18-07-2012, 06:48 PM
Mm, cum in ultima perioada am o multime de vise dubioase, m-am gandit sa folosesc "tema" unuia pentru un fic nou. Sper sa va placa la fel de mult ca si mie!
Disclaimer: Trupa Cinema Bizarre nu imi apartine si nu fac profit de pe urma lor. Ah, si inca ceva! Vreau sa mentionez ca ficul nu este despre trupa, doar unul din membrii, nu dezvalui inca cine, va predomina in fic, dar posibil sa apara si ceilalti. Nu m-am decis inca.
Varsta minima: +18.
Gen: Yaoi [90%] - Hentai [10%].
Limba: Romana.
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: Simpla.
Capitolul 1.
Privesc plictisit prin jurul meu, sperand ca timpul sa zboare mai repede. Ma aflam in fata gradinitei centrale, asteptand ora pranzului pentru a-l putea lua inapoi acasa pe micutul Hannes.
Am oftat lung, uitandu-ma iar la ceas. Mereu ultimele minute treceau asa greu. Dupa o zi lunga de munca, singurul lucru pe care l-as fi dorit, era sa ajung cat mai repede acasa si sa ma odihnesc.
Ma ridic de pe banca de lemn, traversand strada si indreptandu-ma cu pasi repezi, dar hotarati, catre intrarea in curtea instistutiei. L-am privit zambind pe micut, in timp ce incepuse sa alerge spre mine imediat de cum ma zari.
- Cum a fost azi, prichindel?
Am spus pe un ton vesel, zambindu-i, chiar daca nu aveam o stare prea buna. Daca eu nu ma simteam bine, n-aveam de gand sa-i stric si lui dispozitia.
M-am asezat in genunchi in fata lui, imbratisandu-l strans.
- Bine, foalte bine, ca de fiecale data!
Spuse entuziasmat, strangandu-ma si el cu putere in brate sale mici. Ma saruta scurt pe obraz, asa cum facea mereu cand nu ne vedeam cateva ore, dimineata sau seara, inainte sa doarma. I-am mangaiat parul usor parul saten-inchis, privindu-l. Avea ochii gri-verzui, precum ai tatalui sau.
- Atunci mergem acasa.
M-am ridicat in picioare, prinzandu-i palma micuta in a mea, mergand lent spre portile mari, pentru a nu-l obosi.
Tot drumul spre casa mi-a povestit despre Eli, colega lui pe care, constatasem, ca o cam placea, facandu-ma sa ma amuz. Cand eram de varsta lui nici nu stiam ca exista vreo diferenta intre fete si baieti, iar prima fata de care m-am indragostit a fost prin adolescenta, nicidecum pe cand aveam nici patru ani jumate.
Ajunsi in fata blocului, am urcat scarile pana la etajul trei, apoi am intrat in apartament.
- Mergi sa te speli pe manute, piticanie.
Am spus, razand. L-am condus pana in dreptul usii de la baie, deschizandu-i-o. Am intrat si eu cu el, asezandu-i scaunelul in fata chiuvetei pentru a ajunge mai usor, apoi am plecat catre sufragerie.
Am ramas in pragul usii, privind imaginile din fata ochilor, ingrozit. M-am intors in graba in baie, luandu-l in brate pe copil si iesind din apartament.
- M-ai speliat...
Spuse pe un ton inocent, punandu-si mainile-n san si privindu-ma incruntat, dandu-i o alura de dur.
- Iarta-ma, n-am vrut, doar ca a intervenit ceva urgent la lucru si trebuie sa plec. Te las la "matusica" pana ma intorc, bine?
L-am sarutat scurt pe frunte, alergand pe scari cu el in brate. Am urcat doua etaje, incepand sa bat disperat la usa prietenei mele, Amalia.
- Ce s-a-ntamplat de ma trezesti asa devreme?
Blonda mi se afisa in fata ochilor, ciufulita si inca in pijamale.
- E pranz, dar asta nu conteaza acum. Ai, te rog, grija de Hannes, am ceva urgent de facut.
Am spus repede, dandu-i-l pe micut in brate si plecand inainte sa aud vreo aprobare din partea ei, stiind deja ca m-ar fi ajutat indiferent de situatie.
M-am intors in apartamentul meu, oftand.
- De ce...?
Mi-am vorbit singur, mergand in sufragerie, acolo unde se afla ea intr-o balta de sange. M-am asezat pe jos, langa trupul fara viata, atingandu-i cu mainile tremurande chipul palid. O lacrima mi s-a scurs pe obraz, nestiind ce sa fac mai intai.
Avea inchieiturile mainilor taiate, iar sangele de pe pielea mainilor ii era deja uscat. I-am atins usor gatul, sperand sa-i simt pulsul, chiar daca stiam ca sansele-s zero.
Am luat de pe masuta de sticla, biletelul alb, frumos impaturit, cu mici pete de sange pe el.
Am suras trist, citind si recitind ultima parte.
- Daca ne-ai fi iubit, nu ne-ai fi abandonat! Mi-am lasat lacrimile sa-mi alunece pe chip, simtind mii de intepaturi in piept. Gandul ca de acum trebuia sa ma descurc singur, ma ingrozea, dar stiam ca trebuie cu orice pret sa ma descurc... pentru micutul meu baiat.
_______
Stiu ca este un capitol scurt, dar promit ca ma revansez cu urmatoarele capitole. Greseli sper sa nu exista caci l-am corectat inainte de a posta...
Disclaimer: Trupa Cinema Bizarre nu imi apartine si nu fac profit de pe urma lor. Ah, si inca ceva! Vreau sa mentionez ca ficul nu este despre trupa, doar unul din membrii, nu dezvalui inca cine, va predomina in fic, dar posibil sa apara si ceilalti. Nu m-am decis inca.
Varsta minima: +18.
Gen: Yaoi [90%] - Hentai [10%].
Limba: Romana.
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: Simpla.
Capitolul 1.
Privesc plictisit prin jurul meu, sperand ca timpul sa zboare mai repede. Ma aflam in fata gradinitei centrale, asteptand ora pranzului pentru a-l putea lua inapoi acasa pe micutul Hannes.
Am oftat lung, uitandu-ma iar la ceas. Mereu ultimele minute treceau asa greu. Dupa o zi lunga de munca, singurul lucru pe care l-as fi dorit, era sa ajung cat mai repede acasa si sa ma odihnesc.
Ma ridic de pe banca de lemn, traversand strada si indreptandu-ma cu pasi repezi, dar hotarati, catre intrarea in curtea instistutiei. L-am privit zambind pe micut, in timp ce incepuse sa alerge spre mine imediat de cum ma zari.
- Cum a fost azi, prichindel?
Am spus pe un ton vesel, zambindu-i, chiar daca nu aveam o stare prea buna. Daca eu nu ma simteam bine, n-aveam de gand sa-i stric si lui dispozitia.
M-am asezat in genunchi in fata lui, imbratisandu-l strans.
- Bine, foalte bine, ca de fiecale data!
Spuse entuziasmat, strangandu-ma si el cu putere in brate sale mici. Ma saruta scurt pe obraz, asa cum facea mereu cand nu ne vedeam cateva ore, dimineata sau seara, inainte sa doarma. I-am mangaiat parul usor parul saten-inchis, privindu-l. Avea ochii gri-verzui, precum ai tatalui sau.
- Atunci mergem acasa.
M-am ridicat in picioare, prinzandu-i palma micuta in a mea, mergand lent spre portile mari, pentru a nu-l obosi.
Tot drumul spre casa mi-a povestit despre Eli, colega lui pe care, constatasem, ca o cam placea, facandu-ma sa ma amuz. Cand eram de varsta lui nici nu stiam ca exista vreo diferenta intre fete si baieti, iar prima fata de care m-am indragostit a fost prin adolescenta, nicidecum pe cand aveam nici patru ani jumate.
Ajunsi in fata blocului, am urcat scarile pana la etajul trei, apoi am intrat in apartament.
- Mergi sa te speli pe manute, piticanie.
Am spus, razand. L-am condus pana in dreptul usii de la baie, deschizandu-i-o. Am intrat si eu cu el, asezandu-i scaunelul in fata chiuvetei pentru a ajunge mai usor, apoi am plecat catre sufragerie.
Am ramas in pragul usii, privind imaginile din fata ochilor, ingrozit. M-am intors in graba in baie, luandu-l in brate pe copil si iesind din apartament.
- M-ai speliat...
Spuse pe un ton inocent, punandu-si mainile-n san si privindu-ma incruntat, dandu-i o alura de dur.
- Iarta-ma, n-am vrut, doar ca a intervenit ceva urgent la lucru si trebuie sa plec. Te las la "matusica" pana ma intorc, bine?
L-am sarutat scurt pe frunte, alergand pe scari cu el in brate. Am urcat doua etaje, incepand sa bat disperat la usa prietenei mele, Amalia.
- Ce s-a-ntamplat de ma trezesti asa devreme?
Blonda mi se afisa in fata ochilor, ciufulita si inca in pijamale.
- E pranz, dar asta nu conteaza acum. Ai, te rog, grija de Hannes, am ceva urgent de facut.
Am spus repede, dandu-i-l pe micut in brate si plecand inainte sa aud vreo aprobare din partea ei, stiind deja ca m-ar fi ajutat indiferent de situatie.
M-am intors in apartamentul meu, oftand.
- De ce...?
Mi-am vorbit singur, mergand in sufragerie, acolo unde se afla ea intr-o balta de sange. M-am asezat pe jos, langa trupul fara viata, atingandu-i cu mainile tremurande chipul palid. O lacrima mi s-a scurs pe obraz, nestiind ce sa fac mai intai.
Avea inchieiturile mainilor taiate, iar sangele de pe pielea mainilor ii era deja uscat. I-am atins usor gatul, sperand sa-i simt pulsul, chiar daca stiam ca sansele-s zero.
Am luat de pe masuta de sticla, biletelul alb, frumos impaturit, cu mici pete de sange pe el.
Regret, regret toate deciziile pe care le-am luat, dar asa a fost sa fie. Stii bine prin cate am trecut in ultimii patru, cinci ani, si stiu ca tu vei fii singurul care-mi va intelege gestul. Totul a fost impotriva mea si-am hotarat ca-i mai bine asa.
Sper doar ca vei gasi metoda potrivita pentru a-i explica micutului "plecarea" mea. Ii vei fi un tata perfect!
Voi avea grija de amandoi oriunde as fi, vreau doar sa nu uitati ca va iubesc. Va iubesc enorm!
Sper doar ca vei gasi metoda potrivita pentru a-i explica micutului "plecarea" mea. Ii vei fi un tata perfect!
Voi avea grija de amandoi oriunde as fi, vreau doar sa nu uitati ca va iubesc. Va iubesc enorm!
Am suras trist, citind si recitind ultima parte.
- Daca ne-ai fi iubit, nu ne-ai fi abandonat! Mi-am lasat lacrimile sa-mi alunece pe chip, simtind mii de intepaturi in piept. Gandul ca de acum trebuia sa ma descurc singur, ma ingrozea, dar stiam ca trebuie cu orice pret sa ma descurc... pentru micutul meu baiat.
_______
Stiu ca este un capitol scurt, dar promit ca ma revansez cu urmatoarele capitole. Greseli sper sa nu exista caci l-am corectat inainte de a posta...