11-03-2010, 02:00 PM
Multumesc mult pentru comentariu ...:::Hana Arakida:::... ( sper ca am scris bine) . Ma bucura faptul ca cineva citeste ficul mei si ii place. In fine, am venit cu cap. 2 . Sper sa va placa:*:*
Cap 2: Ne vedem in poze
Alergam cu ochii in lacrimi. Nu eram atenta ca as fi putut lovi pe cineva. Luna stralucitoare si rece imi lumina drumul intunecat. Auzeam numele meu ce era stigat dar nu intorceam capul pentru a vedea cine ma cheama. Imi era teama.
-Sakura, Sakura, trezeste-te! Sunt eu , Hinata!
M-am trezit brusc si am vazut-o pe Hinata langa patul meu. Era ingrijorata. Cearceaful alb cu care ma acoperisem era pe jos. Corpul imi era ud si lacrimile curgeau din ochi rosi.
A fost un vis. Daca a fost un vis de ce eram transpirata si plangeam? De ce nu intorsesem capul pentru a vedeam cine ma striga?
-D..da, Hinata? Ce se intampla? Si cat e ceasul?
-Pai sa vedem! Ceasul e 9:45 si tu aveai un cosmar. Am venit la tine sa vad ce faci si daca mai mergem in parc si uite cum te-am gasit!
Am indreptat privirea spre noptiera de langa pat si am vazut ca pozele lipseau. M-am ridicat agitata din pat si am inceput sa le caut. Hinata se uita buimacita la mine si tacea din gura.
-Unde sunt? Tin minte ca aici le-am pus! Aici!
Ma uitam la Hinata care isi pusese mainile in solduri si radea.
-Ce sa fie? Ce-ai pierdut Sakura?
-Pozele! Erau niste poze cu mine, Naruto, tu si……si ….
Nu reuseam sa zic numele acela. Imi era teama . Incercam sa-l zic dar ma balbaiam.
-Si cine? Sasuke? Oh, pozele alea sunt pe pat daca nu le vezi!
Am intors privirea spre pat si am vazut poza lui Sasuke asezata pe pernuta mea. Ale lui Hinata si Naruto erau in cealalta perna. Am inceput sa radem amandoua. Am luat fotografiile si le-am pus la loc. Cand am luat-o pe-a lui Sasuke mi-a cazut din mana. Rama si sticla ce pazeau fotografia erau sparte. Poza era acoperita de cioburi.
Ma uitam la poza si lacrimile au inceput sa imi ude obraji. Am cazut in genunchi . Cioburile sticlei mi-au intrat in palme si genunchi. Lacrimile cadeau pe fotografie.
-Sakura, ridica-te! Doamne, Sakura, hai sus!
M-a prins de umeri si m-a ridicat. Hinata s-a dus la baie si a luat trusa de ajutor. Mi-a scos cioburile si m-a bandajat. Eu tineam in maini poza brunetului. Chiar si ultimul lucru care-l aveam de la el era distrus. Nu mai suportam. Inainte cu o saptamana paginile din jurnal in care era scris de el au ars. Acum poza lui. De ce toate lucrurile lui dispar? De ce totul care e al lui este distrus?
Nu mai intelegeam nimic! I-am zis Hinatei sa plece. M-am ridicat in picioare si am incercat sa merg. Ma dureau ingrozitor dar continuam drumul spre dulap. M-am imbracat intr-un trening de iarna , am luat o caciulita si am iesit afara. Fulgii de zapada cadeau din cer. Zapada era de un metru. Totul era acoperit de omatul rece. M-am dus exact la brunet la apartament. Am incercat sa deschid usa dar era inchisa. Mi-am amintit cum Sasuke ascundea cheia sub presuletul usii. Am avut dreptate. Usa s-a dschis si eu am intrat in casa. Era liniste. Decat pasii mei se mai auzeau. Ma uitam peste tot. Fotografiile erau lasate in jos.
Picioarele ma dureau destul de tare dar tot mergeam spre biblioteca unde se aflau pozele. Le-am ridicat incet si m-am uitat la ele. Erau suprbe. In ele se aflau parinti lui, fratele lui si Sasuke.
Am auzit usa deschizandu-se si m-am ascuns repede dupa un fotoliu. Norocul meu ca fusese doar vantul. Mi-am luat repede geanta si am plecat. Am inchis usa si am pus cheia la loc. Nu mai ningea. Era liniste. Seara incepuse sa se asterne peste intregul tinut. Am intrat in casa si m-am trantit pe canapea. Pe masuta de cafea se aflau cateva albume . Am deschis unul si am inceput sa privesc pozele. Erau mii de poze. Cateva cu mine si Hinata, unele cu Naruto si Hinata, unele doar cu mine si cele mai multe cu Sasuke. La ele stateam cel mai mult sa le privesc. Am lasat albumul pe masa si am facut focul in semineu. Am tras perdele incat sa fac intuneric in casa. Mi-am pus putin vin rosu intr-un pahar si m-am asezat la gura semineului. Focul arzator lumina intreaga incapere. Citeam un roman de dragoste si mi-l imaginam pe brunet stand langa mine. Sau pregatind o seara romantica impreuna. Ce visuri puteam sa am….. Nu se va intampla asa ceva niciodata. Defapt sa-r putea intampla doar daca brunetul “meu†ar hotara sa se intoarca inapoi. Dar chiar daca
s-ar intoarce nu m-ar baga in seama si nici nu si-ar da seama ca exist. Am inceput sa rad la gandurile mele. Il iubesc in tacere si il voi iubi la fel daca va trebui. Sic and se va intoarce o sa am grija sa nu sufere. Voi fi umbra lui. Voi avea grija ca nici o proasta san u se apropie de el, ca altfel aveam eu grija de ea!
Ce altceva puteam face?
Exact! Decat atat! Puteam decat sa visez, sa doresc si sa astept….In rest imi traiam viata de nimic. Era o viata simpla fara el in ea. Uneori ma intreb cum ar fi fost daca el nu ar fi existat. Dar asa ceva nu are cum sa se intample pentru ca daca el nu exista atunci nici eu nu existam. Fara sa-mi dau seama terminasem vinul din pahar asa ca mai am pus putin. Cartea pe care o citeam ma uimea. Desigur, nu la fel ca realitatea mea. Nu ca Sasuke si ca visurile mele. Se numea “ Obligat de Onoare†de Sandra Brown. Era destul de captivanta, recunosc dar nu ca el, nu ca brunetul!
Cap 2: Ne vedem in poze
Alergam cu ochii in lacrimi. Nu eram atenta ca as fi putut lovi pe cineva. Luna stralucitoare si rece imi lumina drumul intunecat. Auzeam numele meu ce era stigat dar nu intorceam capul pentru a vedea cine ma cheama. Imi era teama.
-Sakura, Sakura, trezeste-te! Sunt eu , Hinata!
M-am trezit brusc si am vazut-o pe Hinata langa patul meu. Era ingrijorata. Cearceaful alb cu care ma acoperisem era pe jos. Corpul imi era ud si lacrimile curgeau din ochi rosi.
A fost un vis. Daca a fost un vis de ce eram transpirata si plangeam? De ce nu intorsesem capul pentru a vedeam cine ma striga?
-D..da, Hinata? Ce se intampla? Si cat e ceasul?
-Pai sa vedem! Ceasul e 9:45 si tu aveai un cosmar. Am venit la tine sa vad ce faci si daca mai mergem in parc si uite cum te-am gasit!
Am indreptat privirea spre noptiera de langa pat si am vazut ca pozele lipseau. M-am ridicat agitata din pat si am inceput sa le caut. Hinata se uita buimacita la mine si tacea din gura.
-Unde sunt? Tin minte ca aici le-am pus! Aici!
Ma uitam la Hinata care isi pusese mainile in solduri si radea.
-Ce sa fie? Ce-ai pierdut Sakura?
-Pozele! Erau niste poze cu mine, Naruto, tu si……si ….
Nu reuseam sa zic numele acela. Imi era teama . Incercam sa-l zic dar ma balbaiam.
-Si cine? Sasuke? Oh, pozele alea sunt pe pat daca nu le vezi!
Am intors privirea spre pat si am vazut poza lui Sasuke asezata pe pernuta mea. Ale lui Hinata si Naruto erau in cealalta perna. Am inceput sa radem amandoua. Am luat fotografiile si le-am pus la loc. Cand am luat-o pe-a lui Sasuke mi-a cazut din mana. Rama si sticla ce pazeau fotografia erau sparte. Poza era acoperita de cioburi.
Ma uitam la poza si lacrimile au inceput sa imi ude obraji. Am cazut in genunchi . Cioburile sticlei mi-au intrat in palme si genunchi. Lacrimile cadeau pe fotografie.
-Sakura, ridica-te! Doamne, Sakura, hai sus!
M-a prins de umeri si m-a ridicat. Hinata s-a dus la baie si a luat trusa de ajutor. Mi-a scos cioburile si m-a bandajat. Eu tineam in maini poza brunetului. Chiar si ultimul lucru care-l aveam de la el era distrus. Nu mai suportam. Inainte cu o saptamana paginile din jurnal in care era scris de el au ars. Acum poza lui. De ce toate lucrurile lui dispar? De ce totul care e al lui este distrus?
Nu mai intelegeam nimic! I-am zis Hinatei sa plece. M-am ridicat in picioare si am incercat sa merg. Ma dureau ingrozitor dar continuam drumul spre dulap. M-am imbracat intr-un trening de iarna , am luat o caciulita si am iesit afara. Fulgii de zapada cadeau din cer. Zapada era de un metru. Totul era acoperit de omatul rece. M-am dus exact la brunet la apartament. Am incercat sa deschid usa dar era inchisa. Mi-am amintit cum Sasuke ascundea cheia sub presuletul usii. Am avut dreptate. Usa s-a dschis si eu am intrat in casa. Era liniste. Decat pasii mei se mai auzeau. Ma uitam peste tot. Fotografiile erau lasate in jos.
Picioarele ma dureau destul de tare dar tot mergeam spre biblioteca unde se aflau pozele. Le-am ridicat incet si m-am uitat la ele. Erau suprbe. In ele se aflau parinti lui, fratele lui si Sasuke.
Am auzit usa deschizandu-se si m-am ascuns repede dupa un fotoliu. Norocul meu ca fusese doar vantul. Mi-am luat repede geanta si am plecat. Am inchis usa si am pus cheia la loc. Nu mai ningea. Era liniste. Seara incepuse sa se asterne peste intregul tinut. Am intrat in casa si m-am trantit pe canapea. Pe masuta de cafea se aflau cateva albume . Am deschis unul si am inceput sa privesc pozele. Erau mii de poze. Cateva cu mine si Hinata, unele cu Naruto si Hinata, unele doar cu mine si cele mai multe cu Sasuke. La ele stateam cel mai mult sa le privesc. Am lasat albumul pe masa si am facut focul in semineu. Am tras perdele incat sa fac intuneric in casa. Mi-am pus putin vin rosu intr-un pahar si m-am asezat la gura semineului. Focul arzator lumina intreaga incapere. Citeam un roman de dragoste si mi-l imaginam pe brunet stand langa mine. Sau pregatind o seara romantica impreuna. Ce visuri puteam sa am….. Nu se va intampla asa ceva niciodata. Defapt sa-r putea intampla doar daca brunetul “meu†ar hotara sa se intoarca inapoi. Dar chiar daca
s-ar intoarce nu m-ar baga in seama si nici nu si-ar da seama ca exist. Am inceput sa rad la gandurile mele. Il iubesc in tacere si il voi iubi la fel daca va trebui. Sic and se va intoarce o sa am grija sa nu sufere. Voi fi umbra lui. Voi avea grija ca nici o proasta san u se apropie de el, ca altfel aveam eu grija de ea!
Ce altceva puteam face?
Exact! Decat atat! Puteam decat sa visez, sa doresc si sa astept….In rest imi traiam viata de nimic. Era o viata simpla fara el in ea. Uneori ma intreb cum ar fi fost daca el nu ar fi existat. Dar asa ceva nu are cum sa se intample pentru ca daca el nu exista atunci nici eu nu existam. Fara sa-mi dau seama terminasem vinul din pahar asa ca mai am pus putin. Cartea pe care o citeam ma uimea. Desigur, nu la fel ca realitatea mea. Nu ca Sasuke si ca visurile mele. Se numea “ Obligat de Onoare†de Sandra Brown. Era destul de captivanta, recunosc dar nu ca el, nu ca brunetul!