Fructul interzis [+18] [ shounen-ai / yaoi ]

[Lithium-Angel]

:: Yoko :: se vede ca amandoua avem o perspicacitate greu de intalnit si ca nu ignoram detaliile. ai dreptate. acel individ blond are mult de a face si o sa vedeti cat de curand.. [ nu prea curand, totusi ]
Sper ca acest capitol va explica, cat de cat, unul dintre motivele pentru care Kai se comporta asa fata de Shu.

:: Yaku-chin :: Din moment ce deja am hotarat sa nu il mai ucid pe Seto [ am alte planuri superbe cu el..mwahahaha ], sunt curioasa ce anume de indispune la Riku. Vreau sa ma folosesc si de el si vreau sa stiu exact cum il considerati pentru a sti ce sa evidentiez si ce nu.

Da, intelegeti bine ce scrie in acest capitol. Kai va face "Aia"

Enjoy readin'

Capitolul 9
A doua misiune
Sacrificiu şi plăcere

Decurgea perfect. Farsa mea, vreau să zic. Reuşeam să ascund faptul că trupul meu era complet umplut de răni şi asta mă bucura. Nu îmi doream să se afle cele întâmplate din mai multe motive. Bănuisem că el va încerca să mă ia peste picior sau cel puţin să mă facă să realizez că nu ar trebui să fiu atât de relaxat pentru că o poate face oricând, dar asta nu s-a întâmplat. Timp de câteva zile, Kai a dispărut complet. Îmi doream să întreb pe cineva unde e sau cât timp va sta departe de noi, însă mă simţeam prea timid pentru a îndrăzni să deschid gura. Era stupid şi ştiam că e aşa. Fiind colegi, puteam să îl întreb pe oricare dintre cei prezenţi ce anume se întâmplă. Ceea ce mă împiedica era faptul că eu ştiam ce tip de relaţie aveam eu şi Kai. Asta ...dacă se putea numi relaţie.
Într-un final, trei zile m-ai târziu, Riku s-a aşezat pe fotoliu, oftând supărat sau poate doar trist. Eu stăteam pe celălalt, încercând să nu mă scarpin în locurile ce mă usturau puţin, Sanju se afla la pământ din nou, cu picioarele încrucişate ca un copil ce aştepta un joc nou în timp ce Seto părea să fi descoperit o nouă carte pe care o sorbea din priviri.
Faxul din spatele brunetului s-a aprins şi o hârtie roşiatică şi-a făcut apariţia. Aflându-se aproape, a ridicat-o şi a citit-o, apoi a oftat din nou. Mă enerva puţin faptul că se simţea aşa în absenţa bărbatului cu părul castaniu, dar nu puteam să îmi exprim aceste sentimente. Nu aveam dreptul.
- Asta e bine şi rău..., a rostit încet, citind cele ce erau scrise pe foaia colorată.
- Ce e?! a întrebat rapid, roşcatul, bucuros că ceva nou a apărut şi că nu va mai sta de pomană, privind când tavanul, când filmele stupide de la televizor.
- Păi, misiunea asta nu necesită ajutorul lui Shuichi-kun aşa că se poate odihni în continuare, dar singurul care îmi vine minte şi o poate duce până la capăt nu e aici.
Mai întâi am tresărit eu, apoi Seto şi, într-un final, Sanju a început să se uite urât, semn că nu îi pasă şi că chiar vrea să se facă util, indiferent cum.
- Vorbind de asta, a vorbit blondul, lăsându-şi cartea pe braţul canapelei. Unde este Kai? a întrebat mai apoi, privindu-l pe Riku foarte curios de parcă bănuia că acesta ştie unde se află şi, mai ales, ce anume face.
- Kai are nevoie de ceva timp pentru a se linişti. De data asta, se pare că îi ia mult prea mult.
- Să se...liniştească?
M-am mirat puţin că şi roşcatul era dornic să afle ce anume se întâmpla cu el. Probabil, doar bănuiam, că toţi simţeau că ceva ciudat se petrecea cu el şi îşi doreau să afle ce.
- Hm..cum să explic asta? Nu îi place violenţa. Când vede pe cineva violent, se enervează şi, ca un fel de reacţie automată şi lipsită de controlul lui, devine şi el la fel. Din cauza asta a fost bine să îl lăsăm în pace. Mai mult de atât, însăşi faptul că devine violent la rândul lui îl scoate din sărite şi într-un final ajunge să se cam urască şi să vrea să distruga tot.
Eu am rămas ca trăznit. Deşi explicaţia era oarecum dubioasă şi nu se înţelegea perfect, eu reuşeam să asimilez cele spuse şi , spre stupoare mea, să descopăr că nu ştiam absolut nimic despre Kai.
- Stai puţin...nu înţeleg, a mărturisit Sanju, privindu-l pe brunet mai mult încurcat decât nedumerit.
- Să spunem că are o persoană iubită şi că vede acea persoana „X” snopită în bătaie. Violenţa celui ce răneşte persoana „X” îl face să se enerveze pentru că nu suportă violenţa. Nu se poate controla şi răspunde în acelaşi mod. La sfârşit, după ce îşi risipeşte furia, se urăşte pentru felul în care s-a comportat, considerându-se o bestie şi se ascunde de lume.
- Reacţie automată. Se comportă la fel ca celălalt, apoi revine la normal şi cade în cealaltă extremă, a adăugat blondul, fără a îl lăsa pe Riku să îşi ducă până la capăt idea.
Adevărul era că explicaţia nu era una dintre cele mai reuşite. Eşecul ei se observa pe chipul lui Sanju ce derula spusele brunetului în gândul său şi încerca să le pună cap-coadă. Seto şi eu am înţeles.
Cu alte cuvinte, în momentul în care acei indivizi au devenit agresivi faţă de el, Kai a răspuns în acelaşi mod chiar dacă nu îşi dorea să o facă. Supărarea lui de după nu era cauzată de furia pe care o simţea ci de faptul că nu reuşise să găsească o altă alternativă şi că se comportase întocmai ca ei. Dacă eu îl lăsam în pace, avea să uite în timp şi să revină la normal. Începeam să îmi dau seama de ce era aşa de ostil faţă de mine şi m-am simţit ca un tâmpit. Mai întâi l-am rănit eu, apoi l-am judecat greşit.
Eu i-am acceptat săruturile pasionale fără a îmi dau sema că va continua şi, atunci când a făcut-o, pentru că a crezut că eu ştiu în ce mă bag, s-a simţit ca şi cum mă forţa şi nu i-a plăcut. Pricepeam de ce îmi spusese că titlulatura de „violator” nu îi plăcea. Realizând că de fapt eu nu am nici cea mai mică idee ce se întâmplă, că sunt speriat şi mă doare, s-a simţit ca şi cum era un nemernic ce obliga persoanele să se culce cu el. Asta a dus la izbucnirea lui din parc, momentul în care eu m-am comportat ca un cretin şi i-am dat de înţeles că am vrut ca el să pară personajul negativ.
Motivul pentru care m-a atacat atât de brutal devenea şi el evident. Eu îl declarasem violent, plin de ură şi de furie când de fapt el era doar enervat că a trebuit să recurgă la violenţă. Dacă nu îi spuneam că poate fi aşa, el ar fi calmat acea supărare şi ar fi revenit la normal. Un Kai normal pe care eu nu îl cunoscusem încă pentru că reuşisem doar să îi văd latura rea a personalităţii sale. Cumva, nu prea îmi părea rău că reuşisem să văd cât de rău şi de distructiv poate fi. Ştiam la ce mă puteam aştepta dacă îl călcam pe nervi. Mai nou, îmi doream să descopăr acea latură a lui pe care o cunoştea brunetul.Un Kai ce se ura pentru reacţiile sale, pentru faptul că trebuie să fie violent, pe care îl deranjase spusele mele şi ce se simţise un violator şi un nemernic din cauza mea..
Acum că înţelegeam de ce e dezamăgit, tânjeam să îl revăd. Trebuia să cunosc latura aceea a lui. Am presupus că adevăratul Kai era cel din tren, cel libertin şi jucăuş, pus pe şotii şi mereu în mişcare. Începeam să devin mai fericit, mai plin de speranţă, gândindu-mă că sunt atâtea lucruri despre el pe care le pot afla. M-am hotărât să îl descopăr pe adevăratul el şi pentru asta intenţionam să încetez în a îl mai judeca. Era clar că, deşi am o abilitate puternică de deducere, nu mă pricepeam deloc la a citi caracterul unei persoane.
- Ce misiune? m-am trezit întrebând, schiţând un zâmbet prietenos. Cât timp acesta nu mă ura, puteam să mă apropii de el.
- Păi...ar fi mai bine să apară şi Kai. Dacă refuză, va trebui să găsim o altă abordare faţă de cea sugerată.
Ca şi cum gândurile mele şi ale lui Riku l-au chemat, uşa de la intrare s-a deschis şi el a ajuns rapid în sufragerie. S-a uitat înspre noi, încercând să îşi dea seama de ce îl privim şi a clipit uşor când m-a observat zâmbindu-i. Eram sigur că se întreabă de ce naiba îi zâmbesc când ar trebui să îmi fie frică de el, dar, de îndată ce se ivea prima ocazie, aveam să încerc să vorbesc cu el şi să îmi cer scuze.
- Am ceva pe faţă sau ce? Nu vă mai uitaţi la mine de parcă sunt o fantomă, a murmurat în timp ce se apropia de brunetul ce îi făcea semne.
În tot acest timp, foaia colorată ajunsese în mâinile blondului. Kai s-a oprit în dreptul lui şi a privit peste umărul lui întocmai cum îl văzuse făcând şi cu Riku, ceea ce m-a făcut să îmi dau seama că nu se ascundea nimic intim în spatele acestui lucru. Seto a ridicat foaia spre el de îndată ce l-a observat şi amândoi au continuat să citească împreună.
- Riku, aici scrie că..., a început cel aşezat pe canapea, dar nu a reuşit să continue pentru că bărbatul cu părul castaniu a luat hârtia din mâna lui.
- Kai..se pare că va trebui să faci un „sacrificu”, a chicotit acesta, zâmbind mult mai fericit.
Se vedea pe chipul lui şi din felul în care vorbea că era bucuros şi că de abia aşteptase ca acesta să se întoarcă. Gelozia mi-a fulgerat inima, dar am hotărât să o las deoparte în acel moment.Trebuia să mă concentrez la altceva. La cum să mă apropii de el.
- Va fi interesant, a zâmbit pentru prima oară, schiţând cel mai sincer surâs pe care l-am văzut.
În sinea mea, am răsuflat uşurat şi am început să îl aplaud pentru modul minunat în care râdea. Era încă mai frumos când făcea asta. Părea că nu îl mai deranjează nimic. După acea întâmplare, a decis să se izoleze câteva zile şi s-a întors reîmprospătat. Nu mai era ostil nici faţă de mine. Mi-am zis că trebuie să fie din cauză că i-am zâmbit şi că nu m-am temut să îi întâlnesc privirea.
- Dar..., a murmurat blondul, înroşindu-se complet la faţă, înghiţind în sec, încercând să nu îl lovească cu piciorul pe roşcatul ce stătea mult prea aproape de el, atunci când a vrut să se mişte.
- Ce e? am întrebat surprins, dorind să aflu ce anume scria pe hârtia aceea.
- De data asta, misiunea voastră este să aflaţi cine a gândit furtul codurilor. Aţi primit numelor persoanelor prin care puteţi ajunge la această înformaţie, voi trebuie doar să o obţineţi. Aceştia doi, a rostit brunetul, arătându-ne două alte foi ce semănau a fotografii, sunt iubiţi. La gâtul unuia se află un lănţişor ce serveşte drept cheie pentru un seif. E un fel de cheie digitală. Dacă punem mâna pe ea, vom afla cine încearcă să distrugă economia ţării şi vom continua în funcţie de ceea de descoperim.
Toţi ne-am îndreptat privirea spre cele două foi. Unul dintre ei părea de 25 de ani cel mult, cu părul negru şi ochii căprui, celălalt era blond cu ochii negrim şi avea nu mai mult de 20. Desigur, mi se dovedise că aparenţele înşeală aşa că am aşteptat să aflu vârstele lor adevărate înainte de a îmi exprima părerea despre ei. Chiar şi aşa, nu mi se păreau un atât de mare pericol.
- Stai puţin. Vrei să spui că noi nu vom face nimic? a întrebat Sanju, ridicându-şi privirea spre Seto, sperând să fie sprijinit.
- Cei doi au un fetiş. Sanju-san, voi avea nevoie să aflii pe unde se învârt şi ce locuri frecventează în mod repetat, la o anumită perioadă de timp. Seto-kun, tu vei avea grijă nu...
- E în regulă, a intervenit Kai, făcându-i semn brunetului să se oprească înainte de a vorbi. Nu e nevoie să izgonească posibilii „candidaţi”, mă descurc. Cred că pot atrage suficientă atenţie asupra mea fără ajutor.
Am rămas uşor blocat când ceea ce trebuia să fie o atitudine serioasă rezulta a fi una jucăuşă, el fiind numai bun de pus pe şotii, gata de năzbâtâi.
- Se pare că cei doi au un fetiş. La o anumită perioadă de timp, aleg o persoană de care le place şi iniţiază un joc sexual în trei. Din moment ce singurul bisexual de aici este Kai, el este cel mai potrivit. Cel puţin, cred că e singurul, nu? a întrebat Riku, privindu-ne pe fiecare în parte, curios şi suspicios. Eh, oricum ar fi singurul în stare. Doar el ar putea accepta o astfel de misiune, a continuat, oftând uşor, înmânând cele două foi acestuia.
Eram încă prins în transă, fraza „ în trei”, întipărându-se puternic în mintea mea. Înţelegeam că el nu ştia că eu şi Kai ne-am culcat împreună, dar, din moment ce ni se adresa nouă, nu reuşeam să pricep dacă el era bisexual sau nu. Mai ciudat de atâta era că ştia că prietenul lui se culca şi cu fete şi cu băieţi şi nu părea deloc deranjat. Nu atât de deranjat cum eram eu. Dacă cei doi ar fi fost iubiţi, Riku ar fi trebuit să se simtă posesiv, dar nu era nimic. Eram eu în locul lui.
Sanju îl privea pe Kai oarecum ciudat, mai mult scârbit decât supărat, Seto continua să fie destul de roşiatic la faţă, încă nu aflasem din ce motiv, în timp ce Riku cerea seriozitate de la bărbatul cu părul castaniu. Eu eram singurul ce nu dorea să audă asta, ce se simţea gelos şi posesiv. Cumva, în mintea mea se învărteau cuvintele celor doi. Brunetul îl numise „sacrificiu”, dar eram sigur ca pentru Kai va fi altceva. Pentru el avea să fie plăcere.


Capitolul 10:
A doua misiune
"Sacrificiul "