Fructul interzis [+18] [ shounen-ai / yaoi ]

[Lithium-Angel]

:: Yoko :: Yoko, oarecum ma intriga faptul ca iti place personalitatea lui Kai, insa, repet, aparentele inseala. Oamenii au mai multe fete si asta se aplica si in cazul lui. Seto..hm.....mi-ati cam stricat planurile cu Seto. Again, aparentele inseala. Va trebui sa mai introduc un personaj in fic pentru a nu il omora. Continuarea scenei are loc in capitolul urmator. I like the way you think!!!

:: Mousy :: Ca si present pentru tine..cand ajung la finalul acestui fic, te las sa decizi despre ce ar putea fi urmatorul. Va fi sugestia ta si eu o voi dezvolta dupa placul inimii mele ca sa fie ceva si hot, dar si bun. Mai exact, vom decide impreuna ce am sa scriu in continuare


:: nolazy :: gusturile noastre sunt asemanatoare. desigur, i hate rough stuff atunci cand imi place un personaj si cred ca merita sa fie cu unul anume si se baga nush care si se culca sau il violeaza...atunci il injur de mama focului. insa personajele mele preferate pot face orice, absolut orice. Drept urmare, nu te ingrijora, Kai's fun time nu se termina aici ci continua si in urmatorul capitol.

:: yukierilove :: Well... sa zicem ca Shu are mult de suferit. De fapt, suferinta lui de abia acum incepe. gomen. ma bucur ca iti place povestea. Voi incerca sa il mai "imblanzesc putin" pe Kai

enjoy readin'.

Capitolul 7
Prima misiune
Dezamăgire

M-a mâncat în cur. Asta ca să explic cât mai eficient şi uşor situaţia în care mă aflam. Făcusem o mare greşeală în a încerca să vorbesc cu el, mai ales când el era un pachet de nervi. Alesesem şi momentul cel mai inoportun, când eram doar noi doi acasă şi nimeni altcineva. Simpla mea băgare în seamă nu era suficientă pentru a îl călca pe nervi, dar asta nu m-a oprit din a îi vorbi.
- Kai, legat de ieri....eşti bine? l-am întrebat oarecum timid, apropiindu-mă de el.
- De ce nu aş fi? mi-a răspuns scurt, dorind să se îndepărteze de mine şi să între în bucătărie.
Era rece şi indiferent, clar pornit împotriva cuiva, nu conta cine. Începeam să mă întreb cum poate purta cămăşi sau tricouri pe căldura aia pentru că de fiecare dată când îl vedeam, chiar şi în acea noapte, spatele îi era mereu acoperit. Iniţial, am presupus că are o cicatrice urâtă pe care nu vrea să o arate nimănui. -Păi, nu prea păreai în apele tale...adică nu erai tu şi...., asta am spus.
Inima a început să îmi bată mult prea puternic în acel moment. Declanşasem ceva în interiorul lui pentru că se uita la mine atât curios cât şi enervat. Era atât de frumos încât toată acea răutate din ochii lui nu ar fi reuşit niciodată să îi stirpească strălucirea, ba din contra, fiecare gest al lui îl făcea mult mai atractiv.
Câteva firicele de păr îi acopereau ochii, spatele îi era încordat, prin cămaşă i se vedea pieptul bine făcut şi abdomenul lucrat, pantalonii îi scoteau în evidenţă bărbăţia şi cu siguranţă şi fundul. Tenul oarecum albicios sclipea în bătaia razelor soarelui în timp ce acea pereche de ochi căprui păreau două pietre preţioase.
A păşit încet, atât de încet încât am crezut că nimic rău nu avea să se întâmple. S-a oprit chiar în faţa mea şi, preţ de un moment, mi-a zâmbit dulceag. Picioarele mi s-au înmuiat imediat. Kai era fioros, dacă se poate spune asta, şi reuşea să submineze pe oricine prin simpla sa prezenţă, însă acel zâmbet... Dacă ar fi continuat să îmi zâmbească aşa, probabil aş fi fost eu ce aveam să îl roage să mă facă al lui, să îi cad în genunchi şi să împlor. Nimeni nu m-ar crede dacă le-aş spune că ceva atât de frumos şi de inocent ca surâsul lui ar putea stârni dorinţe ascunse, gânduri perverse şi nevoia de a fi iubit. Nici nu a trebuit să explic cât de captivant era acest bărbat cu părul castaniu pentru că şi alţi i-au căzut în braţe. Chiar şi din echipa noastră.
Privind acea expresie relaxată a lui, am zâmbit şi eu şi m-am pregătit să continuui să vorbesc, fericit că el acceptase să poarte o discuţie normală. Am fost un idiot. Nu ştiam nimic despre Kai, dar aveam să aflu treptat şi să mă afund mai mult în groapa pe care mi-o săpam de unul singur.
În secunda următoare, pe chipul lui a apărut un rânjet meschin ce a reuşit să mă ţinească de podea şi să mă facă să încremenesc. Mâna lui s-a întins spre mine şi mi-a prins părul, apoi am fost împins în perete din spate în timp ce trupul lui s-a lipit de al meu.
I-am simţit tot corpul mulându-se peste al meu şi am icnit, mai mult din cauza forţei cu care o făcuse decât a faptului în sine. Genunchiul lui drept s-a aşezat exact între picioarele mele şi a împins în sus, lovindu-mi şi prinzându-mi bărbăţia sub greutatea lui. Ambele mele încheieturi stăteau încleştate în doar una dintre mâinile lui. Atât de puternic era. Suficient de abil încât să mă imobilizeze, folosind cât mai puţină forţă şi nici foarte multe accesorii.
- Nu....eram eu? m-a întrebat ironic, scoţându-şi limba afară.
Am tresărit şi mi-am închis ochii când aceasta a coborât pe gâtul meu şi a dat să continue. Chiar dacă nu îl vedeam, îl simţeam. Palma lui s-a coborât pe tricoul meu, apoi s-a strecurat pe dinauntru şi mi-a atins pielea ce, fără voia mea, începea să se încălzească enorm de mult.
- În...încetează...., am şoptit mai mult, simţindu-mă mult prea istovit pentru a ţipa sau a îl lovi.
A râs din nou şi a trasat o linie cu degetul pănâ aproape de gulerul bluzei şi a tras de el, reuşind să îl rupă. S-a aplecat puţin şi a lins unul dintre sfârcuri, apoi a împins genunchiul său mai adânc între picioarele mele. Scânceam şi tremuram, eram roşu la faţă şi corpul probabil îmi ardea, însă viteza şi indiferenţa cu care făcea toate aceste lucruri mă demoralizau şi aproape mă determinau să plâng.
- Obligă-mă, mi-a spus imediat, întorcându-mi, dintr-o singură mişcare, ambele braţe la spate.
Începeam să mă obişnuiesc cu felul lui de a fi în ceea ce privea strângerea părului. Devenea plăcut. Degetele lui stăteau încâlcite în părul meu, pline de forţă pentru a nu mă putea elibera fără a rămâne fără câteva fire bune. Am fost îndepărtat de perete, întors cu spatele şi lovit din nou de zid, obrazul meu frecându-se de suprafaţa dură a acestuia. Pentru o a doua oară, m-a ridicat şi m-a împins înspre uşa propriei mele camere, deschizând-o cu piciorul, apoi trântind-o puternic pentru a o închide.
Am fost practic azvârlit în propriul meu pat. Mi-a luat câteva secunde să mă ridic în coate şi să îmi întorc privirea spre el, dar nu mi-a folosit la nimic.
Se apropia de mine, ţinând una dintre cravatele mele în mâna, apoi mi-a prins încheieturile din nou şi le-a ridicat deasupra capului meu. Am fost lipit de pat de trupul lui ce s-a aşezat peste al meu, apoi am început să gem. Îmi era imposibil să nu o fac când bărbăţia lui se freca de a mea, picioarele lui îmi înconjurau trupul, pieptul lui stătea lipit de al meu şi îi simţeam respiraţia în ceafă.
- Ţi-am zis să încetezi! am strigat într-un final, simţindu-mi mâinile strânse de ceva puternic. Mi-am dat capul pe spate, altfel nu aveam cum să privesc în sus, şi m-am văzut legat de pat.
Tremuram, dar de ce? Iniţial am zis că mi-era frică. De atitudinea lui, de felul în care se mişca, de lucrurile pe care mi le făcea. Imediat apoi, am gândit că poate eram nerăbdător şi mult prea curios să văd şi să simt ce avea să facă în continuare. Am ajuns la concluzia că îmi era frică tocmai pentru că speram că avea să mă facă al lui. Nu îmi cunoşteam partea sadică şi masochistă, dar se părea că aveam şi aşa ceva. Îmi plăcea comportamentul lui, furia lui când făcea sex şi le interpretam ca pe o pasiune nestăvilită.
La doar câteva momente după ce am ţipat la el, mâna lui a zburat prin faţa mea, lovindu-mă în trecere. Atât de puternic şi de usturător încât am lăcrimat puţin. Buza inferioară a început să mă doară, dar nu prea îmi dădeam seama de ce. A urmat un sărut pasional în care limba lui a coborât cât de adânc era posibil în gura mea şi a lins tot în calea sa. Cele două minute cât a făcut asta au fost suficiente pentru a mă distruge pe dinauntru.
Am descoperit ceva ce m-a cutremurat profund. Gândul că el avea să mă facă al lui cu forţa, că avea să mă bruscheze, să mă rănească şi să mă trateze ca pe un sclav...totul mă făcea să mă excit.
Nu am rezistat prea mult în a îi răspunde la sărut. Ca şi cum mă transformasem complet, am început eu să ling acel organ atât de flexibil, făcându-mă să salivez şi să vreau mai mult. Cu acea ocazie am aflat şi de ce mă ustura buza. În momentul în care m-a lovit peste faţă, mâna lui a trecut peste ele şi mi-a tăiat buza inferioară ce probabil sângera puţin chiar şi după.
- De ce....aşa de furios? am întrebat rapid, printre expirări adânci. Respiraţia îmi era întretăiată, simţeam cum saliva îmi alunecă pe gât şi se prelinge pe bărbia mea, bărbăţia deja mi se întărise în timp ce inima îmi bătea foarte rapid şi haotic.
- De ce aşa de stupid? m-a întrebat retoric, muşcându-mi buza înainte de a îmi ofere un alt doilea sărut pasional în care limbile noastre s-au unit şi s-au lins reciproc. Mâna lui dreaptă mi-a prins maxilarul şi l-a strâns chiar dacă continua să mă sărute şi să îşi ţină corpul lipit de al meu.
- Lasă..., am început să spun din nou, dar am gemut în schimb. Nu mai... ieri a trecut, am icnit imediat apoi, încercând să îi spun că nu trebuia să se mai simtă furios din cauza acelor indivizi ce doreau să fure acele coduri.
- Ce vrei să spui? m-a întrebat rapid, afişând pentru prima oară o expresie uimită, dar şi oarecum răutăcioasă.
Îşi încordase spatele şi stătea drept în fund, cu o mână pe pieptul meu şi cealaltă aproape de gât. Eu stăteam întins, mai mult lungit decât aşezat la nimereală, gâfâiam puternic şi respiram rar, îmi umezeam des buzele şi tremuram până la oase numai gândindu-mă că zonele noastre intime stăteau atât de lipite una de cealaltă.
- Eşti enervat, nu? am vorbit rapid, temându-mă că aveam să rămân fără aer înainte să pot să termin de spus tot ceea ce imi doream să spun. Te-ai înfuriat şi i-ai ucis pe cei doi şi încă mai resimţi furia din acel moment. E normal, ea nu dispare atât de uşor. O să te simţi mai bine după ce elimini toată ura şi dorinţa de a îi distruge.
Parcă eram un robot dat pe fast play. Nu mă oprisem nici măcar o secundă, dar începeam să sun oarecum disperat. Chipul îmi era roşu, ştiam asta pentru că îl simţeam arzând. Câteva momente nu a spus şi nici nu a făcut nimic. Eu încercasem să îi spun că oricine reacţionează atât de agresiv şi că e nevoie să consume toată acea energie negativă pentru a se simţi mai bine, dorind să îl fac să se calmeze, însă el mă privea nepăsător.
Acelaşi zâmbet meschin a apărut pe chipul lui, urmat de o expresie aproape diabolică şi încleştarea dinţilor. I-am simţit întreg trupul încordându-se, apoi am început să tresar când a început să se mişte din nou. Cu o viteză nebună, a reuşit să îmi scoată pantalonii şi să îşi lase în jos boxerii negri pe care îi purta. Mâna lui dreaptă mi-a strâns gâtul în timp ce cealaltă mi-a îndepărtat picioarele atât de mult încât putea să vadă perfect în interiorul meu dacă îşi apropia chipul de acel loc.
- Kai...ştiu că eşti furios..dar..., am vorbit pe un ton grav, mai mult ţipând, reuşind doar să încep fraza, dar nu să o şi termin.
Buzele lui le-au prins pe ale mele, limba lui a început să o lingă şi să o sugă pe a mea iar eu, din pură dorinţă pentru el, i-am răspuns la fel. Trupul mi s-a arcuit complet şi am dat să mă ridic, însă am fost oprit de materialul cravatei ce se strângea în jurul încheieturilor mele şi mă obliga să stau nemişcat dacă nu îmi doream să mă rănesc.
În primul moment, bărbăţia lui a intrat cu forţă în interiorul meu, adânc şi violent, apoi s-a oprit.
Am fost din nou strâns de bărbie şi împins în jos, de parcă puteam intra prin pat şi să ajung la pământ. Cicatricile rămse de atunci, orice rană provocată, eventualele mici coji formate în urma zgârieturilor lui, toate au fost redeschise.
Mă pătrundea cu forţă, fără pic de milă, deşi eu încercam să mă ridic şi mă autorăneam. Încheieturile mă dureau enorm de tare, spatele la fel din cauza continuelor arcuiri şi încercări de a îl îndepărta, interiorul îmi era răvăşit de o durere mult mai acută decât cea de dinainte în timp ce el se adâncea în interiorul meu şi distrugea tot ce îi apărea în cale. Instinctiv, muşchii mi s-au încordat, strângându-l în inauntrul meu, doar pentru a îl determina să fie şi mai violent în mişcări.
Eram extenuat deşi eu nu făceam nimic. Nu mai puteam respira, trupul mă durea şi ardea puternic, gura îmi era uscată şi tăietura de pe buză continua să mă usture la fel de mult. Între picioarele mele, simţeam cum cineva mă înjunghie şi învârte cuţitul în rană. Durerea mă făcea să mă simt obosit, dar bine. Kai mă excita prin modul violent în care mă făcea al lui şi, deşi îmi simţeam trupul mai greu ca plumbul şi puteam jura că sângeram din nou, eu am fost primul care s-a eliberat. Cel ce a gemut încontinuu şi încă o făcea. L-am observat lingându-şi buzele, parcă anunţându-mă că se pregătea pentru mai mult. „Ciudat..”, am gândit, văzându-i ochii sclipind. Ceea ce se afla acolo nu era furie cum crezusem eu ci altceva.Clasificasem privirea aceea a lui ca una enervată şi dornică de distrugere, însă alt sentiment era exprimat prin ochii săi căprui. Nu furie, ură, enervare sau nerăbdare. Doar dezamăgire. Oricât de mult mi-aş fi dorit să spun că ceea ce mi-a făcut el a fost brutal, acea nouă descoperire a mea m-a făcut să lăcrimez şi să îl doresc mai mult.


Capitolul 8:
Unele lucruri mai bine raman ascunse