Duel: Akasha vs. FallenAngel

[Lye]

Participante: Akasha ÅŸi FallenAngel
Perioadă: 23.03-01.04
Perioadă votare: 01.04-09.04
Mărime: Făra număr de pagini
Temă: un monolog purtat de cineva fantastic(zâna, demon, elf...lucruri de genul ăsta)
Atât eu cât şi Fallen ne-am dorii dacă voturile s-ar face pe baza unor opinii bine argumentate. Niciuna dintre noi nu s-ar bucura dacă ar fi votată după principiul "sa nu câştige cealaltă". Votaţi corect şi totul o să fie bine ^_^.
Succes nouă.

[Lye]

Gândurile unui înger

Sunt în rai. Nu sunt mort. Nu sunt viu. Privesc la lumea voastră mică și aglomerată, la trupurile voastre fragile și fierbinți, apoi îmi simt în spate propriile-mi aripi grele și dure. Le simt cum se mișcă, cum sunetul lor surd îmi reamintește de răceala ce mă înconjoară. Nu îmi aud inima cum bate, însă nu știu dacă îngerii au inimă sau suntem doar siluete sculptate din pământ, asemenea lui Adam. Nu știu cum am fost creat, iar chipul tatălui meu îmi este necunoscut.

Privesc în jurul meu şi încerc să înţeleg perfecţiunea ce mă înconjoară. Raiul în care mă aflu nu este paradisul biblic pe care oamenii şi-l imaginează. Nu abundă de îngeraşi, flori şi râuri de cristal care curg lin la vale, peste pietre ce strălucesc în lumina blânda a soarelui. Asta este doar în poveşti.

Raiul meu este un loc vast, unde nu exista zgomote. Unde nu există ură, dar nici iubire. Ca o pictură în alb unde culorile nu se luptă pentru supremaţie. Unde nimeni nu vrea să iasă în evidenţă. Toţi suntem la fel... dar diferiţi, în acelaşi timp.

Sunt curios. Curiozitatea este un sentiment pe care noi, îngerii, nu avem voie să îl simţim. Nu avem voie să îl descoperim. Ne este interzis orice ne-ar putea apropia de oameni. Cine ne interzice? Tatăl meu... pe care nu îl cunosc.

Mă uit în jos şi văd lumea voastră. O lume atât de imperfectă, atât de crudă şi lipsită de orice valoare morală. O lume în care lucrurile superficiale sunt puse înainte a ceea ce contează. Banii sunt mai presus de iubire şi înțelegere... iar poziţia socială este mai importantă decât valoarea umană. Corupţia îngroapă adevărul iar minciuna este pe buzele tuturor.

Asta este lumea pe care tatăl meu a dorit-o? Ăsta este adevăratul paradis? De ce noi, fiinţele perfecte suntem lipsite de orice dar? De ce nu ni se dă dreptul să alegem? Defapt... ce ar putea alege un înger? Orice răzvrătire împotriva Creatorului nostru ne-ar trimite direct în străfundurile Iadului, unde puritatea noastră ar fi pierdută iar albul aripilor ar fi acoperit cu un strat gros de smoală, ură şi mizeria adunată din sufletele chinuite ce urlă în acel hău al durerii.

Voi... vă răzvrătiţi şi Îl renegaţi la orice pas. Îi luaţi numele în deşert ori de câte ori se întâmplă ceva care nu vă este pe plac. Dar cu toate acestea... nu vi se întâmplă nimic. Nu vă face niciun rău direct. Sunteţi atât de imperfecţi încât devine dureros să va privesc.

Dar nu. El vă consideră lucrarea lui perfectă. V-a format asemenea unei statui lipsite de greşeală, a suflat viaţă peste voi şi v-a dat supremaţie peste tot ceea ce este viu. Dar invidia şi ură au săpat in vălul cu care El v-a acoperit, arătându-vă lucruri ce până în acel moment, nu le cunoşteaţi.

V-a dat darul de a auzii, de a vorbii şi de a vedea. Însă voi a-ţi decis să folosiţi urechile pentru a afla de intrigi, gură să spuneţi minciuni şi ochii pentru a vedea crimele.

Dar din aceste cadouri s-a născut arta. Omul este singura fiinţă care o poate simţii, care o poate modela după bunul lui plac. Pentru creaţia lui, el este Dumnezeu. O iubeşte, o respectă şi varsă multe lacrimi şi picături de sudoare până ce are produsul finit în faţă.

Ce a vrut oare tatăl meu să spună prin paradoxul creat între noi şi oameni? Cât de mare este iubirea lui faţă de voi, încât e capabil să vă ierte orice greşeală, orice nelegiuire?

Întrebări care nasc în mine curiozitate. Acea curiozitate ce îmi este interzisă, ce m-ar face să devin un proscris. Ce m-ar azvârlii în cele mai adânci găuri ale Infernului, fără vre-o şansă de iertare.

Pot spune că este o eternitate de când mă gândesc la sentimentele oamenilor. Oare ce simt când omoară? Prin ce trece sufletul lor atunci când sunt dezamăgiţi? Ce este dezamăgirea, fericirea şi cruzimea?

Dar văd flori, copaci şi animale. Văd râsete de copii care se joacă şi aleargă sub soarele ce îi încălzeşte şi îi răsfaţă. Probabil că pentru asta Dumnezeu nu îi pedepseşte atunci când greşesc. Pentru că la origini, nu sunt decât nişte copii ce odată, se jucau sub razele soarelui. Ce încă mai păstrau acel văl. Ce încă Îl respectau şi vorbeau cu iubire despre cel ce i-a creat.

Merit să fiu aruncat în Iad pentru că vreau să renunţ la perfecţiune pentru a face parte dintre oameni? Merit să fiu izgonit pentru că îmi doresc să aud, văd şi vorbesc acelaşi lucru ca şi fiinţele care în mod normal, îmi sunt net inferioare? Nu sunt nemuritori. Nu sunt perfecţi. Dar sunt fericiţi şi se bucură de fiecare minut pe care îl au. Se bucură de fiecare floare ce le iese în cale. Se bucura de fiecare râset de copil. Eu nu am râs niciodată. Vreau să îmi simt lacrimi pe obraz, să cânt și să dansez așa cum vă văd pe voi. Să înot în apa mării și să calc peste zăpada iernii. Să arunc cu bulgări și să îmi fie frig.

Nu putem fi văzuţi, simţiţi sau auziţi. Înfăţişarea noastră nu poate fi dezvăluită. Nu mă pot descrie. Nu pot spune cum arăt. Doar că... nu sunt aşa cum oamenii îşi imaginează.

Îmi dau aripile pentru a putea merge. Îmi dau cunoștințele pentru a putea râde. Renunţ la nemurire pentru o viaţă ce cândva, se va termina. Părăsesc statutul de înger pentru cel de om. Mă răzvrătesc împotriva Creatorului meu şi îmi reneg originea.

Căderea este ultimul lucru pe care un înger o simte.

[BloodyInnocence]

Sangele zanei

Inspira, exipira, inspira, expira. Calmeaza-te si incearca sa te gandesti la ceea ce trebuie sa faci. Dar nu pot! Ba da poti! Esti mult mai puternica decat crezi, asa ca linisteste-te si uita-te inapoi. Priveste in inima ta si apoi i-a o hotarare.
Imi deschid ochii pentru prima data de cand am venit aici si vad soarele ce incet se pregateste de culcare, colorand cerul in acele frumoase nuante de portocaliu si roz, in anumite locuri si galben. Este frumos. Este pace si liniste. Nu se aude decat valurile de jos, de la poalele acestei stanci, care se izbesc din cand in cand de pietrele ce alcatuiesc baza. Acele sunete acompaniate de sunetul vantului care imi mangaie parul meu lung si alb ca neaua, creaza o muzica ciudata pentru urechile umane, dar atat de draga zanelor. De altfel pana si cel mai mic lucru, nesemnificativ pentru oameni, care apartine naturii este indragit de noi, zanele. Ma aflu aici pentru a gasi raspunsuri la intrebarile ce ma chinuie, dar acum, cand ma uit la soarele ce isi agata razele in cui, ducandu-se la culcare nu mai sunt atat de sigura ca o sa le gasesc in acest loc atat de minunat.

Lacrimi apar in ochii mei cand imi aduc aminte de ceea ce s-a intamplat. Lacrimi ce seamana cu mici cristale de argint pline de tristete, durere si remuscari. Lacrimi ce se preling incet pe fata mea cu pielea de culoarea caramelului, ce isi gasesc linistea in pamantul gol, fara de iarba pe care stau. Si in locul in care au cazut incep sa creasca mici orhidee multi-colore, dar nici macar imaginea lor nu reuseste sa ma inveseleasca.

Oftez si deschid pentru prima si ultima oara camera unde mi-am inchis amintirile, acel loc de care imi este atat de frica. Imi este teama de ceea ce pot sa gasesc acolo, de ceea ce pot descoperi si asta numai din cauza lui. Daca el nu s-ar fi implicat eu nu ar fi trebuit sa stau aici si sa astept vampirul, ce o data de mult mi-a fost iubit, sa vina pentru a decide soarta mea. De ce trebuia sa fie Eric cel care trebuia sa se ocupe de mine, nu stiu. Poate este o forma de a ma pedepsi sau poate este o forma de a-l pedepsi, desi nu stiu ce ar fi putut sa faca Eric pentru a fi pedepsit de cei de-o seama cu el. Sau poate... aceasta nu este o pedeapsa pentru el. Poate el nu m-ai simte nimic pentru mine si atunci a ma lasa goala aici, pe acest varf de prapastie nu este decat un cadou pentru el, pana la urma sangele unei zane este atat de apreciat de vampiri. Le place atat de mult mirosul sangelui nostru ca nu se pot controla cand sunt in preajma noastra, desi ocazional exista vampiri care daca se indragostesc de o zane reusesc sa isi invinga acea stare de beatitudine si uitare totala. Dar nu mai conteaza. Este mult prea tarziu pentru regrete si pareri de rau.

Deschid acea usa si memoriile imi invadeaza mintea si ma chinuie, ma termina, ma aduce pe pragul nebuniei de care un singur pas ma desparte. Lacrimile ce nu au incetat niciodata, incep sa curga si mai tare, devenind adevarate rauri in miniatura pe fata mea.
Cum am putut sa fac asa ceva? Cum am putut sa uit natura mea si sa ma culc cu un muritor? Si de parca acel pacat nu ar fi fost de ajuns, am mai ramas si insarcinata cu copilul lui. Eric a fost langa mine tot timpul cat m-am certat cu celelalte zane care au fost absolut ingrozite de fapta mea si m-au condamnat sa omor copilul inca din prima lui secunda de viata iar eu... eu l-am omorit? Nu stiu. Inca nu imi pot aminti daca intr-adevar l-am omorit sau nu, dar imi amintesc cum Eric l-a luat si l-a tinut in brate, zambind fericit la micul ghemotoc rupt din mine si apoi fara sa imi arunce o singura privire a plecat lasandu-ma pe mine sa strug disperata dupa el. Unde era tatal? De ce muritorul nu era cu mine? Muritorul a fost omorit. Imi amintesc noaptea in care vampirul a venit plin de sange in apartamentul meu si mi-a spus ca desi a incercat din rasputeri sa il apere, a dat gres. Imi amintesc durerea pe care am simtit-o atunci cand am auzit acea veste, dar cel mai bine imi amintesc durerea pe care am simtit-o cand l-am vazut pe Eric plecand cu copilul meu, frumosul meu copil ce avea un puf negru in frunte, murdar de sange din cap pana in picioare. Nu l-am tinut nici macar o secunda in brate, nici nu stiu daca era fata sau baiat. Oare a murit? Si apoi mi-am dat seama. Nu, nu a murit. De aceea mi s-a spus sa vin aici si sa distrug lacatul ce imi pazea acele trairi. Nu am facut ceea ce mi s-a poruncit. Nu am omorit copilul, el inca traia undeva acolo in lumea oamenilor fara dragostea adevaratilor sai parinti. Dar ei nu au aflat acest lucru decat dupa multi ani, mult prea tarziu pentru a-l putea gasi si a repara greseala mea. Acum era batran, daca nu cumva a murit intre timp. Poate are si copii sau nepoti. Sper sa fi avut o viata buna si implinita.
Desi pana in acea clipa nu intelegeam de ce trebuie sa mor, de ce ceilalti mi-au dat aceasta pedeapsa, acum inteleg mult prea bine, dar nu regret. Nu regret ceea ce am facut. Nu as fi putut sa omor niciodata un copil, orice ar fi fost acel copil si Eric stia asta. Nu m-a lasat sa il tin pentru a ascunde faptul ca el este viu, le-a spus celorlalti ca pruncul era mort cand l-am nascut si nu a vazut nici un motiv pentru care sa imi dea sa tin un prunc mort in brate, iar ei l-au crezut. Ma iubea, de aceea a mintit, iar eu am fost egoista si cruda, nedandu-i niciodata o sansa. Eram mult prea buna pentru el, asa consideram si nu oribita de acesta idee nu i-am oferit niciodata o sansa sa ma cucereasca. Dar e prea tarziu. Anii au trecut, iar eu si Eric ne-am indepartat unul de altul. Acum nu mai eram decat o alta zana rea si cu nasul pe sus ca toate celelalte si desi stiu sigur ca asta crede, sunt ferm convinsa ca nu el a fost cel care a spus adevarul. Chiar daca acum nu ma mai iubea, nu m-ar fi ranit, spunandu-le ca pruncul inca traieste.

Soarele in sfarsit a apus si vantul s-a oprit parca fiindu-i frica de prezenta vampirului din spatele meu. Il simt, stiu ca este el, stiu pentru ce a venit. Nu spune nimic si nici eu nu spun nimic. Doar se apropie de mine si cu mana lui dreapta imi da parul la o parte pentru a putea sa isi infiga coltii in voie. Ii simt limba cum traseaza vene mea si apoi cum caninii lui lungi imi penetreaza pielea. As fi vrut sa fiu inconstienta, sa nu simt durerea ingrozitoare provocata de cele doua mici rani de la baza gatului meu, insa nu se putea asa ceva. Am fost constienta pana in ultima clipa, pana cand a baut ultima picatura din sangele meu si apoi cand mi-a dat drumul, mi-am pierdut cunostinta inainte sa ating pamantul.
-Multumesc Eric pentru ca ai fost tu cel care a facut asta, soptesc eu dar sunt sigura ca a fost doar in mintea mea.

Am murit pe acel pisc, iar locul in care mi-am dat duhul a fost inundat de verdeata si orhidee ce si acum dupa multi ani cresc si infloresc. Cenusa in care corpul meu s-a transformat este foarte hranitoare pentru natura. Sunt fericita insa ca in lumea aceea enorma exista cativa muritori care au sangele meu in venele lor. Macar atat sa ramana din mine daca faptele mele au fost uitate.

[SnowFlake.]

Hey Akasha ^.^ ma opresc prima data asupra one-shotului tau deoarece tu ai postat prima !
Naratiunea este foarte complexa si imi place cum ai descris fiecare lucru in parte adica raiul , starea de curiozitate , lumea " noastra " privita din rai .. daca ar fi asa ar fi bine..
Greseli de tastare nu am vazut si cred ca ti-a luat destul de mult timp sa scrii cu diacritice, dar tu esti obisnuita..
Nu stiu exact ce sentimente ai vrut sa redai , insa mie mi-a trezit sentimente de dragoste fata de lumea de pe Pamant ^.^ si sper ca voi ajunge in Rai .. sau in Paradis .. si sa fie exact cum l-ai descris tu..
Aceasta parte : " Îmi dau aripile pentru a putea merge. Îmi dau cunoștințele pentru a putea râde. Renunţ la nemurire pentru o viaţă ce cândva, se va termina. Părăsesc statutul de înger pentru cel de om. Mă răzvrătesc împotriva Creatorului meu şi îmi reneg originea.

Căderea este ultimul lucru pe care un înger o simte." imi place cel mai mult din tot one-shotul si "impotrivirea" personajului principal de a nu mai fi inger dorind sa fie om.
Ai descris la persoana intai si , dupa parerea mea asa este mult mai bine , pentru a reda sentimentele tale si ideile din acel moment.
Felicitari..!

Acum FallenAngel urmezi tu !
Greseli de tastare: “ i-a “ - ia
“ multi-colore “ – multicolore
“ de o zane” – de o zana
“ sa strug disperata “ – sa strig ca disperata
Si mai erau cateva.. dar nu stau acum sa le caut.
Sunt de parere ca tu te-ai jucat cu moartea .. si cu nasterea… Prima data spui ca Eric este mort , ca asa ti-a spus vampirul.. si apoi ca te-a durut cel mai mult sa il vezi cum pleaca cu copilul tau , cu care nici macar nu stiai ce ai facut.. daca l-ai omorat sau nu ,si dupa descoperi ca traieste dar ca nu l-ai tinut deloc in brate..ceea ce m-a zapacit total.
Te-ai axat extrem de mult pe povestea ta de dragoste cu “ muritorul” desi nu stiu daca un muritor poate fi cu o zana si apoi apare si un vampir ceea ce este cam ciudat…
Trebuia sa descrii mai mult pentru a reda si… sentimentele tale . Mie una nu mi-ai trezit nici un sentiment…

Prin urmare Votul meu se duce spre Akasha ..! * Hugs *
Sper ca nu va-ti suparat pe mine… doar mi-am spus punctul de vedere…^.^ !
Multumesc pentru timpul acordat !

[A'Svear]

Akasha
Lucrarea ta m-a impresionat in cel mai profund mod. Cand am vazut titlul chiar nu m-am asteptat la asta. Din punct de vedere ortografic si gramatical este impecabil, fara nici o greseala, iar aspectul este intredavr atractiv. Descrierea sentimentelor si gandurilor ingerului au fost atat de profunde, am putut simti ce simte el si m/a incantat. Viziunea sa asupra Raiului si asupra a tot ce il inconjura era impecabila. Mi-a placut. Foarte mult. Replicile au fost profunde si pline de emotie. A fost o lucrare foarte bine pusa la punct si dupa cum am mai zis, impresionanta.

FallenAngel
In primul si in primul rand, trebuie sa spun ca nimeni [poate doar eu ] nu poate sa il adore pe Eric mai mult decat tine^^. Dar, in lucrarea ta am dat peste unele dezacorduri si greseli de exprimare. Ici colo cate o repetitie si ceva greseli de tastare. Si lipsa diacrticilor [e mai usor de inteles textul daca le folosesti]. Si descrierea Angel. Da, tema one-shotului iti permitea sa adaugi descrierea din plin, dar tu nu ai prea profitat de asta. Nici locurile nu mi s-au parut descrise extraordinar, se putea mai bine. Actiunea a fost si ea putin trasa de par. Si sfarsitul m-a cam lasat masca, adica wow, tipa moare...Si...Si eu am cam pierdut firul actiunii fiindca s-au cam amestecat toate si n-am mai priceput mare lucru.

Oricum, felicitari amandurora, ati avut lucrari frumoase, insa votul meu merge spre Akasha :3

[Lye]

Duel terminat. Câştigătoare :Akasha.
Felicitări ambelor concurente ^^
(Dude... de ce dracu vorbesc de mine la persoana a 3-a?)