03-07-2009, 01:50 PM
Pai , daca tot a fost sters capitolul IV , nu cred ca strica daca il postez , din nou , nu ?
Capitolul IV : " O lume numai a noatra ! "
“ E un simplu cosmar , si in curand ma voi trezi ! “ Astea erau cuvintele pe care mi le tot repetam , dupa intalnirea cu misteriosul meu iubit . Refuzam sa cred ca tot ce s-a intamplat a fost real . Adevarul era crud pentru mine , cu toate ca nu ar trebui sa fie asa . Mi – l imaginasem altfel … Insa iubitul meu nu era nici macar o treime din acel baiat ce imi inundase mintea . Se pare ca nu era nu decat un baietel rasfatat , needucat , si dupa barbatul care avea grija de el , si destul de bogat . Am dedus usor ca se iubea pe sine mai mult decat pe cei din jurul lui , si ca noi , cei saraci , eram inferiori lui , mult inferiori lui . Intrebarea ce ma macina era daca ne vom mai intalni ? Evident ca nu trebuia sa imi doresc asta , insa in ultimele zile , el devenise precum un drog pentru mine, iar inima mea tanjea , intr-un fel sau altul , dupa el . Pe moment m-am gandit ca asta era doar o noscocire dea mea … Probabil ca deja imi intrasem in rol , deci era logic sa ma comport de parca asa fi indragostita . Sau poate ma minteam singura … Mi-am adunat cu greu produsele de pe jos , inca tremurand datorita impactului cu adevarul . Cred ca am ramas minute bune acolo , caci am auzit dintr- o data vocea mamei mele care ma tot cauta nervoasa. Probabil ca depasisem timpul alocat cumparaturilor de una singura . Dupa ce m-a gasit , mama m-a mustrat sanatos , si mi-a explicat ca ei chiar tin la mine . Ma rog , oricum nu o credeam … Asa a tinut-o pana am ajuns la tata , care nu s-a limitat decat la a – mi spune ca nu ma mai lasa sa plec da langa ei , Desigur ca nu mai plecam de langa ei , altfel tata si-ar fi pierdut statutul de “ tata model †. Pana acasa nu au scos nici un sunet . Adevarat , pareau destul de suparati pe mine , insa niciodata nu i-am vazut asa … Pentru ei , mustrarea mea era motiv de bucurie , dar acum … Oare chiar isi facusera griji pentru mine ? N-aveam de unde sti , pentru ca erau prea inchisi in ei . Niciodata nu am putut sa ii inteleg.
De indata ce am ajuns acasa , m-am inchis in camera mea , fara sa le mai adresez nici un cuvant parintilor mei . M-am asezat pe jos , in unul dintre colturile camerei . Lacrimi amare imi inundasera chipul . Habar nu aveam de ce plang , insa o faceam . A plange ; un verb ce imi descrie viata foarte bine.De cand eram mica , plangeam din orice . Devenisem foarte sensibila datorita certurilor dintre parintii mei . Chiar si de la o mica mustrare incepeam sa plang. Revenind la starea mea actuala , ma simteam oribil . Minciuna era lucrul pe care il uram cel mai mult si tocmai eu mintisem . Imi inselasem prietenele , pe care le-as fi avut doar mintind , dar in special ma inselasem pe mine insumi . Daca prietenele mele aflau ca am mintit , ar fi spus la toata scoala despre minciuna mea , si toti ar fi ras de mine . Si putea sa afle si el . Cum ? Pai era posibil sa ne intalnim la liceu acolo unde aveau de gand sa intre si prietenele mele . Totusi , bogat cum era , cel mai probabil s-ar fi inscris la unul privat , departe de chipurile si prezenta persoanelor de rang inferior , asa cum eram eu. Aducandu-mi aminte de liceu , mi-am adus aminte si de subiectul “singuratate†. Voi fi din nou singura , inconjurata de straini care nu vor vrea sa imi vorbeasca pentru ca se cred superiori . Cel putin asa se intelegea din comportamentul tinerilor ce faceau parte din generatia mea . Eu nu eram ca ei si nici nu imi doream sa fiu . Eram prietenoasa cu toata lumea … Acum insa , am ajuns la fel ca ei . O fiinta fara inima , as putea spune . Ce mult mi-am dorit sa pot da timpul inapoi si sa nu le mai mint . Puteam sa intru cu ele in vorba si sa ne imprietenim asa . Dar oricum , habar n-aveam ce subiect de discutie sa deschid . Era deja destul de tarziu , probabil ca pierdusem notiunea timpului , asa ca am decis sa ma culc . Nu m-am mai obosit sa ma schimb . M-am asezat pe patul moale , si am adormit instantaneu …
Peste doua zile ma aflam tot in camrea mea intinsa pe pat . Zilele trecute le petrecusem la fel . Stateam pe jos , si visam . Mai exact il visam , pe Sasuke . Pur si simplu nu imi puteam lua gandul de la el ! Din cand in cand , coboram in bucatarie , pentru a-mi lua ceva de mancare , o simpla gustare . Uitasem complet sa imi mai fac temele , putine si usoare cum erau ele . Era ultima saptamana de scoala , insa noi tot mai aveam teme de facut . Mai aveam timp si a doua zi sa le fac, pentru ca invatam dupa – amiaza .
Gandind cu voce tare , n-am auzit-o pe mama care ma striga de zor sa cobor pana jos . Nervoasa ca nu o aud , mama a venit precum o furtuna in camera mea . Am observat cum s-a scuturat putin din tencuiala de pe perete atunci cand a trantit usa puternic de perete . Poate ca nu parea , dar mama era o femeie destul de puternica , mai ales atunci cand se enerva .
- Sakura ? Ce Dumnezeu faci de nu raspunzi cand te strig ? m-a intrebat mama nervoasa .
- Imi cer mii de scuze ! Probabil ca am atipit ! am inventat pe loc .
- E deja ora unu , si tu inca dormi ? Te-am invatat prost ! Te rog , vino pana jos , doua fete te asteapta in living . Si grabestete ! adauga mama , vazand ca ma scol lenes din pat .
Am facut intocmai cum mi-a zis . M-am imbracat in ceva comod , nu inainte sa faca o vizita oglinzii din baie . Aratam groaznic . Paream secata de puteri , si imi pierdusem stralucirea din ochi . Apoi , dupa ce m-am aranjat suficient sa arat mai bine , am coborat in living . Acolo ma asteptau Cristine si Anna . Banuiam eu ca ele sunt , pentru ca nimeni nu mai venea sa ma viziteze . Dupa cum am mai spus , intotdeauna am fost singura .
- Buna Sakura ! Ce mai face prietena noastra ? Ne - am gandit sa trecem pe la tine ! m-a intrebat Anna , aproape automat .
- Pai , destul de bine ! l - am raspuns eu timid .
- N – ar trebui sa stai asa de mult in casa ! De ce nu vi azi cu noi in parc ? m-a intrebat vesel Cristine .
- De ce nu ? Stati doar sa o anunt pe mama ! le-am raspuns eu , destul de euforica .
Am intrat in bucatarie , fiindca stiam ca mama se afla acolo . Nu m-a mirat faptul ca urmarea o defilare de moda , dandu-si cu parerea la fiecare douazeci de secunde . Am anuntat - o ca plec , insa nu cred ca m-a auzit . Era obisnuita sa nu imi dea atentie … Mi – am luat jacheta din cuier , si m – am indreptat cu pasi repezi catre prietenele mele . Anna parea plictisita , de parca nu isi mai gasea locul pe lumea asta , iar Cristine , ei bine ea pur si simplu admira arhitectura casei mele . Acesta era unul dintre lucrurile de admirat ale locuintei mele . Tata investise o gramada de bani in casa unde urma sa locuim dupa ce ne – am mutat in Anglia . Isi dorea o casa , ce merita laudata . Insa nu cred ca visurile sale s - au mai implinit , pentru ca a devenit zgarcit …
- Gata fetelor , putem merge ! le – am spus eu increzatoare .
Ne – am plimbat aiurea cateva ore prin parc , discutand despre diverse subiecte . Desigur ca am evitat cat de mult am putut subiectul “ Sasuke†. As fi inebunit de tot daca mai auzeam numele acela inca odata . Fiind concentrata asupra intrebarilor pe care mi le tot punea Cristine despre liceul unde urma sa ne inscriem , am omis prezenta unei persoane , care mi – ar fi ravasit mintea mai rau decat imi inchipuiam daca as fi zarit - o . Am observat ca Anna avea privirea atintita catre terenul de baschet . Ma gandeam ca a zarit pe cineva , sau ceva care sa ii atraga atentia . Si nu ma inselam , pentru ca acea persoana pe care ea o privea intens era Sasuke . L – am mai privit odata , si tot nu imi venea sa cred . Era in fata mea , pentru a doua oara . Stataea spijinit de un copac , atent la meciul de baschet , dar in acelasi timp , parea ca mediteaza . Poate ca sa gandea la ceva sau la cineva anume … Nu aveam de unde sa stiu . Tot ce voiam era sa ajung mai repede acasa si sa dispar din raza sa vizuala .
- Anna , de ce nu mergem sa mancam ceva ? Stiu un restaurant nu departe de aici ! am incercat eu sa o coving sa plecam .
- Nu stiu ce sa zic … De ce nu mergem sa urmarim meciul de baschet ? Pare a fi foarte interesant ! mi – a respuns ea pe un ton misterios .
- Dar nu imi place acest sport ! Si mi - e si foame ! Te rog ? am rugat –o eu aproape tipand .
O mare prostie din partea mea sa tip in gura mare , si tocmai in fata celui ce imi furase inima . Zgomotul produs de mine , ii atrase atentia , si in acel moment ma privea intens . Nu am realizat decat dupa cateva clipe . Mi – am indreptat privirea catre el , tremurand cand i – am intalnit chipul . Chipul sau angelic , de care ma indragostisem iremediabil , purta un zambet siret pe buze . Inima mea cerea sa iasa din piept . Am reusit sa o conving pe Anna sa plecam , si peste ceva timp eram deja la iesirea din parc . Inima inca imi mai batea nebuneste …
Capitolul IV : " O lume numai a noatra ! "
“ E un simplu cosmar , si in curand ma voi trezi ! “ Astea erau cuvintele pe care mi le tot repetam , dupa intalnirea cu misteriosul meu iubit . Refuzam sa cred ca tot ce s-a intamplat a fost real . Adevarul era crud pentru mine , cu toate ca nu ar trebui sa fie asa . Mi – l imaginasem altfel … Insa iubitul meu nu era nici macar o treime din acel baiat ce imi inundase mintea . Se pare ca nu era nu decat un baietel rasfatat , needucat , si dupa barbatul care avea grija de el , si destul de bogat . Am dedus usor ca se iubea pe sine mai mult decat pe cei din jurul lui , si ca noi , cei saraci , eram inferiori lui , mult inferiori lui . Intrebarea ce ma macina era daca ne vom mai intalni ? Evident ca nu trebuia sa imi doresc asta , insa in ultimele zile , el devenise precum un drog pentru mine, iar inima mea tanjea , intr-un fel sau altul , dupa el . Pe moment m-am gandit ca asta era doar o noscocire dea mea … Probabil ca deja imi intrasem in rol , deci era logic sa ma comport de parca asa fi indragostita . Sau poate ma minteam singura … Mi-am adunat cu greu produsele de pe jos , inca tremurand datorita impactului cu adevarul . Cred ca am ramas minute bune acolo , caci am auzit dintr- o data vocea mamei mele care ma tot cauta nervoasa. Probabil ca depasisem timpul alocat cumparaturilor de una singura . Dupa ce m-a gasit , mama m-a mustrat sanatos , si mi-a explicat ca ei chiar tin la mine . Ma rog , oricum nu o credeam … Asa a tinut-o pana am ajuns la tata , care nu s-a limitat decat la a – mi spune ca nu ma mai lasa sa plec da langa ei , Desigur ca nu mai plecam de langa ei , altfel tata si-ar fi pierdut statutul de “ tata model †. Pana acasa nu au scos nici un sunet . Adevarat , pareau destul de suparati pe mine , insa niciodata nu i-am vazut asa … Pentru ei , mustrarea mea era motiv de bucurie , dar acum … Oare chiar isi facusera griji pentru mine ? N-aveam de unde sti , pentru ca erau prea inchisi in ei . Niciodata nu am putut sa ii inteleg.
De indata ce am ajuns acasa , m-am inchis in camera mea , fara sa le mai adresez nici un cuvant parintilor mei . M-am asezat pe jos , in unul dintre colturile camerei . Lacrimi amare imi inundasera chipul . Habar nu aveam de ce plang , insa o faceam . A plange ; un verb ce imi descrie viata foarte bine.De cand eram mica , plangeam din orice . Devenisem foarte sensibila datorita certurilor dintre parintii mei . Chiar si de la o mica mustrare incepeam sa plang. Revenind la starea mea actuala , ma simteam oribil . Minciuna era lucrul pe care il uram cel mai mult si tocmai eu mintisem . Imi inselasem prietenele , pe care le-as fi avut doar mintind , dar in special ma inselasem pe mine insumi . Daca prietenele mele aflau ca am mintit , ar fi spus la toata scoala despre minciuna mea , si toti ar fi ras de mine . Si putea sa afle si el . Cum ? Pai era posibil sa ne intalnim la liceu acolo unde aveau de gand sa intre si prietenele mele . Totusi , bogat cum era , cel mai probabil s-ar fi inscris la unul privat , departe de chipurile si prezenta persoanelor de rang inferior , asa cum eram eu. Aducandu-mi aminte de liceu , mi-am adus aminte si de subiectul “singuratate†. Voi fi din nou singura , inconjurata de straini care nu vor vrea sa imi vorbeasca pentru ca se cred superiori . Cel putin asa se intelegea din comportamentul tinerilor ce faceau parte din generatia mea . Eu nu eram ca ei si nici nu imi doream sa fiu . Eram prietenoasa cu toata lumea … Acum insa , am ajuns la fel ca ei . O fiinta fara inima , as putea spune . Ce mult mi-am dorit sa pot da timpul inapoi si sa nu le mai mint . Puteam sa intru cu ele in vorba si sa ne imprietenim asa . Dar oricum , habar n-aveam ce subiect de discutie sa deschid . Era deja destul de tarziu , probabil ca pierdusem notiunea timpului , asa ca am decis sa ma culc . Nu m-am mai obosit sa ma schimb . M-am asezat pe patul moale , si am adormit instantaneu …
Peste doua zile ma aflam tot in camrea mea intinsa pe pat . Zilele trecute le petrecusem la fel . Stateam pe jos , si visam . Mai exact il visam , pe Sasuke . Pur si simplu nu imi puteam lua gandul de la el ! Din cand in cand , coboram in bucatarie , pentru a-mi lua ceva de mancare , o simpla gustare . Uitasem complet sa imi mai fac temele , putine si usoare cum erau ele . Era ultima saptamana de scoala , insa noi tot mai aveam teme de facut . Mai aveam timp si a doua zi sa le fac, pentru ca invatam dupa – amiaza .
Gandind cu voce tare , n-am auzit-o pe mama care ma striga de zor sa cobor pana jos . Nervoasa ca nu o aud , mama a venit precum o furtuna in camera mea . Am observat cum s-a scuturat putin din tencuiala de pe perete atunci cand a trantit usa puternic de perete . Poate ca nu parea , dar mama era o femeie destul de puternica , mai ales atunci cand se enerva .
- Sakura ? Ce Dumnezeu faci de nu raspunzi cand te strig ? m-a intrebat mama nervoasa .
- Imi cer mii de scuze ! Probabil ca am atipit ! am inventat pe loc .
- E deja ora unu , si tu inca dormi ? Te-am invatat prost ! Te rog , vino pana jos , doua fete te asteapta in living . Si grabestete ! adauga mama , vazand ca ma scol lenes din pat .
Am facut intocmai cum mi-a zis . M-am imbracat in ceva comod , nu inainte sa faca o vizita oglinzii din baie . Aratam groaznic . Paream secata de puteri , si imi pierdusem stralucirea din ochi . Apoi , dupa ce m-am aranjat suficient sa arat mai bine , am coborat in living . Acolo ma asteptau Cristine si Anna . Banuiam eu ca ele sunt , pentru ca nimeni nu mai venea sa ma viziteze . Dupa cum am mai spus , intotdeauna am fost singura .
- Buna Sakura ! Ce mai face prietena noastra ? Ne - am gandit sa trecem pe la tine ! m-a intrebat Anna , aproape automat .
- Pai , destul de bine ! l - am raspuns eu timid .
- N – ar trebui sa stai asa de mult in casa ! De ce nu vi azi cu noi in parc ? m-a intrebat vesel Cristine .
- De ce nu ? Stati doar sa o anunt pe mama ! le-am raspuns eu , destul de euforica .
Am intrat in bucatarie , fiindca stiam ca mama se afla acolo . Nu m-a mirat faptul ca urmarea o defilare de moda , dandu-si cu parerea la fiecare douazeci de secunde . Am anuntat - o ca plec , insa nu cred ca m-a auzit . Era obisnuita sa nu imi dea atentie … Mi – am luat jacheta din cuier , si m – am indreptat cu pasi repezi catre prietenele mele . Anna parea plictisita , de parca nu isi mai gasea locul pe lumea asta , iar Cristine , ei bine ea pur si simplu admira arhitectura casei mele . Acesta era unul dintre lucrurile de admirat ale locuintei mele . Tata investise o gramada de bani in casa unde urma sa locuim dupa ce ne – am mutat in Anglia . Isi dorea o casa , ce merita laudata . Insa nu cred ca visurile sale s - au mai implinit , pentru ca a devenit zgarcit …
- Gata fetelor , putem merge ! le – am spus eu increzatoare .
Ne – am plimbat aiurea cateva ore prin parc , discutand despre diverse subiecte . Desigur ca am evitat cat de mult am putut subiectul “ Sasuke†. As fi inebunit de tot daca mai auzeam numele acela inca odata . Fiind concentrata asupra intrebarilor pe care mi le tot punea Cristine despre liceul unde urma sa ne inscriem , am omis prezenta unei persoane , care mi – ar fi ravasit mintea mai rau decat imi inchipuiam daca as fi zarit - o . Am observat ca Anna avea privirea atintita catre terenul de baschet . Ma gandeam ca a zarit pe cineva , sau ceva care sa ii atraga atentia . Si nu ma inselam , pentru ca acea persoana pe care ea o privea intens era Sasuke . L – am mai privit odata , si tot nu imi venea sa cred . Era in fata mea , pentru a doua oara . Stataea spijinit de un copac , atent la meciul de baschet , dar in acelasi timp , parea ca mediteaza . Poate ca sa gandea la ceva sau la cineva anume … Nu aveam de unde sa stiu . Tot ce voiam era sa ajung mai repede acasa si sa dispar din raza sa vizuala .
- Anna , de ce nu mergem sa mancam ceva ? Stiu un restaurant nu departe de aici ! am incercat eu sa o coving sa plecam .
- Nu stiu ce sa zic … De ce nu mergem sa urmarim meciul de baschet ? Pare a fi foarte interesant ! mi – a respuns ea pe un ton misterios .
- Dar nu imi place acest sport ! Si mi - e si foame ! Te rog ? am rugat –o eu aproape tipand .
O mare prostie din partea mea sa tip in gura mare , si tocmai in fata celui ce imi furase inima . Zgomotul produs de mine , ii atrase atentia , si in acel moment ma privea intens . Nu am realizat decat dupa cateva clipe . Mi – am indreptat privirea catre el , tremurand cand i – am intalnit chipul . Chipul sau angelic , de care ma indragostisem iremediabil , purta un zambet siret pe buze . Inima mea cerea sa iasa din piept . Am reusit sa o conving pe Anna sa plecam , si peste ceva timp eram deja la iesirea din parc . Inima inca imi mai batea nebuneste …