23-05-2011, 12:42 AM
Hei. Ma gandeam de mult sa imi fac un topic la oneshoturi, so, now, I'm here. La mine veti vedea oneshoturi scurte, in general care vor sa transmita ceva, mai mult cu descriere a sentimentelor si povestiri la trecut, or smth. Nu stiu sigur, nu ramane definitiv.
Strangea perna atat de tare in brate… parul i se revarsa ca o cascada limpede pe toata suprafata acesteia. Cu fiecare gand, fiecare framantare simtea cum o inunda durerea. Dar ce durere? Asa se numea asta? Era o durere atat de dulce si binevenita. Nici ea nu stia ce sa mai creada. Avea atatea vise, atatea scenarii cu el. Dar el oare se gandea la ea? Nu,nici nu o cunostea.
Dar il iubea? Ce sunt aceste vise? De ce de fiecare data cand il vede, stomacul o fulgera si bataile inimii sunt atat de rapide? Era o nebunie. E totul trecator, poate va uita. Dar cum sa uite cand rana se facea si mai mare? Imaginea suava a printului ei ii aparea in minte. Ar fi vrut sa il atinga, sa il simta. Sa fie stransa la piept, sa i se promita multe. Dar cand se va intampla asta?
De ce il placea? Singurul ei raspuns era „pentru ca are cevaâ€. Nu erau doar cuvinte in vant. Undeva, in sufletul ei, gasise o semnificatie, o explicatie a acestor cuvinte. Prin acel „cevaâ€, intelegea ca e diferit, ca ii place orice lucru la aceasta fiinta.
Tresare. I-a auzit vocea? Nu, a fost doar un vis. Isi amintea de privirea lui blanda si prietenoasa, de vocea lui intotdeauna insotita de rasete.
Intamplarea a facut ca, odata, plimbandu-se cu prietenele pe o strada laturalnica, sa il vada, pe bicicleta,, trecand rapid strada. Nu, n-a fost doar o fantasma. A fost el, real, in carne si oase. Inima i se zbatea in piept odata cu toate maruntaiele care se agiutau groaznic. Fiinta ei cazuse intr-o ameteala cumplita. Nu mai suporta. Inima parca se zbatea sa-i fuga din piept. „Uite-l!â€. Un sunet ca de disperare, facand-o pe prietena sa sa se intoarca sa priveasca in spate. Cand s-a linistit, a vrut sa il vada din nou,dar nu mai era.
Povestea a continuat. Nu avea decat sa o iubeasca.
critici?
Vise
Strangea perna atat de tare in brate… parul i se revarsa ca o cascada limpede pe toata suprafata acesteia. Cu fiecare gand, fiecare framantare simtea cum o inunda durerea. Dar ce durere? Asa se numea asta? Era o durere atat de dulce si binevenita. Nici ea nu stia ce sa mai creada. Avea atatea vise, atatea scenarii cu el. Dar el oare se gandea la ea? Nu,nici nu o cunostea.
Dar il iubea? Ce sunt aceste vise? De ce de fiecare data cand il vede, stomacul o fulgera si bataile inimii sunt atat de rapide? Era o nebunie. E totul trecator, poate va uita. Dar cum sa uite cand rana se facea si mai mare? Imaginea suava a printului ei ii aparea in minte. Ar fi vrut sa il atinga, sa il simta. Sa fie stransa la piept, sa i se promita multe. Dar cand se va intampla asta?
De ce il placea? Singurul ei raspuns era „pentru ca are cevaâ€. Nu erau doar cuvinte in vant. Undeva, in sufletul ei, gasise o semnificatie, o explicatie a acestor cuvinte. Prin acel „cevaâ€, intelegea ca e diferit, ca ii place orice lucru la aceasta fiinta.
Tresare. I-a auzit vocea? Nu, a fost doar un vis. Isi amintea de privirea lui blanda si prietenoasa, de vocea lui intotdeauna insotita de rasete.
Intamplarea a facut ca, odata, plimbandu-se cu prietenele pe o strada laturalnica, sa il vada, pe bicicleta,, trecand rapid strada. Nu, n-a fost doar o fantasma. A fost el, real, in carne si oase. Inima i se zbatea in piept odata cu toate maruntaiele care se agiutau groaznic. Fiinta ei cazuse intr-o ameteala cumplita. Nu mai suporta. Inima parca se zbatea sa-i fuga din piept. „Uite-l!â€. Un sunet ca de disperare, facand-o pe prietena sa sa se intoarca sa priveasca in spate. Cand s-a linistit, a vrut sa il vada din nou,dar nu mai era.
Povestea a continuat. Nu avea decat sa o iubeasca.
critici?
Cea mai reuşită semnătură.