Duel Nya, A`Svear si FallenAngel

[BloodyInnocence]

Deci, suntem 3 paticipanti.
Genul: Thriller Romance
Adica o poveste adevarata care sa le dea cititorilor fiori, dar care sa contina si ceva romance.
Cei care voteaza trebuie sa isi argumenteze votul si deasemenea vor vota 2 lucrari, nu doar una. 2 lucrari care v-au impresionat cel mai mult. Pentru ca se va face o finala in care primi 2 cu cele mai multe voturi vor avea alte 2 saptamani sa scrie o poveste de genul fantasy.
Participanti sunt: Nya A`Svear si FallenAngel

Bafta la toti, ne revedem pe 22 ale acestei luni.

[Nya.]

Să vă explic ceva. Când lăsați comm, alegeți doi participanți. :] Well, good luck !

[center]Amintiri[/center]

Alergam prin pădure, dând la o parte cu mâinile crengile copacilor. Rănile îmi sângerau, dar nu puteam simți durerea. Mintea îmi era ocupată de teama că mă va prinde. Atingeam cu picioarele goale zăpadă, dar nu simțeam frigul și nici nu-mi puteam da seama dacă pielea mea albă se transformase în violet. Îi puteam auzi respirația îngreunată, iar acest lucru mă făcu să alerg și mai repede. Panica creștea, iar lacrimile îmi inundau fața. Acest om, pe care îl cunoșteam de când eram mică, dorea să mă omoare. Am simțit cum mă împiedic de rădăcina unui copac. Am căzut, întorcându-mă repede cu fața în sus, încercând să mă ridic. Era prea târziu. Mă privea cu ochii plini de ură, cu cuțitul îndreptat asupra mea. Se aplecă spre mine și mă mângâie cu lateralul cuțitului pe gât.
- Ce vor spune părinții tăi când vor vedea că chipul frumoasei lor fete este compromis? Ah, stai! Ți-am omorât părinții!
Râse într-un mod demn de dispreț, care mă făcu să tremur. Își trecu lama pe chipul meu, apăsând. Am urlat. Durerea era de nesuportat. Îmi linse sângele ce îmi curgea necontenit pe față. Când limba lui făcu contact cu fața mea mi s-a făcut greață. Nu puteam să suport gândul că omul ce îmi omorâse părinții mă atingea, în acest fel. Eram paralizată, nu mă puteam mișca. Își înfipse cuțitul în obrazul meu stâng și lăsă o tăietură adâncă din care sângele curgea șiroaie și apoi îmi dădu o palmă peste tăietură. Durerea era atât de mare încât nu am mai putut țipa, căci gura îmi paralizase. Speram că se va termina curând. Voiam să mor, nu puteam suporta durerea ce îmi brăzda tot corpul. Puse cuțitul pe gâtul meu, făcând o crestătură adâncă. Am simțit cum nu mai puteam respira. A râs, apoi mi-a înfipt cuțitul în stomac. Nu m-am putut uita la ce am pățit. Doar l-am auzit când a aruncat cuțitul într-un tufiș, apoi a fugit.
Eram întinsă pe jos, murdară și plină de sânge. Mi-am ridicat ușor mâna stângă, privind-o. Am scos un sunet stins. Brațul meu avea o culoare puternică de mov ce mă îngrozea. Mi-am dus mâna cât de încet am putut spre față, atingând-o. Am simțit sângele, ce s-ar fi uscat rapid dacă se oprea, dar am simțit și lacrimile ce-mi curgeau necontenit pe față. Aceasta era prima dată când plângeam. Nu, nu eram insensibilă, dar mereu fusesem ferită de tristețe. Dar când tatăl meu a venit în seara aceasta acasă spunând că vom muri toți, fericirea mi s-a estompat. Încă nu știam motivul pentru care propiul meu unchi, îmi omorâse părinții, iar acum voia să mor și eu.
Liniștea din jurul meu era îngrozitoare, extrem de dureroasă. Nimeni nu venea. Nici măcar el . . . Prințul meu, singurul care mă acceptase așa cum sunt, singurul care era mereu lângă mine și mă făcea să râd. Era unica mea iubire. Dar și el murise, murise ucis în acel accident de mașină nenorocit. Mă simțeam vinovată că nu fusesem acolo cu el, poate așa muream amândoi, împreună. Sau poate muream doar eu. Tot era mai bine decât să trăiesc fără el. În fiecare dimineață când mă trezeam, încă speram să-l văd așteptându-mă la parterul locuinței, complimentându-mi mama și privindu-mă cu ochii strălucitori. De când a murit, realizam în fiecare zi că nu mă va mai ține niciodată în brațe. Poate eram egoistă, dar parcă viața mea a murit o dată cu el. Sentimentele mele nu se schimbaseră pentru el, nici chiar acum când știam că e mort.
O urmă de zâmbet îmi apăru pe chip. Peste câteva clipe voi fi lângă iubitul meu, unde trebuie să rămân pentru totdeauna. Am sesizat o lumină aproape insesizabilă, ce probabil numai eu o puteam vedea. Muream . . . Chiar muream. Mă trecură fiori pe șira spinării și am suspinat. Proastă mișcare: din gură îmi curse un val de sânge. Nu durea, nu simțeam nimic, dar știam că nu voi mai avea pentru mult timp sânge în corp. Oare în viața de după moarte îmi voi regăsi prințul? Dacă nu, ce voi face?
- Evident, mă vei căuta mai mult!
Am întors capul foarte repede spre direcția de unde se auzea vocea. Am rămas șocată și speriată. Îl priveam, fără să înțeleg cum putea fi aici. Îi văzusem trupul inert, la morgă, eram sigură că murise. Murisem? Nu, nu cred. Eram încă plină de sânge și încă stăteam întinsă pe zăpadă. Dar totuși mă privea amuzat, dar puțin alarmat când îmi văzu rănile. Se apropie de mine, lăsându-se pe jos, examinându-mi tăieturile. Oftă trist și mă privi în ochi.
- De ce nu ai avut grijă de tine? Acum vei muri.
Vocea lui părea atât de ireală, atât de magică. Mi-am lăsat lacrimile să curgă și m-am ridicat în șezut. Durerea ce mi-a cuprins trupul când m-am ridicat a fost groaznică, dar am ignorat-o și l-am cuprins cu brațele.
- Coral . . . suspină el.
- Andrew, cum de ești aici? vocea mi-a ieșit ca o acuzație.
- Astăzi te-ai gândit mai mult decât oricând la mine, așa că am putut veni să te văd.
- Dar . . . te pot atinge . . . Cum funcționează asta?
- Nu știu sigur. Probabil că sunt aici pentru a îți face moartea mai ușoară.
Am scos un oftat trist și m-am ghemuit în brațele lui. Am închis ochii, inspirând mirosul lui tipic. Lacrimile mi-au invadat chipul.. din nou. Îmi fusese atât de dor de el. L-am privit în ochii verzi ce radiau sinceritate, în timp ce am încercat să mă gândesc cum aș fi putut muri mai repede. Mi-am adus aminte de cuțitul pe care unchiul meu îl aruncase în tufiș. M-am târât în patru labe spre el și l-am luat. Îmi era frică, ce-i drept, să mă rănesc singură. Dar dacă asta mă va aduce lângă Andrew și lângă părinții mei, merita. Cuțitul tremura în mâna mea, ceea ce însemna că și corpul tremura. Am luat cuțitul și mi l-am înfipt în inimă. Am țipat. Durerea a fost îngrozitoare. Dar încă nu muream. Probabil nu atinsesem inima, dar știam că nu mai aveam mult sânge în corp. Măcar Andrew era lângă mine . . . Muream lângă el, exact acolo unde mi-era locul. Am auzit pași, dar nu mi-a păsat. M-am îndreptat spre Andrew și am rămas acolo, în brațele lui. Unde îmi era locul.
- Mai ai puțin, iubita mea. Îți promit că voi rămâne lângă tine până la sfârșit.
Glasul lui mă amețea și îmi trezea toate amintirile. Îi simțeam corpul sub mâinile mele, dar era doar o iluzie, nu? Era rodul imaginației mele . . . Dar părea așa real. Și era al meu. Doar acest lucru conta. M-am ghemuit și mai bine la pieptul lui, în timp ce sângele îmi șiroia din fiecare părticică de corp. Voi muri și o să fiu aproape de Andrew. Acesta era gândul care mă făcea să uit de durere. M-am ridicat în picioare. Măcar voiam să mor cu demnitate. L-am privit pentru ultima dată, apoi am căzut. N-am murit imediat. La câteva minute după, glasuri și lumini puternice mi-au invadat mintea. Dar când nu am mai simțit frigul de afară, am mai zis doar un simplu lucru, apoi am închis ochii.


Coral a murit la scurt timp după ce a ajuns la spital. Rănile multiple pe care le-a avut și sângele pe care l-a pierdut au adus-o în pragul morții. Încă se crede că este un adevărat miracol că a reușit să rămână în viață pentru încă două ore de la primele răni. Ultimele ei cuvinte au fost: ” Te voi căuta ! ". Era clar că vorbea de Andrew al ei, deoarece până la urmă era singurul pe care l-a lăsat să se apropie de ea. Îl iubise mult şi în ultimele momente de viaţă i-a invocat prezenţa, dorind să îl aibă alături de ea, cum ar fii dorit să fie si ea alături de el înainte ca acesta să părăsească lumea celor vi.
Îmi amintesc însă ultima ei privire. Nu a privit în direcţia mea, ci într-o direcţie neclară ce părea să ascundă halucinaţiile create de agonia ei.
Murea şi îl vedea pe el... ce ironic este faptul că acolo nu eram decât eu in acea clipă. Cum se spune, „cine râde la urmă râde mai bine”dar în acel moment nu puteam râde pentru că oricât m-a rănit ea în trecut, a fost de asemenea şi cea mai mare slăbiciune a vieţii mele.
Mă durea să o văd luptându-se în zadar cu viaţa. M -am apropiat de ea si am privit groaznicul tablou sângeros ce îmi făcea greaţă. Eram dezgustat şi frustrat în acelaşi timp, iar un ultim lucru pe care l-am putut face a fost să sun o ambulanţă să vină să îi ia trupul de acolo pentru că eu nu mai puteam suporta acel peisaj.
Am lăsat-o acolo si am auzit a doua zi veştile despre decesul ei. Nimeni nu ştia cine a dat misteriosul telefon la salvare, înafară de mine, misteriosul personaj ce a păzit-o toată viaţa ei din umbră, ce a iubit-o în secret şi care nu a putut să o protejeze de aşa o moarte jalnică dar i-a fost alături până în ultima-i clipă de viaţă.

[BloodyInnocence]

Bafta!

Romeo and Julietta

Ce zi minunata! Si ce rau imi pare ca aceasta zi nemaipomenita va fi stricata de o intalnire atat de neplacuta. Daca nu ar fi fost mama mea, persoana cu care sunt pe cale sa iau parnzul, nu m-as fi dus. Nu este o persoana rea sau meschina, doar ca inca ma vede o copila care nu poate sa isi poarte de grija si niciodata nu ma asculta cand ii spun ca nu mai sunt adolescenta rebela de alta data. Nici nu mai ma gandesc la a-i spune cine este iubitul meu. M-ar scalpa instantaneu si pe mine si pe el. Deja imi inchipui cum o sa decurga urmatoarele cateva ore. Ea vorbind intr-una despre prietenele ei, despre barbati mult mai potriviti pentru mine decat cel cu care sunt, iar eu ascultand, aproband, pana cand paharul se umple si voi tipa, plecand, numai ca saptamana viitoare sa o i-au din nou de la inceput.
Merg fara nici un chef spre restaurantul unde va avea loc intalnirea. Nu vreau sa intarzi, dar parca nu am destula energie in mine pentru a suporta sirul lung de defecte ale prietenului meu. Aud pe cineva fluierand, insa nu intorc capul. Un asemenea comportament nu trebuie niciodata incurajat, desi nu as putea sa il condamn. Ma opresc in fata unui magazin si ma uit la reflexia mea oferita de oglinda improvizata. Parul meu saten-ciocolatiu este strans intr-o coada in crestetul capului si mi se revarsa peste umeri, acoperindu-mi. Ochii caprui sunt pusi in valoare de fondul alb-albastrui si putin rimel, iar buzele mi le-am dat cu glos transparent. Sunt simpatica la fata, insa corpul meu este trasnet, doar sunt fotomodel. Trebuie sa indeplinesc niste conditii si am foarte mare grija de trupul meu. Ma uit la ceas si vad ca este si douazeci, inca zece minute si intarzi. Mai arunc un ochi in geam, dar de data aceasta sa vad pantofi expusi si plec. Nimic nu imi atrage atentia din acele perechi. Ajung la restaurant exact la fic. Ca de obicei mama mea ma astepta batand cu unghiile acelasi ritm invechit, enervant.
-Buna mama! o salut eu, asezandu-ma pe scaunul din fata sa.
-Buna scumpa mea. Deci, ce mai faci? Ce mai face Raul?
Ma intreaba ea, rostindu-i numele cu atata scarba ca imi vine rau. Asta este si din cauza ca nu il cunoaste pe Raul, dar este mai bine asa. Ce traiesc eu cu el, imi aminteste de Romeo si Julietta. Familia mea nu o suporta pe a lui si invers. Ma intreb care este motivul pentru care familiile noastre se urasca atat de mult. Sa fie din cauza ca sunt rivale pe plan economic sau alta sa fie cauza? Nu stiu si sincer, nici nu tin sa aflu.
-Bine. Am putea comanda?
-Sigur, dar ai grija la silueta. Nu am vrea sa te ingrasi.
-Da, mama, zic eu facandu-i semn chelnerului care imediat vine.
-Buna ziua, doamna Wilkindson, domnisoara Ledge. Cu ce va pot servi in aceasta zi?
Am uitat sa va spun, ca am fost casatorita. O nebunie ce a avut loc in ultimul an de liceu si ca toate nebuniile din acea perioada, s-a terminat dupa doi lungi ani de la terminarea lui. Poate de aceea mama mea crede ca am gusturi groaznice cand vine vorba de barbati i asa este, doar ca acum sunt mai matura, am douazeci si patru de ani, am invatat sa imi aleg partenerii. De exemplu, barbatul cu care sunt acum este perfect, lucru care o deranjeaza enorm pe mama mea. Intotdeauna imi spune ca perfectiunea ascunde ceva rau.
-Jeoffrey, ca de obicei, zice mama mea expediindu-l. Deci, draga mea, ti-am gasit un barbat. Este doctor.
-Mama...
-Oh, asculta-ma. Este perfect pentru tine. Brunet, ochii verzi, bine facut...
-Plictisitor. Raul e perfect pentru mine, mama. Este atat de tandru si de interesant, niciodata nu ma plictisesc de el.
-Da, da... esti de trei ani cu el si pana acum nu a spus nimic de casatorie. Stii, eu nu intineresc, vreau sa imi vad nepotii inainte sa mor.
-De fapt... spun eu si ii arat inelul cu piatra albastra de pe mana mea dreapta.
Nu a zis nimic cat timp am stat la masa, iar cand am terminat m-a pupat si a plecat. Se comporta ciudat, insa eu nu i-am acordat atentie. I-am multumit Lui Dumnezeu pentru intalnirea linistita si am tacut.

***

Nenorocitul! Cum a putut sa imi faca asa ceva? Tocmai mie! A aruncat la cos trei ani de relatie! Trei ani care nu vor mai putea fi recuperati! Scap umbrela din maini. Aceasta cade, atingand pamantul fara a scoate un zgomot. O urmaresc cum este luata de vant si se pierde printre pomi. Nimic nu mai sta intre mine si ploaia de vara care continua sa cada, neintrerupta. Micile perle de apa imi spala lacrimile amare care curg fara voia mea. Stau la cativa metri de el si ma uit la acesta fara sa inteleg ce caut aici sau de ce nu se intoarce sa ma vada. Sa vada ca sunt aici si am vazut. Continua sa o sarute pe aia de parca nu mai exista maine. Este in stare sa o aiba acolo, pe banca. Ploaia nu ii deranjeaza. De ce i-ar deranja? Nici pe mine nu ma deranjeaza. Parca sunt impietrita aici, in acest loc si nu ma pot misca, desi vreau atat de mult sa ma duc acolo si sa il plesnesc, sa ii arunc inelul in fata, sa plec fara a mai arunca o singura privire inapoi. Dupa care, inainte ca eu sa fac vreo miscare, ploaia se opreste, norii dispar ca din senin facand loc soarelui care cade direct pe cei doi. Atunci am clacat. Ma duc la ei si pun mana pe umarul lui, tragandu-l de pe ea, fortandu-l sa se uite la mine. Uimirea de pe chipul lui valoreaza milioane, aproape la fel de mult ca si chipul meu indurerat sau inima mea franta. Intelegearea ca totul s-a sfarsit intre noi nu are pret. Ii arunc inelul in fata, dupa ce imi lipesc palma de obrazul lui. Mi-a facut bine sunetul loviturii mele. Vreau sa plec, dar ma prinde de incheietura. Incerc sa mi-o eliberez, insa nu pot, asa ca ma uit la el cu toata ura de care sunt in stare.
-Ablase, scumpa mea! Nu este ceea ce pare...
-Da si porci zboara. Acum da-mi drumul sau tip.
-Cine este tipa aceasta, Raul? Intreaba roscata uitandu-se nedumerita, ba la mine, ba la el.
Mai incerc o data sa ma eliberez si de data aceasta reusesc. Plec de acolo fara sa ma m-ai uit inapoi. Vroiam sa ma uit, sa il mai vad o data, insa nu trebuia sa ma las sa fac aceasta greseala. Asa ca am plecat, intr-o liniste totala, tulburata doar de sunetul tocurilor mele pe asfaltul ud. Acest sunet avea sa ma bantuie mult timp.

***

O luna de zile m-a batut la cap sa ma impac cu el, dar nici macar nu i-am raspuns la telefon. Vroiam sa il uit, sa uit toate clipele frumoase petrecute impreuna, doar ca ma trezeam noaptea si ma uitam la pozele ce imortalizau momentele frumoase, iar lacrimi sarate picau pe acele poze. Lacrimi ce nu reuseam sa le opresc. Asta faceam cand am auzit pe cineva cum batea la usa ca un disperat. Nu am vrut sa raspund, insa ma trezesc ducandu-ma la usa si deschizand-o. Nici nu am descuiat bine, ca vad cum ma loveste si cad inconstienta pe parchetul rece.
Nu stiu cat timp a trecut, dar ma trezesc in patul meu cu mana dreapta legata de gratiile de la capul acestuia. Incerc sa desfac acea esarfa, dar nu reusesc. Nu imi pot da seama cum este facut. Panica incepe sa puna stapanire pe mine si fara sa ma gandesc incep sa imi smucesc mana, sa o scot din acea stransoare. Singurul lucru pe care l-am infaptuit este sa imi provoc cateva zgarieturi, sa imi rup cateva unghii si sa imi dau peste cap mana. Ma opresc, inchid ochii, incepand sa inspir si sa expir incet, cu calm pentru a reduce sunetul inimii, care bubuia in urechile mele, nelasandu-ma sa ma gandesc. Reusesc sa inlatur panica si sa gasesc o solutie. Imi amintesc! Intotdeauna tin foarfeca intr-unul din sertarele de langa pat. Incet, fara sa fac vreun zgomot caut si o gasesc, apoi incep sa tai acea esarfa. Imediat ce reusesc sa imi eliberez incheietura ma duc spre dulapul din fata patului si il deschid, cautand pistolul. Nu este cine stie ce pistol, un revolver vechi pe care il tineam pentru a ma simti in siguranta, niciodata nu am crezut ca il voi folosi. Din nou panica, frica pune stapanire pe mine cand constientizez ca nu mai este. Cine l-a luat? Raspunsul mi-l da o voce groasa, atat de cunoscuta a atacatorului meu.
-Asta este ceea ce cauti, Ablase?
Impietresc. Nu vreau sa ma intorc sa il privesc. Nu pot sa ma intorc sa il privesc. Poate daca inchid ochii si ma concentrez totul o sa dispara, iar eu o sa ma trezesc in patul meu si o sa rad din cauza umorului negru, detinut de subconstientul meu. Si totusi, ceva ma roade sa ma intorc, sa ma uit la gardianul meu. Inspir si expir incet, in timp ce ma ridic in picoare si ma intorc pentru a-i vedea ochii negri. Cine altcineva putea sa fie in afara lui? Nu stiu cum a aflat ca si acesta este apartamentul meu. Am doua apartamente, unul unde se credea ca stau si altul in care locuiam. Un fel de protectie in cazuri ca acestea. Primul lucru pe care il vad este zambetul de om nebun si ochii ce au o stralucire ucigasa. Nu pot sa imi dau seama cum a reusit sa ma gaseasca. Reusisem sa scap de el, sunt sigura ca imi pierduse urma... si atunci cum? Privirea lui intensa ma face sa ma dau cativa pasi inapoi, lipindu-mi spatele de geamul rece ce da spre balcon.
-De ce faci asta? Il intreb eu cu o voce stinsa.
-Nu intelegi? Te iubesc.
Ma uit la el si imi dau seama ca daca exista vreo sansa sa cap atunci aceasta depinde de ce raspund acum.
-Si eu te iubesc. Si stiu ca am gresit. Am vrut sa iti raspund...
-Dar nu ai facut-o. Si acum este prea tarziu.
Indreapta revolverul spre capul meu si il vad cum apasa pe tragaci. Eu ma arunc la pamant, dar glontul imi nimereste umarul, facandu-ma sa ma prabusesc pe covorul de angora din Nigeria. Umarul ma arde ingrozitor, insa eu nu ma pot gandi decat la frumosul covor alb cum este patat de sangele meu. Al meu! Il vad cum vine spre mine si vreau sa ma ridic, insa din greseala incerc sa ma sprijin in mana unde am rana si nu fac decat sa ma prabusesc, din nou. Ma apuca de gulerul camasii de noapte si ma ridica, ajutandu-ma sa stau pe propriiile picioare. Ca o proasta, in loc sa fug imediat ce mi-a dat drumul, eu stau si ma uit la el. Nu am vazut palma lui cum isi ia avant si vine spre mine, izbindu-ma de dulap. Imi duc mana la obraz, in timp ce umarul meu este asaltat de mici pumnale dureroare. Asa cum n-am vazut palma, nu vad nici pumnul ce aterizeaza in abdomenul meu, facandu-ma sa tip si sa tusesc cu sange. Numai ca dintr-o dorinta supraomeneasca de supravietuire ii prind mana si fara sa astept alte invitatii il musc de umar cu toata forta de care sunt in stare.
-Ah! Curva! Tipa el.
Nu are timp sa se recupereze ca ii eliberez mana si il zgarii pe fata. Vreau sa ii bag degetele in ochi, dar se fereste exact la timp. Profit de oportunitatea aparuta si fug din dormitor, alergand spre usa, doar ca din cauza fricii si panici uit de masuta de langa canapeaua din sufragerie si ma impiedic de aceasta, cazand peste ea, spargand-o. Cioburile imi intra in abdoment si in picoare, dandu-mi lacrimile, insa refuz sa renunt. Totul depinde de mine. Reusesc, nici eu nu stiu cum, sa ma ridic, incepand sa imi tarasc piciorul drept dupa mine pentru ca aceasta este atat de afectat incat nu il mai pot folosi. Speranta, ce bine ca te-ai intors! Ajung la usa si reusesc sa o deschid cand simt cum cineva ma trage de par, indepartandu-ma de salvarea mea. Imi fortez degetele sa stea inclestate pe clanta, insa intr-un sfarsit acestea cedeaza.
-Curva, ce esti! Vei plati scump!
-Ajutor! Tip eu sperand ca cineva de pe holul blocului avea sa ma auda.
Mare greseala. M-a dat cu capul de perete pentru a ma reduce la tacere. Cred ca mi-am pierdut cunostinta pentru ca nu imi amintesc cum am ajuns legata in cada si nenorocitul a dat drumul la apa. Ochii imi sunt impanziti de perdeaua subtire de lacrimi din cauza ranilor care in contact cu apa incep sa ma intepe si usture, dar si din cauza deznadejdii ce pune stapanire pe mine. Vreau sa renunt, sa ma scufund in acel intuneric, sa ma las purtata de bratele lui numite uitare si pace si sa uit, sa nu mai simt, sa nu mai stiu, insa nu pot. Ceva din mine nu ma lasa, vrea sa lupte cu starea de delasare in care lasitatea din mine doreste sa ma afund. Este o lasitate sa ma las omorita. Nu conteaxza cat de mult ma doare, am ajuns pana aici, am indurat atata, trebuie sa scap. Ma uit cu disperare in jur si imi vad aparatul de ras. Il iau, incepand sa dau cu el de peretii cazii pentru a scoate lama. O lovitura norocoasa si lama cade in apa. Incerc sa o iau si imi tai degetele, dar nu ma las. Cu degetele taiate si sangerande imi tai legaturile. Nu stiu ce face sau unde este, dar nu imi pasa. Ies precauta din baie, vazand ca nu este in incapere ma uit dupa revolver. Il vad stand pe masuta de la toaleta mea. Il iau de acolo, tinandu-l in mainile mele tremurande. Ma simt mai puternica acum, mult mai puternica. Cu pistolul in mana ies din camera si il vad cum sta in bucatarie, spalandu-si umarul insangerat. Ma vede si vrea sa vina la mine, insa se opreste cand observa ce tin in mana.
-Stai pe loc sau trag! Zic eu incercand sa tin pistolul cat mai bine, sa nu mai tremure.
Nu ma asculta si se arunca spre mine. Eu apas pe tragaci, dar nu il nimeresc. Incerc sa il incarc din nou, cand imi ridic privirea el sta in fata mea cu un zambet de om nebun ce tocmai a invins. Ma injunghie si nu se opreste din aceasta miscare.
-Matt... este ultimul nume pe care il rostesc.
Numele lui. Numele criminalului meu este Matt Ledge.

Romeo si Julietta sau o simpla crima pasionala?

New York Times va prezinta crima cunoscutei fotomodel Ablase Ledge, de numai douazeci si patru de ani, care la varsta de optisprezece ani s-a casatorit cu Matt Ledge, doar ca peste doi ani sa divorteze, din cauza unor abuzuri.
Se pare ca domnisoara Ablase a avut o vizita aseara de la logodnicului ei, Raul LeBlanc, mostenitorul averii LeBlanc care se afla in conflic cu familia Wilkinson de foarte multi ani. Dintr-un motiv necunoscut politiei, asadar si noua, domnisoara Ablase a fost omorita de logodnicul ei Raul LeBlanc. A fost injunghiata de douasprezece ori si gatul i-a fost distrus total. Nimic inteligibil nu a mai ramas din corpul odata frumos al fotomodelului renumit.
Acum probabil va intrebati de ce am amintit de Matt Ledge. Ei bine, scumpi nostri cititori, s-au gasit evidente cum ca acesta ar fi fost aseara in apartamentul domnisoarei Ablase in acelasi timp in care ea era omorita cu cruzime de Raul LeBlanc. Deasemenea, nu se stie motivul pentru care acesta se afla in aparmanetul fotomodelului, dar dupa evidentele gasite de politie la locul faptei se pare ca Matt Ledge l-a ucis pe Raul LeBlanc. In acest moment Matt umbla liber pe strazile New York-ului. Deasemenea se investigheaza posibila amestecare a celor doua familii in aceasta crima. Se poate ca mama fotomodelului sau parintii lui Raul sa il fi angajat pe Matt pentru a distruge relatia celor doi, numai ca a degenerat intr-o crima.
O frumoasa poveste de dragoste transformata intr-o crima odioasa. Motivele acesteia nu se cunosc dar imediat cum aflam ceva o sa va tinem la curent.

[A'Svear]

Totul impreuna

E o nebunie sa incerci sa evadezi din inchisoarea propriei case. La fel cum e o nebunie sa incerci sa sfidezi regulile unui tata posesiv, stiind ca nu ai nici o sansa in fata cuvantului sau. Dar totusi, inima imi cere sa plec, sa merg sa il vad, sa ii aud din nou vocea si sa ii simt reasuflarea calda pe gatul meu. Ah, dar astea sunt doar vise...Eu sunt inchisa intre patru pereti. Nebunul, m-a incuiat in camera. Clar, omul asta e dus cu capul.
Am lasat un suspin sa imi alunece printre buze in amintirea copilariei mele de mult apuse. Mama, viata e cumplita de cand tu nu mai esti. Sunt inchisa in colivia de aur si nu am loc nici sa dau din aripi. Macar pot merge la scoala. Atat de mult iubesc scoala... Este singurul loc unde pot sa stau fara sa imi controleze tata viata. Dar gandurile imi zboara din nou spre imaginea mamei mele. Oare e mai bine acolo? Sa speram, fiindca o data si o data voi ajunge si eu prin zona aia si nu vreau sa am parte de inca o viata imputita cum e asta.
Insa melodia zgomotoasa a celularului meu ma trezeste din visare:
- Da, am raspuns inca visatoare.
- Am nimerit intr-un moment prost? se auzi vocea de la celalat capat al firului.
Cuvintele aceastea mi-au facut inima sa bata cu putere. Mai aveam putin si saream in sus de bucurie, dar intr-un final m-am calmat si am raspuns:
-Tu, niciodata nu ai putea sa nimeresti prost...
-Atunci uita-te pe geam!
Asta nu se poate. E pur si simplu imposibil. M-am ridicat din pat ca arsa si am fugit la geam. Si acolo, cred ca am vazut raiul...Sau cel putin am vazut un inger de acolo.
- Noapte buna, sufletul meu! a strigat Edward de jos, facandu-mi cu mana.
Nu am fost in stare sa spun nimic, pur si simplu mi-am transformat intreaga fata intr-un zambet. Un zambet larg si stralucitor care ma facea sa ma simt bine si implinita in timp ce ma uitam la el si la chipul sau atat de dulce. Dar dintr-o data acea fata superba s-a transformat intr-una ingrijorata.
Si intr-un final am priceput care era treaba cu ingrijorarea. Un sunet puternic mi-a luat pentru un moment auzul si o mana brutala s-a infpit in parul meu.
-Melanie! Treci inauntru! a urlat tata la mine.
Cand si-a desclestat mana din podoaba mea capilara, stiu ca a luat cu el multe fire. A inceput sa spune vrute si nevrute si zau ca era sa scoata fum pe nas.
- Las-o! a urlat Edward de jos.
Dar spre disperarea mea, nimic nu il putea opri. Strigatele iubitului meu erau in zadar, plansul meu deasemena. Un monstru se napustise asupra mea si cu o lovitura puternica ma adusese mai aproape de inconstienta. O perioada de cateva secunde lumea nu mai era clara. Mama... Unde sunt? Unde esti? Salveaza-ma! Am inchis ochii, bucurandu-ma de linistea ce m-a acoperit cateva momente. Imi doream, sa ramana asa, liniste, intuneric. Sa imi pot odihnii ochii.
Dar un urlet puternic m-a readus in simtiri. Nu ma mai lovea nimeni si eram aproxmativ libera sa ma misc. M-am ridicat si am aruncat o privire in jur. In dreapta patului meu, Edward era intins pe jos si monstrul acela il lovea cu brutalitate. Nu, orice numai asta nu!
- Nu te atinge de el! am urlat cat am putut de tare.
A intors capul spre mine si am paralizat. Zambea. Cum putea sa ranjeasca in halul asta, in astfel de momente?
- Atat de mult conteaza el pentru tine? Atunci, sa te vad cat vei mai iubi cadavrul lui!
Am apucat vaza de flori de pe birou. O sa o fac! O sa o fac! Pentru un moment picioarele au inceput sa imi tremure si frica imi cuprindea fiecare celula, dar Edward a mai urlat inca o data printre loviturile asa zisului meu tata.
-Nu! am urlat in timp ce vaza se spargea de capul sau.
Nu a mai spus nimic. Pur si simplu a cazut inconstient pe podea. Sangele curgea intr-un fir subtire, aproape invisibil. Eram constienta ca se putea trezi in orice clipa, dar nu am fost in stare sa fac altceva decat sa cad in genunchi. Edward s-a apropiat de mine, abia tarandu-se si m-a luat in barte, cum a putut.
- Multumesc, spuse in timp ce ma saruta pe frunte.
Dar raul nu se termina aici. Caci dupa cum am spus, lovitura mea nu avea cum sa il tina la pamant pentru totdeauna. Si incetul cu incetul, incepea sa se miste.
- Uite, spuse in timp ce scoase un briceag din buzunar.
OK, prima data am ramas masca. Dar in urmatoarele secunde am procesat informatia mai bine. Am intins mana neincrezatoare, iar el mi-a dat briceagul. L-am deschis si ma uitam la el. Am inghitit in sec. M-am ridicat si am mers spre trupul ce inca era intins pe jos. Am aruncat inca o privire armei albe din mana mea. Dar in momentul acela degetele lui s-au strans pe glezna mea. Am urlat cat m-au tinut plamani in momentul in care am infipt cutitul in spatele sau. Sangele curgea siroaie din rana provocata de cutit, de mine. A deschis ochii pentru a se uita la mine si asa au ramas pentru etermnitate, purtand ura in ei.
- Tu...Tu nu ai fost tatal meu! am spus in timp ce lacrimile imi udau fata.
- O sa trecem peste asta...impreuna...
Da, va trece. Toate trec, dispar si se duc. Si nenorocirea asta va fi stearsa de timp..Si noi vom ramane impreuna...

[BloodyInnocence]

so... deoarece toate trei concurentele au postat.... eu zic ca se poate incepe votul.
De azi, pana pe 28 se va vota.
Cei care ies castigatori se vor califica pt runda a doua si ultima.
Apropo nu se pun voturile care nu sunt justificate.

So pentru a-mi justifica votul meu.
Nya compunerea ta m-a impresionat foarte mult si desi nu pot spune ca este exact thriller se apropie mult de acest gen. Chiar mi-ai impresionat si mi-a placut foarte mult cum ai descris acea scena la sfarsit dintre Coral si Andrew.
A`svear imi pare rau dar la tine este mai mult dialog, prea putina descriere. Desi imi place foarte mult ideea ta. Puteai mai mult.

[Zero]

Voi începe prin a analiza fiecare lucrare.

[center]Nya[/center]

Sincer, chiar mi'a plăcut. Începutul a fost foarte furtunos, let's say. Mi'a plăcut cum ai descris dar cred că puteai lungi mai mult. Știu că nu e genul tău thriller așa că te'ai axat mai mult pe romance. Povestea mi s'a părut superbă. Și sfârșitul a fost foarte drăguț. Chiar îmi place cum scrii. :] Îmi place numele ' Coral '. Chiar mi s'a părut drăguț comportamentul lui Andrew față de ea. Ei doi chiar se iubeau nu? Of ... Nu prea există persoane din astea. Și tipu' care a vorbit la sfârșit părea foarte profund. Dar Andrew tot e mai tare. Deci, primul vot se duce spre Nya.

[center]FallenAngel[/center]

Titlul: Neoriginal. Îngrozitor de neoriginal. Povestea nu mi'a plăcut. Nu m'a impresionat. Povestea tipică. Voiam să văd ceva original. Chiar îmi pare rău că nu ai făcut ceva mai bun. Și acțiunea mi'a părut cam grăbită. Poate că a trebuit să faci totul prea repede și n'ai avut timp să lungești, dar chiar și așa . . . Mi'a plăcut de Raul. Părea foarte cul. Din păcate, n'ai votul meu.

[center]A`Svear[/center]

Și ultima, dar nu cea din urmă. ^_________^ Mi'a plăcut povestea. Acțiunea cam grăbită, totuși. Titlul îmi place foarte mult. Deși sunt băiat, povestea ta m'a impresionat. Mă enervează numele ' Edward '. Mă duce cu gându` la Twilight. >.< Dar, per total chiar a fost bună lucrarea ta. Tatăl lui Melanie e un cretin. Un cretin foarte mare. Nu mai am ce zice, so al doilea vot e pentru tine. Felicitări ! :]

[Me�al.]

Am citit şi eu deşi nu mă pasionează thriller romanceul.

Nya

Ideea mi-a plăcut foarte mult. Descrierea a fost frumoasă şi înteresantă. Mi-a plăcut firul narativ şi finalul 'fericit' let's say. Sau, mă rog, fericit pentru fată. Finalul a fost destul de intersant conceput . E interesantă ideea de a termina un one shot cu gândurile unei persoane. Greşeli n-am văzut.

Nya, ai votul meu pentru că mi-a plăcut foarte mult :d

FallenAngel

Ideea a fost destul de încurcată, dar descrierea mi-a plăcut. Am avut impresia că fata e narcisistă, but nevermind . M-am cam încurcat printre Matt şi Raul, dar până la urmă, m-am descurcat . Ideea pe care ai ales-o este una dintre cele mai frecvente şi dese 'crime' care au loc. Titlul mi s-a părut interesant, deşi nu prea cred că seamănă cu Romeo şi Julieta .

A'Svear

Ideea nu pot să spun că mi-a plăcut foarte mult şi din cauza asta îmi pare rău. Chiar foarte rău. Mie îmi plăceau ideile tale, dar aceasta nu a fost atât de frumoasă. Acţiunea mi s-a părut grăbită şi treaba cu tatăl ticălos este cam ciudată. Nu ai prea descris sentimentele fetei când şi-a omorît tatăl. Şi numele tipului, Edward, mi se pare puţin cam inspirat din Twilight. Chiar îmi pare rău, sunt sigur că puteai mai mult.

Votez pentru Nya ÅŸi FallenAngel... Sorry, A'Svear

[Flash]

So, let's see

Nya

Am citit în întregime creaţia ta şi pot să spun că personal mi-a plăcut foarte mult cum ai descris. faptul că ai scris cu diacritice m-a ajutat să înţeleg mai bine totul, dar şi fără ele ficul este tot la fel de frumos. Mi-a plăcut cum ai descris acţiunile prin care fata a trecut şi la un moment dat acţiunea mi s-a părut oarecum ambiguuă dar nici eu nu ştiu de ce mi s-a părut aşa, oricum, a fost frumos. Ai narat chiar foarte bine şi ai descris sentimentele personajului foarte frumos. Estetica este una bună, nu am remarcat greşeli de tehnoredactare, so cititul a fost plăcut. Ideea în sine m-a atras, ai avut nişte elemente care m-au intregiat şi m-a făcut să citesc mai mult, so pentru asta ai votul meu.

Fallen Angel

Ideea ta a fost bună, de ce pentru că ai combinat nişte elemente foarte interesante în ideea ficului. Descrierea a fost frumoasă, mi-a plăcut cum ai descris întreaga acţiune şi întâmplările personajului le-ai descris chiar foarte frumos. Ca şi la Nya nu ai avut greşeli de tastare, ceea ce m-a făcut să citesc foarte bine ficul, nu mi-a îngreunat cititul.
Mi-a plăcut, ce pot să spun ideea m-a surprins foarte mult, so votez pentru tine căci ai avut o idee foarte interesantă.

A. Svear

Hm, la început nu prea am înţeles ceva din fic, dar după mi-.am dat seama de mai mult. Ideea sincer pare interesantă, dar nu genul meu, totuşi e cam scurt. Dar având în vedere că ai descris totuşi aşa frumos, nu am ce comenta, but cum am zis ideea nu e genul meu. Elementele le-ai pus în evidenţă foarte bine. însă ce am observat şi la tine şi la Fall şi Nya este că nu aţi folosit prea mult descrierea indirectă ca să relataţi şi emoţiile şi sentimentele celorlalte personaje.


So, my vt goes to Fall ÅŸi Nya.

[Teh]

După un reply scris și apoi șters din greșeală, am reușit și eu să trec pe aici pentru a lăsa o părere și pentru a vota , totodată pentru a argumenta alegerea. Așa cum deja mi-am dat cuvântul.

O să generalizez puțin pentru început, căci simt nevoia să o fac. Vreau să subliniez faptul că niciuna din lucrări nu mi s-a părut thriller, nu m-a speriat mai niciuna și nu a fost cine știe ce suspans ( total caracteristic acestui gen ) . Poate să zicem că a fost înfricoșător puțintel, pe ici pe colo, dar nu este thriller. De fapt, sunt conștientă cât de greu este să se scrie thriller, eu una nu reușesc și lucrările de genul acesta cu greu mă satisfac. Așa că nu este un reproș, ci doar o menționare a simplului fapt.
Apoi, nici romance nu a fost cine știe ce intensificat. Asta voiam să menționez, ați vrut să faceți două și nu ați reușit să faceți niciuna pe deplin. Le-ați combinat, oarecum, dar nu ați lăsat sentimentele să fie pe cât de clare ar fi trebuit, probabil , să fie. În fine.
Voi lua fiecare participant în parte și voi zice câte ceva, în ordinea în care au fost postate lucrările.

Nya -- lucrarea ta a fost destul de ok. Nu am zărit greșeli în această creație, cel puțin nu de tastare , și cât despre cele gramaticale - nu am văzut . Ăh, a fost pe undeva ceva cu un „ ca” și cu nu știu ce urmare, care nu suna prea bine. Dar nu îmi amintesc ( nu am citit azi și nu îmi amintesc clar despre ce era vorba ) . în fine, asta nu a avut cine știe ce importanță, so you can chill. Doream să îți zic faptul că, dintre toate lucrările de aici, a ta a fost cea mai specifică genului thriller. Nu a fost thriller, nu asta vreau să zic, ci doar că în comparație cu celelaltle a ta a fost cea mai apropiată de genul acesta. Asta mi s-a părut destul de ok, mi-a plăcut modul în care ai descris. Titlul nu m-a impresionat și a fost oarecum sec. Dragostea pe care a simțit-o ea , nu m-a impresionat. Mă doare s-o spun, dar chiar nu am simțit-o. Mi s-a părut cam banală, nu știu de ce. Dar mi-a plăcut ideea de moarte, de crimă, de durere - și finalul. Da , asta mi-a plăcut .

Fallen -- Thriller = nu prea . Adică, nu mi s-a părut prea intensificată ideea aceasta la tine. A fost cam trecător, cam repede și fără prea multă emoție și suspans. Dar , pe de altă parte - mi-a plăcut mult ideea. Exceptând titlul care nu a fost original, dar având în vedere conținutul i se poate da așa, o oarecare, originalitate. Am văzut o greșeală care m-a deranjat enorm , aceea „cunoscutei fotomodel” -- nu cred că este corect, sau cel puțin nu sună bine. Din câte știu eu ( corectează-mă dacă o să greșesc se zice : ” cunoscutului fotomodel” . așa mi se pare corect, plus că nu sună deloc bine cunoscutei fotomodel xD Nu e ca și cum ai fi zis ” cunoscutului” și te-ai fi referit la genul masculin, se înțelege că este vorba despre o ” ea ” . Asta chiar m-a deranjat la citit, în rest nu am văzut vreo altă greșeală care să mă deranjeze. Ceea ce mi-a plăcut la lucrarea ta a fost ideea, da . Începutul nu a fost foarte captivant dar destul de interesant. Mi-a plăcut cum au luat lucrurile amploare și cum s-a terminat totul, dragostea, obsesia acelui criminal - asta a fost tare interesant. Dintre toate lucrările de față, la tine am găsit cel mai bine sentimentul de dragoste adevărată, de romance amestecat cu trhiller . Hm, nu știu de ce, dar mi-a plăcut mult această combinație. Ideea a fost baza la tine și un final destul de bun având în vedere conținutul. Parcă aparține unei lumi mondene, foarte ușor de dedus . Asta mi-a plăcut la tine.

A`Svear -- lucrarea ta a fost destul de ok dar trebuie să recunosc că nu impresionantă. A fost detașată și nu s-a încadrat prea mult în niciunul din acele genuri. ai avut o descriere ok dar nu destul de complexă pe cât s-ar fi trebuit ca să captiveze. Am mai zis deja, a fost detașat. Greșeli de tastare, sau \ și gramaticale nu am zărit dar nu bag mâna în foc cum că nu ar fi fost. Poate te-ai fi putut descurca mai bine, nu o știu cu siguranță dar mi s-a părut că nu ai dat 100% din tot ceea ce ai fi putut . Mi-a dat impresia că nici personajul respectiv nu trăia totul așa cum trebuie, de parcă nu era în proprii săi papuci. Așa că nici eu nu m-am putut regăsi, sau găsi impresionată de aceste evenimente . Crima mi s-a părut seacă, regretele și iubirea de după, goale. Indiferente, ca un film ce nu arăta adevăratele trăiri, ca să o zic așa. De parcă nici personajele nu știau ce se întâmpla, dar nu în starea de euforie, de parcă nu ar fi simțit nimic. Suspans nu a fost, thriller nu mi s-a părut și dragostea nu a fost cine știe ce intensificată sau poveste de dragoste extraordinară. Hm ,ideea a fost bună dar trebuia dezvoltată altfel, cu mai multă emoție. Titlul a fost semnificativ, pentru conținut. Doar părerea mea..

Well, trebuie să ofer felicitările mele tuturor participantelor pentru efortul depus și pentru ideile lor . Pentru curajul de a participa la un duel. Felicitări.
Trebuiesc două voturi și le acord lui Nya, pentru ideea cea mai reușită de thriller dintre toate trei, și lui Fallen pentru cea mai reușită combinație de dragoste, nebunie, obsesie cu un strop sângeros de thriller * dintre lucrările prezente *. Ordinea este la întâmplare .
So : Fallen and Nya

Acum o să mă retrag cu răutatea și îngâmfarea mea , dar fiecare are câte o opinie așa că nu îmi cer scuze pentru cele spuse. Felicitări tuturor pentru efortul depus.

Chuu ~

[BloodyInnocence]

so.... sa terminat prima parte, urmeaza a doua.
Genul este fantasy si incepand de azi finalistele au 2 sapt la dispozitie sa scrie, adica pana pe 14 martie.
Multumesc mult tuturor celor care au votat va asteptam si runda viitoare.
Bafta!