Pura nebunie...

[Daria v2]

Am revenit pentru a scoate acest topic la inveala, chiar vreau urmatorul capitol, de vro` 3 - 4 luni nu s.a pus nextu` T . T :

O sa raman la opinia ca acest fic este bun, poate, chiar foarte bun. Descrierea este, dar imi doresc mai multa, cel putin eu, aveti acel: `ceva` ce ma face sa vreau mai mult. Cu actiunea, naratiunea si dialogul nu aveti probleme, chiar este foarte bine, ceea ce ma bucura. Am observat ca uneori va mai scapa acele mici greseli de tastare, si uneori chiar de exprimare, aveti grija la ele si corectati.va capitolele de mai multe ori. Acest fic mie mi se pare genial. deci vreau nextu. Nu vvroiam sa spun asta, dar sunt obligata de aceste 3/4 luni trecute T . T.

P.S.: Bafta si multa inspiratie, imaginatie, conspiratie si asa mai departe :)) !

[Assyria]

Nu prea as mai vrea sa continui acest fic, avand in vedere ca Marina, partenera mea, a plecat in Coreea :( , dar... uitati next-ul... urmatorul cred ca va veni in vacanta ca eu sunt clasa a opta si nu prea am timp...
S-ar putea sa-l continui singura pentru ca Marina n-a mai dat nici un semn de viata.







Capitolul 17




Ochii ei verzi sclipeau de uimire. Puteam profita de ocazie, insa nu am facut-o. Incerc sa imi revin si ma indrept spre halatul aruncat de fata, imbracand-o ca pe un copilas mic si ca un copil aceasta imi raspunde, scotand limba la mine.
- Hei, ce faci? Mi-e cald!
- Sakura, nu poti sta asa... haide sa iti luam niste haine.
- Dar mi-e foarte bine asa, spune incapatanata.
Ma indrept spre dulapul din camera mea, cautand prin lucrurile barbatesti. Ma simteam foarte ciudat: ea se uita incontinuu la mine, din pat, cu capul asezat pe mainile incrucisate, faptul ca se afla la mine in camera, si cel mai ciudat era ca eu faceam pe bona si nu le-aveam deloc. Intr-un sfarsit gasesc un tricou alb, mulat si putin mai lung, incat avea sa-i acopere corpul pana la jumatatea coapselor. Ii spun sa se imbrace cu el, eu iesind din camera, incaltandu-ma.
Catii lua sa se imbrace cu un amarat de tricou? Imi spuneam dand din picor nerabdator. Cand eram pe cale sa ma indrept spre baie, aceasta isi face aparitia. Incerc sa nu ma uit prea insistent la ea, desi imi era aproape imposibil. Ii spun sa se incalte cu pantofiorii ei, apoi o iau de mana si iesim din apartament.
- Unde mergem? ma intreaba nedumerita.
- Sa-ti luam cateva haine, ii spun deja satul de aceasta situatie.
Nici nu stiam ce sa fac. Oare o iubeam atat de mult, incat s-o iau acasa la mine, sa am grija de o pustoaica, care acum e fetita si pe deasupra si amnezica? Gandul ca era amnezica ma infricosa. Trebuia sa o duc la un docor. Dar de ce eu? Avea si ea parinti...
Imi indepartez aceste ganduri cand eu si fata urcam in masina. N-aveam chef de nimic, mai ales sa am grija de o fetita ca ea; eram prea tanar pentru a fi tatic.
Pornesc masina, iar in cateva minute ajungem la mall-ul din centrul orasului. O iau inainte, nebagand de seama lipasa fetei. Cand ma intorc, o vad pe rozalie stand nemiscata langa masina.
- Ce s-a intaplat? Vino! Ii strig putin cam poruncitor.
Aceasta isi pune mainile peste ochi si incepe sa suspine, apoi sa planga de-a binelea. Oftez si ma indrept sprea ea. Era atat de trista si dezorientata.
- De ce plangi? ii zic fara nicio introducere.
- Pai... Sasuke.. ai.. ai tipat la mine si .. si mi-e frica.. sa intru acolo... in cladirea aceea.
Daca mai intai eram uluit, pe fata mea se putea vedea un micut zambet: chiar era un copil.
- Daca esti cu mine n-are ce sa ti se intample. Haide... nu trebuie sa-ti fie frica.
O iau de mana si o ridic de pe asfaltul parcarii. Ii sterg lacrimile si o sarut pe obraz. Ea se rezuma sa-mi zambeasca, intimidata de gestul meu.
Intram pana la urma in mall, dupa niste mici ezitari ale pustoaicei.Aceasta isi revine imediat ce vede rochitele colorate, fustitele si tricourile ce ii faceau cu ochiul.
- E un copil... dar spiritul de femeie nu l-a pierdut. Spun in timp ce vad cum fata topaia de la un articol vestimentar la altul, punand tot ceea ce-i placea intr-un cosulet. Presimt ca imi va goli buzunarele.


Afara se inserase, iar noi abia iesisem de la cumparaturi. Oftez obosit, dupa o zi atat de plina in care nu am facut altceva decat sa-i supraveghez nebuniile.
Mergeam la pas pana la masina cu duzina de sacose. Sakura era in spatele meu; era prea tacuta. Deodata simt cum doua brate subtiri imi inconjoara talia pe la spate. Ea era. Dau drumul sacoselor, acestea intinzandu-se ca intr-o reluare pe asfalt. Ma intorc mecanic spre fata, luandu-i trupul micut in brate. Vad cum din ochii ei inchisi se scurg mici picaturi stralucitoare, ce se revarsa ca niste umpre pe obrajii ei. Parca si eu ii puteam simti nelinistea sufleteasca. Vocea ei tremurata, parca ragusita imi spune cu amara:
- Sasuke... nu-mi mai amintesc nimic. Nu stiu ce se intampla, dar ceva ma roade pe interior. Imagini ciudate mi se contureaza in minte, facandu-mi capul sa explodeze. Ma simt atat de goala, simt ca ceva lipseste...
Oftez. Nu stiam ce sa-i zic, nu stiam cum trebuia sa reactionez, nu stiam ce sa fac. Ochii ei se inchid, iar eu o iau mai strans in brate, lasandu-mi ochii sa-mi alunece spre buzele ei. Cu miscari incete ma apropii usor spre buzele ei. Ea suspina. Atunci cand buzele mele le-au apasat pe ale ei, suspinele au disparut, o liniste totala acoperindu-ne. Ea imi prinde camasa in maini, iar eu imi asez mainile pe umerii ei. Era un sarut atat de inocent, semana cu un prim sarut. Imi dezlipesc buzele de ale ei, privindu-i ochii uimiti. Cu miscari incete isi indreapta doua degete, atingandu-si si presandu-si buzele.
- Ce a fost asta?
- A fost un sarut, ii spun simplu, zambindu-i.
- Si de ce m-ai sarutat? Ma intreaba inca uluita.
- Pentru ca... te iubesc...
O iau de mana, inca stand pe loc. Ma intreb cum va reactiona...







Sper sa va placa... nu e corecat.

[Katniss]

Hello dear, am venit ÅŸi eu pe aici.
Păcat că a plecat Marina, pentru că sunteţi geniale, vă completaţi una pe cealaltă şi totuşi nu ar trebui să renunţi la fic pentru că este reuşit şi ar fi păcat. O să îţi spun ceea ce ma deranjat şi anume lungimea capitolului, parcă s-a terminat prea repede. Ai avut descriere, dar ar mai fi mers. Dialogul nu a fost sec, chiar m-a amuzat la fel şi comportamentul Sakurei şi reacţiile lui Sasuke. Greşeli de tastare nu am văzut decât una, au fost câteva de exprimare, dar nu-i bai. Aşezarea în pagină a fost bună, acţiunea nu mi s-a părut grăbită. Chiar vreau să vad ce se va întâmpla în continuare. Şi te rog să nu renunţi la fic, după cum am mai spus ar fi păcat. Bye, bye.

[Daria v2]

Pacat ca Marina a plecat si vei face ficu` singura ( in caz daca vrei sa il termini ) , oricum, acest fic tot genial va ramane. Tot ce am de zis este sa nu mai pui atatea puncte de suspensie, pentra ca eu una inteleg ca vrei sa ne dai de inteles ca se balbaie, dar strica estetica. Cam scurt capitolul si as fi vrut sa ma delectez mai mult cu acest capitol. In rest imi place ca esti originala, adica mi una asa mi se pare. Si inca vreau mai multa descriere, tot mi se pare putina. In fine, cam atat, toate cele bune: inspiratie, imaginatie, transpiratie si spor la scris. Revin si data viitoare ^^.

[Lorely]

Nuuu ,nu poti sa nu continui cu acest fic deoarece,este unul dintre sutele de ficuri ,de valoarea..
nu gasesti unul asa oriunde ...pe bune!!!
Sakura si Sasuke sunt minunati, pentru ca voi i-ati facut sa fie asa !!!
Trebuie sa-l continui ....nu e frumos sa lasi omu\' in panica ..nu te gandesti ca poate face un infarct ???
Pune-te pe treaba ,chiar daca mai faci 2-3 capitole...te rugam ....acum esti in vacanta nu mai ai scuze ...
Bafta la scris,amiga !!!