Aripi insangerate

[BloodyInnocence]

multumesc tuturor celor care citesc.

In Chaos

Ashi statea calm in tronul lui ascultandu-l pe Uriel. De cand a avut “placerea” sa o cunoasca pe regina lui Lucifer, a decis sa il tina pe Uriel in permanenta in preajma sa. Stia ce se intamplase si intelesese de ce ii era atat de frica lui Ashi, asa ca putea sa il ajute. In afara de aceasta era singurul care putea sa ii fie de vreun ajutor, daca vroia sa o gaseasca pe Ayame, Uriel era persoana potrivita pentru aceasta misiune, numai ca trebuia sa mearga cu el ca sa se asigure ca nu o va omori si i-o va aduce moarta. Deodata uriel tacu, ceea ce il facu pe Ashi sa cerceteze incaperea sa vada daca nu cumva cineva aparuse din senin. Atunci o vazu. Akki statea intr-o parte, ascunsa de umbre.
-Buna ziua, inaltimea-Voastra!
Ashi aproape ca se ineca incercand sa scoata cuvintele pe gura.
-Buna, dragul meu Ashi, raspunse cu un zambet rautacios.
-Ce cauti aici amarit-o?! o repezi Uriel.
Auzindu-l, Ashi se uita urat la el, dar Uriel nu il baga in seama. Nu o suporta deloc pe scorpia de Akki si nu il interesa daca o ranea sau o jignea, pentru el ramasese aceeasi persoana care nu putea sa il atinga.
-Necioplit ca intotdeauna, Uriel. Nu am venit sa ti-l fur pe Ashi, de altfel nici nu il mai vreau…
-Dar de ce ai venit? Care este scopul tau aici? Lucifer te-a trimis?
-Nu. Nu m-a trimis Lucifer. Am venit aici sa te ajut sa o gasesti pe Ayame.
-Tu vrei sa ma ajuti sa o rapesc pe conducatoarea ingerilor?
-Da.
-Te doare capul? Te-a lovit vreo usa in cap? O intreba Uriel incepand sa se invarta in jurul ei, mimand ingrijorarea.
-NU! Tipa ea si arunca o mingie de foc spre el care il linisti instantaneu. Nu stiai ca Lucifer o vrea? Il intreba pe Akki.
-Ba da…
-A… nu stiai. Nu stiai ca el o vrea pe Ayame.
-Nu este relevant. Stii de ce o vrea?
-Nu… dar banuiesc ca vrea sa dezlantuie Apocalipsa. Desi eu cred ca o vrea pentru mine.
-Nu este adevarat!
-Ba da. Pentru ca eu o vreau pe Ayame, pentru a o omori cu mana mea, el imi indeplineste dorinta.
-Nenorocito!
-Ntz, ntz, ntz. Asa vorbesti tu cu regina ta?
-Scuzati-ma maiestate.
-Ba pe mine sa nu ma scuzi! Sa stii ca daca eu apuc sa pun mana pe Ayame este a mea. Cine o gaseste acela o pastreaza, iar eu am de gand sa i-o dau lui Ashi, nu imi pasa de nici un Lucifer! Zise Uriel uitandu-se la Akki cu intenti criminale.
-Stai jos, baiete. Nu te pune cu mine ca o sa pierzi.
-Linisteste-te Uriel. Nu putem sa ii facem nimic, inca…
-Da, Maiestate, spuse demonul aplecandu-se in fata lui Ashi, apoi ducandu-se sa stea in dreapta sa.
-Fi atent. Eu o sa ma duc la sectia de politie de pe pamant si o sa ii vrajesc pe politistii de acolo. Intre timp tu trimiti pe cine vrei sa ii spioneze pe cei doi ingeri. Ei sunt impreuna cu trei fete si un demon reincarnat. Una dintre ele o banuiesc a fi reincarnarea lui Ayame.
-Doi ingeri? Aceiasi ingeri care au salvat-o pe reincarnarea ingerului Seraphim, pe fata aceea Yuri?
-Da. Chiar ei. Narkangelul se numeste Ikusa, iar Arkangelul nu am retinut cum se numeste.
-Bine. In afara de a-I spiona ce mai vrei sa facem?
-Sa o rapiti pe Yuri. Astfel eu boi trimite politia sa investigheze atunci cand sora ei va suna la politie si poate avem noroc sa ii omorim pe cei doi ingeri. Ei nu pot omori oameni, iar eu pot sa le dau super-puteri muritorilor.
-Foarte bine, cum doresti tu, stapana a intunericului.
Inainte ca Ashi sa termine ceea ce avea de spus, Akki disparu.
-Uriel?
-Da, stapane?
-Tu vei fi cel care o va rapi pe aceasta Yuri. Ai grija sa nu dai gres, pentru ca daca dai nu v-a mai exista o a doua sansa. Ai inteles?
-Am inteles, Maiestate! Spuse Uriel si pleca sa ii caute pe cei doi.
In prima clipa cand Ashi a fost singur in camera, el s-a prabusit pe tronul lui simtindu-se dintr-o data foarte slab si neputincios. Nu mai era el in varful piramidei, acum, la fel ca si atunci cand era inger, nu era decat un biet subordonat, un biet pion. O singura diferenta era, si anume: atunci cand era inger daca dadea gres nu platea cu capul pentru acea greseala, acum avea zilele numarate. Aproape ca le vedea cum trec incetul cu incetul si cum sabia cu lama ruginita se apropie de gatul lui. Inghiti in sec si se ruga lui Dumnezeu sa il crute.

In Eden

In Eden, orasul din nori al ingerilor, Aoshy se ingropase in carti si documente. Cauta moduri de a descoperi un inger care avera sa devina demon intr-un timp foarte scurt, insa nu gasise nimic. Nu exista ceva in neregula in datele despre ingeri care “venisera” in Eden in ultimi o suta de ani. Nici unul nu prezentase in viata lui de om actiuni care sa indice transformarea lui in demon. Vroia din tot adancul sufletul sau ca sa il gaseasca si sa il pedepseasca pe ucigasul lui Ranpu. Nu-l cunostea de mult timp pe acesta, dar in putinul timp in care statuse si lucrase cu el sa il considere prietenul sau si sa tina la acesta. Acum sufletul lui era condamnat sa treaca prin niste teste extrem de dificile pe care nu multi le-au trecut cu brio. In afara de acest lucru, era furios si din cauza lipsei de informatii despre prima domnie a lui Ayame. Credea din ce in ce mai mult ca Ayame a fost ucisa in acea perioada, insa nu reusea sa afle de ce, care era motivul care il impinsese pe ucigas sa faca asa ceva. Dupa cate a reusit sa afle, a dedus ca ea ori a uitat ca a trecut prin testele prin care trecea acum Ranpu, ori a fost facuta sa uite acele clipe. Ceea ce din nou ridica alte intrebari. Devenea din ce in ce mai incurcat si frustrant, in loc sa devina mai clar.
Statea pe scaun, uitandu-se pe geam la privelistea din fata lui trecand in revista tot ceea ce aflase, banuia, stia pana la acea ora. Deodata auzi pe cineva batand la usa. Ii spuse sa intre neobosindu-se sa se intoarca pentru a vedea cine este.
-Buna Aoshy. Am fost trimis de Tetsujin sa te anunt ca va avea loc un alt consiliu in mai putin de zece minute, spuse mesagerul.
In momentul in care il auzi se intoarse pentru a vedea cine este. Cunostea toti mesageri lui Tetsujin atat de bine, incat ii putea recunoaste dupa voce, dar acesta care apura avea o voce care nu ii suna deloc cunoscuta. Asa ca atunci cand se intoarse sa se uite la mesagerul care astepta un raspuns nu ramase deloc uimit cand nu il recunoscu. Ramase uimit de faptul ca acesta nu era un Arkangel, ci un Narkangel. Acest simplu lucru il lasa mut. Era un Narkangel tanar, banuia ca de abia a iesit de pe bancile scolii asa ca nu a avut timp sa inceapa scoala de instructie di metode de lupta a castei sale. In ciuda acestui fapt, tanarul avea un corp plin de muschi ce se vedeau prin hainele stramte, dar dupa cate putea sa observe el, acesta era putin c-am scund pentru casta lui, ceea ce reprezenta un mare dezavantaj si defect pentru ei. Avea parul scurt facut tepi, saten, cu o fata de copil, ochi caprui putin migdalati, un nas mic si putin in vant si doua buze pline foarte senzuale.
-Mai doriti ceva, domnule? Spuse Narkangelul uimit de felul in care Aoshy se uita la el.
-Da, imi spui si mie cum te cheama?
-Castiel, domnule.
-Castiel, te rog nu mai mi te adresa cu domnule, spunemi Aoshy.
-Bine. Altceva?
-Daca nu sunt prea indiscret, imi poti spune cum de ai devenit mesagerul lui Tetsujin?
-Toata lumea ma intreaba acest lucru, m-am obisnuit. Am reusit sa trec de examenul de intrare al academiei, dar nu am reusit sa il trec pe cel de la final, asa ca a trebuit sa dau examenul castei Arkangelilor si printr-o minune l-am luat. Astfel am intrat in atentia Marelui Sef al Consiliului Alb, iar domnia sa mi-a oferit aceasta functie.
-Bravo tie.
-Multumesc. Mai doresti altceva?
-Nu, multumesc foarte mult, Castiel.
Imediat ce usa se inchise, el se ridica din scaun adunand cateva harti si disparu indreptandu-se spre sala mare de consiliu.
In mai putin de zece minute toti membrii celor doua consilii erau in sala, sedinta putand sa inceapa.
-V-am chemat pe toti astazi, deoarece avem noi informatii de la Hissori si Ikusa. Au reusit sa reduca numarul fetelor ce pot fi reincarnarea conducatoarei noastre. Chiar acum sunt cu doua fete ce pot fi Ayame, spuse Tetsujin.
-In afara de aceasta avansare a cautarii dragei noastre conducatoare, ei incep sa creada ca exista adevar in povestile si legendele noastre, spuse Hageshi.
-La ce povesti se refera? Intreba unul dintre Arkangeli.
-Se refera la acele povesti si legende despre cum s-a razvartit Lucifer, Dumnezeu fiind nevoit sa vada cum el ii distrugea pe ceilati ingeri, neputand sa ii salveze in totalitate.
-In orice caz, nu din aceasta cauza v-am chemat aici.
-Atunci care este motivul?
-Am intarit toate garzile din oras si nu am reusit sa il prindem inca pe tradator. Un lucrur stim sigur si anume: el nu a mai avut cum sa tina legatura cu demonii.
-Ce facem in acest caz? Intreba Aoshy. Ikusa si Hissori nu o sa mai stea mult timp pe pamant, iar atunci cand se vor intoarce o vor aduce pe Ayame. Nu putem sa ii lasam sa o aduca aici daca este vreun tradator printre noi… in afara de aceasta, Ikusa va avea o criza daca va afla ca nu l-am prins inca.
-Exact. Nu putem sa il lasam sa mai umble liber, trebuie sa il prindem atat pentru siguranta conducatoarei noastre cat si pentru Ikusa. Stim cu toti ca intr-un fel se simte responsabil pentru moartea lui Ranpu.
-De acea vrem sa va cerem sa luati doi ingeri de maxima incredere pe langa domniile-voastre si sa incepeti sa testati pe fiecare inger in parte. Nu conteaza daca este Arkangel sau Narkangel. Alta solutie nu am gasit, Aoshy cauta de saptamani ceva care sa ne usureze munca, dar se pare ca munca lui nu a fost rasplatita, spuse Tetsujin foarte serios.
-Inainte de a desfinta aceasta adunare, va rog si pe dumneavoastra, Mare Sef al Consiliului Alb, cat si pe dumneavoastra, Mare Sef al Consiliului Negru, sa il lasati pe Narkangelul Castiel sa lucreze cu mine. Sunt convins ca ma va putea ajuta foarte mult in cautarile mele.
-Castiel? Il striga Hageshi.
-Da, domnia-voastra?
-Ti se ofera sansa de a lucra cu Aoshy. Accepti sau refuzi?
-Mi-ar face mare placere sa lucrez cu Arkangelul Aoshy.
-Inteleapta alegere! Tetsujin, ai ceva de obiectat?
-Nu. Nu am nimic de obiectat.
-Bun. In acest caz, sedinta s-a terminat. Fiecare sa se intoarca la sarcinile lor.
-Am inteles, vom incepe imediat ce iesim din aceasta camera! Raspunsera membri consiliului.

In camera ei

Se trezise ca are din nou una din acele viziuni ciudate cu ingeri. Singura diferenta era ca acum putea sa le vada chipurile tuturor ingerilor care interactionau cu fata ale carei amintiri le vedea. Se schimbase si decorul, nu se mai afla in camera fetei. Acum se afla afara, pe un nor, deasupra oraselor. Vedea cum trece timpul pentru pamantei si I se parea ca totul este ca intr-un basm, adica mult prea frumos pentru a fi real. Contempla privelistea din fata sa cand simti prezenta a doi ingeri. Se intoarse cu fata spre ei, ramanand uimita atunci cand ii vazu pe Ikusa si pe Hissori stand in fata ei cu capetele plecate. Nu ii trebui mult timp sa isi dea seama ca visele pe care le avea veneau de la conducatoarea lor. Asa ca le spuse sa se ridice, iar acestia o ascultara fara a spune un cuvant de nesubordonare. Ii cantari bine, intrebandu-se de ce aveau aripile rosi, din cate stia ea numai ingeri care au cazut erau pedepsiti sa aibe acel tip de aripi, ducand o viata de lupte inconjurati de sangele nevinovatilor. Deodata ca si cand Ikusa i-ar fi citit gandurile il auzi cerandu-si scuze ca a deranjat-o, dar era ceva important despre care trebuiau sa vorbeasca. Amandoi erau foarte seriosi si tristi, nici unul dintre ei neputand sa se uite in ochii ei sa ii spuna ce s-a intamplat. Il indemna pe acesta sa vorbeasca dornica sa afle ce se intamplase numai ca nici nu deschise bine gura ca imaginea se schimba. Nu se mai afla afara ci din nou in camera ingerului asteptand probabil pe cineva. Nu a trebuit sa astepte prea mult. In cateva minute auzi usa deschizandu-se si il vazu pe Ikusa intrand. El ramase neschimbat, avand aceleasi aripi rosii. Nici nu intra bine pe usa ca in doi pasi ajunse langa ea, punand mana pe mijlocul ei, tragand-o mai aproape pentru a o saruta. Speriata, Yuri se indeparta de acesta dar proiectia ingerului ramase in bratele lui, sarutandu-l cu pasiune. De la acel sarut incepura sa se mangaie tandru, descoperind fiecare centimetrul de piele. Ikusa lua initiativa si o lua in brate de parca ar fi fost un fulg ducand-o la patul enorma punand-o usor pe pat. Se trezi speriata in momentul in care Narkangelul incepuse sa se dezbrace.
Nu ii venea sa creada ceea ce tocmai visase. Ikusa si conducatoarea lui erau indragostiti unul de altul si aveau o relatie. Ea banuia ca aripile rosii ale acestuia aveau ceva de-a face cu ceea ce I se intamplase conducatoarei. Oricum aceste lucruri nu erau extrem de importante, ceea ce o interesa pe aceasta era de ce tocmai ea avea aceste vise. Nu putea sa fie ea reincarnarea acelui inger nemaivazut de frumos care acum mai era si o conducatoare. Ea nu putea sa se impuna in fata unor copii de opt-noua ani, nici nu vroia sa se gandeasca ce ar fi iesit daca ar fi incercat sa conduca un grup de ingeri. Se ingrozea numai la gandul ca asa ceva ar putea sa fie posibil.
Se hotarise sa nu se mai gandeasca la aceste viziuni, sa le ignore atata timp cat era aici. Vroia sa se distreze nu sa caute raspunsuri la intrebari imposibile. Se uitase la ceas, din curiozitate, pentru a vedea cat a dormit si spre uimirea ei era doar ora unul dimineata pana la ora noua cand ceilalti ar fi inceput sa se trezeasca mai erau opt ore. Opt ore de somn care ar fi adus din nou acele viziuni despre iubirea lui Ikusa. Nu vroia sa mai aibe o astfel de viziune, nu era deloc sanatos sa aiba vise de acel gen cu frumosul brunet, mai ales cand el era implicat deja intr-o relatie. Se ridica, imbracandu-se cu halatul de baie ce il lasase pe marginea patului si iesi afara pe balcon pentru a se linisti putin. Aerul curat si proaspat avu efectul de a o trezi din somnolenta usoara in care inca se afla.
Nu isi dorea sa se gandeasca la Ikusa si la ceea ce se intamplase intre ei doi in acea dupa-amiaza. Numai ca nimic nu o lasa sa uite. Se afla in casa lui, pe proprietatea lui, dormea intr-o camera de-a lui, in patul in care s-a trezit cu el uitandu-se la ea cu atata adoratie si dragoste incat aproape ca uitase sa respire, dupa care se trezise ca are un vis in care apare brunetul si care ii arata ca este posibil ca ea sa fie fata ce il astepta pentru a petrece noaptea impreuna. Nici nu mai stia ce sa faca. Vroia sa fie cu acesta dar nu vroia sa il desparta de Steph pentru ca nici ei nu i-ar fi placut daca altcineva ar fi incercat si ar fi reusit sa ii fure prietenul. In timp ce se uita la stelele de pe cer care pareau atat de lipsite de griji lacrimi fierbinti incepura sa ii curga siroi pe fata. Isi tinea privirea atintita spre acei astrii reci in incercarea inutila de a se desparte de lumea in care traia pentru a uita tot ceea ce o deranja.
-Yuri?
Se auzi o voce undeva de jos care ii lasa impresia fetei ca incearca sa o traga din nou in acea mlastina din care nu reusea sa iasa. Fara sa isi dea seama ca perlele sarate inca ii pateaza obrajii se uita in jos spre cel care ii rostise numele.
William nu vazu decat chipul ei ce exprima o tristete profunda. Fiecare por al corpului ei emana o asemenea durere, mahnire incat il distrugea. Deodata simti nevoia justificata de a ii poci fata Narkangelului care a intristat-o intr-atat pe frumoasa lui printisa. Ochii I se inrosira instantaneu si flacara furiei incepu sa arda in ei, alimentata de imaginea fetei din fata lui.
-Da? Cine este? Intreba Yuri care nu reusea sa distinga nimic in intunericul de nepatruns ce proteja totul in jur.
-Eu, Will…
-Ce faci acolo jos? De fapt, ce faci de esti treaz la ora aceasta atat de tarzie? Spuse dupa ce isi sterse lacrimile desi era constienta ca nu putea sa le vada prin acel intuneric.
-Asta ar trebui sa te intren eu pe tine, domnisoara. Eu imi fac datoria pentru care sunt platit, dar tu? Ce cauti la aceasta ora pe balcon? Nu stii ca este periculos? Incepu sa o mustreze el.
-Haide, Will… ce se poate intampla? Doar esti tu aici, zise repede incercand sa il imbuneze.
-Bine, bine… hai intra inapoi in camera ta si culcate.
-Dar…
-Nu ma face sa vin acolo dupa tine si sa stau langa tine pana adormi.
-Esti tare enervant, stiai?
-Da, doar pentru asta sunt platit. Noapte buna!
-Noapte buna!
Yuri intra in camera, dar nu putu sa adoarma la loc. In mare parte din cauza ca ii era teama ca va avea din nou acele vise cu Ikusa. Asa ca isi scoase o carte din geanta si incepu sa citeasca.
Pe de cealalta parte, William ramase in acel loc pentru cateva minute uitandu-se pierdut in locul unde cu cateva minute in urma statuse Yuri. Tristeatea si durerea au fost atat de mari incat reusise sa otraveasca totul in jurul ei, simtise in acel prim moment in care o vazuse cum natura plange in acelasi timp cu sufletul ei si doar pentru acest lucru Narkangelul avea sa plateasca. Nimeni nu merita sa sufere in acel mod, sau cel putin ea nu merita cu siguranta sa sufere.

Un pic mai tarziu in acea noapte

Ikusa nu putea sa doarma asa ca se trezi pe la ora doua jumatate si iesi afara sa se plimbe si sa isi mai dezmorteasca aripile care ii intepenisera din cauza ca nu le mai folosise de mult timp. Tocmai vroia sa isi i-a zborul cand cineva il apuca de una din aripile sale negre ca noaptea si il tranti, lovindu-l de pamantul tare.
-Ce… apuca sa spuna inainte ca acel cineva sa il atace, lovindu-l cu pumnul in fata.
Din fericire, Ikusa reusi sa se fereasca la timp. Cateva secunde mai tarziu si ar fi avut o vanataie de toata frumusetea pe fata. Se folosi de picioare si il impinse pe cel care l-a atacat atat de tare incat il auzi daramand un copac. Sprijinindu-se pe omoplati se ridica fara prea mari probleme si vru sa se duca la acea persoana necunoscuta, numai ca imediat ce se afla in picioare a fost nevoit sa se fereasca pentru ca o flacara se apropia de el.
-Cine esti si ce vrei? Intreba el in timp ce isi puse aripile in fata sa pentru a se proteja de un alt atac.
-Vreau sa te invat niste maniere! Tipa umbra.
-William?
-Da cine altcineva? Asteptai pe altcineva? Il intreba dupa ce lansa un alt atac, de data aceasta putin mai sofisticat, dar pe care Ikusa il para la fel ca si pe celelalte, punandu-si aripile in fata sa.
-Stiam eu ca nu esti bun! Ne-ai inselat!
-O, ba nu. Sunt bun, dar nu am venit sa te apar pe tine ci pe Yuri. Vezi… ai inteles doar gresit, atata tot. Ai ranit-o pe Yuri rau de tot, ai intrecut masura!
O alta mingie de foc venea spre el, numai ca de aceasta data Ikusa nu o mai para ci ajutandu-se de aripile sale reusi sa intoarca atacul de unde a venit, explodandu-I lui William in fata si arzandu-I mana dreapta.
-Nu i-am facut nimic, nu stiu despre ce vorbesti.
-Nu ai vazut-o in aceasta seara cum statea pe balcon si plangea. Esti atat de insensibil incat nu simti cum natura plange din cauza tristetii ei enorme? Spuse Will in timp ce incerca sa faca ceva cu mana care i-a fost ranita.
Ikusa se opri si incerca sa simta acea tristete si cand reusi, cazu in genunchi refuzand sa se mai apere. Demonul vazandu-l nu il mai ataca si incerca sa se calmeze.
-Will, iti jur ca nu i-am facut nimic.
-Nu stiu Narkangelule… Plangea… Tu ai fost ultimul care a vorbit cu ea… trebuie sa repari ceea ce ai facut.
-Dar nu i-am facut nimic. I-am marturisit ceea ce simt, iar ea nu m-a crezut. Ce vrei sa mai fac? Ce pot sa mai fac?
-Este alegerea ta, Narkangelule. Nu pot sa iti spun eu ce trebuie sa faci sau ce drum sa alegi. Dar daca cumva mai ai tupeul sa o ranesti atat de rau nu mai scapi.
Ikusa nu avea chef sa inceapa din nou o cearta asa ca se ridica si pleca la el in camera, lasandu-l pe William singur. Nu stia ce sa mai creada, nu stia ce ii facuse si in incercarea lui de a incerca sa inteleaga a fost sortata esecului deoarece in loc sa inteleaga, el mai mult se adancea in necunoscut.

Sper sa va placa.

[BloodyInnocence]

nici o critica, nici o parere, nimic... da-ti un semn de viata, va rog...

In acel loc mirific

In a doua zi a sederii lor in zona de munte, aleasa de cei doi frati, in camera ei, Steph se pregatea sa se trezeasca. Se trezi fara prea mult entuziasm si se duse sa faca un dus. Dupa ziua de ieri nu se astepta sa il vada pe Ikusa atat de devreme, dar atunci cand iesi de la dus ramase placut uimita sa il vada in camera ei. Nici in visele ei nu putea sa isi imagineze cum ar fi fost daca l-ar fi gasit pe el stand in camera ei. Era intr-adevar un vis devenit realitate. Felul cum statea in picioare, uitandu-se la costumul ei de baie, pe care vroia sa il imbrace pentru a inota, care statea asezat pe pat cu soarele de dimineata creind o aura in jurul lui, o lasase fara suflare. Nu scoase nici un cuvant ci doar inainta incet spre el atingandu-l pe umar sa se convinga ca este adevarat, nu o iluzie creata de mintea ei. De abia atunci se intoarse, uitandu-se la ea cu raceala. El luase o hotarare aseara dupa ce avusese mica lui neintelegere cu William si nu avea de gand sa dea inapoi acum.
-Buna. Credeam ca ai coborit deja jos.
-Buna. Nu, tocmai ce am iesit de la dus.
-Ce faci?
-Bine. Uite vroiam sa ma duc sa inot. Vrei sa ma insotesti?
-Nu, multumesc.
-Apropo, nu ai auzit cand te-am cautat ieri? Unde ai disparut?
-Nu, nu te-am auzit. Am fost in camera mea, ma odihneam, minti el fara sa clipeasca.
-Ti-am vazut masina parcata in fata si am inceput sa te caut, dar nu mi-a trecut prin minte sa te caut in camera ta…
-Steph? O intrerupse el.
-Da? Ce este?
-Vreau sa vorbesc cu tine, este foarte important, spuse fara sa isi schimbe tonul sau privirea care o inghetau.
-Da, sigur. Despre ce este vorba?
-Este vorba despre mine si Yuri.
Ikusa astepta linistit in timp ce cuvintele lui incepeau sa prinda inteles in mintea fetei.
La auzul acelor cuvinte, impietri. Nu intelese de la inceput ce a vrut sa spuna, uitandu-se nedumerita la el, dar incet incepu sa priceapa unde vroia sa ajunga.
-De… de… despre tine si… si… si Yuri? Spuse furioasa.
-Da.
-Ce este de spus despre voi doi?
-Pai… eu o plac foarte mult, ea ma place pe mine la fel de mult… vreau sa fiu cu ea mai mult decat orice pe lumea aceasta, zise indiferent.
-Cu mine cum ramane? Eu sunt doar o carpa pentru tine? Nu insemn nimic? Tipa ea la el.
-Nu. Nu este asa. Te plac si pe tine, dar nu atat de mult.
-Nu. Normal ca nu… eu nu sunt atat de frumoasa ca ea. Cine ar putea sa fie? Ea reprezinta perfectiunea pe pamant.
-Nu fi asa Steph. Stii foarte bine ca nu este adevarat. Nu este ea mai frumoasa decat tine.
-Dar atunci de ce ma parasesti pe mine pentru a fi cu ea?
-Vrei sa iti spun de ce? M-am saturat sa ma simt vinovat pentru ca vreau sa ma despart de tine. Initial am crezut ca eu te-am sedus, dar de fapt tu ai vrut “sa ma furi”, ca sa zic asa, sa nu fiu cu Yuri. Esti rea si meschina. Nu iti pasa decat de persoana ta. Yuri crede ca ii esti prietena si nu a vrut sa te raneasca, dar tu nu faci decat sa o injunghi in continuare pe la spate de cate ori poti, izbucni acesta nemaisuportand tonul cu care ii vorbea.
-Asta ti-a bagat ea in cap, tu nu poti sa crezi ca asa ceva este adevarat.
-Nu mi-a bagat nimic in cap, acesta este purul adevar.
-Nu te cred.
-Ba da, ma crezi. Stii ca, de fapt, tu o invidiezi pe Yuri si incerci sa ii faci viata un calvar. Daca ai fi avut personalitate si nu ai fi fost atat de plina de invidie si ura poate ca nu ne-am fi despartit, dar nu te mai suport!
-Foarte bine, atunci. Pleaca din camera mea, nu mai vreau sa te vad niciodata! Tipa Steph la el.
-Nici o problema! Spuse Ikusa trantind usa in urma lui.
Steph era atat de furioasa incat dupa ce Narkangelul iesi, arunca o vaza plina cu trandafiri in usa inchisa. Numai atunci cand trandafirii zaceau pe jos in apa din vaza sparta, ea si-a dat seama ca de fapt toata aceasta vacanta era pentru Yuri, nicidecum pentru ea sau altcineva. Totul se invartea in jurul ei si ura acest lucru. Camerele erau in culorile ei preferate, in gradina domneau florile ei preferate, casa arata de parca ar fi fost scoasa dintr=o poveste pentru ca ea visase la acest lucru. Nimic nu era facut pentru Steph, dar nu avea de gand sa renunte atat de usor. Daca ea nu va putea sa il aiba pe Ikusa atunci nimeni nu il va putea avea, va avea aceasta grija ca asa sa se intample.
Iesi pe balcon pentru a se uita la peisajul minunat din fata ei si pentru a se linisti. Trebuia sa se calmeze, altfel nu avea nici o sansa sa gaseasca ceva care avea sa il tina pe Narkangel departe de Yuri sau invers. Nu gasea nimic. Acum ca ei stiau de planul acesteia de a o rani pe roscata nu mai aveau incredere in ea si automat nu putea sa ii atraga intr-o capcana. Poate daca ar fi fost ajutata de cineva, dar cine avea sa o ajute. Ramasese doar fratele lui Ikusa si sora lui Yuri care dupa cate observase erau atat de ocupati unul cu celalalt, incat nici daca ar fi aterizat extraterestri in fata lor nu i-ar vedea. Deodata un fluierat admirativ rupse linistea ce se acaparase camera sa. Se intreba curioasa cine ar fi putut sa fie, dar nici prin minte nu i-ar fi trecut ca cel care facuse acel gest ar fi putut sa fie un demon.
-Cred ca a fost o cearta pe cinste. Pacat ca ai aruncat cu vaza aceea dupa ce a plecat el. Cred ca l-ai fi nimerit in cap.
-Cine… ce este? Ce cauti aici?
-Oh! Scuza-mi manierele. Eu sunt Uriel. Sunt un demon si am fost trimis aici pentru a va spiona. Am simtit ura ta cand te certai cu Narkangelul, asa ca am venit sa vad daca te pot ajuta cu ceva… spuse Uriel uitandu-se in ochi ei.
-Narkangel?
-Da. Vezi tu, exista ingeri si demoni. Ingeri nu sunt asa cum stii tu ci sunt impartiti in doua caste: Arkangeli si Narkangeli. Prietenul tau sau mai bine zis fostul tau prieten este, de fapt, un inger din casta Narkangelilor, iar asa zisul lui frate este un Arkangel. Ai inteles?
Cand termina acest mic discurs cauta in jur un fotoliu si cum nu gasi nici unul in camera se aseza pe pat, facandu-se mai comfortabil.
-Imposibil! M-am lovit la cap ieri si acum sangele care s-a acumulat imi apasa creierul si aiurez. Nu esti adevarat.
-Asta credeam si eu despre acel nimic de demon numit William, dar m-am inselat. Crede-ma sunt foarte adevarat. Vrei sa pui mana pe aripile mele?
-William este demon?
-Da. Dar a devenit bun. L-a vrajit tipa aceea roscata.
-Yuri…
-Sigur nu vrei sa pui mana pe aripile mele?
-Sigur nu vreau.
-Hai, nu musc sa stii.
Steph se apropie intr-un final precauta de Uriel si ii atinse aripile. In momentul in care ea se apropie indeajuns de el, acesta o prinse de mana tragand-o si asezand-o in poalele lui, asezandu-I parul care se ciufulise putin.
-E, hai. Nu este mai bine asa?
-Nu. As prefera sa stau in picioare, spuse infricosata.
-Nu musc. Uite, i-a acest medalion. Te va ajuta sa le vezi aripile celor doi ingeri.
-De ce imi spui mie toate acestea?
-Pentru ca vreau sa ma ajuti. Tu ma ajuti pe mine, eu te ajut pe tine.
-Cu ce sa te ajut?
-O vreau pe Yuri. Atunci cand a fost rapita, a fost rapita tot de demoni. Conducatorul meu o vrea. Atat trebuie sa stii.
-Perfect. Mie imi convine. O sa scap de ea pentru totdeauna. Ce trebuie sa fac?
-Stiam eu ca o sa te intereseze. Trebuie doar sa ai grija cum te comporti, sa nu te schimbi. Ingeri vor simti cand ceva nu este in regula si vor fi atenti la orice miscare a celor din jur. Momentan nu trebuie sa faci nimic. O sa te contactez eu cand sunt pregatit sa o rapesc. Tu o sa o rogi, atunci sa mearga cu tine la o plimbare prin padure. O rapesc, tu te prefaci ametita si apari in fata lor dupa cateva ore bune. Le spui ca te-a atacat cineva si a rapit-o pe Yuri. Nu o sa ma m-ai vezi, nu o sa o m-ai vezi. Iti convine.
-NU.
-Ce? Spuse demonul stupefiat.
-Nu imi convine. Mai vreau ceva.
-Hm… joci dur, dar imi place. Uimeste-ma.
-Vreau sa devin demon.
Uriel cand o auzi aproape ca uita sa respire. A crezut initial ca nu a inteles el bine, dar dupa expresia fetei ii spune ca nu a auzit deloc prost.
-Doar atat? Intreba asteptandu-se ca aceasta sa ceara mai mult.
-Da.
-Perfect atunci, dar te avertizez nu stii in ce te bagi. “Te rapesc” si pe tine. Tu devi demon, Yuri intra pe mana conducatorului meu.
-Batem palma?
-Da!
Exact atunci cand ii atinse mana, Uriel simti pe cineva cum vine furios si grabit spre camera in care se afla. Asa ca o adormi pe Steph si o aruca pe pat, in timp ce se pregatea sa intampine musafiri nepofiti. Isi zicea el ca era imposibil ca aceasta mica intalnire sa fie atat de simpla. Acum trebuia sa se lupte si sa reuseasca sa scape teafar din acea lupta.
William intra pe usa impreuna cu Ikusa care il urma indeaproape. Ikusa se duse la Steph pentru a avea grija de ea, in timp ce demonul se duse dupa Uriel care zbura pe geam razand ca un nebun.
Will isi dadu seama ca se indreapta intr-o capcana dar nu putea sa se opreasca si sa il astepte pe Narkangel sa isi faca aparitia, asa ca se vazu nevoit sa isi continue urmarirea. O urmarire care nu dura mai mult de treizeci de minute si care il duse in mijlocul padurii din apropierea casei.
-Deci ai venit intr-un sfarsit, spuse Uriel.
-Puteam sa ratez o asemenea ocazie? Intreba William.
-Cat de dragut din partea ta sa imi dai ocazia sa te ucid din nou… Dar un lucru as vrea sa stiu. Cine te-a adus din ghearele mortii?
-Chiar te intereseaza sa stii cine m-a adus inapoi?
-Nu. Asa, vroiam sa stiu din pura curiozitate.
-Hai sa terminam cu toata aceasta conversatie, de altfel, foarte interesanta, dar cred ca avem niste afaceri de incheiat.
-Foarte bine, spuse Uriel atacandu-l pe celalalt demon.
Si uite asa lupta dintre ei doi incepu. Will se ascunse dupa un copac si forma un bici din foc, parasind protectia pomului fugi spre Uriel pentru a-l ataca. Uriel luat prin surprindere arunca mingia de foc ce o avea in mana, dar ii exploda in fata fiind detonata de o lovitura rapida de bici. William infasura biciul in jurul gatului adversarului sau si il trase spre el, sugrumandu-l. Nu mai avea mult si avea sa il omoare, cand ceva incepu sa ii arda inima si pana sa isi dea seama ce este, era deja mort.
-Nu esti in stare sa faci pe spionul? Intreaba Akki in timp ce il asjuta pe Uriel sa se ridice.
-De ce m-ai salvat? Intreba el, tusind.
-Pentru ca o sa am nevoie de tine mai incolo, un poti muri acum. Acum, hai sa mergem.
Cei doi disparura in neant, lasandu-i pe cei doi ingeri sa se ocupe de disparitia lui William, ceea ce si facura. Il trimisera pe acesta intr-o lunga vacanta din care un avea sa se intoarca prea curand.

In a cincia zi

Ikusa nu o mai vazuse pe Yuri in ultimele patru zile, in ciuda sperantelor lui ca va cobori sa discute cu el. Cobora doar pentru a manca si nu spunea niciodata nimic. Era a cincea zi de cand venisera aici sa petreaca o luna din vacanta de vara si pana in acel moment un se dovedise a fi o idee atat de stralucita. Vorbise cu Yuri rezolvand nesiguranta amandurora in privinta sentimentelor lor, dar se certase foarte rau cu Steph, nu ca i-ar fi parut rau, numai ca dupa acele discutii, cele doua fete se inchisera in camerele lor. Apoi William a fost omorit, iar el a trebuit sa o minta pe roscata ca a fost nevoit sa plece, ceea ce o facu sa se inchida si mai mult in sine. Yuri nu mai vroia sa isi raneasca prietena si vrand sa fie singura se exilase in camera, iar Steph, era sigur, isi facea tot felul de planuri pentru a-l tine pe el cat mai departe de roscata.
In cele din urma se decise, le lasase destul timp sa se gandeasca singure, asa ca vorbise cu fratele sau si cu Ran, cerandu-le sfatul. Toti trei au hotarit ca Ikusa sa vorbeasca cu Yuri, in timp ce ei doi aveau sa discute cu Steph. Daca ea va dori sa plece acasa, nu se vor impotrivi. De un singur lucru erau siguri si anume ca Steph nu va pleca acasa nici in ruptul capului, dar asta nu ii interesa prea mult.
Ikusa avea emotii mari in ceea ce o privea pe roscata. Nu stia cum sa reactioneze, nu stia cum sa o ia fara sa o indeparteze din nou. Se trezi in fata usii ei. Facandu-si curaj batu incetisor si intra fara sa mai astepte sa fie invitat.
O vazu imediat pe Yuri in prosopul de baie putin c-am mic, care lasa sa se vada prea mult din pielea ei. Fara sa astepte reactia ei, el se intoarse cu spatele, incepand sa isi ceara scuze, dar in adancul sufletului sau regreta ca nu statuse sa o vada mai bine. Sa isi intipareasca in minte acea imagine a ei, asa cum arata in prosopul mic, cu mici perle de lumina alunecand in jos pe corpul ei perfect. Se inrosi tot la fata, ceva ce nu i se mai intamplase pana acum, ramanand uimit atunci cand o auzi.
-Nu te-am auzit batand la usa si nici intrand in incapere, spuse ea incet.
Dupa vocea ei isi putu da seama ca si aceasta era la fel de stanjenita ca si el. Stia ca il va intelege daca nu se va intoarce sa vorbeasca cu ea, fata in fata.
-Am batut... nu am primit nici un raspuns, asa ca am intrat. Scuze. Imi cer scuze, nu am crezut... nu am stiut ca esti la dus, am crezut... am crezut ca nu vrei sa raspunzi.
-Uite ca nu despre aceasta a fost vorba.
-Inca o data, imi cer mii de scuze.
-Nu face nimic. Dar de ce ai venit? Vrei ceva?
-Cum adica de ce am venit? Pai, tu nu iesi din camera decat sa mananci, nu ma bagi in seama, nici „buna” nu imi spui si ma intrebi de ce am venit? Nu a insemnat nimic pentru tine ceea ce am vorbit acum cateva zile?
-Poate ca da, poate ca nu a insemnat. Ce conteaza? Spuse ea de abia reusind sa termine fraza.
-Atunci acest gest nu te va deranja, nu? Intreba el, apropiindu-se de ea si mangaind-o pe obraz, coborandu-si mana spre sani ei, dar aceasta il opri.
-Deloc, dar pana si ea stia ca minte.
Sangele deja incepuse sa ii alerge prin vene, incepand sa simta o ametala dulce. In plus memoria visului pe care l-a avut cu cateva zile in urma cu Ikusa iubind-o pe acea fata inca o mai bantuia, ceea ce facea imposibila incercarea ei de a parea dezinteresata si rece.
-Nu mai spune. Ce vei face daca te voi saruta?
Nu o lasa sa raspunda. El deja se aplecase sa o sarute. Stia din experienta ca saruta incredibil de bine. Sarutul din biblioteca nu era nimic pe langa cel care il traia acum. Simtea cum camera se invarte, disparand totul din jurul lor, aproape ca uitase unde se afla. Era constienta doar de mainile lui care o strangeau din ce in ce mai tare si de gurile lor care nu se mai saturau de gustul celuilalt. Se despartira pentru a-si recapata respiratia. Il uimi din nou cand Yuri in loc sa se indeparteze de el isi lasa capul pe umarul lui. Era atat de vulnerabila si fina incat nu se putea abtine sa nu o stranga protector in brate. Ar fi vrut sa o tina asa toata viata, sa nu ii mai dea drumul, dar era constient ca nu era posibil. Deodata deveni constient de cat de dezbracata era, dandu-si seama ca daca nu va incepe sa vorbeasca va trece la alte actiuni nu atat de neplacute pentru el, cel putin.
-Deci? O sa ma trezesc cu o palma, poate cateva lucruri aruncate cu intentia de a ma lovi in cap? Intreba el incercand sa ia totul ca o gluma, dar nu era sigur daca ea nu va reactiona in acel mod.
-Sa stii ca asa ai merita sa fac pentru ca o inseli pe Steph.
-Dar nu o insel. M-am despartit de ea.
-Si aceasta ar trebui sa ma faca sa ma simt mai bine?
-Da.
-De ce?
-Ca nu am inselat-o, deci nimic rau nu s-a intamplat.
-Te-ai despartit de ea din cauza mea! Este de ajuns! Tipa ea, lovindu-l cu pumni in piept pe Ikusa.
-Nu este adevarat! M-am despartit de ea pentru ca este rea si meschina, nu din cauza ta. Nu o plac si punct.
-Sigur nu este din vina mea?
-Sigur, minti el. Nu esti tu de vina. Dar acum ca tot am pus punct relatiei cu Steph as vrea sa incep una cu tine. Aceasta daca si tu vrei sa fi cu mine... recunoscu el, uitandu-se la ea rugator.
-Normal ca vreau sa fiu cu tine. Nu mai vreau sa fac aceasi greseala de doua ori. Nu stiu cum ai fost tu, dar eu am fost foarte mizerabila stiind ca esti cu altcineva.
-Nici nu stii de cate ori a fost nevoit Hissori sa ma opreasca sa nu il bat pe Seya. Innebuneam de cate ori te vedeam cu el. A fost iadul pe pamant.
O lua in brate din nou, ridicand-o la nivelul lui si pupand-o pe toata fata. Era fericit ca intr-un final reusise sa rezolve toate problemele dintre ei doi. Dupa cateva minute ii dadu drumul, spunandu-i:
-Du-te sa te imbraci, iar eu ma duc sa discut cu fratele meu. Te voi astepta jos.
-Da. O sa vin in cateva minute.
Se mai sarutara o data inainte de a se desparti. Amandoi erau fericiti si linistiti, gandindu-se nerabdatori la toate clipele frumoase ce le vor petrece impreuna.

[TrieuTriTrinh]

Uite c-am picat si eu pe aici...
Vreau sa incep cu... Fic-ul e extraordinar! Imi place totul la el: descrierea lucrurilor, naratiunea, dialogul si firul povestii in sine! Ideea e originala, bine conturata si bine scrisa.
Un singur lucru ma nemultumeste(cum abia acum am terminat de citit fic-ul nu te supara daca dezgrop putin mortii): atunci cand a fost rapita, o saptamana parca, rapitorii o vizitau, ea era lesinata, dar nu manca si nu bea nimic? Din cate stiu eu nimai oamenii anormali nu cer de mancare si de baut atunci cand se trezesc dintr-un lesin chiar si de 5 minute d-apoi de o zi-doua cat a fost lesinata. Pe cand ea incepe o convorbire cu Ashi, speriata intradevar, dar de parca nu fusese lesinata atata timp ci numai dormise o ora-doua. Mie nu mi se pare prea verosimil.
In rest, cum am mai spus, imi place totul.
Acum daca tu simti ca am fost rautacioasa, imi pare rau, voiam doar sa subliniez faptul ca, oricat de supranaturala e povestea, trebuie sa aiba si un pic de adevar in ea, nu?
Astept cu nerabdare urmatorul capitol cu speranta ca va fi la fel de bun ( sau poate chiar mai bun decat/) ca celelalte.

[marya]

Pff.....de cand nu am mai trecut pe aici, cate capitole am pierdut.....dar nu-ti fa griji am recuperat :D

Toate capitolele au fost bune, actiunea a decurs ca unsa, descrierea a fost minunata, ai descris foarte bine sentimentele personajelor ;) , dialogul nu a fost sec si s-a imbinat perfect cu celelalte moduri de expunere....Am observat ca nu ai mai folosit atatea repetitii, Bravo!!!

Dorinta mi s-a indeplinit si Ikusa cu Yuri sunt in sfarsit impreuna :X....Chiar ma intrebam cat o sa mai dureze pana cand cei doi isi vor marturisii sentimentele....Imi place si celalalt cuplu format din sora lui Yuri si Hissori.....Ma intreb ce se va intampla mai departe, acum ca cei doi sunt impreuna.....

Sper sa revii cu continuarea si scuze ca nu am mai comentat, dar am fost foarte ocupata cu scoala si altele, am un an foarte incarcat.....Bafta in continuarea si grabeste-te! Bye bye :*:*:*:*

[Aly]

ma luara durerile de cap si in loc de cateva ore mi-a laut 2 zile sa citesc, omg, da tu chair scrii mult, actiunea imi place 8-> the classic love story^^my favourites la actiunea n-am ce sa zic, nici macar greslei de tastare nu vazui, in schimb, ai o problema cu dialogul, in unele capitole dialogul e mult mai mare ca desrierea, apoi vine alt capitol unde dialogul e extrem de mic comparativ cu descrierea, incearca sa le ponderezi, adica sa scrii la fiecare capitol dialog si naratiune aproximative, exemplu concludent, chair foarte bun, "in Chaos" unde 3/4 e dialog si "in camera ei" unde dialog sa zicem 1/4, apoi la ultimul post, "in acel loc mirific" care e aproape in totalitate dialog urmat de "in a cincia zi" [corect e cincea] unde dialog e 2/4
well... per total, mai ai de lucru la compunerea textului ;)) in rest totul e bine

[BloodyInnocence]

trieu iti multumesc pentru acel detaliu. ai foarte mare dreptate.;)) o sa il refac.
marya ma bucur ca iti place si ca citesti in continuare
aly, nu stiam ca tu esti tengu, chiar ma intrebam cum de nu am mai vazut acel moderator pana acum, si iti multumesc ca ai citit si o sa incerc sa le proportionez. Sa nu fie nici prea mult dialog, dar nici prea multa descriere, desi nu stiu cat de bine o sa imi iasa.
Si acum vine un nou capitol;))


Peste noua zile

Trecusera doua saptamani de la prima intalnire a lui Steph cu Uriel. In tot acest timp ea a suportat toate dulcegariile dintre Ikusa si Yuri, nezicand nimic. Vroia sa se dea pe langa ei pentu ca acestia sa aibe din nou incredere in ea, asa ca nu facuse nimic pentru a-i desparti, ba din contra, facea tot posibilul pentru ca ei sa stea cat mai mult timp impreuna. Astfel in momentul in care avea sa aibe loc rapirea, nimeni nu va banui ca ea a avut ceva de-aface cu disparitia roscatei si moartea lui Ikusa. Plus suspiciunile vor disparea atunci cand vor vedea ca si ea a fost rapita o data cu Yuri. Nu mai avea prea multa rabdare, vroia sa ii vada fata lui Yuri cand va intelege ca totul nu a fost decat o inscenare pentru a o rapi, deasemenea nici nu putea sa isi inchipuie durerea pe care o va simti atunci cand va afla ca Ikusa este mort, dar era sigura ca durerea avea sa fie insuportabila. Acum dupa ce se bucurase de visele ei de razbunare se pregatea pentru intalnirea ei cu Uriel. Acesta ii lasase un bilet in care ii cerea sa fie la ea in camera la ora sase seara in acea zi. Nu mai scria nimic altceva. Nici un motiv, nici o semnatura, doar locul si ora, dar stia de la cine era, de aceea de abia astepta sa il intalneasca din nou pe demon. Nu era el cine stie ce frumusete dar ii oferea sansa de a se razbuna, iar pentru acest lucru ii va ramane mereu recunoscatoare. Nu apuca sa termine bine de aranjat ca il vazu pe Uriel in oglinda stand in spatele ei, afisand un zambet ironic.
-Buna.
-Buna, Uriel.
-Cum iti merge?
-Nu atat de bine, spuse ea uitandu-se direct in ochii lui rosii.
-Pai de ce?
-Tu crezi ca imi place sa stau si sa vad cum el este cu ea? Cum se poarta cu ea, cum ii vorbeste. Este ca si cum ar fi facuta din sticla si nu vrea sa o sparga. Niciodata nu s-a purtat asa cu mine, nu a vorbit cu mine cum vorbeste cu ea. Imi vine sa ii omor pe amandoi. Dar de fiecare data imi amintesc ca nu trebuie sa fac nimic compromitator, ca trebuie sa mai suport inca putin timp si o sa ii vad suferind pe amandoi. Pe unul in Iad si pe altul in lumea oamenilor.
-Mm... spuse Uriel lingandu-si buza superioara captivat de acea descriere.
-Ce este? La ce te gandesti?
-Ma gandeam ca o sa fi un demon foarte apetisant.
-Mersi, ii multumi fata luptandu-se cu zambetul ce vroia sa isi faca cunoscuta prezenta.
-Nu este un compliment. Sa stii ca lumea demonilor este teribila, rea, nu trebuie sa te increzi in nimeni decat in tine. Nimeni nu iti face complimente sau cadouri fara sa urmareasca ceva. Sigur vrei sa devi demon? O data demon trebuie sa stai o suta de ani in Iad pana sa poti vizita, sa zic asa, pamantul. In afara de acest inconvenient mai este si faptul ca vei ramane asa ceva pentru totdeauna, nu te vei putea transforma in inger sau in om pentru a avea soarta lor.
-Sigur vreau sa devin demon. Vreau sa o vad pe Yuri suferind si nu pot face acest lucru decat daca sunt acolo.
-Este viata si destinul tau, spuse ridicand palmele in sus intr-un gest de impartialitate.
-Oricum lasa aceste nimicuri deoparte. Ia zi cum ai de gand sa ataci? Cum vrei sa o rapesti? Intreba ea, in ochii de caprioara scliparind o lumina malefica.
-M-am gandit, am vorbit cu conducatorul meu si am ajuns la concluzia ca tu ar trebui sa o rapesti pe Yuri, asa cum ai spus de la inceput, iar eu sa il omor pe Ikusa. Astfel o sa il obligam pe Hissori sa plece inapoi in Rai, lasand-o pe sora roscatei nepazita. O data plecat Arkangelul, o vom rapi si pe Ran si gata. Am terminat sarcina.
-De ce o vrei si pe Ran? Intreba Steph nedumerita.
-O sa afli destul de curand motivul.
-Fie. O sa o cred si p-asta.
-Apropo, te-ai convins ca exista ingeri?
-Da nici nu m-am indoit vreodata ca nu exista. Am crezut din clipa cand ai aparut la mine in camera si m-ai lasat inconstienta! Ii arunca ea in fata demonului.
-Ma gandeam ca o sa fi mai usor de abordat...
-De ce credeai asta?
-Din cauza urii tale si a dorintei de razbunare. Ai un suflet putrezit rau de tot. Intr-un final ai fi ajuns demon si fara ajutorul meu.
-Cum o sa ma transformi? Adica ce se va intampla? Voi face un ritual sau imi dai ceva de baut? Care-i smecheria?
-Vom face un ritual. Tu vei sta intinsa pe jos intr-o pentagrama. Vei fi legata pentru orice eventualiate, dupa care va fi o incantatie, ti se va da sa bei sange de demon, iar mai apoi un cutin plin de sangele acelui demon va fi infipt in inima ta. Vei muri pentru cateva secunde, dupa care te vei trezi in noul tau corp. Va fi ciudat pentru cateva zile, dar te vei obisnui. Inca mai vrei sa devi unul dintre noi?
-Da. Nu ma sperii tu asa usor. Adica, nu suna prea incurajator partea cu cutitul infipt in inima, dar atata timp cat nu mor... nu am probleme.
-Ti-am mai zis, este viata ta. Nu imi pasa ce faci cu ea.
-Da, da, stiu. Dar cum eu te ajut pe tine si tu va trebui sa ma ajuti pe mine... spuse ea uitandu-se la el serioasa.
-Mai doresti ceva? Intreba el plictisit.
-va trebui sa ma inveti totul despre supravietuirea in lumea ta. Atat si nimic mai mult. Nu vreau sa mor din primele zile. A, si mai vreau sa stiu toata istoria ingerilor si a demonilor. Fara secrete, fara smecherii, toate cartile puse pe masa.
-Foarte bine, dar dupa ce lectia se termina vei uita ca m-ai cunoscut vreodata. Acolo fiecare este pentru el.
-Nici o problema.
Nu ii venea sa creada cat de usor trata lucrurile aceasta muritoare, dar nu putea sa nu o placa. Era un adevarat demon si ar fi facut unul pe cinste, iar daca drumurile avea sa li se mai intersecteze de acum inainte atunci numai distrugere avea sa iasa din aceasta intersectie. Uriel disparu, lasand-o singura in camera ei gandindu-se la un plan pentru a-si indeplini cu succes misiunea.

Ascunzatoarea lui Lucifer

In ascunzatoarea lui, Lucifer astepta rapirea lui Ayame, devenind din ce in ce mai nerabdator. Cu cat ziua rapirii ei se apropia, cu atat devenea mai stresat si se distanta mai mult de asa zisa lui regina. La fel ca si Ashi si el o vroia pe Ayame, dar nu pentru ca o iubea. O, nu. Planurile lui erau cu totul altele. Iubirea era ceva ce numai cei slabi simteau, acest lucru nu l-a inteles el la momentul potrivit. Daca ar fi stiut acest lucru atunci cand trebuia, poate nu s-ar mai fi aflat in acea situatie. Crezuse ca iubirea este cea mai puternica arma, dar nu era adevarat. Realitatea i-a demonstrat contrariul in cel mai crud mod posibil. Asa ca ajunsese la concluzia ca iubirea nu facea decat sa te traga in jos de fiecare data, ca nimic bun nu iesea din o idila. Incepuse sa il enerveze si mitul despre el, cum ca s-ar fi razvartit din cauza ca Dumnezeu, Atotstiutorul a distrus ingerii creati de ei doi, cand de fapt lui putin ii pasa de creatiile sale, dar avea si o parte buna, si anume: il picta pe Dumnezeu ca un Zeu razbunator, crud si egoist. Ii aducea zambetul pe buze de cate ori isi amintea acea parte a mitului. Daca ii ajuta sa se minta ca El a fost, fie si pentru cateva zile, la fel ca demonii, atunci nu aveau decat sa se minta, Lucifer nu avea de gand sa le spulbere acea speranta. O vroia pe Ayame pentru ca ea era singura care putea sa devina egala lui, putea sa devina Sacred Wings, care avea aceasi putere. Ceea ce insemna ca putea sa il opreasca, iar acesta nu avea de gand sa lase asa ceva sa se intample. Daca ar fi putut sa puna mana pe ea, atunci ar fi putut sa o oblige sa devina Sacred Wings si apoi avea sa o corupa sa treaca de partea lui. Era un gest riscant, dar putea sa o corupa daca se misca rapid. Ii trebuia ceva timp sa isi aduca aminte cine era si care ii era locul, iar daca Lucifer actiona in acel timp planul ii reusea. Si astfel o impiedica pe aceasta sa intre in Rai si sa incerce sa il impiedice. Odata ce ingerii ramaneau fara conducatoare, fara speranta ca aceasta avea sa se intoarca peste cativa ani, haosul avea sa se instaureze in Eden. Va fi haos pe pamant, haos in ceruri, va fi minunat.
Pe Sacred Hermit il trezi la realitate Akki care aparu pe neasteptate in camera. Radia de fericire. Se intreba ce s-o fi intamplat de era atat de bucuroasa, care din planurile ei o fi dat roade pentru a o face atat de multumita de sine.
-Hei, scumpo! Ce-i cu tine asa de devreme? Intreba uitandu-se suspicios.
-Am reusit, de fapt, aproape am reusit. Maine, cel tarziu poimaine, pe vremea aceasta Yuri cu surioara ei vor fi in mainile noastre. Se pare ca nu vom mai avea nevoie de politisti.
-Poate ca nu ar trebui sa renunti inca la ei. Adica, cine stie, poate o sa ai nevoie de ei candva, nu te-ai vazut cu Yuri in mana inca.
-Sa stii ca ai dreptate. Nu o sa renunt inca la acestia. Si asa m-am chinuit ceva timp sa ii fac pe toti sa intre in capcana. Nu este atat de usor sa vrajesti niste oameni.
-Deci, i-a spune-mi si mie, care este planul tau malefic? Intreba razand.
Inainte de a-i raspunde, ea se dezbraca, aruncandu-si hainele peste tot prin camera, bagandu-se in pat. Il invita pe Lucifer sa vina si el, dar acesta o ignora. Nu avea chef de compania ei. Pentru el, ea nu insemna nimic, putea sa o inlocuiasca foarte usor, oricand. O tinea deoarece avea planuri bune, cand avea sa o dea in bara avea sa se descotoroseasca de aceasta.
-Nu vrei sa vii in pat, sa ne distram?
-Nu. Nu am chef acum. Sunt putin ingrijorat. Vreau sa se termine o data toate aceste lucruri, sa vina Apocalipsa mai repede. Ma enerveaza sa astept.
-Bine. Vei pierde ceva super distractiv si eliberator de stres.
-Sunt sigur... voi continua totusi sa traiesc, zise el foarte sceptic. Acum spune-mi planul tau pana nu mor de plictiseala.
-Tare morocanos esti azi. Planul meu este de a o rapi pe Yuri in timp ce este cu o fata pe nume Steph. Aceasta a fost corupta de Uriel sa ni se alature si sa il ajute sa o departeze pe roscata de Narkangel. Steph o va atrage pe Yuri, lasandu-l pe Ikusa singur. Odata singur, Uriel il ataca omorindu-l, ducandu-se dupa Steph pentru a le lua pe cele doua fete si a le aduce in Chaos. In acest timp Arkangelul Hissori cu sora lui Yuri vor suna la politia pe care eu o controlez si ei vor spune ca nu poate sa faca nimic, iar in timp ce el se duce dupa cei care au disparut, noi o rapim si pe Ran.
-Hm... ce vrea acea muritoare? De ce va ajuta?
-Vrea razbunare impotriva Narkangelului, dar si sa devina una de-a noastra.
-Suna bine planult tau, dar va functiona?
-Da. De ce sa nu functioneze?
-Uriel este mai puternic decat acel Narkangel?
-Nu stiu.
-Cum ai zis ca il cheama? Este un suflet vechi, este unul nou? Este un inger creat de Dumnezeu? Este un fost om care a intrat in randurile ingerilor?
-Nu stiu. Stiu doar ca il cheama Ikusa si Ashi se teme de el, dar nu a vrut sa imi spuna nimic.
-Ikusa?!? Pai este unul dintre cei mai buni luptatori ai castei sale, Uriel nu va avea nici o sansa. Este unul dintre ingerii creati de Dumnezeu, este un suflet aproape la fel de vechi ca si al meu. Nu va avea nici o sansa demonul tau.
-Eh, nu mai fi atat de pesimist. O sa se descurce, o sa vezi, iar daca nu se va descurca voi pierde un ghimpe, nimic mai mult.
-Vei pierde si o ocazie.
-Voi gasi alta. Nu degeaba sunt regina ta. Am destula putere pentru a putea sa ma descurc si singura daca va fi nevoie.
-Nu subestima niciodata adversarul si nici nu iti supraestima puterile. Ceea ce ai tu este atat cat iti trebuie pentru a putea trai aici. Esti putin mai puternica decat Ashi si ai aceeasi putere ca si Ikusa. Asa ca ai grija ce faci, poate nu vei mai obtine o a doua sansa, iar eu nu pot suporta esecul.
-Foarte bine, imparatul meu. Eu o sa plec acum. O sa te las in pace sa nu te infectez cu esecul meu sau lipsa puterii mele. Eu sunt prea mica si neinsemnata pentru a insemna ceva pentru tine, spuse ea afectata de vorbele lui Lucifer.
-Este singurul lucru intelept si inteligent pe care l-ai spus toata ziua.
Akki se imbraca in graba, disparand furioasa din camera. Spera sa il faca pe Lucifer sa se simta putin vinovat pentru ca o suparase, dar undeva in adancul ei stia ca nu ii parea rau deloc. Stia ca era doar o unealta folositoare pentru moment de care avea sa se descotoroseasca imediat ce va deveni inutila. Trebuia sa o rapeasca pe Yuri, trebuia sa reuseasca, altfel devenea inutila si nu vroia sa fie doar ceva dispensabil.

Capitolul XI

La vila

Era o zi frumoasa de vara, tocmai perfecta pentru un picnic in padure. Perfecta pentru capcana pusa la cale de Steph si Uriel. Asa ca aceasta se imbraca in ceva usor si iesi din camera sa sa o caute pe Yuri. Nu ii lua mult pana o gasi. Asa cum se asteptase o gasise pe aceasta in gradina cu nimeni altcineva decat Ikusa, plimbandu-se si distrandu-se amandoi. Se duse in directia lor, compunandu-si o masca in asa fel incat ei sa nu observe cat de mult ii ura de fapt.
-Buna! Spuse incercand sa para foarte fericita ca ii vede.
-Buna Steph, raspunse Yuri radiind de bucurie.
Ikusa in schimb nu spuse nimic, ci doar se multumi sa isi puna mana pe dupa mijlocul lui Yuri, tragand-o cat mai aproape cu putinta. Nu ii marturisise acesteia ce se petrecuse intre el si Steph, nu ii zisese nici cum era ea in realitate. Nu vroia sa o intristeze pe Yuri deschizandu-i ochii si aratandu-i ca Steph o injunghia de cate ori putea. Prefera sa o urmareasca in liniste pentru a o ferii pe roscata de planurile de razbunare ale fostei lui prietene. Era uimit ca nu incercase nimic pana in acel moment. Se pregatise pentru orice eventualitate, pentru orice plan de razbunare, dar nu si pentru cazul in care ea avea sa se poarte atat de frumos cu ei. Nu ii mirosea a bine comportamentul lui Steph cand venea vorba de ei doi, era mult prea draguta si prietenoasa.
-Am vazut ziua aceasta atat de minunata, incat mi-a trecut prin minte ca este o zi perfecta pentru un picnic. Ce parere aveti?
-Sa stii ca este o idee nemaipomenita! Ce crezi Ikusa? Vrei sa mergem la un picnic, undeva intr-o poienita, inconjurati de natura?
-Nu vad ce ne-ar opri. Este intr-adevar o zi buna pentru o mica excursie si oricum nu avem nici un alt plan pentru ziua de azi.
-Atunci totul ramane stabilit. Mai trebuie sa le spunem si celor doi porumbei.
-Ce sa ne spuneti? Intreba Hissori curios.
Hissori si Ran aparura amandoi din casa pentru plimbarea lor obisnuita prin gradina, cand iesira din casa si ii vazura pe cei trei stand de vorba. Venira curiosi sa vada ce se intampla.
-Daca tot ati venit voi la noi, scutindu-ne astfel de un drum o sa va spunem despre ce vorbeam. Steph a venit cu ideea de a merge la un picnic. Vreti si voi sa veniti? Ii intreba Narkangelul.
-Sigur ca o sa venim. Nu va vom lasa sa va distrati fara noi.
-Bun, atunci eu, Ran si Yuri ne ducem sa pregatim cosul cu mancare si bautura in timp ce voi va duceti sa pregatiti celelate lucruri.
-Daca voi va ocupati de cos, noua ce ne mai ramane?
-Nu stiu. Gasiti voi ceva. Luati scaune pliante sau poate cateva umbrele. Vedeti voi ce faceti.
-Bine, bine, spuse Ikusa putin suparat pentru ca trebuia sa se desparta de Yuri.
O saruta rapid, plecand cu fratele lui sa caute alte lucruri care le-ar folosi la picnic.
Steph le lua de mana pe cele doua fete dupa ce plecara baietii, ducandu-le in bucatarie pentru a pregati mancarea.
-Ok, ce vom face de manacare? Intreba Ran nestiind de ce sa se apuce mai intai.
-Hm... eu ma pricep doar la facut mancae. Nu stiu sa fac deserturi. Am incercat de cateva ori, dar nu mi-a iesit nimic.
-Bine, atunci eu le voi face, numai sa imi spuneti ce vreti, se oferi Yuri.
-Stii sa faci tortde trandafiri cu frisca si visine asezate frumos pe deasupra?
-Sigur, pot incerca.
-Bun. In acest caz, tu te ocupi de tort, eu si Ran ne vom ocupa de celelalte feluri de mancare.
In patru ore cele trei fete terminara de pregatit cosul. Mai luara o patura pentru a sta pe ea in timp ce mancau si plecara sa caute o poienita unde aveau sa se aseze. Toti se intelegeau bine. Vrobeau si glumeau, uitand de neintelegeri dintre ei, uitand de dusmanie sau invidie. Chiar si Steph se bucura de drumul ce ducea in poienita.
Yuri si Ikusa erau in frunte, conducandu-i pe ceilalti spre locul unde se afla acel luminis. O tinea pe fata atat de strans, incat aceasta avea impresia ca ii era teama ca ar putea sa dispara in orice moment de langa el. In cele cateva zile de cand erau oficial impreuna devenise incredibil de posesiv, dar niciodata nu se purtase sau ii vorbise urat. Nu o lasa nici o clipa singura, iar atunci cand trebuia sa se duca la culcare se abtinea cu greu sa nu o roage sa stea cu ea. Stia ca devenise posesiv, insa pierduse prea mult timp cu toate acele jocuri de-ale lor, iar acum cand lista cu fete care puteau fi reincarnarea conducatoarei lor se diminua vazand cu ochii devenea disperat dupa acele momente care treceau atat de repede. Erau ore in care era sigur ca vedea pur si simpul cum trece timpul si trebuia sa se intoarca inapoi in Eden. Stia ca nu se cuvenea sa incalce regulile sau sa nu asculte un ordin care ar fi venit de la Hageshi, dar nici nu putea sa le respecte. A respecta acele ordine ar fi insemnat o viata fara Yuri ceea ce in ace clipa i se parea de nesuportat. Nu stia cum de se indragostise de ea. In mod normal, ingeri nu se indragosteau unii de ceilalti, astfel puteau sa vada imaginea nealterata a lucrurilor din jurul lor, nu doar partiala. Pe cat de imposibil era ca un inger sa iubeasca pe atat de puternica era dragostea lui pentru roscata. Gandindu-se la tot ceea ce le statea in cale se uita in jos la Yuri pentru a-si intipari si mai bine trasaturile fetei sale, pentru a fi sigur ca daca va fi obligat sa plece nu o va putea uita niciodata.
Exact cand el se uita la ea, Yuri simtindu-se privita ridica ochii si ii intalni pe ai lui. Stia ca ceva nu era in regula. Era ceva, un amanunt care il impiedica pe Ikusa sa fie cu adevarat fericit. De obicei ascundea acea tristete fata de ea, dar cateodata cand o privea, exact la fel cum se uita acum, putea sa vada in ochii lui o tristete mare. Vroia sa afle ce il framanta, sa ii aline durerea spunandu-i ca totul va fi bine, dar de cate ori aducea vorba despre acest lucru el schimba subiectul cu mult tact sau venea langa ea si o saruta facand-o sa uite despre ce vrobeau. Acum nu vroia sa discute despre aceasta problema, pentru ca nu vroia sa strice ziua aceasta frumoasa. Asa ca se ridica pe varfuri, pupandu-l pe buze ca mai apoi sa isi intoarca privirea, prefacandu-se ca este atenta pe unde calca.
Hissori incerca sa nu se gandeasca la urmatoarea clipa, bucurandu-se de prezent. Totul statea foarte bine intre el si Ran, amandoi pastrand relatia dintre ei flexibila fara sa se implice prea mult in aceasta. Chiar daca el stia ca o iubeste nu vroia sa recunoasca acest lucru. Spera in adancul sufletului sau ca ea sa nu il iubeasca pentru ca nu ar fi fost capabil sa suporte sa o raneasca atunci cand s-ar fi intors in Eden, dar nici nu ar minti-o spunandu-i ca nu o iubeste daca ea si-ar fi marturisit sentimentele. Problema era ca nu vor mai sta mult, deoarece mai aveau de cercetat cincizeci de fete printre care se aflau si cele doua surori. Acum ca tot erau cu ele, se gandea cum sa faca sa descopere daca aveau semnul lui ayame pe corp. Dupa multe cautari, aflasera ca reincarnarea lui Ayame avea sigla ei pe corp, nascandu-se cu acela. Numai ca acesta putea fi oriunde pe trup, el putea sa se ocupe de Ran, dar cu Yuri avea sa fie putin mai complicat. Din cate aflase de la sora ei, ea nu atinsese inca nivelul acela de intimitate cu un baiat, asa ca daca se dovedea ca Ran nu are acel semn, Ikusa avea sa se aleaga cu o slujba foarte grea. Dandu-si seama ca au ajuns si ca din nou gandurile lui au alunecat spre munca, isi alunga din minte tot ce tinea de conducatoarea lui, luand-o pe prietena sa in brate si invartind-o, o facu sa rada.
Ajunsi in poienita, cei cinci prieteni incepura sa pregateasca locul pentru a se aseza pe iarba moale. Baietii se razgandira asupra scaunelor pliante, inlocuindu-le cu perne moi din pene, imbracate in catifea verde si o umbrela inalta, alba din dantela. Fetele asteptau rabdatoare ca acestia sa termine pentru a se putea aseza. Ran, ca de obicei, incepu prima discutia.
-Deci, mie una nu imi este foame, dar am chef sa joc ceva amuzant. Ce jucam?
-Nu stiu. Ce am putea sa ne jucam?
-Avem remi, carti, palete pentru tenis...
-Daca tot suntem afara, hai, sa jucam ceva distractiv! Sugera Steph.
-Bun, ceva distractiv... cum ar fi... se opri Hissori gandindu-se la un joc.
-Cum ar fi „De-a v-ati ascunselea”! Termina Steph in locul Arkangelului de frica sa nu vina altcineva cu alta idee, care ar fi putut sa ii dea planul peste cap.
-Nu este o idee atat de rea. Nu m-am mai jucat de mult acest joc, spuse Yuri incantata.
-Da. Ce parere aveti, baieti? Intreba Ran.
-Suna distractiv.
-Foarte distractiv, zise si Ikusa facandu-i cu ochiul lui Yuri care se inrosi toata.
-Deci, sunteti de acord?
-Da.
-Bun. Cine se va pune?
-Ma pun eu! Se oferi Hissori pentru a sari peste faza cu alesul celui care trebuia sa ii caute pe ceilalti.
-Bine. Vei numara pana la o suta. Cine vine si atinge umbrela este in siguranta, iar primul prins va trebui sa se puna.
-Foarte bine.
Hissori se aseza pe jos si incepu sa numere. Imediat ce el se puse, Ran fugi sa se ascunda dupa cativa arbusti care o acopereau complet de privirea lui, in timp ce Ikusa o lua de mana pe Yuri, fugind cu ea in padure, intrand din ce in ce mai mult in inima padurii de foioase. Ii lasara in urma pe ceilalti. Nu erau constienti ca Steph ii urmarea pastrand o distanta intre ei pentru a nu se face observata. Deodata in timp ce alerga, Uriel isi facu aparitia de nicaieri in stanga ei si isi potrivi ritmul dupa al ei.
-Fi atenta, nu o sa repet de doua ori. Eu o sa te urmaresc si imi faci un semn cand te hotarasti sa pleci cu Yuri, eu atunci voi astepta zece minute si il voi ataca pe ikusa. In acele zece minute trebuie sa te indepartezi foarte mult de locul unde este el, cand iti vei da drumul la par, eu voi intelege ca esti pe cale sa pleci cu Yuri. Ai inteles? Spuse el uitandu-se la ea cu o privire serioasa.
-Da, am inteles. Acum trebuie doar sa gasesc o cale sa o indepartez pe Yuri de Ikusa.
-Stii unde sa o duci pe Yuri, da?
-Da, stiu. In cercul acela magic care o va tine pe ea prizoniera si pe ingeri afara.
-Nu este un cerc. Se numeste pentagrama si ii va restaura amintirile, daca este intr-adevar un inger.
-Bine, bine.
-A, daca cumva aude ceva si incepe sa tipe da-i cu aceasta pe la nas. O va adormi instantaneu, spunand aceasta ii dadu o sticluta cu o substanta albastra in ea.
-Bine. Acum dispari pentru ca tocmai s-au oprit.
Ikusa se opri brusc, luandu-o in brate pe roscata si uitandu-se direct in ochii ei verzi ca padurea ce ii inconjura.
-De ce m-ai adus aici?
-Pentru a petrece putin timp singuri, inconjurati de spiritele padurii fara sa ne intrerupa careva.
-Nu petrecem destul timp singuri?!
-Nu prea. Tot timpul este cineva care intervine sau care apare din senin si ne intrerupe distrugand totul.
-Hm... si ce ai de gand sa imi faci acum? Intreba ea invitandu-l sa o sarute.
Atata astepta. O lua pe sus si o aseza pe un trunchi de copac ce era cazut de ceva timp si tocmai cand se apleca sa o sarute o auzi pe Steph aparand.
-Buna! Scuze ca va intrerup, spuse ea neobosindu-se sa se faca crezuta.
-Da... buna. Nu puteai sa mai astepti vreo doua ore? Ce cauti aici? Intreba Ikusa cu toata raceala de care era in stare.
-Vroiam sa vorbesc ceva cu Yuri pentru un minut. De altfel am gasit o floare foarte speciala in timp ce ma plimbam pe aici si as fi vrut sa ti-o arat. Crezi ca te poti desparti de ea un minut? In timp ce spunea acest lucru Steph isi desfacu parul lasandu-l liber.
Yuri se uita curioasa de la Steph la Ikusa sperand ca el sa nu aiba ceva impotriva, il ruga practic sa o lase. Ikusa nu putu sa se impotriveasca, mai ales vazandu-i ochii frumosi rugandu-l sa o lase, asa ca incuvinta. In timp ce se uita la ea cum dispare cu Steph in padure, avu o presimtire rea. Dintr-o data avea impresia ca roscata nu se va mai intoarce niciodata. Aproape ca intra in panica dorind sa o strige sa se intoarca inapoi atunci cand nu o mai putea vedea deloc. Se calma spunandu-si ca nimic rau nu se va intampla, ca totul va fi bine, ea va fi bine. Inconstient intinse mana spre locul unde disparu pentru a o face sa se intoarca. Isi daud seama in acel moment cat de mult o iubea si cat de imposibil avea sa fie sa respecte ordinul de a se intoarce inapoi in Eden. Daca nu putea sa stea departe de ea nici cinci minute cum ar fi putut sa reziste o viata intreaga departe de aceasta.
Din cauza ca era atat de adancit in propriile lui ganduri nu il auzi pe Uriel cum se furisa in spatele lui pregatindu-se sa loveasca.

[TrieuTriTrinh]

Păi... să începem cu părțile bune:
Îmi place mult, mult de tot!!! M-ai lăsat în suspans și abia aștept să citesc următorul capitol!
Ai avut descriere, dialog și narațiune din plin.
...și părțile rele:
"ei pentu ca acestia sa aibe" -aiba
"Scliparind"- asta da cuvant amuzant. Nu merge mai bine "sclipind" ? Data viitoare incearca sa nu mai inventezi cuvinte
"neinsemnata pentru a insemna" - incearca sa nu folosesti cuvinte care seamana atat de aproape inlocuieste-le cu altele de exemplu in loc de " a insemna" puteai spune "conta" sau ceva de genul
"intelept si inteligent"- sunt sinonime si nu merge. ori intelept ori inteligent
"ferii" -feri
"tortde"-tort de
"vrobeau"- vorbeau
"pupandu-l pe buze"- nÈ›, nu suna prea bine. il pupa pe obraz/ il saruta pe buze
"ikusa"-Ikusa
"Inconstient intinse mana spre locul unde disparu pentru a o face sa se intoarca"- la disparu nu prea mai are sens. ar fi mers (o sugestie) unde -aceasta- "disparuse" , nu? ai grija la timpurile verbelor!
"daud"- dadu

majoritatea sunt greseli care pot fi trecute usor cu vederea, dar sunt si unele peste care nu ai cum sa treci. fii un pic mai atenta la detalii si sunt sigura ca nu vei avea nici o greseala data viitoare.
se pare ca de data asta ai avut ghinion caci ma plictiseam si am fost mult mai atenta la greseli.
Povestea in sine nu este afectata, chiar e bine scrisa, are ritm. Greselile creeaza pauze ce ingreuneaza lectura. Multa bafta la urmatorul capitol!
( Nu te supara pe mine daca am fost rautacioasa!)

[BloodyInnocence]

in nici un caz nu o sa cred ca esti rea. eu nu am pus povestea aici sa primesc numai laude, sincer ma asteptam sa primesc multe critici dure si care sa imi spuna exact ce le displace...mai putin critici bune si laude. Sper ca vei continua sa imi arati greselile pentru ca nu ma supar. Iti multumesc ca citesti si le multumesc si celorlalti ca citesc. Acum pentru ca stiu ca v-am lasat in total suspans am zis sa pun mai repede continuarea;)) pentru ca am avut ceva timp liber si am reusit sa termin.

In poienita

Intr-un sfarsit terminase de numarat pana la o suta, asa ca se ridica uitandu-se in jurul lui sa vada unde se puteau ascxunde ceilalti prieteni ai lui. Din pacate nu vazu nimic iesit din comun cum ar fi fost o bucata de material agatata de un copac. Se uita bine in toate directiile pentru a fi sigur ca nu a ratat ceva si nevazand niic, se duse spre cel mai apropiat arbusti sa vada daca cineva se ascunsese acolo. Era cel mai evident loc in care cineva puea sa se ascunda, dar nu conta, era un joc si trebuia sa le acorde o sansa de a incerca sa ajunga in siguranta. Cand se apropie o vazu deodata pe Ran, spre surpinderea lui, fugind in directia locului unde era umbrela. In clipa urmatoare se intoarse alergand dupa ea. O ajunse foarte repede din urma, numai ca aceasta se impiedica. In acel moment el intinse mana sa o prinda pentru a nu o lasa sa cada fara sa se gandeasca la posibilitatea ca avea sa cada si el o data cu ea, asa ca se trezi in iarba moale peste Ran care se uita uimita.
-Buna! Spuse el fara sa incerce sa se ridice.
-Buna, din nou, raspunse chicotind.
-Ce faci?
-Ma relaxez.
Fara nici un cuvant in plus o saruta, iar pentru prima oara ea il saruta inapoi, atunci isi dadu seama cat de serios era totul. Intelegand cum se simtea Ikusa cu adevarat. Il ascultase de atatea ori, atunci cand erau singuri, vrobind despre Yuri, despre cum se simtea, despre faptul ca nu stia ce avea sa faca daca se va intoarce in Eden, dar nu reusise niciodata sa il inteleaga. Aceasta pentru ca totul intre Ran si el nu parea serios, pentru ca nici ea nu parea sa fie serioasa in legatura cu mica lor aventura. Totul mersese bine deoarece nici unul dintre ei nu vroia sa recunoasca adevarul, faptul ca ceea ce se intamplase intre ei era mai mult decat o simpla prietenie. Numai ca acum cand amandoi aveau de gand sa recunoasca adevarul, lui ii era frica de viitor. Se intreba ce se va intampla cu ei atunci cand el va pleca in Eden si mai ales ce se va alege de ea dupa ce va disparea. Nu putea sa o apere tot timpul daca se intorcea si acest lucrur, stia sigur, avea sa il omoare din-nauntru. Asa ca se trezi spunand:
-Deci ce inseamna mai exact acest sarut?
-Inseamna ca intr-un sfarsit recunosc ca relatia noastra este serioasa si ca nu voi pleca imediat ce voi intalni un baiat mai frumos.
Auzind-o se gandi ca asa ceva era imposibil. Cu putina vanitate isi spuse ca nu exista un barbat mai frumos decat un Arkangel.
-Nu o lua in nume de rau, dar este mai bine pentru rine daca relatia ar ramane asa cum era si pana acum, nimic serios.
-Nu vrei sa ai o relatie serioasa cu mine?!
-Nu, nu este vorba de aceasta. Normal ca vreau sa avem o relatie serioasa, tu insemni totul pentru mine, numai ca stii foarte bine ca eu si Ikusa va trebui sa plecam inapoi in state.
-Si ce daca? Pana atunci mai este destul timp, poate pana atunci ne vom desparti, mai stii?
-Tu asta crezi, ca este ceva trecator?
-Nu. Stiu ca nu ne vom desparti niciodata, dar ziceam si eu...
-Cat despre plecatul nostru, nu mai este atat de mult timp cat ai putea sa crezi.
-Poftim?
-Da. Mai avem o luna de stat pe aici, maxim.
-Pai... nu trebuie sa va terminati liceul?
-Nu chiar... Ikusa trebuia sa termine anul acesta. Eu pot sa fac liceul oriunde, am note foarte bune si pot fi acceptat, dar el nu mai era acceptat in nici un liceu american si cum amandoi stiam limba, am venit aici.
-De ce nu ne-ati spus pana acum? Si cum de avea ore cu sora mea?
-Avea ore pentru ca a ales el cursuri de clase mai mici, pentru ca el nu le-a facut. Nu am crezut ca se va intampla asa ceva. Adica intotdeauna am fost inconjurati de fete, dar niciodata nu am avut relatii serioase cu ele, iar acum, deodata fratele meu se indragosteste lulea de o fata pe care nici nu o cunoaste, care intamplator are o sora de care ma indragostesc eu... este incredibil.
-Yuri stie ceva despre toata povestea asta?
-Nu.
-Ma iubesti?
-Da.
-Atunci de ce nu am putea tine legatura? Eu voi pleca in America, in state la inceputul anului scolar, acolo fac facultatea. Ai putea sa vii la un liceu in orasul in care ma aflu, nu este deloc greu.
-Este o idee si asta, numai ca momentan fratele meu are grija de mine asa ca va trebui sa merg unde are el afacerile.
-Nasol... eh, macar sa ne bucuram de restul timpului pe care il mai avem impreuna si sa nu ne gandim la viitor. Ce zici?
-Zic ca este o sugestie nemaipomenita.
Se ridica dupa care o ajuta si pe ea sa se ridice, apoi isi adusera aminte amandoi ca ceilalti lipsesc, cat au stat ei de vorba intinsi pe jos, nici unul dintre cei trei nu si-au facut aparitia. Era foarte ingrijorator.
-Unde crezi ca sunt? Intreba Ran ingrijorata de ceea ce putea sa i se intample surioarei sale mai mici si lui Ikusa.
-Nu iti face griji, Ikusa este cu ea. Nu va lasa sa i se intample nimic rau. Intrebarea este unde a disparut Steph. Sa ii fi urmat pe cei doi?
-Nu cred, dar de ce s-ar aventura atat de departe de noi?
-Ikusa pentru a fi singur cu Yuri, cat despre Steph, nu stiu ce sa zic.
-Daca au necazuri, daca vreun animal salbatic i-a atacat? Cine stie peste ce au dat sau ce a dat peste ei.
-Nu de asta trebuie sa iti faci griji, nu sunt animale salbatice periculoase pe aici. Este mai rau daca s-au ratacit.
Desi Arkangelul era sigur ca Ikusa si Yuri nu aveau de ce sa se teama, doar fratele lui era un inger, putea sa o apere pe roscata de absolut orice, problema era Steph, care putea sa fie singura.
Tocmai cand cei doi terminara de vorbit, auzira un tipat de fata. Ran vru sa alerge in directia din care credea ca a venit acel tipat, deoarece era sigura ca cea care tipase era surioara ei mai mica. Din fericire, Hissori o opri, incercand sa o calmeze si asigurand-o ca se vor dice imediat dupa ea, dar mai intai sa se asigura ca se alegeau directia buna. Cand cel de-al doilea tipat se auzi, Hissori lasa la o parte calmul incepand sa alerge cat putea de tare spre locul de unde s-a auzit. Ran il urmarea fugind si ea cat putea de tare, nereusind, insa, sa tina pasul cu acesta. Amandoi sperau ca cea care a tipat sa fie inca in viata, sa nu fi fost atacata de vreun animal.

Adanc in padure

Ikusa statea in locul unde il lasase Yuri uitandu-se spre locul unde ea a disparut cand ceva il lovi, doborandu-l la pamant. Din fericire incasase atatea lovituri in timpul antrenamentelor castei Narkangelilor incat putea suporta acea lovitura fara sa-l incapaciteze. Datorita acestui lucru, Uriel nu il facu knock out si pana sa loveasca din nou, Ikusa deja se rostogolise din fata lui. In urmatoarea secunda, ingerul era in picioare, pregatit pentru urmatorul atac al demonului.
-Esti bun! Zise Uriel apreciativ.
-Da. Nu este ziua ta norocoasa. O sa mananci bataie.
-Asta crezi tu, eu pe de alta parte sunt de parere ca numai unul dintre noi va ramane in viata si acela, nu esti tu.
-Atunci taci din gura si lupta-te. Asa vom vedea cine este cel mai bun.
Amandoi se pregatira pentru lupta. Uriel a fost primul care l-a atacat pe Ikusa, ratand. Acesta profitand de greseala demonului il lovi in burta, zapacindu-l. Uriel nu isi reveni destul de repede, asa ca se mai trezi cu o lovitura bine plasata in barbie. In urma acesteia, Uriel cazu jos. Ingerul facu greseala de a se apropia de el sa vada daca mai este constient si se trezi jos, atunci cand Uriel il apuca de picior dezechilibrandu-l. In cateva secunde demonul se afla pe Ikusa, lovindu-l unde nimerea, fara sa se uite. Narkangelul de abia reusi sa pareze, cand il prinse de maini rostogolindu-se pana cand el era cel care se afla deasupra. Deodata Ikusa se ridica ridicandu-l si pe adversarul sau doar ca sa inceapa sa il atace din toate partile, astfel el nu putea deloc sa se apere. Nici nu putea sa creada cat de rapid era Ikusa. Avea impresia ca nu se lupta cu un singur inger ci cu zece. Loviturile pareau ca vin din toate partile, imobilizandu-l. Ikusa se opri in momentul in care el a cazut in genunchi. Nu vroia sa il omoare, dar nu avea alta solutie, nu putea sa il lase acolo sa fie descoperit de Yuri sau de Steph, dar inainte de a lansa ultima lovitura se hotari sa il traga putin de limba. Numai ca pana sa il intrebe ceva, Uriel isi reveni atat cat sa il intrebe pe inger ce s-a intamplat.
-Cum ai facut asta?
-Este o tehnica pe care o invatam. Nu ai mai luptat cu un inger pana acum?
-De obicei ii omoram din prima.
-Atacand pe la spate, continua Ikusa in locul adversarului sau.
-Sunt demon.
-Normal. Sa trecem la un subiect mai interesant. De ce ai venit? Ce urmaresti?
-Nu am de gand sa iti spun nimic.
-O... esti loial. Ma mir ca voi demoni stiti ce este acea loialitate.
-Uite ca eu stiu, dar voi cum stati cu dragostea? Din cate stiu dumnezeu nu prea va iubeste...
Nu apuca sa termine pentru ca se trezi cu un picior in burta.
-Vrei sa mori? Nu am nici o problema cu omoritul demonilor. Cat despre dragostea Lui pentru noi, sa stii ca este mult mai mare decat pentru voi.
-Eu nu am nimic cu moartea sufletului meu.
-Bine. Bine ca am aflat. Acum in loc sa te amenint cu moartea, o sa te torturez. Nu stiu daca stii, dar corpul nostru poate indura foarte multe lucruri dureroare pana sa apara inconstienta.
-Chiar crezi ca o sa ma poti tortura? Doar esti unul dintre baieti buni... si oricum nu ai timp. Cred ca pana acum prietena ta iubita este ori moarta, ori in Chaos. Stii Chaosul, nu? Este atat de fierbinte in aceasta perioada a anului... spuse el oferindu-i un zambet nebun.
-Nu te cred. Nu ai de ce sa o rapesti. Nu este reincarnarea vreunui inger important.
-Poate ca ai dreptate, poate ca nu ai dreptate. Nu vei afla niciodata si oricum daca nu este un inger important, de ce este pe acea lista a voastra?
-M-ai plictisit, cred ca o sa termin jocul acesta al nostru chiar acum!
Se pregati sa loveasca, dar se opri cand auzi rugamintile lui de a astepta.
-Stai, stai, stai putin. Nu vrei sa stii de ce o vrea?
-Ai exact cinci secunde sa spui tot. Desi ma intreb de ce te-ai trezit asa din senin sa cooperezi.
-A, nu iti spun motivul adevarat. Nici ce are de gand sa ii faca, dar asta cred ca iti va fi evident. Il mai tii minte pe Ashi, nu? Indragostit pana peste cap de Ayame, dorind sa o iubeasca si sa o ingrijeasca sau poate sa o tortureze, depinde de ea. Nu cred ca ai observat sau poate ca intr-adevar ai constatat, nu voi stii niciodata, dar tipa aceea, Yuri, seamana leit cu Ayame. Oare din aceasta cauza o vrea? Dar stii ce imi place? Faptul ca noi nu am fi observat-o niciodata daca tu si prietenul tau nu v-ati fi invartit atat de mult pe langa ea.
-Minti! Nenorocitule! Tipa Ikusa lovindu-l cu toata puterea lui.
-Poate deja a ajuns in Chaos. Iti poti inchipui? Sa fie in bratele lui chiar acum, bucurandu-se ca este impreuna cu Ashi. Imagineaza-ti cum pune mana pe pielea ei goala, cum o mangaie, cum o saruta... dar nu apuca sa termine.
-Ajunge!
De aceasta data ingerul il lovi in barba, dandu-i sangele la buza de jos.
Uriel a simtit cum ii curge sangele pe buza, patandu-i tricoul negru-rosiatic pe care il purta si si-a dat cu limba peste aceasta, inghitind cu placere sangele proaspat, gest ce il facu pe Ikusa sa se uite cu dezgust la adversarul sau.
-Ah, ce bine ma simt, chiar daca am pierdut, nu eu sunt cel care sufera in acest moment. Te voi revedea Narkangelule si imi voi lua revansa.
Ikusa se pregatea sa dea lovitura finala cand auzi un tipat care il impietri. Intrase atunci in panica, nu mai putea sa se miste, nu mai putea sa vorbeasca, nu mai putea nici sa se concentreze. El, cel mai bun, cel mai rece dintre Narkangeli s-a blocat cand a auzit un tipat. Toate posibilitatile i se perindau prin fata ochilor sai, nestiind ce se intamplase. Se gandea numai la ce era cel mai rau si nu stia cum sa actioneze. Nu putea sa se adune pentru a se gandi ce sa faca. Era pierdut. Tot ce auzea si vedea era demonul care radea si ii arunca o privire atat de satisfacuta, ca si cum ar fi castigat.
-Se pare ca ai pierdut, durule. Se pare ca am castigat.
Nici nu termina bine ca auzira un al doilea tipat, acesta era si mai disperat decat celalat. Era tipatul de moarte al unei fete. Acesta il trezi pe inger la realitate. Se ridica automat incepand sa fuga fara a se gandi in ce directie trebuie sa fuga. Dupa cateva minute de fuga fara nici o directie, se linisti si incerca sa se orienteze, sa afle unde se afla pentru a putea sa o gaseasca pe Yuri. Norocul lui ca ii auzi pe Hissori si Ran vorbind intre ei si strigand din cand in cand dupa roscata si Steph. Dupa cat isi putea da seama si ei auzisera strigatele disperate ale fetei. Se orienta dupa tipetele lor, sperand ca nu vor ajunge prea tarziu. Ultimul urlet era inspaimantator, semana mult cu tipatul cuiva care stie ca va muri, dar se mai zbate nevrand sa renunte la speranta ca poate va fi salvata. In tot acest timp, cat el alerga cautandu-i pe Hissori si Ran, in minte il auzea pe demonul acela spunandu-i ca a dat gres, ca ea este moarta deja. Cel mai rau era ca o vedea in mintea lui, o vedea cum sta pe jos, linistita si rece, aratand la fel de linistita ca atunci cand dormea, numai ca acum dormea somnul de veci, nemaiputand sa se trezeasca vreodata. Deja i se facuse dor dupa ochii ei verzi atat de expresivi, dupa gura cu buze plinute rozalii si nasul micut si simpatic. Nu putea sa traiasca fara ea, nici nu vroia sa isi inchipuie cum avea sa fie viata fara ea. Deodata nu mai vazu padurea prin care alerga ci se trezi intr-o camera intunecata, in mijlocul careia se afla un pat imens cu baldachin. Curios, dadu baldachinul la o parte vazand imediat sangele ce pata salteaua, dar nu si fata ce statea intinsa pe ea. Ii lua cateva minute sa isi ia ochii de la sangele ce pata patul si sa se uite la persoana care isi gasise sfarsitul acolo. Spre surprinderea lui isi dadu seama ca cea care statea intinsa acolo era Yuri si in acelasi timp si conducatoarea lui. Era atat de linistita incat intinse mana sa o atinga, sa ii simta caldura corpului ei, dar imaginea disparu inainte de a se apropia de aceasta. Se trezi din nou in padure fiind la cativa pasi departare de asa zisul sau frate, care statea in genuncheat cu Yuri in bratele lui. Aproape ca innebuni cand o vazu cum statea in bratele lui Hissori, calma. Nu era o simpla amintire ce vazuse el cu cateva minute inainte, era o viziune, o prevestire a ceea ce se intamplase. Auzi cum cineva tipa si isi dadu seama ca el era cel care striga. I se parea atat de ciudat cum tipatul sau distrugea linistea din jur dar nu si somnul ei. Ura linistea care se instaurase imediat ce inchise gura, problema era ca nu stia ce sa faca si intrase in panica.
-Nuuu! Tipa Ikusa disperat pentru a doua oara atragandu-le din nou privirile celor doi.
Ran aproape ca sari in sus auzindu-l cum tipa, prima oara nu o speriase pentru ca se astepta, dar acum suna diferit. Suna ca urletul cuiva care a pierdut contactul cu realitatea.
-Este moarta? Spuneti-mi! Este moarta?!
-Nu stiu, nu ii simt pulsul. Acum un minut venea spre mine cand s-a parbusit si cred ca a lesinat, numai ca nu ii simt pulsul. Nu imi pot da seama daca mai respira sau nu. Imi pare rau, spuse el de parca totul era pierdut.
-Te rog, lasa-ma sa o tin, trebuie... trebuie sa vad eu cu ochii mei, sa simt cu mainile mele.
Nici Ran, nici Hissori nu se impotrivira. Isi daudsera seama ca nu avea rost sa se opuna, asa ca il lasara pe el sa o ia in brate.
Intr-adevar nu respira si nici pulsul nu il simtea, iar corpul ei devenea din ce in ce mai rece si rigid. Ikusa statea cu ea in brate, incercand sa o incalzeasca, sa readuca viata inapoi in corpul ei. Nu vroia sa se dea batut, nu vroia de fapt sa accepte ca ea a murit. O legana, mangaind-o, pupand-o si vorbindu-i incet la ureche, ignorandu-i pe ceilalti din jur.
-Ikusa? Intreba Hissori.
Initial nu il auzi, fiind prea ocupat de persoana roscatei, dar incet isi intoarse privirea spre Arkangel.
-Ikusa, trebuie sa plecam. Trebuie sa o ducem inapoi acasa si sa chemam ambulanta.
-Nu.
-Ba da. Hai sa o ducem pe Yuri acasa, zise Ran cu ochii inotand in lacrimi.
-Nu o duc nicaieri! Daca indrazniti sa va apropiati, va distrug!
-Bine, calmeaza-te! Spuse Hissori ridicandu-si palmele in sus.
-Hissori, stiu ce trebuie sa fac, spuse el continuand sa aiba acea privire de om pierdut.
-Ce vrei sa faci? Intreba Ran panicata si isterica.
-Adormi... zise Arkangelul punand mana pe capul ei, facand-o pe Ran sa adoarma instantaneu.
O prinse si o puse pe jos in iarba, dupa ce se asigura ca sta bine, continua.
-Acum poti vorbi. Ce ai de gand sa faci?
-Nu stiu daca tu stii. Nu multi Arkangeli stiu acest lucru, de fapt nici multi Narkangeli nu stiu. Este un secret de care au cunostinta doar o mana de ingeri, iar majoritatea sunt din casta mea. Noi, Narkangelii putem transfera forta noastra, esenta vietii noastre unei alte persoane. De obicei folosim acest dar in lupta, cand unul dintre noi este pe moarte ii transfera celui care este teafar restul lui de viata. Asa ca ii pot transfera esenta mea lui Yuri, readucand-o la viata.
-Nu stiam. Am observat ceva. Ai zis „dar”, nu ai spus „putere”. De ce? Daca spuneai putere era altceva, dar ai spus „dar”, ceea ce inseamna ca are un pret. Care este acel pret?
-Nu are rost sa te mint, insa speram sa nu iti marturisesc. Este un pret mare, nici nu stim daca este adevarat. Din clipa in care transfer esenta mea, voi avea douazeci si una de zile sa ma impac cu gandul ca voi deveni un FallenAngel. Sunt multe metode de a deveni un FallenAngel, dar noi stiam decat de aceasta, insa nu suntem siguri. Pana acum nu am fost nevoiti sa folosim aceasta putere, asa ca nu stim daca intr-adevar se va implini aceasta transformare.
-De ce?
-Pentru ca nu avem voie sa inclinam balanta intr-un razboi, pentru ca noi am iesi intotdeauna cu pierderi minime. Nu trebuie sa fi pe moarte sa transferi esenta. Poti salva pe cineva de la moarte daca transferi aceasta esenta, numai ca avand acest pret nu poti scapa de el decat daca mori, iar daca hotarasti sa traiesti alegerea ta va distruge planeta. Asa ca daca cineva care este pe moarte transfera altcuiva care are sanse de supravietuire, acea persoana va muri din cauza ca ii lipseste acea esenta, dar in acelasi timp nu va mai trebui sa plateasca pretul. Este altceva ce vrea el sa faca, spuse o voce cunoscuta.
-Castiel! Il intampina Hissori bucuros.
-Buna. Scuze ca nu am putut sa apar mai devreme, am fost trimis pe Pamant sa le sterg memoria tuturor care au cunoscut-o pe acea fata, zicand asta arata spre corpul lui Steph care incepuse sa dispara inectul cu incetul, deoarece a fost omorita de un demon si nu puteam risca sa fiti implicati. Nu am stiut ca mai este o alta fata implicata.
Ikusa nu il baga in seama pe Castiel, fiind ocupat cu durerea lui care nu il lasa sa se gandeasca sau sa se concentreze la ceea ce se intamplase si la ceea ce avea sa se intample.
-Ikusa tocmai imi spunea de darul vostru, el vrea...
Nu il lasa sa termine, Castiel luandu-i vorbele din gura.
-Stiu ce vrea sa faca, de aceea nu il voi lasa.
La auzul afirmatiei lui Castiel, ikusa isi arata aripile si se ridica in picioare tinand-o pe Yuri in brate. Se intoarse incet cu fata spre acesta si isi puse aripile intr-un gest protectiv in jurul lui si lui Yuri, in mod special.
-Incearca numai sa ma opresti si vei regreta, Castiel.
-Ikusa, opreste-te!
-Nu te baga, Hissori!
-Ai inteles gresit. Te voi opri pe tine, dar voi efectua eu transferul.
-Poftim?!
-Da. Macar daca este sa ma transform intr-un FallenAngel, nu voi fi prea bun in lupta.
-Nu te pot lasa sa faci acest lucru. Eu sunt cel care este de vina, eu trebuie sa suport consecintele.
-Pierdem timp. Stii bine ca nici tu nu poti efectua minuni. Daca nu ma lasi pe mine, eu nu te voi lasa pe tine si vei pierde timp pretios.
-Bine, zise el uimindu-i pe cei doi cu raspunsul sau. Apuca-te de treaba.
O puse pe Yuri pe jos si se indeparta de corpul ei,acum rece. Castiel ingenunche langa aceasta si ii puse mana in dreptul inimi. In timp ce transfera esenta lui in corpul ei, o aura ii inconjura pe amandoi. Nu dura mult ca transferul sa se efectueze, cand ingerul considera ca este de ajuns isi lua mana de pe inima ei si se indeparta de aceasta, lasandu-l pe Narkangel sa isi reia locul langa ea. Acum ii simtea pulsul care il linisti cu ritmul sau. O lua in brate si fara sa mai scoata un cuvant pleca din acel loc, ducand-o pe Yuri inapoi in casa.

[TrieuTriTrinh]

hai sa incep prin a-ti spune ca imi place acest capitol enorm si prin a te lauda pentru faptul ca ai fost mai atenta de data asta la greseli si nu mai ai atat de multe ca in alte capitole

"niic"- nimic
"cel mia apropiat arbusti"- arbust
"lasa sa cada... avea sa cada"- incearca sa inlocuiesti al doilea "cada" cu pice sau alt verb pentru ca nu suna plea bine repetitia.

mai sunt vreo doua dar nu mai stau acum sa le caut. In rest totul e prefect, descrierea, dialogul, modul in care descrii sentimentele.
Cel mai mult mi-a placut faza cu darul in care o aduce la viata pe Yuri. Abia astept sa vad ce turnura vor lua lucrurile!!

Spor la scris si multa imaginatie!

[BloodyInnocence]

Ms mult pentru coment Trieu sper sa imi spui in continuare parerea ta.
Si sper ca si ceilalti care citesc sa imi spuna parerea lor.
Ma scuzati ca mi-a luat atat de mult sa pun continuarea dar nu prea am mult timp la dispozitie sa scriu in ultimul timp... ocupata cu bacul si altele, so sorry.

Floarea exotica

Yuri o urmari pe Steph o bucata buna de drum, nezicand nimic ci asteptand nerabdatoare si entuziasmata sa ajunga la destinatie. Era foarte curioasa sa vada cum arata floarea despre care vorbise Steph. Nu credea ca exista vreo floare care sa nu o fi vazut, de aceea o urmarea pe prietena ei fara sa zica un cuvant, dar vazand ca se tot indeparteaza de Ikusa incepu sa creada ca ceva nu este in regula. Nu spuse nimic decat in momentul in care mergand, simti ca trece printr-un zid si in acea clipa toata lumea incepu sa se invarta in jurul ei. Deodata nimic nu mai era ce parea, totul arata ciudat. Se simtea de parca nu apartinea acelei lumi, de parca locul ei era in alta parte, nu acolo. O data cu acel sentiment aparura si amintirile. Aparura atat de repede si i se derulara prin fata ochilor atat de rapid, incat pentru cateva secunde crezu ca va innebuni. Atatea informatii, atatea locuri si oameni, atatea vieti i se aratara incat nu mai stia cine este de fapt. Cand toate luara sfarsit, Yuri cazu pe jos incercand sa isi dea seama ce se intamplase. Isi aminti unde este si ce facea, ceea ce o obliga sa se prefaca, nu stia cat de mult stia Steph, asa ca trebuia sa sondeze terenul. Era sigura ca nu era nici o greseala ceea ce tocmai i se intamplase.
-S-a intamplat ceva Yuri? Intreba Steph.
-Nu, doar m-am impiedicat.
Totul se intamplase atat de repede incat nici ei nu ii putea venea sa creada ca Steph nu vazuse nimic.
-Oricum nu conteaza pentru ca am ajuns.
-Da? Intreba Yuri curioasa.
-Da.
-Unde este floarea? Intreba ea suspicioasa.
Acum ca stia din nou cine este si unde se afla, i se parea extrem de suspicios faptul ca dintr-o data ea isi amintea totul. Si ceea ce era si mai ciudat era ca nu renascuse in inger. Avea amintirile, puterile, cunostintele dar nu si coprul pentru a le suporta. Corpul ei uman era limitat si nu-si putea folosi puterile ei astrale, daca le-ar fi folosit ar fi fost sinucidere.
-Chiar in locul in care stai tu. O floare exotica.
Isi dadu seama atunci ca totul era o capcana. Ea facuse ceva pentru a-i readuce amintirile inapoi fara a o lasa sa se renasca in inger, alta explicatie nu gasea. Fiind conducatoarea ingerilor se simtea vulnerabila si fragila in corpul acela muritor de fata. Niciodata nu se mai trezise intr-o reincarnarea de-a sa pe Pamant. Amintirile ii reveneau in momentul in care ajungea la varsta de optisprezece ani ingeresti si nici atunci nu putea sa isi aminteasca tot. Acum isi amintea tot incepand de la prima ei domnie si terminand cu prezentul.
Steph observa cu uimire transformarea lui Yuri dintr-o fata furioasa si nesigura intr-o persoana sigura pe sine, fara nici o teama pentru ceea ce ii rezerva viitorul, de parca stia ca nu va pati nimic rau. Se sperie pentru o secunda, vrand sa abandoneze planul dar isi reveni. Se gandi ca nu conta care era atitudinea ei fata de situatia in care se fla, deoarece nu putea sa faca nimic. Era mai puternica decat roscata si daca ar fi incercat sa strige dupa ajutor doar Ikusa ar fi auzit-o, iar acesta era ocupat sa isi apere viata.
-Ce ai de gand sa faci? De ce m-ai adus aici? Intreba Yuri cu un calm care o sperie pe Steph.
Nu se astepta ca Yuri sa fie atat de calma, se astepta ca aceasta sa planga, sa incerce sa fuga, orice, dar nu sa fie atat de calma.
-Te-am adus aici deoarece am facut o bariera care ii impiedica pe ingeri sa intre sau... sa iasa.
-Imposibil. Nu exista ingeri si oricum de ce ai face asa ceva? Ingeri sunt buni.
-Exista ingeri si demoni, iar in acest moment este un demon care il va omori pe scumpul tau iubit si va veni sa ne duca in Chaos, orasul demonilor.
-Bun, dar eu pot fugi, nu sunt inger.
-Sigur... continua sa iti spui asta, poate o sa o crezi in viitorul apropiat.
La auzul raspunsului lui Steph, Yuri deveni foarte nelinistita. Intr-adevar isi recapatase amintirile, modul de a gandi si de a se purta ca o conducatoare, dar nu renascuse complet, ceea ce insemna ca avea puterile dar nu si avea corpul care sa sustina puterea ei. De parca acea problema nu ar fi fost de ajuns mai era si prinsa in capcana, neputand sa fuga. Numai ca trebuia sa face ceva, trebuia sa se duca la Hissori sa il anunte, sa il trimita sa il ajute pe Narkangel.
Steph o cantari de jos pana sus dupa care spuse:
-Nu poti fugi sa stii.
-Da, stiu. Nu inteleg de ce faci toate astea.
-Pentru ca mi l-ai furat pe Ikusa, iar eu acum o sa iti iau viata.
-Nu era al tau, niciodata nu a fost.
-Dar al cui era? Al tau? Daca nu ai fi fost tu ar fi putut sa fie.
-Nu era nici al meu, dar nici al tau nu ar fi putut sa fie.
-Nu ma enerva sa te voi omori chiar aici, chiar acum! Tipa ea innebunita.
-Nu poti. Nu acestea sunt ordinele, zise Yuri confidenta.
-De unde stii tu care sunt ordinele?
-Pur si simplu stiu.
-Mmda... o-i fi si tu buna la ceva, altfel nu inteleg ce ar face niste demoni cu tine. Inger este posibil sa fii, dar pentru mine nu vei fi decat o simpla fata.
-Poftim? Sunt o simpla fata? Asta crezi tu? Intreba roscata curioasa.
-Da. Nu imi spune ca esti vreun inger? Daca esti unul, atunci de ce nu iti pot vedea aripile?
-Nu, nu sunt nici un inger, spuse Yuri dandu-si seama ca Steph nu stia nimic despre ea sau despre planurile demonilor. Era doar un pion.
-M-am hotarit, zise Steph serioasa cu o sclipire ucigasa in ochii negri ca abisul.
-Nu inteleg.
-M-am hotarit. O sa te omor, spuse cu atata seninatate incat arata ca o psihopata.
Urmatorul lucru pe care il vazu a fost Steph cu un cutit in mana apropiindu-se incet de ea. Nici nu vazuse de unde a scos cutitul, nu stia ce fel de cutit era dar nu conta. Cu enervare isi dadu seama ca singurul lucru pe care putea sa il faca era sa tipe, asa ca in clipa in care asa zisa ei prietena se pregatea sa loveasca, tipa si ceva ciudat se intampla. Din cauza adrenalinei care ii inundase tot corpul in secunda in care tipa, odata cu tipatul ei elibera energia ce se afla in interiorul ei, impiedincand-o astfel pe Steph sa o raneasca, reusind sa o arunce cat mai departe. Cand se opri cazu epuizata, nemaiputand sa respire. Trebuia sa tina minte sa nu mai faca asa ceva daca nu se renastea in inger, altfel corpul sau uman va fi distrus complet de catre puterea sa astrala. Isi concentra putina energie care ramasese cu scopul de a-si recapata respiratia, care devenise dintr-o data grea, de parca cineva i-a pus ceva greu pe piept, insa acesta era efectul neplacut al eliberarii de energie. Se straduia sa respire cand o auzi pe Steph tipand cu disperare. Isi ridica privirea sa vada ce se intampla si il vazu. Era un demon imbracat in haine negre cu reflexii rosi. La inceput cand se intoarse cu fata spre ea nu il recunoscu, dar in momentul in care ii auzi vocea stiu instantaneu ca el este Lucifer, ingerul cazut care s-a razvartit impotriva Lui Dumnezeu. Ar fi recunoscut acea modalitate de a vorbi dintr-o mie. Avea o voce frumoasa, groasa si joasa care parca te vrajea atunci cand vorbea si te facea sa uiti. Tot ce vroiai sa faci in acele momente era sa ii faci pe plac. Stia vocea lui deoarece il auzise de atatea ori vorbind cu ea in visele sale in timpul primei ei domnii, dupa care, cand murise si incepuse a doua domnie nu il mai auzise. Intr-un fel ciudat ii paruse rau atunci ca nu il mai auzise, dar cu trecerea timpului a uitat acele vise si o data cu ele si pe el. Reveni cu picioarele pe pamant cand isi aduse aminte despre cine vorbea de fapt si incerca sa nu se dea de gol, sa ascunda faptul ca ea si-a dat seama cine sta in fata sa.
-Ce ai facut? Cine esti?
-Ei, hai, nu te preface ca nu stii. Intr-adevar am intarziat putin, dar daca nu intarziam nu puteam sa simt puterea ta uimitor de mare.
-Nu inteleg, despre ce vrobesti?
Se apropie de ea uimind-o cand se tranti pe jos, intinzand mana sa o mangaie pe obraz. Se intrista putin atunci cand ea se feri de atingerea lui.
-Ayame, scumpo nu te mai prosti. Amandoi stim ce s-a intamplat deci fi sincera. Stii ca Lui Dumnezeu nu ii plac mincinosi.
-Nu-i plac nici ingeri cazuti.
-Da, dar noi doi stim ce inseamna de fapt un inger cazut, iar eu nu sunt unul dintre ei.
-Da, intr-adevar, spuse ea cu imaginea lui Ikusa in minte. De ce ai venit?
-Oh, nimic de spus despre fosta ta prietena?
-Dupa cat se pare nu-mi era deloc prietena.
-Asta este problema cu oameni, nu poti avea deloc incredere in ei. Ma intreb de ce ii iubeste atat de mult Dumnezeu? Sunt atat de murdari si infecti... nu crezi ca este incorect? Niste fiinte atat de perfect ca noi sa aparam niste fiinte inferioare ca acesti gandaci pe care-i numim oameni?
-Nu. Ei au mai multe capacitati, sa zic asa, decat noi. Aici gresesti. Sunt capabili de lucruri marete.
-Hai, scumpo. Chiar iti place sa stai sub papucul lor?
-Oameni trebuie sa fie protejati, noi fiind cei care ii protejeaza. De ce suntem noi sub papucul lor?
-Nu iti doresti nimic? Iti pot oferi tot ceea ce ti-ai putea dori vreodata.
-Imi amintesc foarte bine ce imi promiteai.
-Da? Atunci iti amintesti de toate clipele minunate petrecute impreuna?
-Ce clipe minunate? Te deghizai in Ikusa ca sa poti petrece cateva minute cu mine ca altfel nu aveai nici o sansa.
-Stiai foarte bine cine era. Vocea ramanea aceasi. Oricum te pot ajuta sa iti amintesti absolut tot, daca altceva nu doresti.
-Dar imi amintesc deja.
-Atunci de ce nu ai renascut complet? Nu te-ai mai trezit niciodata intr-un corp uman, nici un inger nu a mai patit asta pana acum. Un lucru este sigur, insa, in momentul in care un inger isi recapata Toate Amintirile, corpul lui uman va fi distrus ramanand proiectia lui astrala care se va duce in Eden, unde isi va relua viata. Tu inca esti aici sub forma umana, acest lucru imi spune ca inca ai lipsuri in memoria ta. Poate...
-Nu! Nu am nevoie de ajutorul tau.
-Incapatanata ca intotdeauna, dar daca nu ai fi fost asa nu te-as fi placut atat de mult.
-Da, da. Nu ma intereseaza. De ce m-ai salvat? De ce ai venit sa ma salvezi? Puteai sa iti trimiti subordonati, dar in schimb ai venit personal.
-Chiar crezi ca o sa iti spun acest lucru?
-Ce ai de pierdut, doar sunt o fata muritoare nu pot sa fac nimic... inca, spuse ea accentuand ultimul cuvant.
Lucifer nu spuse nimic ci se apleca spre ea si tinandu-i capul pentru a o impiedica sa se fereasca, se uita in ochii ei verzi. De cand a fost creata niciodata nu a putut sa o citeasca, nu a putut sa vada dincolo de verdele acela incredibil de intens. Il fascinau ochii ei care mereu ascundeau cate ceva sub aparentele unei priviri serioase sau furioase. Statu asa cateva minute, apoi din senin o saruta transferandu-i foarte putin din puterea lui ei. Ii transfera doar atata cat sa ii forteze trupul sa intre in coma. Esenta lui era otrava pentru orice fel de inger iar transmisa intr-un inger reincarnat in om era de patru ori mai mortala. Era un pas esential in planul sau, spera doar sa nu o omoare.
-Inca nu este timpul tau sa mori, raspunse el dupa ce o sarutase.
-Asta ce vrea sa insemne? Intreba ea incercand sa scape de gustul metalic ramas in urma sarutului lor.
-o sa iti dai seama cand va fi momentul potrivit.
Se ridica intorcandu-se cu spatele la ea. Statura un moment in liniste apoi chiar inainte sa dispara i spuse:
-Aduti aminte de trtecutul tau si o sa iti afli viitorul. Vei avea doua posibilitati, una te va duce spre lumina, cealalta spre intuneric. Doar ca aparentele nu sunt intotdeauna adevarate, ascund adevarata identitate a lumini si a intunericului. Trebuie sa plec dar ne vom revedea Ayame. Ne vom revedea foarte curand.
-Stai, Lucifer! De ce imi dai toate aceste informatii?
Din pacate era prea tarziu. El deja disparuse nemaiputand sa ii raspunda.
Statea intinsa in iarba moale asteptand puterule sa ii revina, trupul sa se vindece. Din pacate cu cat timpul trecea cu atat se simtea mai rau, in loc sa isi recapete rasuflarea, respira din ce in ce mai greu. Incepuse sa vada in ceata si nu isi mai dedea seama pe ce pune mana. Situatia ei se inrautatea cu fiecare clipa care trecea, asa ca atunci cand auzi vocile lui Hissori si Ran, ea nu mai avea forta sa vada si de abia mai putea sa respire. De altfel, toata forta ei si-o concentrase asupra respiratului. Incepuse sa creada ca urmatoarea gura de aer avea sa fie ultima atunci cand ii auzi pe cei doi mult mai bine decat prima oara. Se ridica foarte greu cu dorinta de a se duce spre ei pentru a vedea daca Ikusa era cu acestia, daca stiau ceva de el. Spera din adancul inimii sale ca acesta nu pierduse lupta cu demonul cu care Steph facuse pactul. Din pacate nu reusi sa faca decat cativa pasi cand simti ca pamantul ii fuge de sub picioare. Ii venea sa tipe de ciuda ca nu putuse sa fie in stare sa stea in picioare mai mult de doua minute, ca nu reusise sa ajunga la cei care aveau posibilitatea de a-l salva.
Din fericire Hissori nu era foarte departe de ea si o prinse inainte sa cada. Pana sa o aseze pe jos, Yuri se afla in taramul viselor. Nu stia ce se intamplase, dar spera sa fie doar un simplu lesin nu ceva mai complicat.