Multumim de comenturi, apreciem enorm:D eu sper sa nu mai repet greselile, am incercat tot posibilul sa verific capitolul. Acum este mai mulg si probabil o sa va placa.
Cap3. Vanator si Prada
Eram in sala de clasa si nu aveam deloc astampar, stiind ca eram in banca cu el. Inca nu eram complet sigura ca el este, asa ca decisesem sa nu ma implic in nici un gest negativ. Scot din geanta castile si le conectez la ipodul ce il las pe banca. Imi las capu incet pe suprafata de lemn, simtind cum oboseala ma rapune. De cel putin trei nopti umblam ca o somnambula, iar orele in care inchideam ochii erau parca mereu disturbate de ceva. In general de cosmaruri, insa zilele astea fusesera disturbate de Max, ce ma torturase din nou la antrenamente iar noptile fusesera si ele grele din cauza luptelor cu diferiti vampiri.
Bineinteles ca adorm ca un prunc,pierzandu-ma de lumea reala. Ceea ce nu era rau daca dupa ceva timp, capul meu nu reactioneaza la somn asa cum reactiona in general. Adica urat, din toate punctele de vedere.
-Nuuu! tipasem ascutit, cand vazusem baltile de sange din curtea casei mele. Cadavrele parintilor mei erau efectiv mutilate de un baiat, ce la prima vedere parea inofensiv. Insa coltii albi si mari il tradau. Parul sau cu tente albastrui rebel, corpul frumos conturat, ochii negri in care te pierdeai fara voie dar plini parca de ura, plini de sete, ma dezarmasera, ma facusera sa incremenesc efectiv. Vedeam cum se apropie de mine, plin de sange in zona buzelor cu o privire de fiara salbatica. Pierce-ul din spranceana si tatuajul negru cu inscriptii japoneze se vedeau foarte clar, iar luna rosiatica accentua totul. Era o fiara....si totusi...
-Nuuuu! soneria era in acord cu tipatul meu, ce face intreaga clasa sa ma priveasca posesiv. Imi venea sa ii injur, ei nu aveau cum sa inteleaga asta. Eram zapacita de somn, dar inima imi batea nebuneste. Intorc privirea catre cel de langa mine si realizez imediat. El! acum eram sigura, el era cel ce era sa ma ucida, ce ma lasase orfana. Ura din ochii mei se revarsa asupra lui ca niste pumnale ascutite. Citise asta si ca raspuns imi afiseaza un zambet pervers, ce dezvaluia putin din coltii sai ce parca ii stiam de o viata. Imi venea atunci pe loc sa scot pistolul si sa ii fac o gaura in cap. Emotiile mele scapasera de sub control se pare, realizand ca un vanator statea langa prada lui. Nu stiam daca realizase cine sunt, dar probabil din acest motiv imi afisase acel zambet, ce parca imi spunea ca azi voi avea o zi "plina".
Ma ridic de langa el, vrand sa ies din clasa, deoarece daca mai stateam, efectiv mintea mea avea sa nu mai fie deloc lucida.Cred ca mi-a ajuns doar o ora azi. Poate un somn mai lung ar fi bine venit. Ies din scoala si ma sui pe motorul ce ma astepta in curte. Imi pun manusile negre si pornesc fiara ce o controlam. Simteam nevoia de adrenalina, parca sa ma calmez. Plec din curte repede, sub privirile celor ce ma admirau parsiv. Opresc la un magazin fast-food, simtind nevoia de ceva de mancare. Insa imediat ce ma opresc, simt undeva o amenintare. Se pare ca instinctele de vanator erau foarte dezvoltate.Undeva in spatele meu cineva ma tot privea. Fara sa intorc privirea, las geanta pe motor si plec pe jos de acolo ca si cum nimic nu s-ar intampla. La spatele blugilor mulati, sub hanoracul alb usor larg, aveam deja pistolul cu gloante de argint , dar era singura arma ce o aveam atunci. Nu credeam ca azi o sa am nevoie de mai mult, dar ma inselam.
Vedeam cum soarele apunea destul de repede, lasand loc noptii sa preia conducerea fiarelor salbatice. Deja stiam cine era in spatele meu, parca instinctele mi se ascutisera automat, simtindu-i si rasuflarea inamicului meu. Se pare ca, "colegului" meu de banca, nu ii placea cu viata buna. Era constient ca eram plina de ura pe el si totusi ma urmarea. Oare ce dorea? O confruntare? avea sa vada ca eu nu sunt parintii mei si ca nu ma joc dea vanatoarea.
Imediat ce se insereaza, privesc in jur pentru a gasii undeva o mica "portita". O alee mai nepopulata unde aveam sa ma opresc. Nu imi era frica de el,ura mea era sadica. Ucisesem o gramada ca el, vampiri puri, rasa pura, nu ma impresiona deloc zambetul sau vampiric.
Reusesc sa gasesc o alee alaturata si fac stanga, incepand sa ma afund in bezna de pe mica straduta. Ajung intre doua blocuri, unde doar un bec lumina putin acea zona. Erau doar pereti in juru meu, demonstrand ca as fi "incoltita". Zambesc pervers si ma opresc brusc, sub lumina becului de acolo. Pasii se opresc din spatele meu, scotand la iveala exact cine simteam ca era, Callen.
-Pot sa stiu de ce ma urmaresti? il intreb rece, punandu-mi mainile in san, privindu-l cu superioritate.
-Doream sa ma asigur ca vei primii multumirile mele, iti sunt profund indatorat tie , defapt familiei tale, ca m-au invatat cum e sa ucid, m-au invatat cum e sa iei viata cuiva asa usor. Zambetul sau afisat, dezvaluia coltii albi si infricosatori. Incerca sa se foloseasca de slabiciunea asta, pentru ca probabil sa ma debusoleze. Dar era deja tarziu, poate daca il intalneam iar acum vreo 3 ani, mergea forta de constrangere. Afisez un zambet ce ii arata ca eram complet dezinteresata de cuvintele sale.
-Bine, daca doar pentru atata m-ai urmarit tot orasul, atunci esti nebun. Incep sa rad fara sa vreau,prandu-mi-se haioasa faza. Ma urmarise foarte mult, doar sa-mi zica asta?
Insa brusc, dispare din fata mea ca si cum nu ar fi fost acolo, aparand in spatele meu. Da sa-mi incatuseze mainile, avantandu-se catre gatul meu, insa las capu pe spate, lovindu-l efectiv in gura. Imi da drumu si ma intorc la el rapid, lovindu-l in fata cu piciorul. Da doi pasi mari in spate si isi pune mana la gura. Se pare ca il surprinsesem. Zambeste brusc, disparand iarasi. Stiind deja ce vrea sa faca, apare in spatele meu iar si il lovesc direct in stomac. Incepem sa ne lovim aleatoriu, el incercand cu pumnii, eu ferindu-ma de fiecare lovitura. Dispare si ma prinde de umar cand nu sunt atenta, imi prinde mana si da sa mi-o smulga violent, anticipez insa asta si smucesc usor mana, lovindu-l aleatoriu si rapid de trei ori in gura cu cotul, dupa care cu piciorul in abdomen facandu-l sa se departeze de mine. Devenea din ce in ce mai distrat, zambea din ce in ce mai intens iar ochii sai capatau nuanta rosiatica cu care eram obisnuita.
Gata cu joaca, scot pistolul si trag in mai putin de o secunda, nimerindu-l in partea superioara a mainii. Norocul sau , fusese ca trasesem in muschii mainii, iar glontul de argint a trecut prin muschi, iesind pe partea cealalta a membrului. Daca glontul ramanea in el, avea sa dea de necazuri. Se pare ca asta il cam infurie si decide se pare sa termine cu mine. Se repede la mine, aducandu-mi aminte de noaptea cand se repezise violent la parintii mei. Ma feresc dar ma loveste cu piciorul si scap pistolul din mana, dezarmandu-ma. Ma prinde de gat si ma arunca pur si simplu foarte sus catre un perete al caldirii alaturate. Lovesc se pare o fereastra a unui depozit de materiale de constructii, spargandu-l efectiv cu corpul. Pic de la distanta etajului unu, pe cimentul rece, exact intr-o gramada de sticla sparta de la fereastra de deasupra. Imi intrase un ciob in pulpa piciorului, sangerand grav.
Ma lovisem si sangeram la fata destul de tare, avand cateva zgarieturi, iar capul deja imi vajaia. Insa rezistam, eram rezistenta mai rau ca un barbat sau un vampir la lovituri asa puternice. Invatasem asta din propria experienta. Respiram greu, dar incerc sa ma ridic , smulgandu-mi singura ciobul din picior. Nu scot un scancet de durere , arunc ciobul departe de mine si ma ridic sprijinindu-ma de peretele de langa mine. Apare brusc langa mine, ma incatuseaza la perete, si ma priveste intens, parca studiindu-ma indeaproape. Ii simteam respiratia, il simteam prea aprope de mine. Ochii sai negri cu tente de rosu ma blocau si ma facea sa ma pierd in ei efectiv. Era asa frumos de aproape, as fi jurat ca daca nu avea acei colti si acei ochi rosii, il puteam confunda cu un inger. "Trezirea Natasha, tipul ti-a macelarit familia". Insa cand simt atingerea lui pe pulpa piciorului meu ranit de unde sangeram extrem de tare, ma iau toti draci. Isi duce mana la gura, lingandu-se parsiv pe buze, realizand si eu ca ii cam deschisesem pofta cu sangele meu. Insa brusc ma priveste putin altfel. Se apropie si mai mult de mine si imi arunca vorbele in porii pielii de la gat.
-Ai sangele... asa curat.
Ce?? Ii simt coltii pe gatul meu, stiind ca era gata sa ii infiga in pielea mea, atunci ma sprijin pentru cateva secunde pe piciorul ranit si il lovesc foarte tare in abdomen facandu-l sa dea in spate.
-Nimeni nu se apropie de mine vampirasule, sper ca m-am facut inteleasa, spun tipand nervoasa la el. Se aproapie rapid si imi trage un dos de palma ce ma tranteste jos. La dracu! Simteam durerile extrem de tare, ma durea tot corpul dupa izbitura de perete, insa nu scot nici un scancet. Se pare ca asta il enerva cred. Faptul ca deja putea sa ma ucida dar nu scoteam nici un ignet de durere. Da, invatasem sa nu arat durerea indiferent cat de tare ar fi. Ma ridica de gat, izbindu-ma iar de un perete asa de tare ca simt parca cum ceva se rupe in mine si sangele imi vine in gura efectiv. Iar nu scot nici un scancet, desi vedeam deja intr-o ceata destul de densa, nu auzea deloc spazmele de durere de la mine, iar asta ori il enerva ori il fascina.
Ma tinea suspendata in aer de gat si simteam cum aerul era prea putin. Il priveam adanc in ochii in tot acest timp, aducandu-mi aminte fiecare scena, scena dureroasa din acea noapte. Eram mult prea obosita se pare sa mai pot face altceva ca sa ma salvez, energia imi era aproape de zero, se pare ca noptile nedormite si oboseala nu facusera bine, dezarmandu-ma fara voia mea.
Imi da insa brusc drumul, lasandu-ma sa cad la picioarele sale. Ma ridic foarte incet, reglandu-mi respiratia, ridic capu privindu-l in ochii, cum ma privea cu superioritate de sus. Ochii i revin la normal, la fel si coltii i dispar, lasandu-l aparent un baiat inofensiv.
-Te las in viata de data asta, pentru ca esti mult mai bine antrenata ca vanatorii astia ratati si imi place sa ma joc cu tine. Ahhh! Uram cuvintele sale, eram prea obosita ca nu as fi oprit lupta. Zambesc brusc , zambesc copilareste si ma priveste intrebator.
-Ai face bine sa ma ucizi Callen, e unica ta sansa sa o faci, nu vei mai avea ocazia sa ma omori niciodata si promit ca daca acum ma lasi sa traiesc, iti voi face viata un cosmar. O spusesem cu o voce blanda si calda de parca promisesem o acadea unui pusti, sau de parca stateam la discutii cu cel mai bun prieten.
Zambeste doar si se indeparteaza de mine, disparand in noaptea rece. Nu reusesc decat sa scot telefonul si sa il sun pe Max sa vina dupa mine, deoarece clar nu ma mai puteam misca de pe loc. Ma rezem cu spatele de un perete si ma gandesc totusi daca am inebunit. Tocmai am fost lasata in viata de un vampir si nu de oricare, de cel mai negru cosmar al meu. Lesin insa, inainte sa apara Max, adormind pentru cateva ore bune.
Ma trezesc obosita si simtind durerile extrem de puternice. Eram in patul camerei mele luminate de fereastra mare in care batea soarele. Ma ridic incet, scancind cand simt ca nu pot calca pe picior. Se pare ca inca nu ma vindecasem cum trebuie. Reusesc sa ma imbrac cu greu , dorind sa ma duc la sediul lui Max. Trebuia sa ii cer niste explicatii. Insa cand cobor scarile casei destul de incet deoarece calcam doar pe un picior, ajungand in living, scena ce o vad e mai mult decat ar trebui pentru cineva sa pice inconstient. Max era pe canapea, plin de sange, cu capu lasat pe spate si cu gatul sfasiat efectiv. Era sange in juru sau, atunci simt si revad scenele din trecut, dureroase incepand sa sparga bariera rezistentei mele. Ma duc repede la el, spre mirarea mea era inca in viata, dar mai mult mort decat viu. Ma priveste si ii pun capul in poala mea, nu mai puteam plange, ochii mei erau secati de lacrimi, dar furia mea era clar devastatoare, eram pierduta in ceata si stiam ca va murii.
-Tas..ha... Callen ...
-El? promit ca te voi razbuna Max, iarta-ma pentru tot ce am facut. Da stiam ca va murii, socul era imens pentru mine, insa trebuia sa trec si peste asta. Ma durea, efectiv picasem iar in gol.
-Sange..le..tau..Tasha...tu esti.. unica, esti...medica..mentul..vampi..rilor...
-Ce?? Max, Max nu te forta, spun repede si incerc sa ii opresc sangerarea, insa era deja imposibil. Ramane cu ochii deschisi in bratele mele dandu-si ultima suflare. Pic intr-un abis negru, simtindu-ma dezarmata si singura. El era singurul ce ma mai intelegea, ce ma antrena si ce ma iubea ca pe o fiica. Razbunare la dublu, furia mea depasea acum limitele normalului. Dar pentru ca inca eram ranita stiam ca nu am nici o sansa in fata lui, doar ma mutilam mai rau.
Totul se terminase pentru mine cu moartea lui Max. Dorea razboi ? avea sa il primeasca cu varf si indesat. Aveam sa dezlantui o adevarata bestie, dezlantuise diavolul din mine. Dar la ce se referea oare Max cand spusese ca sunt medicamentul vampirilor? Decid sa trec si peste asta,iar dupa inmormantarea mentorului meu, ma intorsesem acasa devastata.Parca nu mai eram deloc eu, nu mai vedeam in jur si nu mai scoteam un sunet. Nu fac decat sa dorm doua zile, sa dorm continuu vrand sa uit de orice. Durea, simteam cum sunt sfasiata pe interior, visand la fiecare minut dormit moartea grea a batranului, concomitent cu moartea celor dragi. Nu puteam insa sa continui asa, Callen avea sa o plateasca, asa ca decid pana la urma sa pastrez amintirea lui Max, acolo in suflet langa cei dragi si sa merg mai departe, chiar daca o faceam singura. Trebuia sa aflu la ce se referise batranul antrenor, trebuia sa aflu mult mai multe despre mine. Asa ca decid sa merg la sediul unde lucra Max inainte, poate puteam afla ceva. Stiam ca el mereu era cu un pas in fata oricui, avea mari secrete pe care nici mcar eu nu le stiam. Asa ca pun pozele cu al doilea tata pentru mine si ai mei pe raftul bibliotecii si oftez lung, pregatita sa-mi i-au viata in maini. Trebuia sa o fac, altfel moartea lui si a celor dragi era in zadar. Ma imbrac si pornesc catre sediu, inca schiopatand destul de grav, se pare ca nu ma puteam vindeca asa rapid ca un vampir, astfel suportam dureri urate.
Ajung acolo cu greu si dupa ce intru, realizez ca era asa de gol locul ala. Ma obisnuisem cu el, sa ma tachineze sa faca misto de mine. Acum era liniste si rece.
Ma duc la leptopul sau,incepand sa butonez de zor si dau peste ceea ce cautam. Un fel de inscriptie veche, scris in diferite litere necunoscute ce banuiam ca trebuiau traduse. Insa cautand mai atent gasesc si traducerea facuta de Max. Dar se pare ca nu era toata. "
In anii 1000 inainte de Hristos, se pare ca existase o rasa de vampiri mai diferita. Beau doar sangele fetelor tinere si virgine, astfel din ei s-au nascut cei cu sange pur." Pai si ce legatura avea cu mine? Continui sa citesc, incet fiind invinsa de curiozitate.
"Se pare ca dupa cateva sute de ani, un vampir cu sange pur se indragostise de un om. Asa s-a nascut o fata cu sange pur ce nu era vampir. Sangele ei era se pare benefic vampirilor, deoarece oferea dublu puterea lor si vindeca ranile mult mai repede decat vindecarea normala la vampiri. Fata fusese ucisa se pare, intr-un mod sadic dar corpul ei nu a fost gasit niciodata. Acesta insa reusise sa nasca un o fata, si generatia celor cu sange pur continua sa mearga mai departe." Aici se oprise traducerea facuta de Max. Iar dand in jos gasesc un fel de arbore genealogic ce parea sa fie...al meu?
Privesc atent, si se pare ca generatia mea era defapt de foarte de mult. Familia Alisei se pare ca avusese o gramada de generatii si se pare ca prima incepe de la Natalia Alisei, din anul 1750 ce a nascut o fata si un baiat, a supravietuit doar baiatul, deoarece fata a murit ucisa, baiatul a dus mai departe numele familiei si dupa el a venit Aleksandrina si Aleksander Alisei, din nou doar baiatul a supravietuit aducand dupa el pe Alisa Alisei dupa ea a venit mama mea Darya Alisei ce ne-a adus pe mine si pe sora mea. Wow! Dar am avut generatie lunga si totusi ce legatura are cu sangele pur? Atunci comparand anii realizez ca Natalia Alisei era sange pur iar din ea am ajuns eu sange pur. Din acest motiv eram cautata mereu de vampiri si atacata? Din acest motiv fusesera si ai mei ucisi? generatia noastra fusesera toti vanatori, iar eu eram la fel.
Acum realizez de ce necazuri am dat, unele extrem de mari din care nu eram complet sigura ca mai ies. Si totusi nu intelegeam ceva. De ce il ucisese Callen pe Max? De unde il cunostea? Sau dorea doar sa ma dezarmeze pe mine psihic? Dorea oare sa ma vada ca sufar pentru alta pierdere? Avea sa afle, ca desi eram devastata de moartea brusca a lui Max, nu aveam sa cedez. Din contra, odata cu aceasta greseala avea sa descopere adevarata fire a Natashei Alisei.
![[Imagine: chibi_9234.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_9234.gif)
![[Imagine: pizapz.jpg]](http://img685.imageshack.us/img685/5668/pizapz.jpg)
[/center]
