitatea pe care si-o doreau.
Cativa si-au intors capul si s-au uitat dupa el, dar a incercat sa ignore asta.
Au mancat friptura de vita si ca desert au avut o crema de ciocolata minunata insa Hideki nu a mancat-o.
Si-a indreptat privirea spre Hiroki, care manca cu pasiune si se comporta exact ca un copil mic, si a decis ca acea ciocolata poate avea alta utilizare. Pentru ca a rezervat un separeu, a incercat sa il faca pe Hiroki sa se dezbrace insa nu a reusit. In cele din urma si-a varsat putina ciocolata pe camasa pentru a o putea scoate de pe el. A avut grija sa lase destula crema sa curga si pe pieptul lui numai pentru a il face pe movaliu sa saliveze. In secunda urmatoare, Hiroki a inghitit in sec si si-a apropiat picioarele. Si-a muscat buza inferioara sperand ca asa avea sa isi reprime dorinta de a il saruta pe argintiu insa cu cat se impotrivea mai mult, cu atat il dorea mai tare. Hideki si-a sters putina cu degetul dupa care a inceput sa il linga, dar Hiroki l-a oprit si i-a dus degetelul aproape de propria gura. A lins putina ciocolata ce a mai ramas dar nu s-a oprit. Buzele argintiului le-au atins pe ale lui si au continuat initiind un sarut pasional. Desi Hiroki nu era de felul lui pervers si uneori de o timiditate greu de imaginat, a indraznit sa se aseze in genunchi pe bancheta din incapere si sa il sarute pe piept. Hideki l-a prins in brate si a inceput sa il sarute pe gat si pe piept insa movaliul era hotarat sa nu renunte la gustul de ciocolata combinat cu dulceata pielii argintiului. Se simteau atat de bine, dar usa de la separeu s-a deschis si chelnerul si-a facut aparitia. Hiroki s-a ascuns sub masa pentru ca se simtea mult prea jenat. Camasa ii era intinsa pe spatarul scaunului, pantalonii deschisi la primi trei nasturi, Hideki il saruta pe gat in timp ce mana movaliului se misca pe trupul sau, o imagine mult prea intima pentru a fi vazuta de un chelner.
Argintiul a tusit usor si i-a zambit chelnerului dupa care i-a multumit pentru cina minunata si a cerut o sticla de vin. De indata ce a plecat ospatarul, Hiroki s-a ridicat inapoi pe scaun.
- Asta a fost...foarte...foarte jenant!!
- Tu esti cel ce a sarit pe mine, a raspuns, pe un ton linistit si foarte vesel, argintiul. Ochii lui straluceau si era evident din ranjetul de pe buzele lui ca totul a fost pus la cale de el. S-a prefacut inocent si nestiutor dupa care s-a ridicat de la masa si s-a imbracat, gata sa plateasca pentru cina.
Din urma lui, cateva minute mai tarziu, a aparut si Hiroki, inrosit la fata exact ca un rac, dorind sa evite o alta intalnire cu chelnerul care i-a surprins intr-o astfel de ipostaza.
Pentru a ajunge inapoi la club, trebuiau sa ia trenul insa multumea nu l-a oprit de loc pe argintiu. Ghemuiti intr-un colt, in propria lor lume departe de inghesuiala din tren, Hideki il tortura cu sarutari dulci si atingeri indiscrete. Nu se putea abtine, Hiroki il atragea ca un magnet si il facea de fiecare data sa isi doreasca sa il sarute si sa il tina in brate. Spre disperarea argintiului, trenul a ajuns in statie exact cand ajungea la partea cea mai interesanta. S-a vazut nevoit sa se opreasca si sa continue mai tarziu. Hiroki s-a oprit in dreptul usii, iar cu o frica incredibila pe chip, l-a prins de mana pe argintiu si s-a ascuns in spatele lui. Indreptandu-si atentia spre usile trenului, a vazut un cuplu cam de doua ori mai batran decat el ce semana oarecum cu Hiroki. Frica de pe chipul movaliului l-a speriat la inceput dar de indata ce au reusit sa se indeparteze de tren fara a fi vazuti, l-a strans in brate si l-a consolat.
- Hei...ce s-a intamplat? a intrebat Hideki foarte ingrijorat prinzandu-i barbia cu degetele de la mana dreapta.
- Mama...erau mama si tata...de ce? Nu inteleg...de ce sunt aici? Eu... , Hiroki nu putea vorbi prea bine. Era in stare de soc si ingrijorat pentru ceea ce avea sa se intample. Parintii lui, fie ei adoptivi, puteau sa il oblige sa se intoarca acasa si sa isi paraseasca noii prieteni. Hideki a uitat de intreaga situatia de indata ce si-a pierdut memoria insa Hiroki i-a povestit motivele pentru care a plecat de acasa. In ochii argintiului se puteau vedea clar schimbarile de atitudine. De la veselia si nevoia de a isi manifesta dorinta, a trecut direct la raceala si indiferenta.
- Nimeni nu te poate obliga sa faci nimic. Ar fi o idee buna sa te intorci acasa pana devii major, sunt parintii tai si au influenta. E decizia ta, daca vrei, poti sa te intorci acasa.
Spusele lui Hideki l-au facut pe movaliu sa inghete. Privea in jos, cu ochii bulbucati, nu putea rosti nici macar un cuvant si raceala din vocea argintiului il speria. Ii amintea de vechiul Hideki, cel caruia nu ii pasa de nimic si care ar fi dat orice numai sa stea departe de oamenii din jurul lui. Si-a ridicat privirea spre argintiu insa tot ce a gasit a fost indiferenta si o atitudine total nepotrivita pentru noul Hideki.
- Hideki, vrei sa spui ca nu iti pasa daca as pleca?
Intrebarea lui era pusa cu mare frica. Dorea ca argintiul sa ii spuna ca de fapt nu doreste sa il vada plecat ci sa ramana acolo cu el, insa Hideki, pur si simplu, s-a intors cu spatele la el si a inceput sa mearga spre club. Movaliul s-a simtit exact ca un copil mic ce merge in spatele tatalui sau, fara a indrazni sa spuna ceva, doar urmarindu-l si asteptand sa ajunga acasa.
Cand au ajuns la club, amandoi s-au oprit in dreptul usii. Hideki i-a salutat pe baieti si a urcat direct la etaj lasandu-l pe Hiroki in compania lui Roro.
- Ce s-a intamplat?
- Ne simtea foarte bine si...in tren, mi-am vazut parintii.
- Ce??? reactia blondului era cea pe care o asteptase Hiroki de la argintiu.
- Da...si lui nu ii pasa, a continuat movaliul pe un ton trist si lipsit de speranta.
In acel moment, Hiroki nu stia ca, de cateva zile bune, Hideki isi recapatase memoria si stia perfect cine e. Uneori, noaptea, dupa ce movaliul adormea, avea sa se ridice in fund si sa se uite la bucatica de hartie pe care scrisese ca Hiroki avea sa il iubeasca oricum si zambea ironic. Odata trezite sentimentele lui de dorinta si impacare pe care le manifesta in preajma movaliului, nu le mai putea nega sau ocoli. A trebuit sa recunoasca ca sa simte ocrotit in bratele adolescentului si ca inima ii bate cu putere de fiecare data cand ii simte mirosul acela imbietor. Ii placea sa il atinga si sa il mangaie, consolarea lui ii oferea o senzatie de satisfactie spirituala nu trupeasca.
Sus, in camera lor, in timp ce Hiroki vorbea cu Roro, Hideki se uita din nou, parca pierdut, la foaia de hartie din mana lui si zambea trist. Daca movaliul pleca de langa el, starea lui de tristete si depresia aveau sa revina. Din pur egoism, nu il putea lasa sa il paraseasca.
- Hideki...uhm, esti suparat pe mine? a intrebat rusinat movaliul in momentul in care s-a intors in camera.
- Nu.
- Hideki, eu...
- Hiro, nu te pot obliga sa pleci de aici. Nu ma priveste. Imi dau seama ca viata ta nu are nici o legatura cu mine, dar... . Daca vrei sa ramai aici, am sa te ajut. Bine?
- Bine..., a raspuns pe jumatate fericit movaliul prinzandu-l in brate.
Desi era o ora tarzie, la sectia de politie nr 4. din Tokyo, cei doi adulti din tren, au ajuns in fata comandantului si ii povesteau despre fiul lor disparut. Cativa prieteni de ai baiatului le-au spus ca l-au vazut urcand intr-un tren spre Tokyo si ca acesta este motivul pentru care au decis sa calatoreasca si ei.
- Vom face tot posibilul sa il gasim. O poza ne-ar fi de folos, a asigurat comandantul.
Seful politiei din Tokyo era un om batran si gras, urat dar sigur pe sine si hotarat sa recurga la orice masuri numai pentru a isi reasigura pozitia de sef. Ii placeau banii si puterea si era dispus sa si le asigure in orice mod posibil. In numai cateva zile, a reusit sa faca rost de o poza cu un baiat ce semana cu cel denuntat insa cu parul movaliu, si un altul cu par argintiu ce i se parea nespus de cunoscut. In acelasi timp, Hideki se pregatea in secret sa paraseasca clubul. Zi dupa zi, si-a mutat lucrurile din camera insa numai cele foarte importante. In ultima zi, si-a luat ramas bun de la baieti spunand ca se duce la control insa se indrepta spre noul apartament pe care si l-a inchiriat.
Hiroki a deschis sifonierul pentru a se imbraca si a observat absenta majoritatii hainelor pe care le prefera vechiul Hideki. Intr-un-ul dintre buzunare a gasit hartiuta pe care scria : „ Idiotule, Hiroki te iubeste indiferent cum esti si ce faci. Stai alaturi de el si iubeste-l. Hideki”, dar si „ Cat timp pot sta alaturi de el?” „Am sa il ranesc.” , „ E mai prudent sa plec.” . De abia atunci, movaliul si-a dat seama ca Hideki planuia sa dispara din viata lor, din nou. Nu a stat sa intrebe daca chiar avea de gand sa faca asta, a trecut val vartej pe langa blond si Kanon, a fugit direct in strada si a inceput sa alerge dupa argintiu. Cateva minute mai tarziu l-a ajuns din urma si a sarit peste el.
Cazuti amandoi la pamant, Hideki s-a lovit usor cu capul de bordura si Hiroki si-a ranit genunchiul de la piciorul stang.
- Hideki, ce naiba crezi ca faci?
- Eu sunt cel ce ar trebui sa intrebe asta. Nu poti sari asa pe oameni.
- Lasa asta. Doreai sa dispari din nou!!! a tipat movaliul lovindu-l peste ochi. Sunetul provocat de palma parca a avut ecou in mintea lui Hiroki. Nu ii venea sa creada ca l-a lovit cu palma peste ochi dar Hideki era si mai mirat. Nu isi putea aminti pe moment ultima oara cand a fost pleznit peste ochi. Nu a spus nimic, s-a ridicat si a inceput sa mearga mai departe fara a il baga in seama pe Hiroki.
- Hideki!! Ai zis ca ma vei ajuta sa raman aici...de ce pleci?
In ochii movaliului cateva lacrimi si-au facut aparitia. Stia ca e copilaresc sa planga in mijlocul strazii din cauza asta dar nu se putea abtine. Dintr-un motiv sau altul, se simtea apropiat de Hideki si il dorea aproape. Chiar daca nu avea absolut nici un motiv sa il iubeasca, nu putea sa nu simta iubire pentru el. Era ceva mult mai presus de el, ceva ce nu putea explica.
Argintiul s-a oprit in mijlocul strazii pentru ca nici o masina nu circula in acel moment. S-a intors spre movaliu si a zambit oarecum trist.
- Eu sunt eu. Vechiul eu. Tu esti singurul lucru nou in viata mea. Chiar ai putea fi alaturi de mine cand ei pot fi mult mai buni cu tine? Sunt obosit si sictirit. Vreau doar liniste si atat. Nu imi pasa de restul. Ei pot fi mereu langa tine si te vor sprijini mereu. Nu te pot obliga sa ma alegi pe mine sau pe ei, insa te sfatuiesc sa ii alegi pe ei. Oricum ar fi, faci cum doresti.
- Hideki!! Daca as veni cu tine, m-ai lasa sa iti fiu alaturi?
- Nu te pot izgoni. E alegerea ta. E viata ta si poti sa faci ce vrei.
Hiroki a alergat pana la argintiu si l-a inconjurat cu bratele de mana. Era constient ca inlocuia securitatea cu pasiunea si prietenia cu iubirea dar ii convenea orice atata timp cat Hideki era acolo. Argintiul nu l-a respins ci doar i-a zambit calm si l-a lasat sa il urmeze. In acelasi timp, unul dintre ofiterii de politie i-au observat si a realizat asemanarea dintre baiatul din poza primita si cel cu parul movaliu. I-a urmarit dupa care s-a intors la sectie si a raportat situatia.
Apartamentul nu era inchiriat ci cumparat de Hideki. Pana atunci, Hiroki nu stia ca numele lui de familie e Tateyama, ca in Kyoshi si Saraki Tateyama, faimosii designeri ce au debutat la o varsta frageda. Situatia financiara a argintiului era incredibila. Apartamentul era de lux, cu trei camere si desi avea un aer modern, usile erau dintre cele traditional japoneze. Paturile erau enorme, televizoarele cu plasma si ferestrele erau la fel de gigantice. Totul parea metalizat si modern insa pastrau o caldura greu de imaginat intr-un loc atat de high tech. De abia dupa ce a ajuns in sufragerie, a realizat ca in fuga lui dupa Hideki, nu si-a luat nici macar o haina si ca nu a luat nimic de la club.
- Hideki! Am uitat ca nu mi-am luat hainele.
- E in regula, a vorbit incet argintiul apropiindu-se din ce in ce mai mult de movaliu.
- Da, dar chiar daca nu erau cumparate de mine, le purtam eu.
- Si? Iti cumpar altele. Doar eu ti le-am cumparat si pe acelea, nu? a continuat pe acelasi ton apropiindu-se din ce in ce mai mult de Hiroki. Movaliul se dadea cate un pas in spate pana cand a ajuns cu spatele lipit de perete.
- Ma vei lasa sa stau langa tine?
- Da, ar fi prea mare problema sa te refuz..
- Pot sa dorm cu tine?
- Sigur. Nu am sa te refuz. Nu imi complic viata...
- Hideki...
- Uff..., taci odata, a oftat argintiul strecurandu-si limba in gura movaliului. A cercetat-o in voie, unindu-si buzele cu cele ale lui Hiroki. Nu s-a oprit pana cand nu a fost sigur ca l-a lasat fara respiratie. Un firicel de saliva a coborat pe barbia movaliului si, imediat apoi, s-au auzit cateva pufaituri venind dinspre baiat. De abia mai putea respira, inima ii batea cu putere si simtea ca genunchii ii vor ceda in orice clipa.
Hideki s-a aplecat, a rupt materialul pantalonului pentru a vedea mai bine rana de la genunchiul movaliului si apoi a zambit meschin. A scos limba si si-a trecut-o peste sangele ce inca curgea putin de la rana si a inceput sa linga tot lichidul rosiatic. Chiar si dupa ce acesta a disparut, a continuat sa il atinga pe adolescent si sa ii tortureze pielea. Cand si-a indreptat in cele din urma privirea spre Hiroki, l-a vazut cu capul intors spre dreapta, cu ochii inchisi muscandu-si buza de jos, obrajii rosii si mainile tremurande.
Argintiul si-a pus mana pe coapsa piciorului movaliului si a urcat din ce in ce mai sus pentru a vedea cat de tare se putea cutremura baiatul. Ajuns undeva in aproprierea inimii, putea simti bataile rapizi si avea senzatia ca inimile lor bat la unison. S-a ridicat si si-a lipit intreg trupul de corpul movaliului dupa care si-a coborat mana in pantalonii lui Hiroki si a inceput sa il maseze intre picioare.
- Hide...ki...eu...ah...
- Sssh....nu ti-a spus nimeni ca vorbesti prea mult? a susotit argintiul in timp ce l-a muscat de buza pe Hiro.
L-a prins de mijloc cu forta si a refuzat sa il lase sa se mai miste. L-a ridicat pe sus si apoi trantit in patul mare, de abia adus. In cateva secunde a reusit sa il dezbrace complet. A hotarat sa renunte la gentilete si sa treaca direct la „meniul principal”. Il dorea mult prea tare pe baiat pentru a se gandi la sarutari sau atingeri gentile. L-a strans de incheieturile mainilor si i le-a dus deasupra capului dupa care l-a intors cu spatele spre el si a inceput sa il maseze din nou intre picioare.
Chiar daca il tinea numai cu o mana, stransoarea lui era destul de puternica pentru a il mentine nemiscat pe baiat. L-a patruns cu putere insa niciunul nu a simtit durere. Hiroki a icnit de placere si a inceput sa geama usor dupa fiecare penetrare si atingere. Gafaia si icnea des, insa se simtea ingrozitor de bine in mainile argintiului. Hideki isi musca buza de jos si incerca sa se abtina din a il trata si mai dur de atat. Avea ciudata impresie ca Hiroki e ca o extensie a trupului sau si ca numai atunci cand e unul cu el, poate deveni complet. Doar in acel moment, cand movaliu se afla in bratele lui, se putea simti un altul fata de nemernicul de dinainte.
Dimineata a venit mult prea rapid. Hiroki se afla in baie si facea un dus in timp ce Hideki de abia iesise din baie. Cand s-a auzit soneria, s-a indreptat spre usa pentru a o deschide fara a se imbraca mai intai.
Era gol, infasurat doar cu un prosop in jurul taliei, cu mana dreapta isi freca parul. Jumatatea de sus a corpului ii era complet dezgolita si picaturi de apa inca ii mai curgeau pe corp. La intrare, de partea cealalta se aflau cei doi din tren si comandantul politiei din Tokyo.
Hideki a ridicat dintr-o sprinceana si s-a uitat direct la batran, recunoscandu-l imediat. In exact acelasi moment, in aceleasi straie ca argintiul, si-a facut aparitia movaliului. A fost cat pe ce sa scape prosopul insa nu a facut asta.
- Hiro, du-te si schimba-te. Ia niste haine de ale mele.
- Dar...
- Am zis sa te schimbi. E in regula, a zambit intr-un mod foarte ciudat argintiul lasandu-i pe cei trei sa intre in apartament.
- Nu cred ca decizi tu ce va face fiul meu. Va veni cu noi.
- Daca am retinut bine, doamna, nu e fiul dumneavoastra. Si el alege ce vrea sa faca. Oricum ar fi, nu va cunosc.
- Sayuri si Ken Matsuyama, a rostit in continuare femeia aratand spre sotul ei. Parea sa fie foarte suparata si intrigata de situatia in care si-a gasit fiul in timp ce barbatul se uita cu niste ochi de lup la trupul argintiului.
- Daca va e frica ca va duce neajunsuri, va asigur ca o sa am grija de asta. Dati-mi un singur motiv pentru care ar trebui sa se intoarca cu voi si eu il las. De fata e si Kitamura. Deci, el poate confirma spusele mele, a rostit argintiul pe un ton putin cam prea seducator pentru situatia prezenta. S-a uitat cu coltul ochiului la batran si a zambit ironic cand si-a dat seama ca mosul saliva din nou pentru corpul lui.
- E un adolescent. Trebuie sa mearga la liceu.
- Il voi inscrie in ultimul an si ii voi plati cursurile. Altceva?
- Are nevoie de haine si de...
- Am sa ii cumpar tot ce are nevoie. Am zis un motiv.
- Cine va fi alaturi de el si il va ghida in viata si...
- Doamna, sunt sigura ca ma pot descurca destul de bine. Se pare ca nu vi s-a spus cine sunt. Numele meu e Hideki Tateyama, si da, acel Tateyama.
Argintiul acum ranjea. Stia perfect ce influenta are numele tatalui sau si ca oricine il auzea spunand ca il cheama asa se transforma automat intr-un catelus fugind dupa banii lui. Inainte ca Saraki, mama lui sa moara, aceasta i-a cerut iertare pentru tot ce i-a facut insa Hideki nu a iertat-o. I-a spus asta clar. I-a mai spus ca va profita de banii lasati si ca nu se va da in laturi cand va veni vorba de a se folosi de renumele ei. O viata intreaga a fost de parere ca daca mama lui tot l-a ranit atat de tare, dupa moarte macar de atata folos ii putea fi.
Kitamura i-a fost client timp de cativa ani de zile si il putea invarti pe degete dupa bunul lui plac. Una dintre solutii ar fi fost sa se culce cu el pentru a il putea ruga sa ii ia de pe capul lui pe cei doi soti, insa, in acelasi timp, stia ca asta l-ar fi putut rani pe Hiroki.
- Pai, noi...vreau sa zic.
- Doamna, domnule. Va asigur ca Hiroki va fi tratat foarte bine. Acum daca nu va suparati..., am sa racesc daca nu ma imbrac curand. Va rog sa plecati.
Cei doi s-au ridicat de pe canapea si au inceput sa isi arunce priviri viclene punand la cale planuri de a il stoarce de bani pe argintiu. Stiau ca Tateyama scoate din vanzari milioane de dolari si ca sunt printre primii in materie de moda din tara. Kitamura s-a oprit la mijlocul drumului si s-a uitat direct in ochii argintiului.
- Se pare ca ne intalnim din nou, Hideki-kun, a spus batranul ranjind.
- Da, ti-ai pus hainele cele mai bune pentru intalnirea cu mine, insa mi-e teama ca trebuie sa te refuz. Am un angajament si nu il pot incalca.
- Hm, chiar esti serios in legatura cu pustiul? E doar un tanc.
- Da...posibil. Insa in preajma lui ma simt mai....om. Oricum, tine-i departe de mine.
Batranul a ras infundat si a iesit dupa cei doi. Hideki a oftat adanc si a continuat sa se usuce. Cand a deschis usa de la camera principala, l-a gasit pe Hiroki stand ca o statuie, asezat pe marginea patului cu mainile puse pe genunchi si cu privirea in podea.
- De ce te-ai bosumflat asa?
Movaliul a tresarit speriat cand l-a auzit pe Hideki si s-a ridicat in picioare, gata sa plece daca i se spunea. Lacrimile au inceput sa ii curga din nou pe obraji, ar fi facut orice ii spunea Hideki, insa, in acelasi timp, ar fi murit de tristete daca ii cerea sa plece.
- Parintii...
- Au plecat deja, l-a intrerupt argintiul mangaindu-i chipul. Am promis, nu? Daca vrei sa ramai, am sa te ajut.
- Dar....dar!! Cum ai reusit???
- Usor. Le-am spus cine sunt si numele tatalui meu. A functionat la perfectie.
- Dar, nu doreai sa scapi de tatal tau si sa stai departe de el?? Daca le-ai spus... .
S-a oprit cand a realizat ce se ascunde in spatele zambetului de pe chipul argintiului. Hideki stia perfect ce a facut si ca oricare dintre cei trei se putea duce la tatal sau si sa ii spuna unde locuieste. In acelasi timp mai era si Kerori care putea reveni la club din clipa in clipa. Intr-un mod straniu, nu prea ii pasa daca e descoperit, nu atata timp cat il avea pe Hiroki aproape.
Exact cum isi inchipuia, Kerori a trecut pe la club, hotarat sa le faca zile fripte tuturor. De data asta, Tomo a fost cel ce i-a iesit inainte si l-a salutat.
- Auzi, piciule. Dispari din calea mea.
- Kerorero..., de ce esti mereu atat de suparat? Ai doar 25 de ani si pari mult mai batran. Ai sa faci prea multe riduri, a raspuns baiatul cu par cenusiu strambandu-se la barbat.
- Sa vezi ce riduri faci tu daca pun mana pe tine, a amenintat multicolorul intinzandu-si mana dupa baiat. Tomo s-a ferit si s-a indepartat si din cauza asta Kerori a cazut la pamant, exact peste el.
- Nu si daca iti rupi mana pana atunci, a continuat sa isi bata joc micutul incercand sa vada cat de mult si cat de repede il poate scoate din sarite pe fratele lui Hideki.
Intr-o sclipire de moment, si-a indreptat mana dreapta spre bustul barbatului si i-a cuprins, cu palma, barbatia. A ramas usor complexat la inceput, Kerori era la fel de bine dotat ca Hideki, insa si-a revenit rapid. Zambetul jucaus a reaparut pe chipul lui si o idee traznita i-a venit in minte. Avand in vedere ca nu s-a putut culca niciodata cu argintiul, fratele lui parea o inlocuire destul de buna.
- Ne, Kerorero. Hideki nu e aici. Vrei sa te ajut sa fac timpul sa treaca mai usor?a intrebat cu un ranjet enorm pe chipul sau. La inceput barbatul l-a privit curios si apoi suspicios, dar in cele din urma a acceptat. Nu pierdea nimic daca facea asta, ba din contra, avea sa se simta foarte bine.

Destul de rapid, au inceput sa vina facturile de la lumina, gaze si intretinere. Hiroki se uita la ele ingrijorat nestiind cum avea sa ajute sa fie platite. Argintiul il urmarea de fiecare data cu un zambet copilaresc pe chip. Se simtea mult prea infantil locuind cu Hiroki, mult prea relaxat si fericit. Pacea interioara il facea sa se agite mai tare si sa se sperie.
- Oare daca...
- Nu te mai gandi la asta, l-a intrerupt Hideki in mijlocul propozitiei. Facturile le platesc eu. Probabil va trebui sa muncesc din nou.
Cand argintiul a spus ultima propozitie, Hiroki s-a facut verde la fata si a scapat hartiile pe jos. A prins marginea blatului cu putere si si-a coborat din nou privirea in podea.
- Hideki, nu o sa..., nu o sa te mai culci cu...nu...
- Nu. Ma gandeam, am mostenit talentul alor mei. As putea deschide o afacere a mea. Ce zici? As fi un designer bun? a intrebat foarte fericit.
Doar trei luni de zile si devenea major. Era nascut pe 31 decembrie, exact in seara in care anul se inoia, apoi putea face ce isi dorea.
Frigul isi punea amprenta pe oras si toti elevii se duceau la scoala. Hiroki trebuia sa faca acelasi lucru, Hideki de asemenea. Movaliul mai avea doi ani de liceu in timp ce Hideki nu a reusit sa il duca pana la bun sfarsit. Cand avea 18 ani a renuntat de tot la liceu, fiind singura legatura pe care o mai avea cu tatal sau, si a abandonat studiile. Un motiv ascuns, era acela ca dorea sa fie cu ochii pe Hiroki pentru ca nimeni sa nu il fure, dar nu avea sa recunoasca asta.
Movaliul a acceptat sa mearga la liceu numai dupa ce Hideki i-a promis ca, daca isi va incepe cariera ca designer, il va primi alaturi de el chiar si ca ajutor daca nu putea fi de folos la altceva. Realitatea de abia de acum incepea sa se faca simtita si amandoi aveau sa dea de greutati. Pericolul cel mai mare erau cei cinci ce le puteau distruge fericirea. Care dintre ei avea sa fie primul?


p.s firar ele sa fie de virgule..am sa le dau in judecata =)))

[YuuraBo]

fruumoooooooooooooooosss :love::chuu:o//o atat de multe s-au intamplat in capitolul asta :love: atat de tare ma bucur ca hideki e fericit cu hiro acum chiar daca argintiul si-a recapatat memoria :love: asta face totul si mai interesant o//o... :sry: aaahhhh !!! daca il gaseste tatal lui :cry: :grr: nu vreau sa ii distruga viatza din nou :cry: nici unul dintre ei :yada: mai bine spus sa LE distruga ..:-S....
mi-a placut fooaaarte mult capitoulul asta :chuu: ( nu prea ma pricem eu la dat comentarii ^ ^"""""" hehe.. gommen ^^"""""") te rooog scrie-l pe urmatorul cat mai repedee :pls:...ja ne :bye::*

[myuu]

Ce zici sa nu fie niciunul? Se poate?...pff..ce ciudat am inceput sa comentez la fic :))...Oricum nu am ce sa critic pentru ca de fiecare data mie imi place cum scri tu oricat de grea a fost saptamana ta. Greseli de tastare parca nu am vazut oricum la un asa capitol mare nu mai aveam cum sa le tin minte si nici nu as fi vrut sa le scot in evidenta in plus alea nu sunt asa importante...
Ma bucur ca Hideki isi da seama ca Hiroki ii poate fi de folos pentru a se simti mai bine. Dragostea e lucrul care-i face pe oameni sa fie mult mai relaxati, mai implinit si mai fericiti si cred ca asta descopera si Hideki. Ce bine ca cei doi s-au mutat impreuna departe de club pentru ca nu as fi suportat sa-l vad pe Hideki ca va lucra din nou acolo. Se pare ca totusi si-a gasit o preocupare de unde sa poate obtine bani si una mult mai buna din multe puncte de vedere. Hiroki a scapat de parintii lui si in cateva luni ei nu o sa mai aiba nicio influenta asupra fiului lor, dar ma ingrijoreaza finalul...nu vreau sa intervina nimeni in relatia lor...dar cred k altfel nu se poate...
gambate cu nextul si sper sa ai mai mult timp...stiu cum trece ziua si daca nu faci nimic asa ca nu te invinuiesc ci iti tin pumnii pt scoala si pt fic si ja ne :bye: