01-10-2010, 02:14 PM
Am revenit cu cap.21…sper sa va placa...comentati cat mai MULT!....spor la citit !
Cap.21 : "-Ultima ora de istorie a Konohondei."
Ochii aia.Acel gri bolnavicios si sters.Si-i amintea.
Groaza si furia o cuprinse imediat.Isi inclesta pumni si respira fortat,facand zgomot la fiecare inghititura de aer.
Nu credea ca va ajunge sa urasca niste simpli ochii.Ei,bine,acum o facea.Ura din tot sufletul griul acela spalacit.
Spionul.
Erau ochii lui.Nu ii venea sa creada ca avea tupeul sa intre in casa ei.In propia ei locuinta.Nici aici nu era sigur.Nu se ingrijora pentru ea,ci pentru doica ei.Nu vroia ca spionul sa ii faca vre o "vizita" mai macabra.
Ii veni in minte,cu repeziciune,un scut de protectie,invatat de la batranul ninja.Consuma multa cheakra,dar era permanent si nici un om,fara permisiunea ei,nu putea intra in acea casa.
Hotarata sa faca acel scut cat mai repede,pasi catre balcon.Facu doar doi pasi si se opri ingrozita.
Simtea ceva cald si cleios intre degetele de la piciorul drept.Nu vroia sa se uite in jos.Respira din ce in ce mai repede.Strangea puternic prosopul.
Cand gura ii se usca complet nu mai rezista.Pasi inapoi si privi,cu grija,catre podea.
Socul o cuprinse facand-o sa cada din picioare.Se dadu rapid inapoi.
"O,Doamne ! Nu,nu,nu,nu !" spuse terifiata copila punandu-si mana la gura.
Inchise ochii si se ridica.Nu vroia sa vada din nou.Era monstruos,grotesc,demn de un adevarat psihopat.
Inima ii bubuia in piept.Buzele ii tremurau.Palmele ii transpirau.Si-ar fi dorit sa nu vada,sa nu simta,sa nu auda.Orice ar fi facut tot trebuia sa dea fata-n fata cu asta.
Deschise ochii brusc si incerca sa priveasca fara sa ii se intoarca stomacul pe dos.
Pe podeaua camerei ei,zacea cu capul frant,intr-un unghi nefiresc,plin de sange si jumatate sfartecat,un porumbel sau ce mai ramase din el.
Pentru Ingeri,porumberii erau pasari sacre,pasarile pacii.Ca fiecare animal,Ingerii le ocroteau si stimau.
Inima fetei se stranse si lacrimile ii umplura ochii.Era nervoasa,suparata si scarbita.Iar alte probleme pe capul ei.
Se incuraja singura in mintea ei si se duse catre dulap si lua o esarfa alba.Se apleca catre porumbel si il ridica cu delicatete de pe podea,infasurandu-l in acea esarfa.Se ridica si in numai doi pasi ajunse pe balcon si sari in curtea casei.Cu mainile goale sapa o mica groapa,aflata langa un copac,si ingropa porumbelul acolo.Ii era mila si inima parca ii plangea dupa acel porumbel.
Ii era greu sa se ridice de pe pamant.Se simtea precum plumbul.Greoaie si inauntru si inafara.Nu mai putu sa se abtina si isi lasa lacrimile sa curga in voie.Nu plangea in hohote,defapt nu scotea nici un sunet.Pur si simplu lacrimile curgeau.astfel calmand-o incetul cu incetul.
Isi privi mainile.Erau pline de sange inchegat si pamant.Mudara,asa se simtea fata si pe dinauntru.
Se ridica incet,sprijinindu-se de copac si sari in balconul ei.Se rezema de balustrada si incerca sa isi calmeze respiratia.O durea capul ingrozitor.
Apa.Vroia sa se spele din nou.Macar la exterior sa fie curata.La interior…ei…nu stia ce sa faca in privinta asta.
Merse agale,balaganindu-se,catre baie.Se opri.Pe podea era sangele porumbelului.Ofta zgomotos si se duse catre baie sa ia ceva ca sa curete.Nu vroia ca doica ei sa afle.
Se intoarse cu o carpa umeda si sterse sangele.Se bucura ca stomacul ei rezistase.Nu vroia sa curete inca ceva.
Termina rapid si stranse carpa rosie in mana,dar ceva parca pulsa in ea.Rozalia o privi cu precautie,precum ai privi un animal ce te fixeaza cu privirea si nu stii daca va ataca sau nu.
Carpa fusese cuprinsa de dinauntru de o lumina albastra.Copila se sperie si o scapa pe podea.Materialul murdar se deschise,ca vrajit,si lumina forma anumite litere cu sangele din tesatura.
Sakura privi inmarmurita scene ce se derula incet in fata ochilor ei.
Lumina se stinse,dar in urma sa lasa pe carpa un mesaj.Fata ridica materialul in timp ce degetele ei tremurau frenetic.Il tinu intre degetul mare si aratator,isi inclina capul ca sa poata citi.
“Asta-i doar inceputul…toti vor muri!
Orochimaruâ€
"De parca mai era nevoie sa te semnezi,monstrule." spuse copila si stranse puternic materialul.
Respira rapid,durerea de cap se accentua precum si furia.Ii venea sa plece cat vedea cu ochii si sa dea de acest animal ca sa-l omoare cu mainile ei.Sa-i franca capul precum era acel porumbel.
Inchise ochii.Rasufla adanc.Se calma.
Intinse palma cu carpa in mana,cu cealalta mana facu rapid niste semne si sufla foc,arzand bucata de material.
Fumul era negru si flacarile erau rosii.Mirosul era insuportabil.Sange.Atat se simtea in camera ei.
Se duse pe balcon si arunca dintr-un simplu gest,carpa ce se transformase in cenusa.Vantul o sufla rapid,disparand.
Curat facuse,acum era randul ei.Dadu din mers prosopul de pe ea si intra in cabina de dus.Lasa sa curga apa peste ea,fara sa miste macar un deget.
Incerca sa ramana calma si sa isi stapaneasca impulsul de razbunare.
Plangea din nou.Lacrimile ii curgeau fara sa suspine.Se lipi cu spatele de sticla rece si se lasa sa cada.Se stranse si isi puse capul pe genunchi.Privea apa scurgandu-se,dar nu o vedea defapt.
Orochimaru.
Simplu nume o facea sa inebuneasca,sa turbeze de furie.
"Intr-o zi Orochimaru te voi ucide !" spuse Sakura si se ridica.
Se spala rapid de sangele si pamantul ce il avea pe maini.Iesi din dus si se imbraca in pijamale.Se aseza pe pat,in sezut.Privea locul unde gasise porumbelul.Mai vroia sa planga,dar refuza sa o faca.Planse destul,era timpul sa lupte.
Inchise ochii si inspira.Se aseza in pat si inchise ochii,adormind imediat.
"-Sasuke,nu fa asta !" spuse imperios partea intunecata a brunetului.
"-Degeaba ! Nu te asculta !" ii raspunse vesel partea buna.
"-Sper doar sa nu doarma." spuse baiatul si grabi pasul catre casa fetei.
Sarea de pe un acoperis pe altul,pana la casa rozaliei.Nu mai vroia sa scape asa usor.Vroia sa afle macar o mica particica din secretul ei,altfel simtea ca sa exploda.Nu mai suporta.Era ca lipsa de oxigen,trebuia sa afle.Altfel simtea ca inebunea.
-Sakura ? intreba baiatul incet in timp ce batea in sticla de la usa balconului.
Nu vedea in camera,perdelele erau trase.O mai striga de 2 ori si o lumina se aprinse in camera.Se auzeau pasi pe podea,ce se indreptau catre el.Perdelele se dadura la o parte,putin prea repede si rozalia se ivi,uitandu-se confuza la el.
Nu se putu abtine sa nu o admire.Asa cum era imbracata in pijamale si cu parul putin ravasit,era total rapitoare.Cum sa nu o iubesti ? se intreba ironic brunetul.
Copila il privi.Nu stia ce se intamplase de venise la ea,dar spera ca asta sa nu ii mai aduca si alte probleme.
Deschise usa balconului si vantul intra in camera.Asta o facu pe fata sa tremure usor.
-Intra ! ii spuse incet aceasta.
Brunetul o privi.Copila avea privirea obosita,nervoasa si arata ca si cum ar fi plans.Chiar era ceva in neregula cu ea,constata acesta.Inima ii pulsa puternic si se topi precum gheata sub razele fierbinti ale soarelui.Se simtea ca si cum te-ai uita la cel mai dragalas animal.Ochii ii se incalzira si emanau iubire.Un mic zambet ii aparu pe fata.Ii prinse mana fetei,era rece.Isi impletici degetele intre ale ei.O trase usor catre el.Nu opuse rezistenta sau ceva semanator.Il privea usor confuza,dar ii zambea bland cu ochii inca indurerati.Un zambet mai mult fortat.Se vedea ca nu era in stare de mai mult.Trebuia sa afle ce e cu ea.
Era atat de extenuata ca nici nu mai reactiona la atingerea brunetului.L-ar fi lasat sa faca ce vrea cu ea.Nu ii pasa.Era prea rupta de cei din jur.Putea sa se destrame cerul in doua ca ea tot nu ar fi observat.Era total absenta.Totusi se bucura ca il vedea.Ochii aia negri,frumosi,ce o facea sa zambeasca.Desi stia ca nu era cel mai reusit zambet al ei,dar macar zambea.Se intreba daca era rosie in obrazi,dar stia deja ca nu.Singurul lucru ce mai trecea de acea bariera impusa de extenuarea mintii,era dragostea ce i-o purta baiatului.
Se afla la doar o palma distanta de el.Degetele lui le strangeau usor pe ale ei,incercand sa ii le incalzeasca.Privirile lor se unira iar.El incerca sa inteleaga cu ea,dar oricat ar fi incercat nu putea.Aceasi situatie era si la rozalie.Brunetul stia foarte bine cum sa-si ascunda sentimentele.
Copila nu mai suporta tacerea ce se asternuse intre ei si spuse pe un glas stins :
-Ce sa intamplat,Sasuke ?
-Aceasi intrebare ti-as putea-o adresa si tie.
Rozalia inspira greu.Aerul rece ii zgaria gatul,arzand-o.Mintea ei ii dadea un semnal de alarma cu privire la brunet,simtea ca iar va fi supusa unui interogatoriu.Inca o data oboseala isi spuse cuvantul si fata nu baga in seama micul semnal ce ii facea ca tot corpul sa tremure.Totusi se lasa condusa de creier si raspunse fara sa isi dea seama la intrebarea baiatului.
-Oboseala de vina. spuse pe jumatate adevarat.
Uchiha o privi.Ii zari ochii cu o secunda inainte ca ea sa isi lase capul in jos.Da,mintea.Nu era din cauza asta.Arata obosita,dar ceea ce ii provocase aceasta stare,acel ceva vroia el sa afle.
Simtea ca o priveste,dar nu asa cum o facuse adineauri ci cu aceea privire intensa si puternica.Spera sa nu ii fi vazut ochii.Stia ca-si va da seama ca mintise.
Tot corpul ei nu mai avea vlaga.Pana si cel mai mic vantisor o face sa tremure,dar nu de frig ci pur si simplu ca nu se mai putea tine pe picioare.Inca cu privirea in pamant,se aseza pe un scaun si isi stranse halatul.
Degetele picioarelor nu le mai simtea din cauza frigului.O enerva faptul ca el nu acceptase sa intre in casa.Macar acolo era cald.
Mainile ii tremurau in timp ce strangeau o bucata din halatul alb.Privea absenta in jos incercand sa isi revina in fire,dar fara succes.Se simtea de parca ar fi baut si acum se trezise din betie.De parca ar fi luat o supradoza,dar stia ca mintea ei obosise de atatea probleme si trupul suporta consecintele acum.Se simtea asa de fragila inca daca o prindea cineva de incheietura maini ar fi rupt-o cu siguranta.
Auzi pasi brunetului si il vazu lasandu-se pe vine ca sa-i poate vedea fata.Din cauza panici,copila inchise ochii.Vroia sa doarma si nimic mai mult.Stia ca va inebuni daca mai avea si alte probleme pe cap.
Ii atinse mainile si i le stranse usor.
-Imi pare rau ca te-am trezit si ca te tin afara in frigul asta,dar nu vroiam sa ne auda doica ta.Asa ca voi trece direct la subiect. spuse acesta si fata isi inalta capul pentru a-l privi.
Ceva din mintea rozaliei ii spunea ca nu-i a bine.Asta ii facu palmele sa transpire.Astepta ca un condamnat,executia lui.Stia ca inca o problema se ivea,dar era mult prea obosita ca s-o opreasca din timp.Asa ca inchise ochii si astepta sa auda glasul baiatului.
-Vreau sa stiu adevarul Sakura !
Nu credea ca o s-o doara asa de mult,credea ca se pregatise indeajuns inca sa primeasca aceasta lovitura fara sa ii se opreasca respiratia.Se inselase.O durea ca o rana deschisa.Deschise gura ca sa ia aer,dar ii era imposibil.Ii se forma un nod in gat ce ii apasa pe plamani.Simtea ca ceva o stivea pe dinauntru.Deschise ochii si privi mainile brunetului peste ale ei.
"Doamne te rog,fa sa fie un cosmar ! Orice,dar nu asta.Nu pot ! Nu vreau ! Nu am cum sa ii spun.E mult prea periculos pentru el,defapt pentru noi toti." isi spuse in gand copila incercand sa isi faca curaj.
Respira cu dificultate,dar macar respira.Isi musca buza de jos,ridica capul si-l privi drept in ochii pe baiat.Avea nevoie de toata stapanirea de sine sa nu izbugneasca in plans.
-Imi pare rau Sasuke,dar nu-ti pot spune !
Acesta ii stranse mainile si se apleca si mai mult de fata ei.
-Pot macar sa stiu de ce ?
Sakura isi rasuci capul.Privi luna.Ochii ei deja incepeau sa lacrimeze,dar ii inchise brutal si isi opri lacrimile.
-Stii deja.
Sasuke se ridica enervat.
-Stiu ? Chiar ? Atunci de ce de fiecare data cand vorbesc cu tine,ma bagi in ceata ? intreba aceste pe un ton grav.
Cuvintele brunetului o dureau pe fata.Ca si cum ai pune sare pe rana.Ce ironie ! Nu ii spunea adevarul pentru protectia lui,dar el ii facea rau ei prin incercarile lui de-al afla.
-Sasuke…te rog… . spuse copila pe o voce tremuratoare incercand sa isi stapaneasca lacrimile.
Uchiha era mai hotarat ca niciodata.Vroia sa afle,dar incerca sa nu o faca sa sufere.
-Sakura,vreau sa stiu ! spuse baiatul si se lasa iar pe vine,in fata ei.
Rozalia il privi indurerata.Stia ca ii era datoare intr-un fel,dar nu putea.
-Si eu as vrea sa iti pot spune,dar nu pot.
Sasuke se ridica din nou.Se duse catre marginea balconului si-l stranse cu putere abtinandu-se sa nu tipe de nervi.
Rozalia se ridica la randul ei.Cu teama,merse langa el.Nu stia ce sa-i spuna,dar isi dadu seama ca acum cuvintele erau de prisos.
-Te rog,Sakura ! Da-mi macar un indiciu,ceva,orice ! Simt ca s-o i-au razna daca nu aflu. spuse acesta uitandu-se la ea si prinzand-o de maini.
Tanara lasa capul sa-i cada in jos.Tot corpul ei tremura.Toata fiinta ei bubuia.Era tulbura si obosita.Vroia ca asta sa se sfarseasca.
-Ultima ora de istorie a Konohondei. spuse fara sa se uite la el.
Nu stiuse cum de avusese curajul sa ii spuna.Ceva din inauntru vorbi in locul ei.
-Atunci cand ai lesinat ?
Copila scutura capul in semn afirmativ.
Se trezi pe neasteptate ca era imbratisata de catre el.Nu stia ce sa faca,parca uitase cum sa imbratisezi.Uitase tot.Le lasa moale in bratele lui,topindu-se la caldura corpului sau.
-Multumesc ! sopti acesta si o saruta pe crestetul capului.
Gata.Sakura nu mai rezista oboseli.Era mult prea mult.Se simtea ca o coarda elastica pe care cineva o intinse la maximum si acum plesnise.Inchise ochii si adormi instantaneu.
Brunetul simtind ca ea se lasa sa cada,o prinse si o duse repede in camera ei.O puse pe pat si incerca sa isi dea seama ce are.Constata cu usurare ca adormise.Se ridica de pe pat,lua patura si o inveli pe fata.Ii saruta obrazul si o mai privi pret de 5 minute.Cu greu se dezlipi de ea si pleca catre casa.Ar fi stat si toata noaptea doar s-o priveasca.
Vroia sa stea langa ea,sa o tina in brate,sa-i auda respiratia calda si regulata.Era mai bucuros ca niciodata.Fata ii spuse un indiciu.Acum nu avea alt ceva decat sa se concentreze sa afle ce era cu aceea ora.
Mergea lin pe strazile luminate de felinare.Nu se grabea catre casa,desi ii era cam frig.Nu ii era somn.Cum sa poata dormi cand Sakura cedase putin si dezvalui o mica portita catre secretul ei ? Nu avea cum si nu-i pasa ca maine va fi obosit.
Zambi,isi puse mainile in buzunare si merse mai departe catre locuinta lui.
Sper ca va placut…si scuze ca este mai scurt,dar am zis sa vi-l dau asa cum este…pana la celalalt cap. o sa mai dureze asa ca vi-l dau pe acesta mai repede…bye !
Cap.21 : "-Ultima ora de istorie a Konohondei."
Ochii aia.Acel gri bolnavicios si sters.Si-i amintea.
Groaza si furia o cuprinse imediat.Isi inclesta pumni si respira fortat,facand zgomot la fiecare inghititura de aer.
Nu credea ca va ajunge sa urasca niste simpli ochii.Ei,bine,acum o facea.Ura din tot sufletul griul acela spalacit.
Spionul.
Erau ochii lui.Nu ii venea sa creada ca avea tupeul sa intre in casa ei.In propia ei locuinta.Nici aici nu era sigur.Nu se ingrijora pentru ea,ci pentru doica ei.Nu vroia ca spionul sa ii faca vre o "vizita" mai macabra.
Ii veni in minte,cu repeziciune,un scut de protectie,invatat de la batranul ninja.Consuma multa cheakra,dar era permanent si nici un om,fara permisiunea ei,nu putea intra in acea casa.
Hotarata sa faca acel scut cat mai repede,pasi catre balcon.Facu doar doi pasi si se opri ingrozita.
Simtea ceva cald si cleios intre degetele de la piciorul drept.Nu vroia sa se uite in jos.Respira din ce in ce mai repede.Strangea puternic prosopul.
Cand gura ii se usca complet nu mai rezista.Pasi inapoi si privi,cu grija,catre podea.
Socul o cuprinse facand-o sa cada din picioare.Se dadu rapid inapoi.
"O,Doamne ! Nu,nu,nu,nu !" spuse terifiata copila punandu-si mana la gura.
Inchise ochii si se ridica.Nu vroia sa vada din nou.Era monstruos,grotesc,demn de un adevarat psihopat.
Inima ii bubuia in piept.Buzele ii tremurau.Palmele ii transpirau.Si-ar fi dorit sa nu vada,sa nu simta,sa nu auda.Orice ar fi facut tot trebuia sa dea fata-n fata cu asta.
Deschise ochii brusc si incerca sa priveasca fara sa ii se intoarca stomacul pe dos.
Pe podeaua camerei ei,zacea cu capul frant,intr-un unghi nefiresc,plin de sange si jumatate sfartecat,un porumbel sau ce mai ramase din el.
Pentru Ingeri,porumberii erau pasari sacre,pasarile pacii.Ca fiecare animal,Ingerii le ocroteau si stimau.
Inima fetei se stranse si lacrimile ii umplura ochii.Era nervoasa,suparata si scarbita.Iar alte probleme pe capul ei.
Se incuraja singura in mintea ei si se duse catre dulap si lua o esarfa alba.Se apleca catre porumbel si il ridica cu delicatete de pe podea,infasurandu-l in acea esarfa.Se ridica si in numai doi pasi ajunse pe balcon si sari in curtea casei.Cu mainile goale sapa o mica groapa,aflata langa un copac,si ingropa porumbelul acolo.Ii era mila si inima parca ii plangea dupa acel porumbel.
Ii era greu sa se ridice de pe pamant.Se simtea precum plumbul.Greoaie si inauntru si inafara.Nu mai putu sa se abtina si isi lasa lacrimile sa curga in voie.Nu plangea in hohote,defapt nu scotea nici un sunet.Pur si simplu lacrimile curgeau.astfel calmand-o incetul cu incetul.
Isi privi mainile.Erau pline de sange inchegat si pamant.Mudara,asa se simtea fata si pe dinauntru.
Se ridica incet,sprijinindu-se de copac si sari in balconul ei.Se rezema de balustrada si incerca sa isi calmeze respiratia.O durea capul ingrozitor.
Apa.Vroia sa se spele din nou.Macar la exterior sa fie curata.La interior…ei…nu stia ce sa faca in privinta asta.
Merse agale,balaganindu-se,catre baie.Se opri.Pe podea era sangele porumbelului.Ofta zgomotos si se duse catre baie sa ia ceva ca sa curete.Nu vroia ca doica ei sa afle.
Se intoarse cu o carpa umeda si sterse sangele.Se bucura ca stomacul ei rezistase.Nu vroia sa curete inca ceva.
Termina rapid si stranse carpa rosie in mana,dar ceva parca pulsa in ea.Rozalia o privi cu precautie,precum ai privi un animal ce te fixeaza cu privirea si nu stii daca va ataca sau nu.
Carpa fusese cuprinsa de dinauntru de o lumina albastra.Copila se sperie si o scapa pe podea.Materialul murdar se deschise,ca vrajit,si lumina forma anumite litere cu sangele din tesatura.
Sakura privi inmarmurita scene ce se derula incet in fata ochilor ei.
Lumina se stinse,dar in urma sa lasa pe carpa un mesaj.Fata ridica materialul in timp ce degetele ei tremurau frenetic.Il tinu intre degetul mare si aratator,isi inclina capul ca sa poata citi.
“Asta-i doar inceputul…toti vor muri!
Orochimaruâ€
"De parca mai era nevoie sa te semnezi,monstrule." spuse copila si stranse puternic materialul.
Respira rapid,durerea de cap se accentua precum si furia.Ii venea sa plece cat vedea cu ochii si sa dea de acest animal ca sa-l omoare cu mainile ei.Sa-i franca capul precum era acel porumbel.
Inchise ochii.Rasufla adanc.Se calma.
Intinse palma cu carpa in mana,cu cealalta mana facu rapid niste semne si sufla foc,arzand bucata de material.
Fumul era negru si flacarile erau rosii.Mirosul era insuportabil.Sange.Atat se simtea in camera ei.
Se duse pe balcon si arunca dintr-un simplu gest,carpa ce se transformase in cenusa.Vantul o sufla rapid,disparand.
Curat facuse,acum era randul ei.Dadu din mers prosopul de pe ea si intra in cabina de dus.Lasa sa curga apa peste ea,fara sa miste macar un deget.
Incerca sa ramana calma si sa isi stapaneasca impulsul de razbunare.
Plangea din nou.Lacrimile ii curgeau fara sa suspine.Se lipi cu spatele de sticla rece si se lasa sa cada.Se stranse si isi puse capul pe genunchi.Privea apa scurgandu-se,dar nu o vedea defapt.
Orochimaru.
Simplu nume o facea sa inebuneasca,sa turbeze de furie.
"Intr-o zi Orochimaru te voi ucide !" spuse Sakura si se ridica.
Se spala rapid de sangele si pamantul ce il avea pe maini.Iesi din dus si se imbraca in pijamale.Se aseza pe pat,in sezut.Privea locul unde gasise porumbelul.Mai vroia sa planga,dar refuza sa o faca.Planse destul,era timpul sa lupte.
Inchise ochii si inspira.Se aseza in pat si inchise ochii,adormind imediat.
"-Sasuke,nu fa asta !" spuse imperios partea intunecata a brunetului.
"-Degeaba ! Nu te asculta !" ii raspunse vesel partea buna.
"-Sper doar sa nu doarma." spuse baiatul si grabi pasul catre casa fetei.
Sarea de pe un acoperis pe altul,pana la casa rozaliei.Nu mai vroia sa scape asa usor.Vroia sa afle macar o mica particica din secretul ei,altfel simtea ca sa exploda.Nu mai suporta.Era ca lipsa de oxigen,trebuia sa afle.Altfel simtea ca inebunea.
-Sakura ? intreba baiatul incet in timp ce batea in sticla de la usa balconului.
Nu vedea in camera,perdelele erau trase.O mai striga de 2 ori si o lumina se aprinse in camera.Se auzeau pasi pe podea,ce se indreptau catre el.Perdelele se dadura la o parte,putin prea repede si rozalia se ivi,uitandu-se confuza la el.
Nu se putu abtine sa nu o admire.Asa cum era imbracata in pijamale si cu parul putin ravasit,era total rapitoare.Cum sa nu o iubesti ? se intreba ironic brunetul.
Copila il privi.Nu stia ce se intamplase de venise la ea,dar spera ca asta sa nu ii mai aduca si alte probleme.
Deschise usa balconului si vantul intra in camera.Asta o facu pe fata sa tremure usor.
-Intra ! ii spuse incet aceasta.
Brunetul o privi.Copila avea privirea obosita,nervoasa si arata ca si cum ar fi plans.Chiar era ceva in neregula cu ea,constata acesta.Inima ii pulsa puternic si se topi precum gheata sub razele fierbinti ale soarelui.Se simtea ca si cum te-ai uita la cel mai dragalas animal.Ochii ii se incalzira si emanau iubire.Un mic zambet ii aparu pe fata.Ii prinse mana fetei,era rece.Isi impletici degetele intre ale ei.O trase usor catre el.Nu opuse rezistenta sau ceva semanator.Il privea usor confuza,dar ii zambea bland cu ochii inca indurerati.Un zambet mai mult fortat.Se vedea ca nu era in stare de mai mult.Trebuia sa afle ce e cu ea.
Era atat de extenuata ca nici nu mai reactiona la atingerea brunetului.L-ar fi lasat sa faca ce vrea cu ea.Nu ii pasa.Era prea rupta de cei din jur.Putea sa se destrame cerul in doua ca ea tot nu ar fi observat.Era total absenta.Totusi se bucura ca il vedea.Ochii aia negri,frumosi,ce o facea sa zambeasca.Desi stia ca nu era cel mai reusit zambet al ei,dar macar zambea.Se intreba daca era rosie in obrazi,dar stia deja ca nu.Singurul lucru ce mai trecea de acea bariera impusa de extenuarea mintii,era dragostea ce i-o purta baiatului.
Se afla la doar o palma distanta de el.Degetele lui le strangeau usor pe ale ei,incercand sa ii le incalzeasca.Privirile lor se unira iar.El incerca sa inteleaga cu ea,dar oricat ar fi incercat nu putea.Aceasi situatie era si la rozalie.Brunetul stia foarte bine cum sa-si ascunda sentimentele.
Copila nu mai suporta tacerea ce se asternuse intre ei si spuse pe un glas stins :
-Ce sa intamplat,Sasuke ?
-Aceasi intrebare ti-as putea-o adresa si tie.
Rozalia inspira greu.Aerul rece ii zgaria gatul,arzand-o.Mintea ei ii dadea un semnal de alarma cu privire la brunet,simtea ca iar va fi supusa unui interogatoriu.Inca o data oboseala isi spuse cuvantul si fata nu baga in seama micul semnal ce ii facea ca tot corpul sa tremure.Totusi se lasa condusa de creier si raspunse fara sa isi dea seama la intrebarea baiatului.
-Oboseala de vina. spuse pe jumatate adevarat.
Uchiha o privi.Ii zari ochii cu o secunda inainte ca ea sa isi lase capul in jos.Da,mintea.Nu era din cauza asta.Arata obosita,dar ceea ce ii provocase aceasta stare,acel ceva vroia el sa afle.
Simtea ca o priveste,dar nu asa cum o facuse adineauri ci cu aceea privire intensa si puternica.Spera sa nu ii fi vazut ochii.Stia ca-si va da seama ca mintise.
Tot corpul ei nu mai avea vlaga.Pana si cel mai mic vantisor o face sa tremure,dar nu de frig ci pur si simplu ca nu se mai putea tine pe picioare.Inca cu privirea in pamant,se aseza pe un scaun si isi stranse halatul.
Degetele picioarelor nu le mai simtea din cauza frigului.O enerva faptul ca el nu acceptase sa intre in casa.Macar acolo era cald.
Mainile ii tremurau in timp ce strangeau o bucata din halatul alb.Privea absenta in jos incercand sa isi revina in fire,dar fara succes.Se simtea de parca ar fi baut si acum se trezise din betie.De parca ar fi luat o supradoza,dar stia ca mintea ei obosise de atatea probleme si trupul suporta consecintele acum.Se simtea asa de fragila inca daca o prindea cineva de incheietura maini ar fi rupt-o cu siguranta.
Auzi pasi brunetului si il vazu lasandu-se pe vine ca sa-i poate vedea fata.Din cauza panici,copila inchise ochii.Vroia sa doarma si nimic mai mult.Stia ca va inebuni daca mai avea si alte probleme pe cap.
Ii atinse mainile si i le stranse usor.
-Imi pare rau ca te-am trezit si ca te tin afara in frigul asta,dar nu vroiam sa ne auda doica ta.Asa ca voi trece direct la subiect. spuse acesta si fata isi inalta capul pentru a-l privi.
Ceva din mintea rozaliei ii spunea ca nu-i a bine.Asta ii facu palmele sa transpire.Astepta ca un condamnat,executia lui.Stia ca inca o problema se ivea,dar era mult prea obosita ca s-o opreasca din timp.Asa ca inchise ochii si astepta sa auda glasul baiatului.
-Vreau sa stiu adevarul Sakura !
Nu credea ca o s-o doara asa de mult,credea ca se pregatise indeajuns inca sa primeasca aceasta lovitura fara sa ii se opreasca respiratia.Se inselase.O durea ca o rana deschisa.Deschise gura ca sa ia aer,dar ii era imposibil.Ii se forma un nod in gat ce ii apasa pe plamani.Simtea ca ceva o stivea pe dinauntru.Deschise ochii si privi mainile brunetului peste ale ei.
"Doamne te rog,fa sa fie un cosmar ! Orice,dar nu asta.Nu pot ! Nu vreau ! Nu am cum sa ii spun.E mult prea periculos pentru el,defapt pentru noi toti." isi spuse in gand copila incercand sa isi faca curaj.
Respira cu dificultate,dar macar respira.Isi musca buza de jos,ridica capul si-l privi drept in ochii pe baiat.Avea nevoie de toata stapanirea de sine sa nu izbugneasca in plans.
-Imi pare rau Sasuke,dar nu-ti pot spune !
Acesta ii stranse mainile si se apleca si mai mult de fata ei.
-Pot macar sa stiu de ce ?
Sakura isi rasuci capul.Privi luna.Ochii ei deja incepeau sa lacrimeze,dar ii inchise brutal si isi opri lacrimile.
-Stii deja.
Sasuke se ridica enervat.
-Stiu ? Chiar ? Atunci de ce de fiecare data cand vorbesc cu tine,ma bagi in ceata ? intreba aceste pe un ton grav.
Cuvintele brunetului o dureau pe fata.Ca si cum ai pune sare pe rana.Ce ironie ! Nu ii spunea adevarul pentru protectia lui,dar el ii facea rau ei prin incercarile lui de-al afla.
-Sasuke…te rog… . spuse copila pe o voce tremuratoare incercand sa isi stapaneasca lacrimile.
Uchiha era mai hotarat ca niciodata.Vroia sa afle,dar incerca sa nu o faca sa sufere.
-Sakura,vreau sa stiu ! spuse baiatul si se lasa iar pe vine,in fata ei.
Rozalia il privi indurerata.Stia ca ii era datoare intr-un fel,dar nu putea.
-Si eu as vrea sa iti pot spune,dar nu pot.
Sasuke se ridica din nou.Se duse catre marginea balconului si-l stranse cu putere abtinandu-se sa nu tipe de nervi.
Rozalia se ridica la randul ei.Cu teama,merse langa el.Nu stia ce sa-i spuna,dar isi dadu seama ca acum cuvintele erau de prisos.
-Te rog,Sakura ! Da-mi macar un indiciu,ceva,orice ! Simt ca s-o i-au razna daca nu aflu. spuse acesta uitandu-se la ea si prinzand-o de maini.
Tanara lasa capul sa-i cada in jos.Tot corpul ei tremura.Toata fiinta ei bubuia.Era tulbura si obosita.Vroia ca asta sa se sfarseasca.
-Ultima ora de istorie a Konohondei. spuse fara sa se uite la el.
Nu stiuse cum de avusese curajul sa ii spuna.Ceva din inauntru vorbi in locul ei.
-Atunci cand ai lesinat ?
Copila scutura capul in semn afirmativ.
Se trezi pe neasteptate ca era imbratisata de catre el.Nu stia ce sa faca,parca uitase cum sa imbratisezi.Uitase tot.Le lasa moale in bratele lui,topindu-se la caldura corpului sau.
-Multumesc ! sopti acesta si o saruta pe crestetul capului.
Gata.Sakura nu mai rezista oboseli.Era mult prea mult.Se simtea ca o coarda elastica pe care cineva o intinse la maximum si acum plesnise.Inchise ochii si adormi instantaneu.
Brunetul simtind ca ea se lasa sa cada,o prinse si o duse repede in camera ei.O puse pe pat si incerca sa isi dea seama ce are.Constata cu usurare ca adormise.Se ridica de pe pat,lua patura si o inveli pe fata.Ii saruta obrazul si o mai privi pret de 5 minute.Cu greu se dezlipi de ea si pleca catre casa.Ar fi stat si toata noaptea doar s-o priveasca.
Vroia sa stea langa ea,sa o tina in brate,sa-i auda respiratia calda si regulata.Era mai bucuros ca niciodata.Fata ii spuse un indiciu.Acum nu avea alt ceva decat sa se concentreze sa afle ce era cu aceea ora.
Mergea lin pe strazile luminate de felinare.Nu se grabea catre casa,desi ii era cam frig.Nu ii era somn.Cum sa poata dormi cand Sakura cedase putin si dezvalui o mica portita catre secretul ei ? Nu avea cum si nu-i pasa ca maine va fi obosit.
Zambi,isi puse mainile in buzunare si merse mai departe catre locuinta lui.
Sper ca va placut…si scuze ca este mai scurt,dar am zis sa vi-l dau asa cum este…pana la celalalt cap. o sa mai dureze asa ca vi-l dau pe acesta mai repede…bye !
Ficurile mele : Ingerul Negru ( Sakura ) si Doi ochi albastri ( hentai +18 )
I love colour blue ! :love: