Durere, adormi in zapada!

[Hachiko]

Un nou capitol:>. Sa vedem: Descrierea e ok, la locul ei. Dialogul e bun dar se poate si mai bine, iar actiunea e la locul ei, nu e grabita. Greseli de tastare nu am vazut. Ce bine imi pare ca Neji a luat bataie>:).Chiar ma intreb unde e Sakura. Abea astept sa vad ce aduceti in noul capitol. Spor la scris si multa inspiratie!

[Marina.]

Buna! Pai... vreau sa va anunt ca eu nu voi mai continua acest fic. Probabil Moon Princess il va continua singura, insa eu nu am nici idei si imi e si prea lene si... nu vrea sa mai fac ficuri in colaborare/.... Nu-mi place sa ma streseze partenerul de fic sa scriu cont si nu stiu ce... daca am doar ficurile mele eu pun cont cand vreau
So,... nu voi continua! Imi pare rau! Cred ca ea il va continua, deci veti avea ce sa cititi! Imi pare rau:(

[Mariah .]

WTF? haideti, nu fiti rele... continuati ficul, va rog eu muult de tooot :o3
Chiar daca Marina renunta sper ca Moon Princess sa continue acest fic pentru ca este foarte frumos. Chiar as fi foarte trista. Este pacat ca desi pana acum nu a scris nicun capitol, Marina renunta, insa sper ca macar cealalalta fata sa nu se lase de fic.
Sunt o multime de useri carora le place ficul si cred ca nu ar fi prea incantati daca renuntati.
sa ma anuntati ce veti face^^
bye:*

[Moon princess]

imi pare rau pentru ca Marina a renuntat, insa vreau sa stiti, voi toti cititorii, ca voi continua acest fic de una singura. sper ca nu sunteti suparati! Pe mine ma incanta ideea sa fac acest fic singurica...am propriile idei si nu-mi sunt schimbate de celalalt, deci e bine. :P
deci, sper ca veti citi in continuare si va veti da cu parerea, aveti mana libera cu privire la critici. :>
multumesc din suflet si va astept :*

[Moon princess]

deci, fetelor am venit cu cap 3 care sper sa va placa. ^^ lectura placuta!

Capitolul 3 - Of, Doamne, de ce mai parasit?







Pasii ma duc nestingherititi catre, cine stie? Nimeni, nici macar eu. Umblu bezmetica pe strada fara sa-mi pese ce se petrece in jurul meu. Ceea ce stiu acum, e ca nu mai am nici-o valoare in ochii mei. Intreaga lume s-a prabusit peste mine, atunci cand acel mediocru mi-a pus capat "zilelor" frumoase. O fiinta fara suflet, asemeni criminalului de mai devreme. Imi pare cunoscut, parca l-am mai vazut pe undeva, candva. Ochii aceia intunecati ce ma priveau i-am mai vazut cu siguranta, imi sunt atat de cunoscuti. Oricum, aceste fiinte nu merita sa traiasca. Sunt niste monstri cu chip omenesc!
Imi vine sa plang si sa-mi descarc suferinta prin urlete, chiar de sunt inconjurata de atata lume.
Nici nu stiu unde ma aflu, ce fac, dar putin imi pasa de asemenea detalii. In fufletul meu e prea multa suferinta, prea multe regrete. Pentru mine, aceasta lume nu mai exista, nu-mi mai este de nici-un folos, s-a terminat. Tot ce mi-a ramas de facut , e sa ma duc pe podul din parcul acesta linistit, si sa ma arunc de pe el in apa involburata, si sa-mi inec amarul.
Ochii-mi sunt scaldati in lacrimi, imi vine sa tip, mi-e scarba de propriu-m corp. Mi-e scarba de mine, de corpul acesta, de care si-a batut joc un excroc. De ce mai lasat la greu, Doamne, acum, cand am avut nevoie de tine? Mi-am pierdut orice speranta, acele vise ce doream cu atata ardoare sa le dau implinire, acum s-au spulberat pentru totdeauna.
Sa fiu fata mare pana in noaptea nuntii, sa am un sot intelegetor si iubitor, copii frumosi si cuminti, acum toate acestea sunt vise sfaramate, ce acum ni mai au valoare. Oh, ce vise frumoase!
Dar mai frumoase ar fi fost daca s-ar fi implinit, ce pacat ca toate s-au spulberat, si sau dus pe apa sambetei...Soarta n-a fost de partea mea, m-a amagit facandu-ma sa sper ca viata-i un vis frumos, ce nimeni si nimic nu poate schimba cursu-i lin, pasnic, insa m-am amagit in aceste ganduri prostesti, gandind ca o copilita.
Si totusi, cele vise copilaresti erau atat de... of!
Prea frumos pentru a fi adevarat, prea frumos! si-mi sterg o lacrima ce s-a strecurat usor pe obrazu-mi rosu de la atata plans.
In pofida a tot ce mi s-a intamplat, zambesc, zambesc ca o nebuna, si nu-mi pasa.
Ce proasta sunt,cum de nu mi-am dat seama pana acum? Mai bine nici nu ma nasteam, sunt o povara pentru parintii mei. De aceea, mai bine i-as scapa de aceasta povara apasatoare.
Mai bine m-as arunca acum de pe acest pod din fata mea... De fapt, trebuie! Asta e ceea ce trebuie sa se intample: sinucidere curata si gata, am scapat de toate problemele.
Zambesc, si ma indrept cu pasi marunti prin multime, nebagand in seama ca toti se lovesc de mine dezichilibrandu-ma, continuand sa merg spre viitorul "taram" al pacii. Acolo, nimeni nu va mai profita de mine, si nu voi mai suferi.
Sunt singura, singura care merge in sens opus omenirii. Ei merg spre viata, cu speranta nemuritoare inainte, eu insa, indreptandu-ma spre linistea apasatoare a celuilat taram ce ma asteapta.

Vantul imi mangaie usor parul, deranjadu-l, singurul ce mai pare a avea viata. Vantul doreste sa ma calmeze, dar eu nu vreau, nu pot sa ma calmez, durerea din suflet nu-mi da pace.
Am decis: daca nu pot face nimic pentru aceasta lume, s-o ajut pentru a se indrepta, atunci, eu nu mai am nici-un rost sa traiesc in ea. Degeaba mai traiesc, inseamna ca nu e locul meu aici, poate e in alta parte.

Ma apropii de barele vechi, ruginite, sprijinindu-ma pe ele.
In parc s-a facut liniste, a disparut toata acea forfota. Doar niste copii razleti au de furca cu niste creaturi mici, dragalase, numite pisicute. Sunt atat de dragalase...iar florile acelea superbe, ma imbata cu parfumul lor, copacii acestia,oh! Totusi, parca nu as vrea sa prasesc atat de devreme aceasta lume, fie ea cu bune, fie cu rele.
Ma razgandesc si ma asez pe o banca veche, asezandu-mi coatele pe genunchii goi, cufundandu-mi fata infierbantata in palmele-mi reci, incepand sa plang.

Of! Nici nu mai stiu ce sa fac. Nu stiu ce consecinte vor avea faptele mele. Ceva imi spune sa nu fac pasul gresit, ceva inca ma leaga de aceasta lume...

Imediat simt o usoara atingere calda, afectuoasa, pe umarul stang. Imi ridic ochii inlacrimati, cu o anumita fericire si speranta in glas, si soptesc:

- Mama...



acesta a fost capitolul, sper ca va placut ...plang daca nu gasesc nici un amarat de com :((

[DeDal N.]

Sa nu plangi ca dau acuma eu >:D<
WoW, chiar...sugoi. Ai descris atat de frumos sentimentele ei, cum se simtea, tot, absolut tot. Cumva ma regasesc in ea si in tristetea ei. Cumva, nu stiu sincer cum.
Ultimul cuvant m-a dat peste cap. E foarte dureros sa te simti in plus si pentru parintii tai si banuiesc ca fetei nu ii era usor.
Deci, in afara de descrierea superba, nu am vazut greseli sau ceva de genul asta. Foarte frumos capitolul. Tine-o tot asa. Ja ne !!!

[Mariah .]

oaw!!!
e atat de frumoas acest capitol:X
sunt sigura ca persoana misterioasa era Sasuke:X:X:X
acum sunt sigura ca Sakura nu se va mai sinucide...
Viata te supune multor incercari grele. Unele mai usor de suportat, altele mai greu, sau altele pur si simplu 'insuportabile'...
dar ca sa scapi de urmele unui viol, solutia cea mai buna nu e sa te sinucizi! [o spun din experienta]:|
scuzati ca am facut off-topic [nu sunt sigura ca e, dar daca da, imi cer scuze:(]

[Moon princess]

va multumesc de com-uri :X ma bucur ca va place


DeDal Notorius, ma bucur sincer ca-ti place, ai spus ca te regasesti cumva in tristetea sa, ei bine si eu m-am regasit atunci cand am recitit capitolul, viata de familie nu e intotdeauna frumoasa si placuta cum am vrea sa fie, asta e. Sakura se simte acum in plus in propriai familie din cauza a cea patit, ea crede ca parintii n-o vor mai accepta cand vor afla ca cineva si-a batut joc de onoarea familiei, patand-o, iar barfele nu vor inceta reapara. Sper ca ai inteles. ^^ ma bucur ca-ti place >:d<

draQushoR, ma bucur ca si tie iti place, sper sa citesti in continuare si tu, :* . ei bine, nu e Sasuke draga, n-ai citit pana la urma ? Sakura spune: Mama... de fapt e mama ei cea care a atins-o pe umar. sper ca ai inteles. cat despre Sasuke, imi cer scuze, dar el nu exista in poveste, lui i-a luat locul de frate Neji, sper ca nu sunteti suparati din cauza aceasta. Ma bucur ca-ti place >:d<

va multumesc si va mai astept ...:*

:bye:

[•нąкü•]

Eii...am ajuns si eu p'aicisa...

Imi place la nebunie cum descrii sentimentele Sakurei si din cate am vazut eu n'ai nici o greseala de tastare.Oh,mint,am vazut doar una:)).

Oh,Draqusor,pai daca i-a zis"mama" cum poate sa fie Sasuke?:))Nu e putin logic?Ca in cel mai rau caz Sasuke i'ar putea fi tata,da'mama in nici un caz:)).

Asadar si prin urmare,acestea fiin spuse si scrise vreau sa te loveasca inspiratia'n cap si spor la scris!Ja ne!^^

[Mariah .]

hmm:-?
imi cer scuze, dar atunci cand Sakura a zis "Mama..." am crezut ca doar se gandea ca in acel moment ar fi vrut ca mama ei sa-i fie alaturi, nu mi-am dat seama ca de fapt ea spusese acel cuvant facand referire la persoana care o atinsese pe umar:">
@moon princess... imi pare rau dar cand am citit cap.2 nu am fost foarte atenta la ce ai spus inainte sa incepi, so' deabea acum am vazut ca era scris din perspectiva lui Itachi. Fiind obisnuita ca ficurile pe care le "urmaresc" sa fie scrise din perspectiva Sakurei si a lui Sasuke, nu mi-am dat seama ca de fapt brunetul nu e prezent in ficul tau...
imi pare rau si promit ca de-acum voi fi ceva mai atenta din perspectiva cui povestesti:D
app... u cand mai pui nextul, ca m-ai facut curioasa [defapt deja eram inca de cand am citit cap trecut:)]
P.S. sa ma anunti si pe mine cand pui nextul;)
kiss u:*:*