Sete de razbunare ...

[Elusive wolf]

[center]Disclaimer :
Nu detin nici un personaj al animeului Naruto , creat de Masashi Kishimoto .[/center]

[center][/center]

Capitolul I : O viata chinuita ...

Acum ... privesc in gol si ma gandesc cum ar fi fost viata mea , daca nu l-as fi cunoscut pe el ... Ar fi fost oare la fel de monotona cum sunt eu de obicei sau poate ca , poate ca ... ar fi fost altfel ... De cand l-am intalnit am ramas practic fara cuvinte , caci absolut totul la el ma atragea si ma atrage si acum .
Dar inainte sa va povestesc totul , ar fi bine sa ma prezint ... Ma numesc Sakura ... Sakura Haruno si am cincisprezece ani ... O fata timida , visatoare , mereu cu zambetul pe buze si foarte credula . Asa eram eu inainte de intamplarea ce mi-a marcat viata si mi-a schimbat-o radical , incat nici acum nu stiu daca in bine sau in rau ...
Totul s-a petrecut pe la sfarsitul clasei a opta , adica acum un an ... Nu era greu de ghicit ca sunt o fire mai retrasa si poate chiar prea timida caci mai tot timpul ma vedeai la biblioteca , cufundata in lectura . Nici macar nu ieseam in pauza ! Imi placea la scoala , mai ales in timpul orelor de curs .Numai acolo ma simteam in largul meu , ma rog poate si pentru ca eram favorita profesorilor ... Acasa insa , ma simteam ca ultimul om , ca un gunoi si nu pot sa spun ca s-a schimbat mare lucru .Parintii mei se certau non-stop , iar bunica mea , care se purtase precum un inger cu mine pana atunci , isi dadu in sfarsit arama pe fata .Devenise rece , de neinteles si foarte nervoasa . Vroia doar banii pe care urma sa ii dobandesc la optsprezece ani . Bani ... asta urmareste toata lumea . Niste afurisiti de bani , iar eu trebuia sa indur ocarile primite din partea lor pentru ca nu erau “ binedispusi” in acel moment . In acel moment ? Pardon ! Vroiam sa zic pe tot parcursul zilei ...
Din cauza tuturor certurilor , aveam ceva probleme de sanatate si asta doar pentru ca nu isi puteau permite pierderi financiare ...Viata alaturi de ei era un adevarat calvar , ca si cum as fi calcat pe carbuni incinsi de cate ori incercam sa le adresez cateva cuvinte ! Dar de ce eu trebuia sa sufar mereu ? Atat de mult am pacatuit si Dumnezeu trebuie acum sa ma pedepseasca ? Ca sa fiu sincera , uneori ma gandeam ca moartea va fi cea mai placuta experienta . Va fi precum mierea ... Dulce chiar prea dulce ...Gandul ca voi scapa de lumea asta mizerabila imi alimenta pe zi ce trece dorinta ce imi rascolea mintea .
Dar ... aveam si motive sa ii multumesc lui Dumnezeu . Poate nu ma credeti , dar aveam ! Pentru mine era o onoare sa fiu mereu cea mai inteligenta din clasa , fata cu cele mai multe premii ... Cu toate ca , eram privita cu invidie de colegi , lucru care ma durea profund . Oare de ce nu ma puteam integra ? Am stat si am reflectat mult timp asupra acestui fapt , insa a fost “munca” in zadar ... Pe la varsta de paisprezece ani , toate colegele mele aveau cate un iubit cu care , normal ca se laudau , iar eu , normal ca nu aveam .
Insa cum as putea eu sa imi fac un iubit , cand nu am nici macar un prieten ?Asta era o intrebare fara raspuns pentru mine ! Cred ca , pe atunci am plans cat pentru toata viata mea .Lacrimi amare imi inundau chipul angelic , de fiecare data cand , colegele mele se uitau la mine cu dispret si apoi , ma intrebau cu nerusinare : “Hei ! Sakura ... Unde- ti e iubitul ? L-a mancat lupul sau vreo alta creatura din cartile pe care tu le citesti ? “ ,si in final radeau in hohote , de parca nu era de ajuns cat ma umilisera ...
Un iubit ... Dragoste ... afectiune . Cuvinte prea scumpe , ca eu sa le pot cumpara ! Cu mult mai scumpe pentru a le putea avea ... nimeni nu mi-a fost aproape , asa ca de ce sa ma mai zbat singura ? M-am resemnat , recunosc , destul de dificil , cu gandul ca voi fi singura ... singura ca pasarea cerului , dar nu si la fel de fericita . Pana si unicul meu prieten a murit si chiar inainte de acele evenimente neplacute ... Prietenul meu cel mai bun , adica MeW , pisoiasul pe care l-am gasit pe strada , inainte de a implini doisprezece ani . Hmmm ... era asa de dragut . Un mic smoc de blana gri care mieuna de zor , poate cineva il aude . MeW , avea ceva special ... cel putin eu credeam asta . Mama insa , nici nu mai stiu de cate ori a vrut sa il arunce . Chiar si acum mai am banuieli cu privire la moartea micului meu prieten ...
Lasand la o parte capitolul “love” , am tinut sa ma concentrez pe scoala , prietenul dar si dusmanul meu momentan . In ciuda faptului ca anul era pe sfarsite , m-am gandit ca nu ar strica sa mai particip la cateva concursuri ... nu de alta , dar imi aduceau cate o nota de zece , un cuvant melodios in urechile mele !
Era luni de dimineata . M-am trezit buimaca , cu parul ciufulit si cu cearcane la ochi ... Subiectul “love” , era la ordinea zilei , sau mai bine zis a noptii , pentru mine , cu toate ca imi propusesem sa il ignor ! .Dupa o scurta vizita la oglinda , care de fapt nu a fost prea scurta , deoarece imi lua ore pana imi pieptanam parul , am facut un dus revigorant , care mi-a reamintit ca inca sunt vie ... M-am schimbat in ceva comod , numai bun pentru un concurs de matematica , si am coborat la micul dejun .
- Buna dimineata mama , tata ! le spuneam eu in fiecare dimineata pe un ton vesel sperand ca azi va fi o alt fel de zi .
- Hmmm... Buna dimineata ... imi raspundeau ei pe acelasi ton rece si aspru ca de fiecare data ...
Erau prea ocupati ca sa imi acorde putina atentie ... Aveau lucruri mai importante de facut ... Tata citea cu interes un ziar de acum vreo cateva zile , in timp ce savura cu placere o ceasca de cafea , dintre cele mai scumpe , iar mama , ei bine ea ... rasfoia o gramada de reviste de moda in acelasi timp . De ce ? Pentru ca ea avea voie sa fie la moda , nu ca mine ... Eu inca mai purtam hainele de acum doi ani pe care le reconditionase bunica sau in cel mai rau caz , haine mai vechi ale mamei mele .Deh , sa fiu multumita ca am cu ce sa ma imbrac ! Am cautat in frigider ceva care sa imi placa si mie , si m-am asezat la masa .
- Mama ? Sti , azi particip la un concurs de matematica , care este ... aaaa... pai unul pentru copii isteti ! m-am trezit eu scotand cuvintele unul dupa altul , intru-un fel cat se poate de aiurea .
- A da ? Ei bine sper ca nu cer bani pentru inscriere ... Nu am de gand sa risipesc banii pe concursuri stupide si lipsite de sens ! imi raspunse rapid tatal meu .
- Nu ! Nu va faceti griji ...
- Foarte bine ! Atunci poti sa te duci linistita ! imi raspunse mama , pe un ton ironic .
NIci un cuvant de incurajare . Absolut nimic . Isi faceau griji numai din cauza banilor ... In sfarsit , eram obisnuita cu comportamentul lor nepasator , dar ... dar inca mai speram ca intr-o buna zi se vor schimba .
Am terminat de mancat in doar cateva minute , pentru ca nu obisnuiam sa mananc prea mult , si imediat dupa , am urcat in camera mea , pentru a-mi lua rucsacul ... Eram gata de concurs . A da ... si ca sa nu mor de foame , mi-am scos si portofelul la plimbare , nu de alta , dar , daca am calculat eu corect , as fi petrecut patru ore la concurs si nu aveam de gand sa mai pierd inca cateva kilograme !
Dupa cateva minute , eram deja pe drumul ce ducea catre locatia concursului . Era la cateva strazi de casa mea , asa ca am luat-o pe jos ... Asa mai admiram si eu peisajul si mediul inconjurator .Ajunsa la scoala gazda , m-am grabit sa gasesc sala unde trebuia sa ajung . Sala zece ? Un numar norocos am gandit eu .
Sala zece , nu era deloc cum imi imaginasem eu ... Era o sala intunecoasa , si in ciuda faptului ca vara se facuse simtita de mult timp , era si foarte racoroasa . Aproape ca incepusem sa tremur , cand m-am asezat in banca ce ramasese goala . Toti ceilalti tineri , aproximativ cincisprezece , discutau de zor , despre ce subiecte se vor da si chestii de genul asta . Ma si miram ! Era prima data cand s-au vazut si totusi se intelegeau ...asta imi aducea aminte de mine si Cleo , prietena mea cea mai buna de la gradinita . Pacat ca parintii nu m-au lasat sa stau mai mult de trei luni ... Poate asa imi faceam si eu mai multi prieteni . La gradinita , totul era asa de simplu . De cum ne zaream unii pe altii , eram deja buni prieteni .Recunosc , Cleo nu m-a mai cautat dupa ce am fost despartite , probabil si ea credea ca sunt o ratata ... Dar sa lasam trecutul sa se odihneasca in pace .
Dupa vreo cinci minute , profesorul cu subiectele a ajuns in sala . Era un barbat inalt , recunosc ca destul de chipes , dar cu o privire ce facea sa iti inghete sangele in vene ! Ca de obicei , a inceput prin a striga numele participantilor .
- Sasuke Uchiha ? Este prezent Sasuke Uchiha ? repeta profesorul pana ce noi ceilalti i-am raspuns negativ .
”Sasuke Uchiha” ... Ce nume interesant ! Pacat ca nu e prezent . Mi-ar fi placut sa-i vad fata ! Ma intreb daca e la fel de chipes , pe cat numele sau ?Gandeam eu in taina .
Concursul incepu in cateva minute , dar eu nici nu mi-am dat seama cat de rau am facut , venid la acolo ...

[ஜSheirஜ]

hello Miley ,fiind prima ,am sa incep cu criticile :capitol imi mare destul de micut .Cam atat cu criticile .Imi place ca te pui in pielea Sakurei .
Hei ! Sakura ... Unde- ti e iubitul ? L-a mancat lupul sau vreo alta creatura din cartile pe care tu le citesti ? “ pot sa spun ca am murit de ras la fraza asta ,desi imi pare si rau pt tine ,desi mi-ai explicat ca nu esti tu ,comportamentul Sakurei seamana putin cu tine (adica favorita profesorilor ,inca un concurs de sfarsit de an ,bla bla bla .) Ce mai pot sa spun....pai parintii Sakurei sunt foarte rai ! De ce nu dau nici 2 bani p ea ? Sakura e asa inocenta si draguta ,cum poate sa reziste atata timp ?
Cam atat ,iti urez spor la scris si jaa ne !

[Shilpa]

Imi place foarte mult modul cum ai inceput capitolul si cred ca va fi foarte interesant. Ador genul asta de povesti mai ales ca Sakura este personajul principal si imi place stilul tau de a scrie.
1) Greseli de tastare sincer nu am vazut decat pe la final ca ai repetat concurs si cam atat.
2) Titlul ficului imi trezeste curiozitatea si chiar as vrea sa aflu cum evoluaza lucrurile mai departe. Apropo este destul de dragut.
3) Imi place cum povestesti intampalrea si am vazut ca stai foarte bine la capitolul naratiune.
4)Dialogul este si el foarte bun, fara sa fie in exces. Si reda in esenta starea personajelor.
5) Despre descriere chiar nu am ce comenta este foarte frumoasa si mai ales imi place ca ficul este la persoana I. Dupa parerea me asa poti sa exprimi mai bine si mai usor sentimentele personajelor.
6) Cat despre idei sa recunosc chiar mi s-a parut originala.
Mi-a placut ca ai descris-o pe Sakura ca o fata visatoare, timida si inteligenta. De obicei asa sen intampla cine este destept si ii place scoala are foarte putini prieteni sau chiar deloc. Imi pare rau ca are niste parinti obsedati de bani si care nu se gandesc deloc la ea. Sunt inca curioasa in ce fel i-a schimbat viata Sasuke si care este intamplarea ce i-a marcat viata. Dar si mai important ce legatura va avea titlul cu ficul?
7) Capitolul a fost destul de maricel, dar mi s-au parut cam multe puncte de suspensie si nu imi plac randurile lasate libere aiurea.
In incheiere te felicit si iti urez mult succes la urmatorul capitol care sper sa vin cat mai repede. spor la scris!

[***candy bar***]

Hy! Am trecut si eu pe la ficul tau si mi se pare foarte interesant. Ideea este foarte originala si titlul este captivant...mi-a atras atentia si chiar vreau sa vad cum evolueaza lucrurile. Imi place ca scrii la persoana 1 , astfel poti descrie mai bine sentimentele pe care le are Sakura. Saracade ea, are o familie atat de rea si ea pare o fata foarte naiva si inocenta. Parintii ei sunt niste nenorociti X( si saraca nici macar o prietena buna nu are.
Imi place foarte mult dialogul...nu este deloc sec. Descrierea este si ea prezenta , iar naratiunea este acolo unde trrebuie. Greseli de tastare nu am vazut.
Cu toate astea fiind spuse....astept nextu' :* si spor la scris

[Elusive wolf]

multumesc de comentari tuturor !

Capitolul II : Prieteni ...

�Sasuke� ... Numele asta ma inebunea . Era singurul cuvant la care ma gandeam , de parca altceva nu mai stiam sa zic . Concursul nici nu mai exista pentru mine . Mintea mea plutea pe nori pufosi , undeva departe de locul unde se afla corpul meu . Ce se intampla cu mine ? O luasesem razna ? Ma rog , dupa putin timp , mi-am dat seama si eu , ca timpul se scurge si eu nici nu deschisesem brosura cu exercitii . Vai Doamne ! Ce cascata puteam sa fiu ... Exercitiile , la prima vedere , pareau destul de grele , insa dupa ce le-am analizat pe fiecare in parte , am realizat ca erau chiar mai usoare si decat cele de la scoala . Ce gluma ! Cum era posibil oare ? Era imaginatia mea de vina ? Ma asteptam la intrebari mult mai grele care sa te puna la zid ... In sfarsit , sa lasam gluma la o parte . Le-am rezolvat unul cate unul , pana ce a ajuns la ultimul ... eram tare mandra de ceea ce realizasem ! Un alt concurs trecut cu brio ... Trecut cu brio pentru ca eram sigura ca le facusem corect . Le-am mai verificat odata , si i-am dat-o profesorului . Cu greu m-am ridicat din banca ... Eram amortita si inghetata , de parca as fi stat la congelator cateva ore bune . Sala zece devenea din ce in ce mai racoroasa , cu fiecare minut . Si asta nu a fost deajuns ! Cat pe ce sa fac infarct cand profesorul m-a privit fix in ochi , apoi m-a examinat din cap pana in picioare . Expresia fetei sale era atat de ingrozitoare ... Ma tot gandeam daca am uitat sa ma spal pe fata , sau poate , poate ca nu m-am pieptanat . Se uita la mine , ca la o zdreanta , buna de aruncat la gunoi . Sau , in cel mai rau caz , undeva departe ! Eram sigura ca era din cauza hainelor . El , era imbracat intr-un costum elegant , de firma , care probabil a costat o avere , si nici cu toate economiile mele nu la-as fi putut cumpara . Nu zic ca am nevoie de asa ceva , dar , in comparatie cu hainele lui , ale mele erau vechi , ponosite ... Cum am mai spus , bune de aruncat la gunoi !
M-am retras repede in banca mea , asteptand sa imi scrie diploma de participare , si apoi am zbughit-o pe usa , trantind-o puternic de perete , fara macar sa mai zic � Buna ziua ! �. Vroiam sa ajung cat mai repede afara , la aer , unde era cald si bine . Soarele stralucea puternic , incalzindu-mi fata , apoi intreg corpul , dupa ce statusem intr-un congelator timp de doua ore . Stati putin ! Am zis doua ore ? Calculele mele au fost total eronate ... In loc de patru ore,am petrecut numai jumatate din timpul stabilit initial de mine pentru �magnificul� concurs , ce avea demoni cu chip de inger pe post de supraveghetori , in loc de oameni . Hei ... daca am iesit mai devreme , inseamna ca am timp sa mai dau o tura pe la biblioteca . Stiu ! Stiu! Suna foarte plictisitor , dar asta eram eu , iubitoarea de povesti ! Uram sa fiu certata de parinti , pentru ca petreceam majoritatea timpului la biblioteca , si nu venea acasa, pentru ai ajuta la treaba prin casa sau la activitatea lor favorita ... Bingo !Ati ghicit ! La �numaratul� banilor sau mai bine zis , la stabilirea valorii sumelor din conturile bancare , si de pe urma slujbei tatalui meu . A da ! Am uitat sa mentionez ca mama , ei bine ea statea acasa si , ca de obicei rasfoia reviste de moda ca in fiecare dimineata , urmarind in acelasi timp , evnimente mondene sau prezentari de moda pe canalul sau favorit , Fashion . Uneori imi doresc sa se strice televizorul , dar cum sa ma mai uit si eu la cate ceva daca se strica ? Televizorul din living era singurul din intrega casa , deoarece , nu ne permiteam mult de unul ! De fapt , daca stau sa ma gandesc mai bine , mai exista unul si in bucatarie ... Tata , era presdintele unei firme de moda , numarul doi pe plan international . Locul intai il ocupa alta companie , la fel de importanta ca si a tatei . De data asta nu aveau cum sa stie unde sunt si ce fac . Putea fi ziua asta mai buna ? Eram atat de euforica incat aproape fugeam pe strada , in loc sa merg ca tot omul linistit , impingand pe orice imi statea in cale . Bieti oameni ! Probabil ca se gandeau cum am reusit sa evadez de la zoo ! Hmmm... Dupa fetele unora , pareau a se gandi la o alta statiune de lux , spitalul de nebuni si la cat de prost era sistemul de securitate acolo ! Am inceput sa rad . Ce putea sa imi nascoceasca mintea .
Si iata ca in cateva minute eram in fata bibliotecii locale , singura si probabil unica din imprejurimi .Am urcat in graba treptele cladirii , norocul meu ca nu am cazut in incercarea mea nebuna de a ajunge in interiorul cladirii .
- Buna ziua , domnisoara Honami , am trezit-o eu din somn pe bibliotecara .
- Buna Sakura ! Ce mai faci , scumpo ? Ai venit sa mai iei carti ? imi raspundea ea mereu cu aceeasi replica obosita .
Domnisoara Honami era o persoana destul de plictisitoare si mai tot timpul adormita . Ai fi putut jura ca ia somnifere la cat de adanc dormea . Ca si acum , la ghiseul de unde cereai carti era o coada de kilometri , deoarece atipise.
Am dat din cap si i-am cerut cateva carti ... In spatele meu se aflau vreo zece persoane , fiecare cu cate o lista in mana .Recunosc ca erau oameni invarsta , si probabil ar fi uitat ce carti vor pana ajungea aici . Ma gandeam in timp ce ii priveam cu interes ... Oare exista un mod mai bun de a-ti petrece batrenetea , inafara de a citi carti ? A citi ... o actiune linistitoare la varsta lor precum un cantec de leagan in urechile unui nou nascut .
Cand am dat sa plec acasa , ghiciti cu cine m-am intalnit ? Cu Anna si Cristine , doua colege de ale mele . M-am si mirat . Ce cauta ele la bibiloteca ? S-au lovit la cap ? Nu stiam de ce se afla acolo , dar aveam de gand sa ma fac nevazuta ! Prea tarziu insa ! Deja ma zarisera , si nu mai aveam scapare .
- Hei Sakura ? Ce mai faci ? A fost si iubitul tau la concurs sau e prea las ca sa apara ? I-a spune ...
Concurs ... iubit ... Asta e ! Gasisem solutia perfecta pentru a le inchide gura celor doua .
- Pai ... da , da a fost si el acolo ! le-am replicat eu bajbaind ca prin intuneric.
- Da ? Numai spune ! Chiar asa ? Si ma rog , cum il cheama ? ma intreba pe un ton taios Anna .
- Aaa.. Sasuke ! Sasuke Uchiha !
Dumenzeule mare ! Ce prostie am putut spune ... Nici nu realizasem in ce ma bagam ! Insa mintea mea nu mai functiona normal ...eram cu capul in nori ... Tot ceea ce vroiam e sa fiu populara , si sa am prieteni . Asta era tot ...
- Bine Sakura ! Mai vedem noi !
Anna ma trese de mana pana la cel mai apropiat computer .Oare ce avea de gand ? Am vazut-o cum scrie numele concursului . Deci vroia sa il caute pe Sasuke in baza de date a site-ului ! Cat de naiva eram . Si-ar fi dat seama ca nici nu ne cunoastem si ca e doar rodul imaginatiei mele . Dar nu s-a intamplat asa . Anna s-a intors la mine cu ochii mari cat cepele , si mi-a intins mana .
- Bun venit in grupul nostru , Sakura !
Eram mai fericita ca niciodata ... Nu imi venea sa cred ! Aveam in sfarsit prieteni . Totusi ... Poate radeau de mine . Ce credula puteam fi ! Era doar o farsa ! Sau nu ... Anna si Cristine ma imbratisara cu caldura ... Deci nu visam .
Asta era una din cele mai bune zile din viata mea ...

Anna :

Cristine :
http://i576.photobucket.com/albums/ss201...e_girl.jpg
Cam atat ! :bye:

[***candy bar***]

imi place foarte mult capitolul....ai fost asa de rapida si inspirata. Ma intreb oare ce o sa zica Sasuke cand o sa afle ca Sakura a spus acea prostie ;)).
Deabia astept urmatorul capitol in care sper ca apare si Sasuke nu;;)?
Descrierea mia placut foarte mult...deasemenea mi-a placut cum ai descris sentimetele Sakurei din cadrul concursului. Naratiunea a fost prezenta si foarte buna, exact unde trebuia. Dialogul nu a fost deloc sec....greseli de tastare nu am prea vazut. Ce sa mai zic....astept nextu'...:*:* si spor la scris

[chrissta]

Ai scris bine ficul... Cum zicea directorul de la scoala mea , 'priveste dincolo de actiunile unei scrieri ." Folosesti mai mult descriere, iar asta m-a atins la punctul meu sensibil :).

Actiunea este, de asemenea, interesanta. Sakura este un fel de "Cenusareasa moderna ", dupa cate a suferit , nici nu stiu cum mai poate sa viseze.
A fost o greseala ca a zis despre Sasuke ca e prietenul ei. NU stiu de ce , dar cred ca chestia asta va avea urmari destul de grave.

Sper sa postezi continuarea cat mai curand...
PA-PA!

[Elusive wolf]

Capitolul III : Aparente ...

Am ajuns acasa peste o ora , topaind de fericire ... Nu aveam de ce sa fiu trista ! Acum , aveam doua noi prietene . Recunosc , inca nu aveam de unde sa stiu cum se vor comporta pe viitor cu mine . Totusi , de ce avea sa - mi pese ? Nu mai credau ca sunt o ratata , si deci cu ajutorul lor mi-as fi facut alti prieteni ! “Sasuke Uchiha “ ...numele asta m-a ajutat mai mult decat as fi crezut . Stiam ca nu era bine ce fac , dar mai puteam oare sa ma opresc ? Ma aflam intr-un labirint fara iesire ... Trebuia sa ma prefac ca el este prietenul meu , cel de care eram indragostita ... Chiar ma intebam cum arata , daca e chipes...Oare seamana cu mine ? Ma gandeam ca daca tot a incercat sa participe la concurs , inseamna ca era genul de baiat competitiv , inteligent , poate chiar foarte romantic ! De cum am intrat pe usa camerei mele , m-am trantit pe patul moale . Am inchis ochii si am incercat sa imi imaginez cu arata acel baiat , Sasuke , chiar daca as fi gresit , macar sa am ce sa le povestesc prietenelor mele . Stiu ca e cam din pripa sa le numesc prietene , dar undeva in adancul sufletului simteam ca nu o sa ma dezamageasca , poate doar daca o sa afle ca eu sunt cea care le-a dezamagit , mintindu-le. Cristine , nu era prea diferita de mine , singura ei problema fiind Anna . Anna , o fire mai autoritara , obtinea orice isi dorea de la Cristine . Probabil ca asa se va intampla si cu mine ; voi cadea in dizgratie , si noua mea prietena va obtine tot ce vrea de la mine , in urma santajului ... Dar daca nu o ascultam , ramaneam iar singura ...Insa altceva ma ingrijora pe mine . Se apropia sfarsitul clasei a opta , deci fiecare dintre noi si-ar fi ales propriul sau drum incurand , urmand un liceu diferit . Ce s-ar fi ales de mine atunci ? Cu siguranta nu m-as fi integrat printre noii mei colegi ! Deodata insa , am fost trezita din acel cosmar ingrozitor de tatal meu ... Uimitor , dar el chiar ciocanise inainte sa intre , lucru cu care nu eram obisnuita ! Probabil ca venise ca sa imi faca observatie .Desigur , cearta era una dintre activitatiile sale favorite , deci , nu ar fi putut lipsi din programul sau zilnic !Sa nu uit sa amintesc , ca eu eram subiectul lor favorit de discutie .Pardon , de fapt , unicul ... Poate ca mintea imi juca ferse , dar expresia chipului sau nu era cea pe care o purta cu el cand era gata sa erupa mai rau ca un vulcan .Era blanda si foarte linistita ...Ba mai mult ! Ochii sai radiau de fericire ...In cateva secunde , gasisem mii de motive .Cel mai credibil dintre ele , era ca in sfarsit gasisera o metoda ca sa scape de mine sau aveau de gand sa ma trimita la o manastire sau ceva de genul asta ! Asteptam sa spuna ceva , sa imi dea macar un indiciu , dar cred ca era degeaba .Pana cand ...
- Sakura , ar fi bine sa te scimbi in ceva elegant si sa cobori jos ! Mama ta si cu mine trebuie sa iti dam o veste foarte imbucuratoare ...mi-a raspuns tata pe un ton nonsalant.
Aha ! Stiam eu ca planuiau ceva ...Problema era ca nu stiam ce ! Totusi nu avea cum sa aflu decat daca as fi coborat in living .Nu m-am mai schimbat , pentru ca oricum hainele pe care le purtam erau cele mai elegante din garderoba mea si apoi m-am indreptat incet spre usa dormitorului meu . Am deschis-o incet . De jos se auzeau mai multe voci care nu mi se pareau familiare . Temerile mele incepeau sa se adevereasca ! Am coborat la fel de silentios scarile de marmura , incercand sa nu fac prea mult zgomot pentru ca in acelasi timp , as fi vrut sa ascult conversatia celor ce se aflau cu un etaj mai jos .Ma miscam precum o felina pregatita sa isi atace prada...
Ajunsa in capatul scarilor , m-am indreptat cu pasi domoli si lenti catre living . Acolo se aflau parintii mei , discutand cu alte doua persoane straine , un barbat si o femeie , care imi pareau cunoscuti .Nu puteam sa imi dau seama unde i-am mai intalnit , insa cu siguranta a fost un loc primitor si elegant deoarece nu puteai spune despre ei ca sunt genul de oameni care abia isi duc traiul . Ciudat , insa ma aflam doar la vreo doi metri de ei , insa nici nu m-au observat . Erau prea absorbiti de discutia pe care o purtau ! Probabil ca cei doi necunoscuti , proveneau dintr-o familie instarita ce dorea sa ma adopte . Serios vorbind , nu imi trecea alta explicatie mai clara in acel moment .Pe atunci gandeam precum un copil mic , orice parandu-mi-se straniu .Simteam cum inima vrea sa imi iasa din piept si cum mi se formeaza un nod in gat .Oare de ce am reactionat asa ? Pe de o parte , imi doream sa duc un alt stil de viata dar , pe de alta parte , imi iubeam parintii , ei bine asa cum erau ei , si nu as fi vrut sa ma despart de ei .Mi-am facut curaj si si am rostit incet catre acestia “Buna ziua ! “
- O ! Sakura , draga mea , aici erai ! mi-a raspuns tata surprins tragandu-ma langa el .
- Domnisoara Haruno , incantat de cunostinta !Cred ca inca nu ati aflat noutatile,asa ca va fi o mare onoare pentru mine sa vi le dezvalui ! imi spuse barbatul deschis .
- Foarte bine ! Despre ce este vorba ? am intrebat eu curioasa .
- Takashi ! Te rog , lasa-ma pe mine sa ii spun ! l-a intrerupt tata pe barbat care ii incuviinta din cap . Ei bine , Sakura , agentia de modeling a familiei noastre a primit azi o instiintare , si sunt foarte mandru sa iti spun ca am ajuns pe primul loc in lume ! Ei , ce zici ?
- E foarte ... minunat tata ! Ma bucur nespus ! am raspuns eu nesigur .
De parca mi-ar fi pasat ! Dupa aceasta mica conversatie , parintii mei impreuna cu domnul Takashi si acea domnisoara si-au continuat discutia lasandu-ma singura . M-am asezat pe canapea cu o expresie ciudata pe chip . Ce prostuta puteam fi ! La ce m-am putut gandi ! Ca ei vor sa scape de mine ... M-am simtit atat de usurata si , ei bine chiar foarte fericita ! Acum intrebarea era : Cum vom sarbatori aceasta “ victorie “ ? De obicei , parintii mei isi petreceau restul zilei in oras , “ facandu-si de cap ” , iar eu stand in casa , plictisita . Mama se intorcea de fiecare data cu o multime de cadouri pentru toti cunoscutii , numai de mine uita . M-am gandit ca nu mai aveau nevoie de mine , asa ca m-am ridicat si am dat sa urc scarile . Insa vocea tatalui meu m-a oprit .
- Sakura ? Unde pleci ? Te rog , fi mai rabdatoare ! Domnul Takashi si domnisoara Hiono pleaca imediat ! M-ai bine te-ai gandi ce vrei sa iti cumperi de la mall , caci apoi ne indreptam intr-acolo !
- Poftim ? Adica merg si eu ? Multumesc tata ! i-am raspuns eu asezandu-ma din nou pe canapea ... Iti multumesc ca imi dai sansa sa ma distrez ! am mai indurgat eu incet , ca sa auda doar el .
Era ceva nou pentru mine ... Ma credeti sau nu , am intrat intr-un astfel de magazin , doar de doua ori pana acum , si de fiecare data , cu bunica . Bine ca nu mai locuieste cu noi ! Acum nu mai era la fel de dulce ca inainte ... Lasand lucrurile negative la o parte , ma sinteam cu adevarat implinita ... Oare ce il facuse pe tata sa isi schimbe comportamentul ?De indata ce persoanele straine au plecat , eram pregatita pentru o zi mai “ speciala “ M-am apropiat lent de tata . imi doream sa stiu cine erau cei doi necunoscuti !
- Tata ? Cine erau cei doi care au venit in vizita ? Domnul Takashi si domnisoara Hiono imi par cunoscuti !
- Asta pentru ca lucreaza la compania familiei ! mi-a raspuns tata pe un ton rece , aproape tipand. Si sa nu mai spui niciodata , de fata cu alte persoane , ca tu nu mergi niciodata sa te distrezi ! Sper ca ai inteles , sau data viitoare o incurci fetito !
Deci de asta se purta asa ! Era doar din cauza imaginii sale ... Vroia sa para un tata iubitor si atent ... Insa el nu era asa .
Peste aproximativ doua ore , ne aflam intr-un supermarket din apropierea casei . Nimic din ce planuisem eu nu s-a intamplat . Au fost doar vise ... Probabil ca m-au luat doar asa , fara nici un motiv . S-au purtat rece cu mine pe tot parcursul iesirii in oras . Nu mi-au adresat nici un cuvant ... Acum erau ei insusi .Am avut norocul , zic eu , sa imi cumpere o pereche de pantofi noi , ieftini cei drept , dar destul de draguti ! In rest , eu am fost aia care a carat mormanul de sacosi pline de haine , majoritatea ale mamei ... De la supermarket mi-a fost ordonat sa cumpar tot ce vreau sau ce am nevoie fara sa depasesc o anumita suma . Puteam face asta !
Ma aflam la raionul de lactate , incercand sa gasesc un iaurt care sa fie si ieftin dar care sa imi si placa ... Nu era usor sa indeplinesti toate cererile parintilor mei , daca nu erai obisnuit . Pentru mine devenise floare la ureche ...
Nefiind atenta am simtit cum pamantul imi fuge de sub picioare si ma prabusesc . Un pusti , cam tot de varsta mea , intrase in mine ... ... Imi rasturnase tot ce aveam in cos , si , cu toate astea , refuza sa ma ajute . Statea si se uita la mine ciudat , de parca as fi facut o crima sau ceva de genul ...
Era destul de dragut . Parul negru , ochii la fel de negri , si o privire patrunzatoare ... Cateva din caracteristicile acelui baiat . Am strans produsele ce aveam sa le cumpar , m-am ridicat si l-am privit cu raceala .
- Sti , cred ca ar trebui sa fi mai atent ! Si cine te crezi tu , sa nu iti ceri nici macar scuze ? l-am mustrat eu sanatos pe baiat .
Langa el aparu un barbat mai in varsta , ce parea a fi tatal sau .
- Ce s-a mai intamplat acum ?
- A , nimic ... Doar am lovit-o din greseala pe tipa asta ... Nu iti fa griji . O sa ii treaca ! i-a raspuns baiatul pe un ton nepasator .
- Imi pare rau domnisoara , nu se va mai intampla ! Imi cer scuze in numele familiei Uchiha ! imi spuse barbatul umil .
Stai asa ! Familia Uchiha ... Nu putea fi adevarat . Baiatul asta trebuia sa fie ruda cu tipul care ar fi trebuit sa imi fie prieten . Dumnezeule , ce coincidenta !
- Haide Sasuke ! Tatal tau o sa se supere daca intarziam ...
Aceste ultime cuvinte stigate de acel barbat catre “ Sasuke “ , m-au facut sa tremur , si fara sa vreau , am scapat cosul din nou . Adevarul era in fata mea. Soarta s-a ocupat ca noi doi sa ne intalnim ...

P.S. : scuza-ti-ma ca nu am postat nextul mai repede , dar am avut ceva treaba ... :*

[Dark~Melody]

Destul de frumos ficul.
Ma intreb ce se va intampla in continuare cu cei doi?
Va afla oare Sasuke de ce a spus rozalia?
Cum va reactiona cand va auzi de minciunica Sakurei?
Intrebarile astea imi macina mintea.
Nici macar n-am fost atenta la greseli si oricum cred ca n-ai avut.:)
Astept capitolul urmator.
Spor la scris in continuare.Chuu si gambate!!Sayonara!

[Botan`chan]

Hy! Am citit si eu ficul tau si pot sa spun ca am ramas profund impresionata. Uau...chiar ai talent la asa ceva...serios. Am vazut pe ici pe colo cateva greseli de tastare, insa le-am trecut cu vederea. Ai grija, insa pe viitor^^
Povestea ta are tot ce ii trebuie. Merita citita. Chiar imi place...uau...nu pot sa cred...Ideea e chiar superba si abia astept [sincer] sa pui urmatorul capitol.
Ganbatte Kudasai!

Ja.