10-06-2009, 08:35 PM
deci, e primul meu fic si as dori sa nu radeti prea tare si sa-l corectati fara mila. astept parerile voastre si,daca sunt si greseli, mi le voi corecta
sa incepem...primul capitol
Capitolul 1:Crima
In vila de pe malul marii era zarva . Maria, servitoarea de origine spaniola a familiei Mizuki, tinea de mana o fetita mica cu parul negru. Ochii micii stapane se uitau speriati in jur, neintelegand ce se intampla. Rochita de satin cu volanase era patata de lacrimi. Deoadata, doamna Mizuki, stapana casei se apropie speriata de copil, il ia in brate si, cu cea mai trista si ragusita voce ii spune:
-Yui, orice s-ar intampla, noi vom fi mereu cu tine. Ai grija sa o asculti pe Maria. Dupa care s-a intors la servitoare si i-a spus ceva in spaniola. Cu o ultima privire s-a intors de unde a venit, iar servitoarea a luat-o pe fetita in brate si a inceput sa alerge spre un coridor secret.
-Yui-sama, orice ai auzi, sa nu iesi de aici. Nu mai plange, scumpete, totul o sa fie bine.
Copilul, prea speriat ca sa mai reactioneze, ramasese locului, fara sa spuna nimic. Intre timp, o puternica bataie in usa ii sperie pe toti cei din atreu, inclusiv pe domnul Mizuki, tatal lui Yui, un barbat care nu se speria usor. Fata cu ochii mariti de frica privea spre usa de metal.
-Maria, ii spuse acesta servitoarei cu o voce soptita, du-te si deschide usa. Nu vrem ca cineva sa se raneasca in usa.
Servitoarea, ascultatoare, se dusese si deschise usa cu o mana tremuranda. Imediat ce s-a auzit ca a fost deschisa, usa a fost lovita de perete cu o putere uriasa si, in acelasi timp a lovit-o si pe Maria.
Un barbat inalt, bine facut, cu fata infricosatoare si cu favorite prea lungi, cu o haina de blana, tinand un trabuc cubanez intre buzele mutilate de o taietura ce se intindea de la frunte pana la barbie, intra in anticamera urmat de zece astfel de barbati, care mai de care de urati.
-Deci, Mizuki, ai banii aceia pe care trebuia sa mi-i dai?
-Onuco-sama, va rog, mai dati-mi cateva zile. Am avut niste probleme cu banca si�
-Nici macar o zi. Astazi era termenul limita, iar eu nu accept nici o scuza.
-Dar, va rog, macar o zi. Va promit sa vii inmanez chiar eu maine dimineata.
-Mizuki, i-a zi-mi, tii la familia ta, nu?
-Da, Onuco-sama. Normal ca tin la ei.
-Deci asta inseamna ca nu vrei sa ii vezi pe toti morti, nu? Pariez ca micuta Yui va deveni o adevarata partida cand va fi adolescenata. Iar sotia ta, Dulcineea, cred ca vrei sa o vezi imbatranind frumos si stand linistita, nu-i asa?
-Ba da, Onuco-sama.
-Pai trebuia sa te gandesti la asta mai demult, nu in ultima clipa, cand deja stiai ca urmeaza sa vin sa imi iau datoria inapoi.
-Onuco-sama, va rog, nu faceti asta.
Onuco, intorcandu-se spre oamenii lui, le spuse scurt:
-Omorati-i si dati foc casei.
Un tipat exasperat se auzi din strafundul domnei Mizuki inainte de a-si da ultima suflare. Unul dintre �criminali� se intoarse sa o omoare si pe Maria, insa ea nu era de gasit. Pe ascuns, servitoarea spanioloaica o lua pe Yui din ascunzatoarea ei, desi prea tarziu, deoarece mica stapana ii vazuse deja macelariti,si pleca speriata pe usa din dos.
Un foc urias si mistuitor acoperi casa in intregime. Cand au ajuns pompierii era deja prea tarziu. Scheletul casei, odinioara mareata, domina umila dealul pe jumatate ars de foc. In casa, doua cadavre stapaneau antreul cu demnitate.
pozele mai tarziu..enjoy
sa incepem...primul capitol
Capitolul 1:Crima
In vila de pe malul marii era zarva . Maria, servitoarea de origine spaniola a familiei Mizuki, tinea de mana o fetita mica cu parul negru. Ochii micii stapane se uitau speriati in jur, neintelegand ce se intampla. Rochita de satin cu volanase era patata de lacrimi. Deoadata, doamna Mizuki, stapana casei se apropie speriata de copil, il ia in brate si, cu cea mai trista si ragusita voce ii spune:
-Yui, orice s-ar intampla, noi vom fi mereu cu tine. Ai grija sa o asculti pe Maria. Dupa care s-a intors la servitoare si i-a spus ceva in spaniola. Cu o ultima privire s-a intors de unde a venit, iar servitoarea a luat-o pe fetita in brate si a inceput sa alerge spre un coridor secret.
-Yui-sama, orice ai auzi, sa nu iesi de aici. Nu mai plange, scumpete, totul o sa fie bine.
Copilul, prea speriat ca sa mai reactioneze, ramasese locului, fara sa spuna nimic. Intre timp, o puternica bataie in usa ii sperie pe toti cei din atreu, inclusiv pe domnul Mizuki, tatal lui Yui, un barbat care nu se speria usor. Fata cu ochii mariti de frica privea spre usa de metal.
-Maria, ii spuse acesta servitoarei cu o voce soptita, du-te si deschide usa. Nu vrem ca cineva sa se raneasca in usa.
Servitoarea, ascultatoare, se dusese si deschise usa cu o mana tremuranda. Imediat ce s-a auzit ca a fost deschisa, usa a fost lovita de perete cu o putere uriasa si, in acelasi timp a lovit-o si pe Maria.
Un barbat inalt, bine facut, cu fata infricosatoare si cu favorite prea lungi, cu o haina de blana, tinand un trabuc cubanez intre buzele mutilate de o taietura ce se intindea de la frunte pana la barbie, intra in anticamera urmat de zece astfel de barbati, care mai de care de urati.
-Deci, Mizuki, ai banii aceia pe care trebuia sa mi-i dai?
-Onuco-sama, va rog, mai dati-mi cateva zile. Am avut niste probleme cu banca si�
-Nici macar o zi. Astazi era termenul limita, iar eu nu accept nici o scuza.
-Dar, va rog, macar o zi. Va promit sa vii inmanez chiar eu maine dimineata.
-Mizuki, i-a zi-mi, tii la familia ta, nu?
-Da, Onuco-sama. Normal ca tin la ei.
-Deci asta inseamna ca nu vrei sa ii vezi pe toti morti, nu? Pariez ca micuta Yui va deveni o adevarata partida cand va fi adolescenata. Iar sotia ta, Dulcineea, cred ca vrei sa o vezi imbatranind frumos si stand linistita, nu-i asa?
-Ba da, Onuco-sama.
-Pai trebuia sa te gandesti la asta mai demult, nu in ultima clipa, cand deja stiai ca urmeaza sa vin sa imi iau datoria inapoi.
-Onuco-sama, va rog, nu faceti asta.
Onuco, intorcandu-se spre oamenii lui, le spuse scurt:
-Omorati-i si dati foc casei.
Un tipat exasperat se auzi din strafundul domnei Mizuki inainte de a-si da ultima suflare. Unul dintre �criminali� se intoarse sa o omoare si pe Maria, insa ea nu era de gasit. Pe ascuns, servitoarea spanioloaica o lua pe Yui din ascunzatoarea ei, desi prea tarziu, deoarece mica stapana ii vazuse deja macelariti,si pleca speriata pe usa din dos.
Un foc urias si mistuitor acoperi casa in intregime. Cand au ajuns pompierii era deja prea tarziu. Scheletul casei, odinioara mareata, domina umila dealul pe jumatate ars de foc. In casa, doua cadavre stapaneau antreul cu demnitate.
pozele mai tarziu..enjoy
"Cum Satana a fost astfel condamnat sa vagabondeze, sa colinde si sa n-aiba deloc stare, el nu are niciun salas al lui, caci desi detine, gratie naturii sale ingeresti, un soi de impertinenta in apele murdare si in aer, asta face totusi parte cu siguranta din pedeapsa ce i-a fost data, cea care il sileste... sa nu aiba niciun loc sau un teritoriu stabil, unde sa ii fie ingaduit sa isi odihneasca talpile picioarelor."