14-10-2010, 05:53 PM
Disclimer: Nu deţin nici un personaj ce îi aparţine lui Masashi kishimoto din anime-ul manga-un “Naruto†şi nu fac profit de pe urma acestor personaje întâmplări.
Capitolul I
Atat de ciudat, telul meu, viata mea s-a schimbat asa de repede.Ieri aveam grija de prizonierii stapanului Orochimaru, iar azi…azi am lasat in spate tot ceea ce credeam ca urma sa fie viitorul meu.Urma sa ii pazesc pe acei imputiti fara nici o interventie, nimic care sa imi schimbe cursul raului vietii, insa vad ca destinul mi-a pregatit altceva.Ieri am primit o vizita neasteptata de la o persoana pe care nu credeam ca o voi vedea foarte curand.Am reusit sa ii detectez chakra inainte sa ajunga, insa tot am fost surprinsa.Am incercat sa fiu tare, sa imi ascund sentimentele fata de el. Mai era cu cineva, cu Suigetsu, minunatul meu “prietenâ€, nu il suport, imi vine sa il omor cu zambetul ala de prost al lui si cu dintii aia, dar nu infatisarea e cea care ma enerveaza cel mai tare.El stie pasiunea mea ascunsa pentru Sasuke si nu pierde nici o ocazie sa imi aminteasca si acum a venit alaturi de Sasuke ca sa imi rada in fata si mai e ceva, chakra lui miroase ingrozitor, bleah, imi vine sa vomit.Avea acelasi zambet al lui tinand o sabie mai mare decat el in spate.Statea langa el…langa Sasuke.Acum ii simteam chakra mai puternic, ce minunata era.Imi aduc aminte cand l-am intalnit prima data.Stapanul Orochimaru mi-a dat misiunea de a lupta alaturi de Sasuke pentru a dobori pe niste ninja, desigur acei ninja erau doar pentru a ne test ape noi.Atunci i-am mirosit pentru prima oara chakra, era diferita si asa de…frumoasa, ma inebunea si sincer nici el nu arata rau.Parul brunet, ochii negrii ca de onix, bine facut.Era perfect, m-am indragostit de el, insa am reusit sa ascund asta.
Insa acum se afla in fata mea alaturi de Suigetsu.Mi-a zis ca stapanul Orochimaru a murit. Prima data am crezut ca era vreo gluma, Orochimaru nu putea fi omorat, dar se pare ca ca ma inselasem.Sasuke devenise mult mai puternic de la prima noastra intalnire si chiar reusise s ail doboare pe stapanul Orochimaru.
-Si ce cauti ma rog aici, OK, mi-ai dat vestea ca stapanul Orochimaru este mort, ins aputeai face asta trimitand pe cineva. Este si altceva, nu-i asa? am intrebat eu incercand sa fac pe indiferenta desi inima imi batea ca si cum ar fi vrut sa imi iasa din piept.
-Da…ai dreptate, vreau sa te alaturi mie, am nevoie de tine…raspunse Sasuke cu aceeasi voce rece si cu expresia sa ca de gheata.
Nu stiam ce sa zic, Sasuke avea nevoie de mine, stiam foarte bine ca se referea la puterile mele, dar totusi, tot era ceva pentru mine. Trebuia sa ma controlez sis a afisez aceeasi indiferenta, nu puteam ceda.
-Nu prea cred, trebuie sa stau aici sis a am grija de acesti prizonieri. Chiar daca stapanul Orochimaru nu mai este, acesti oameni nu pot fi eliberati, unii dintre ei pot cauza mari probleme sin u trebuie sa riscam.
Sasuke afisa un zambet subtil.
-Ii pot dobori pe toti acesti oameni dintr-o lovitura, ce te face sa crezi ca ne-ar cauza probleme? Suigetsu du-te si elibereazi pe toti, spune-le sa plece de aici caci acest loc va urma sa explodeze.
-O nu! Eu raspund de acesti loc si nu accept sa plece vreunul dintre cei care sunt inchisi, spusesem eu, vroiam sa par agresiva si afectat, dar pun pariu ca micul meu discurs a sunat mai mult ca o smiorcaiala caci Sasuke s-a intos spre mine cu ochii aceia demonici, simteam cum privirea lui ma sageteaza, iar daca as fi facut vreo miscare eram moarta.
Dupa ce mi-am revenit din soc, Sasuke l-a trimis pe Suigetsu sa ii elibereze pe prizonieri impotriva vointei mele.Nu am avut ce face decat sa ma supun.Odata ce Suigetsu a parasit camera am simtit ca nu mai rezist sa ma prefac, am inchis usa si m-am apropiat de el dandu-mi jos ochelari, incercand sa il seduc.Cand ma gandesc acum imi vine sa rad, ce proasta pot fi am impresia ca daca ma port asa il voi cuceri, dar nu voi ajunge niciodata la inima lui Sasuke…oricum pana la urma m-a convins sa merg cu ei, am acceptat mintind ca am acelasi drum ca si ei, cat de patetic, dar asta e firea mea nu pot sa imi arat sentimente, imi place sa ma ascund, sa nu imi arat adevarata fata oricum nu ar avea nici un rost, doar ar rade mai mult Suigetsu de mine.
Acum stau aici, in aceasta camera.Ne-am oprit intr-un sat peste noapte, Suigetsu cu Sasuke sunt plecati sa verifice imprejurimile si eu stau pe acest pervaz si privesc cerul de un portocaliu aprins cu tente spre rosu privind soarele cum se retrage usor lasand loc lunii argintii sa isi instaleze domnia peste cerul care va deveni instelat.De ce intarzie atat? Trebuiau sa ajunga pana acum.Mai astept cinci minute si plec dupa ei.
Gata, au ajuns, le simt chakra, ma apropii incet de geam sa incerc sa ii localizez.Vin amandoi, Suigetsu bea din nou, nu se poate abtine ar bea si in somn.Ajung in camera destul de repede, primul care intra este Suigetsu.Are sabia aia in spate, ii e frica sa o lase aici, poate o iau eu, parca as avea ce face cu ea.Se tranteste pe pat si incepe sa bea iar.Sasuke isi face aparitia in camera cu aceeasi fata inexpresiva, imi arunca o privire apoi se aseaza pe unul din paturi.
-Am gasit un drum spre locul unde este tinut Jugo, spune el in timp ce isi da jos roba.Maine plecam.
-Maine? Bine daca tu zici, sa sti ca Jugo este foarte periculos, nu inteleg de ce il vrei.Este de necontrolat, e nebun, incerc sa ii explic eu dar presupun ca fara rezultat.
-Este puternic si asta e tot ce coteaza, il pot controla! Spune el hotarat si se intinde pe pat.Se intoarce cu spatele la mine, logic nu spune nici macar “noapte bunaâ€, dar nu imi pasa sau asta vreau sac red, ca “NU-MI PASAâ€.
Suigetsu tot suge din pai, ce enervant e, se aude atat de tare sunetul paiului.
-De ce bei apa cu paiul, iti e frica sa nu versi pe tine? A, stiu, tu nu sti sa bei, esti doar un bebelus, ii zic eu strambandu-ma la el.
-Ha, ha ce glumeata esti, vezi ca nu a adormit inca iubitelul tau Sasuke.
Imi vine sa il omor, este un mare nesimtit.Sper ca nu a auzit Sasuke, o sa regrete pentru asta Suigetsu.Ma ridic nervoasa si ma indrept spre el incepand sa ii dau pumni si picioare in cap si in burta, dar fara rezultat, ma lupt cu apa.
-Incetati, nu am chef sa va aud pe voi, am destule lucruri la care sa ma gandesc.Sunt mult mai importante decat certurile voastre inutile si enervante, spune Sasuke, vocea ii este la fel de calma, cum rezista sa isi pastreze calmul ala, cateodata e chiar enervant.Ma opresc din “lupta†si ma asez suparata pe patul meu.Ma intind si imi pun patura pe mine si inchid ochii.Incerc sa ma gandesc la altceva, la ceva frumos.Ce ar fi daca Sasuke ar renunta la obsesia lui de a se razbuna pe fratele lui.Oare cum s-ar purta? Oare ar fi la fel de tacut si nepasator sau va fi mai vesel si bine-dispus?Eh…niciodata nu se stie, oricum toate astea sunt numai in capul meu, el nu va renunta niciodata la razbunare, este prea pornit pe chestia asta, pentru asta traieste.Tot ce pot face este sa il urmez, este unicul ajutor pe care i-l pot da, sa ii fiu alaturi daca are nevoie de mine.
Nici nu am realizat cand a venit dimineata, soarele déjà straluceste pe cer si ma face sa imi pun mana la ochii.Imi iau ochelarii de pe noptiera si ma ridic din pat.Ma uit spre patul lui Sugetsu care este gol, cred ca a plecat sa isi ia apa din nou, Sasuke inca doarme spre surprinderea mea.Este atat de diferit cand doarme, pare mult mai linistit in somn.Imi iau hainele de schimb si ma duc sa fac un dus.Apa nu este foarte calda, ceea ce e bine pentru ca ma trezeste, dupa ce ies din dus ma sterg cu un prosop si ma imbrac.Cand intru in camera Sasuke tot doarme, cred ca este epuizat.Ah da, sa ma dau cu parfum.Am uitat sa spun, dar ador parfumurile, sunt minunate desigur nici unul nu miroase ca chakra lui Sasuke, dar nu se pune.Am o geanta plina cu parfumurile, stiu sunt cam obsedata, dar nu ma pot abtine. Mirosul imi invadeaza narile, e minunat.
-O sa ma intoxici! Este Sasuke, e treaz si nu prea pare multumit.Nu prea bine.
-Scuze Sasuke…fac o fata de vinovata, sper sa mearga cam tot timpul merge.Da merge, nu mai este suparat insa expresia de pe fata lui s-a schimbat acum in una nelinistita si ganditoare, din nou.Mai bine dormea decat sa faca mutra aia.
Capitolul I
Atat de ciudat, telul meu, viata mea s-a schimbat asa de repede.Ieri aveam grija de prizonierii stapanului Orochimaru, iar azi…azi am lasat in spate tot ceea ce credeam ca urma sa fie viitorul meu.Urma sa ii pazesc pe acei imputiti fara nici o interventie, nimic care sa imi schimbe cursul raului vietii, insa vad ca destinul mi-a pregatit altceva.Ieri am primit o vizita neasteptata de la o persoana pe care nu credeam ca o voi vedea foarte curand.Am reusit sa ii detectez chakra inainte sa ajunga, insa tot am fost surprinsa.Am incercat sa fiu tare, sa imi ascund sentimentele fata de el. Mai era cu cineva, cu Suigetsu, minunatul meu “prietenâ€, nu il suport, imi vine sa il omor cu zambetul ala de prost al lui si cu dintii aia, dar nu infatisarea e cea care ma enerveaza cel mai tare.El stie pasiunea mea ascunsa pentru Sasuke si nu pierde nici o ocazie sa imi aminteasca si acum a venit alaturi de Sasuke ca sa imi rada in fata si mai e ceva, chakra lui miroase ingrozitor, bleah, imi vine sa vomit.Avea acelasi zambet al lui tinand o sabie mai mare decat el in spate.Statea langa el…langa Sasuke.Acum ii simteam chakra mai puternic, ce minunata era.Imi aduc aminte cand l-am intalnit prima data.Stapanul Orochimaru mi-a dat misiunea de a lupta alaturi de Sasuke pentru a dobori pe niste ninja, desigur acei ninja erau doar pentru a ne test ape noi.Atunci i-am mirosit pentru prima oara chakra, era diferita si asa de…frumoasa, ma inebunea si sincer nici el nu arata rau.Parul brunet, ochii negrii ca de onix, bine facut.Era perfect, m-am indragostit de el, insa am reusit sa ascund asta.
Insa acum se afla in fata mea alaturi de Suigetsu.Mi-a zis ca stapanul Orochimaru a murit. Prima data am crezut ca era vreo gluma, Orochimaru nu putea fi omorat, dar se pare ca ca ma inselasem.Sasuke devenise mult mai puternic de la prima noastra intalnire si chiar reusise s ail doboare pe stapanul Orochimaru.
-Si ce cauti ma rog aici, OK, mi-ai dat vestea ca stapanul Orochimaru este mort, ins aputeai face asta trimitand pe cineva. Este si altceva, nu-i asa? am intrebat eu incercand sa fac pe indiferenta desi inima imi batea ca si cum ar fi vrut sa imi iasa din piept.
-Da…ai dreptate, vreau sa te alaturi mie, am nevoie de tine…raspunse Sasuke cu aceeasi voce rece si cu expresia sa ca de gheata.
Nu stiam ce sa zic, Sasuke avea nevoie de mine, stiam foarte bine ca se referea la puterile mele, dar totusi, tot era ceva pentru mine. Trebuia sa ma controlez sis a afisez aceeasi indiferenta, nu puteam ceda.
-Nu prea cred, trebuie sa stau aici sis a am grija de acesti prizonieri. Chiar daca stapanul Orochimaru nu mai este, acesti oameni nu pot fi eliberati, unii dintre ei pot cauza mari probleme sin u trebuie sa riscam.
Sasuke afisa un zambet subtil.
-Ii pot dobori pe toti acesti oameni dintr-o lovitura, ce te face sa crezi ca ne-ar cauza probleme? Suigetsu du-te si elibereazi pe toti, spune-le sa plece de aici caci acest loc va urma sa explodeze.
-O nu! Eu raspund de acesti loc si nu accept sa plece vreunul dintre cei care sunt inchisi, spusesem eu, vroiam sa par agresiva si afectat, dar pun pariu ca micul meu discurs a sunat mai mult ca o smiorcaiala caci Sasuke s-a intos spre mine cu ochii aceia demonici, simteam cum privirea lui ma sageteaza, iar daca as fi facut vreo miscare eram moarta.
Dupa ce mi-am revenit din soc, Sasuke l-a trimis pe Suigetsu sa ii elibereze pe prizonieri impotriva vointei mele.Nu am avut ce face decat sa ma supun.Odata ce Suigetsu a parasit camera am simtit ca nu mai rezist sa ma prefac, am inchis usa si m-am apropiat de el dandu-mi jos ochelari, incercand sa il seduc.Cand ma gandesc acum imi vine sa rad, ce proasta pot fi am impresia ca daca ma port asa il voi cuceri, dar nu voi ajunge niciodata la inima lui Sasuke…oricum pana la urma m-a convins sa merg cu ei, am acceptat mintind ca am acelasi drum ca si ei, cat de patetic, dar asta e firea mea nu pot sa imi arat sentimente, imi place sa ma ascund, sa nu imi arat adevarata fata oricum nu ar avea nici un rost, doar ar rade mai mult Suigetsu de mine.
Acum stau aici, in aceasta camera.Ne-am oprit intr-un sat peste noapte, Suigetsu cu Sasuke sunt plecati sa verifice imprejurimile si eu stau pe acest pervaz si privesc cerul de un portocaliu aprins cu tente spre rosu privind soarele cum se retrage usor lasand loc lunii argintii sa isi instaleze domnia peste cerul care va deveni instelat.De ce intarzie atat? Trebuiau sa ajunga pana acum.Mai astept cinci minute si plec dupa ei.
Gata, au ajuns, le simt chakra, ma apropii incet de geam sa incerc sa ii localizez.Vin amandoi, Suigetsu bea din nou, nu se poate abtine ar bea si in somn.Ajung in camera destul de repede, primul care intra este Suigetsu.Are sabia aia in spate, ii e frica sa o lase aici, poate o iau eu, parca as avea ce face cu ea.Se tranteste pe pat si incepe sa bea iar.Sasuke isi face aparitia in camera cu aceeasi fata inexpresiva, imi arunca o privire apoi se aseaza pe unul din paturi.
-Am gasit un drum spre locul unde este tinut Jugo, spune el in timp ce isi da jos roba.Maine plecam.
-Maine? Bine daca tu zici, sa sti ca Jugo este foarte periculos, nu inteleg de ce il vrei.Este de necontrolat, e nebun, incerc sa ii explic eu dar presupun ca fara rezultat.
-Este puternic si asta e tot ce coteaza, il pot controla! Spune el hotarat si se intinde pe pat.Se intoarce cu spatele la mine, logic nu spune nici macar “noapte bunaâ€, dar nu imi pasa sau asta vreau sac red, ca “NU-MI PASAâ€.
Suigetsu tot suge din pai, ce enervant e, se aude atat de tare sunetul paiului.
-De ce bei apa cu paiul, iti e frica sa nu versi pe tine? A, stiu, tu nu sti sa bei, esti doar un bebelus, ii zic eu strambandu-ma la el.
-Ha, ha ce glumeata esti, vezi ca nu a adormit inca iubitelul tau Sasuke.
Imi vine sa il omor, este un mare nesimtit.Sper ca nu a auzit Sasuke, o sa regrete pentru asta Suigetsu.Ma ridic nervoasa si ma indrept spre el incepand sa ii dau pumni si picioare in cap si in burta, dar fara rezultat, ma lupt cu apa.
-Incetati, nu am chef sa va aud pe voi, am destule lucruri la care sa ma gandesc.Sunt mult mai importante decat certurile voastre inutile si enervante, spune Sasuke, vocea ii este la fel de calma, cum rezista sa isi pastreze calmul ala, cateodata e chiar enervant.Ma opresc din “lupta†si ma asez suparata pe patul meu.Ma intind si imi pun patura pe mine si inchid ochii.Incerc sa ma gandesc la altceva, la ceva frumos.Ce ar fi daca Sasuke ar renunta la obsesia lui de a se razbuna pe fratele lui.Oare cum s-ar purta? Oare ar fi la fel de tacut si nepasator sau va fi mai vesel si bine-dispus?Eh…niciodata nu se stie, oricum toate astea sunt numai in capul meu, el nu va renunta niciodata la razbunare, este prea pornit pe chestia asta, pentru asta traieste.Tot ce pot face este sa il urmez, este unicul ajutor pe care i-l pot da, sa ii fiu alaturi daca are nevoie de mine.
Nici nu am realizat cand a venit dimineata, soarele déjà straluceste pe cer si ma face sa imi pun mana la ochii.Imi iau ochelarii de pe noptiera si ma ridic din pat.Ma uit spre patul lui Sugetsu care este gol, cred ca a plecat sa isi ia apa din nou, Sasuke inca doarme spre surprinderea mea.Este atat de diferit cand doarme, pare mult mai linistit in somn.Imi iau hainele de schimb si ma duc sa fac un dus.Apa nu este foarte calda, ceea ce e bine pentru ca ma trezeste, dupa ce ies din dus ma sterg cu un prosop si ma imbrac.Cand intru in camera Sasuke tot doarme, cred ca este epuizat.Ah da, sa ma dau cu parfum.Am uitat sa spun, dar ador parfumurile, sunt minunate desigur nici unul nu miroase ca chakra lui Sasuke, dar nu se pune.Am o geanta plina cu parfumurile, stiu sunt cam obsedata, dar nu ma pot abtine. Mirosul imi invadeaza narile, e minunat.
-O sa ma intoxici! Este Sasuke, e treaz si nu prea pare multumit.Nu prea bine.
-Scuze Sasuke…fac o fata de vinovata, sper sa mearga cam tot timpul merge.Da merge, nu mai este suparat insa expresia de pe fata lui s-a schimbat acum in una nelinistita si ganditoare, din nou.Mai bine dormea decat sa faca mutra aia.
Ever fallen in love with someone
You shouldn't have fallen in love with?
My fic:
, chibi-ul lui uselessHope