Fructul interzis [+18] [ shounen-ai / yaoi ]

[Lithium-Angel]

:: Mousy-Dan :: Capitolul asta s-ar putea sa iti schimbe parerea despre Kai, dar si despre Shuichi. don't worry.. nu va fi faza de genul ala...doar incerc sa creez ceva original..nu sa trag la imprimanta:P
:: Mitsukai :: Nu ma viola ca nu stiu ce iti fac. Ai sa citesti capitolele, si asa le-ai citit pana acum, si ai sa le adori...si sa salivezi... cum stiu eu ca faci :D misiunile...o...binecuvantatele misiuni :D Mwahahaha....
:: Moody :: De cand nu te-am mai vazut, multa vreme a trecut. Daca ceea ce vreau imi reuseste, acest fic va fi mai bun decat MTBL al meu, mai ales pentru ca am adunat tot ce au avut personajele mele de pana acum pentru a le crea pe acestea.
:: Yoko :: Relatia celor doi: Kai and Riku, se va face cunoscuta ceva mai tarziu. Pana atunci, ce zici de ceva mai multa actione Kai and Shuichi ?


Shuichi: http://i121.photobucket.com/albums/o210/...ichi-3.jpg
Riku: http://i121.photobucket.com/albums/o210/...053312.jpg
Sanju: http://i121.photobucket.com/albums/o210/.../sanju.jpg
Seto: http://i121.photobucket.com/albums/o210/...go/aoi.jpg
Kai: http://i666.photobucket.com/albums/vv29/...1248444398
Aoi: http://i121.photobucket.com/albums/o210/.../red-1.jpg
Ii multumesc lui YamaMina pentru unele poze, m-a ajutat enorm.

Capitolul 4
Drept răsplată

Şase ore pline de o oboseală mintală greu de imaginat, atât a durat până când cei patru s-au trezit şi s-au aşezat în sufragerie. Şase ore în care m-am gândit în fiecare minut la el, la felul în care m-a atins, la cruzimea cu care m-a pătruns şi forţa pe care o folosise. Cele mai neplăcute momente din viaţa mea. Da, să aflu că tatăl pe care îl ştiam eu era un străin a fost o lovitură dură, însă acel bărbat a rămas alături de mine şi de familia mea. Kai era liber să facă orice îşi dorea, să fugă sau să stea, să se îndrăgostească de cine credea el că e mai bine şi să mă ignore complet. Nu am fost prea surprins când mi-am dat seama că acea noapte a fost una fatală pentru noi doi, era normal să fie aşa.
Sanju se trezise oarecum ameţit şi îşi făcea o cafea în bucătărie, Seto încă mai citea din acea carte ce începea să mă intrige enorm, doar Riku părea plin de energie şi gata de o excursie pe jos, pe munte sau undeva la ţară. Era plăcut să îi văd pe toţi, să le simt mirosul de dimineaţă sau să le observ chipurile abia trezite din somn. Îmi dădeau senzaţia că mă aflu la mine acasă sau cel puţin într-un loc familiar, înconjurat de oameni buni. Nu era cinstit din partea mea. Roşcatul îmi zâmbea şi încerca să discute cu mine, până şi blondul părea dornic să participe la conversaţia noatră, însă mintea mea zbura undeva departe şi se gândea la altcineva. La el.
L-am văzut de îndată ce a ieşit din camera sa. Părea supărat sau cel puţin enervat pe cineva sau din cauza cuiva. Oricât speram să nu fiu eu persoana în cauză, nu îmi puteam uita greşeala şi nici furia din vocea lui după ce acesta a descoperit că era prima oară când mă culcam cu cineva de acelaşi sex. Şi-a trecut mâna printre firele de păr ce îi stăteau rebele în zona bretonului, apoi a căscat şi a început să meargă spre bucătărie. În drumul său, Riku a apărut, ţinând o ceaşcă de cafea în mână. Înainte ca cei doi să se ciocnească, Kai a ridicat cana din mâna brunetului şi a sorbit din ea, continuându-şi drumul fără a înapoia ceea ce tocmai furase.
- Nu e nici prea politicos să iei lucrurile celor din jur, nu? a întrebat Sanju, parcă dorind să se revanşeze pentru trăznaia pe care o făcuse cu mai puţin de o zi în urmă.
- E în regulă. Kai şi eu bem cafeaua la el, a răspuns tânărul, zâmbindu-i acestuia larg, aşezându-se pe fotoliul liber. Era uşor ciudat cum se ducea în acelaşi loc ca şi cum acela era biroul lui şi nimeni altul nu avea voie să se atingă de el.
Am tresărit şi mi-am îndreptat privirea spre el. Nu uitasem de cele întâmplate în tren, doar exclusesem din memoria mea persoana respectivă, băiatul pe care Kai îl îmbrăţişa. Regretam enorm că nu am fost mai atent de atât pentru că ştiam că dacă aş fi făcut-o, dacă aş fi îndrăznit doar, nu aveam să fiu torturat de acea îndoială. Nu mă puteam gândi la altceva înafară de faptul că, atât el, cât şi „Blacky” aveau părul negru şi cam aceeaşi statură. Nu doream să mă gândesc la asta, dar o făceam. Dacă exista cea mai mică posibilitate ca cei doi să fie de fapt aceeaşi persoană, reacţia bărbatului cu părul castaniu se explica la perfecţie. Deşi mintea mea continua să găsească zeci de explicaţii, era inima cea care îmi spunea să mă calmez pentru că nu e aşa, pentru că cei doi nu sunt iubiţi şi nici amanţi.
- Seto-kun, ce citeşti? a întrebat brunetul, făcându-mă să tresar şi să revin la lumea reală.
- E o carte despre noile tehnologii folosite în domeniul securităţii, a răspuns imediat, lăsând carte la o parte.
Riku a ezitat puţin, apoi ne-a privit curios şi ne-a zâmbit.
- Scuze, mi-ar plăcea să vorbesc despre asta, însă nu e punctul meu forte. Eu sunt doar intermediarul. Cel ce vă spune ce misiuni aveţi de îndeplinit. Mi-e teamă că nu mă pricep la lucruri de genul, a recunoscut timid, părând mult mai supărat decât era înainte.
Seto s-a înroşit puţin şi a clipit des, lucru ce m-a făcut să zâmbesc. Crezusem că blondul era afectat de priveliştea oferită de trupul gol al lui Kai, însă părea că existau mai multe expresii şi cuvinte ce reuşeau să îl intimideze. Şi eu mă simţeam stânjenit privindu-l pe Riku chiar dacă îi eram cel mai apropiat ca şi vârstă. Înţelegeam cumva de ce reuşea să ne facă să ne simţim aşa. Era atât de gingaş şi de adorabil încât continuam să îmi doresc să îl îmbrăţişez chiar dacă mă gândeam la el ca la un posibil rival. Rival? Da, asta gândeam că este. Cel ce mi-l putea fura pe Kai fără a se chinui prea mult.
Eram ipocrit, însă şi perfect conştient că mă comportam ca unul. Brunetul îl ştia pe castaniu de mult mai mult timp, oricum de mai mult timp decât îl ştiam eu, de suficient de mult încât să ştie cum anume prefera să îşi bea cafeaua şi, totuşi, eu mă consideram mult mai îndreptăţit să fiu sărutat şi atins de el.
Manifestam o gelozie total nouă , un sentiment de care nu mai dădusem dovadă niciodată până atunci şi nici măcar nu aveam suficiente motive ca să simt asta.
Kai s-a întors în sufragerie şi a întins cana pe care o ţinea în mână, atrăgând atenţia băiatului ce încă încerca să vorbească cu Sanju şi Seto. Mă consideram ignorat şi trădat deşi el se comporta absolut normal, atât cu mine cât şi cu ceilalţi din apartament.
- Ah! a exclamat brunetul, prinzând palma bărbatului de lângă el. Kai, ce ar fi să îl însoţeşti pe Shuichi într-un tur al oraşului? Sanju-san şi Seto-kun cunosc deja oraşul.
Sugestia lui m-a înveselit, dar m-a şi cutremurat. Mă privea atât de curios, furios, probabil la fel de nervos pe cât o făcuse şi în acea noapte, parcă încercând să îmi transmită să refuz oferta şi să îl las în pace. Nu puteam face asta, nu doream să fac asta şi nici nu am făcut-o. Am acceptat, afisând cel mai călduros zâmbet posibil, apoi m-am dus direct în camera mea pentru a mă îmbrăca.
Mă aştepta la intrarea în clădire, dar purta cea mai urâtă şi scârbită expresie posibilă. Când s-a uitat înspre mine, am simţit cum mă înjunghie cu privirea şi îşi imaginează că mă ucide sau cel puţin îmi taie limba ca să nu mai scot o vorbă. Nu mă deranja. Eram prea captivat de felul în care arăta. Purta o jachetă din stofă sau bumbac, nu ştiu sigur, cu mânecile suflecate până aproape de cot, o cămaşă albă deschisă la primii doi nasturi prin care se vedea un lănţişor simpatic şi o pereche de blugi bleumarin ce îi scoteau în evidenţă atât fundul cât şi bărbăţia.
Aş fi putut număra câte persoane întorceau capul după el, însă asta mă făcea şi mai gelos, dornic să îl închid undeva şi să îl uit acolo, departe de toţi, doar la cheremul meu. El se afla la câţiva paşi în faţa mea, mergând drept înainte fără a privi în urmă, în timp ce eu încercam să ţin pasul cu el şi să nu mă pierd. Într-un final, am ajuns într-un părculeţ retras şi s-a oprit.
- Kai, s-a ..... , am dorit să îl întreb ceva, însă mâinile lui m-au prins de încheieturi şi m-au trântit pe banca de lângă noi.
- De ce nu poţi să taci? Nu realizezi că mă enervezi? a rostit furios, strângând din dinţi în timp ce mă privea supărat.
- Dar nu am făcut nimic! m-am apărat rapid, încercând să îl dau la o parte şi să mă aşez în fund.
A răbufnit într-un râs batjocoritor şi m-a ridicat de pe bancă, împingându-mă în gardul de metal ce înconjura acea zonă verde. Nu se afla nimeni în preajmă, probabil şi din cauza asta avusese curajul să facă acel lucru, însă nimic din ceea ce făcea el nu mă putea suprinde. Am vrut să vorbesc, să încerc să ajung la inima lui, la mintea lui, printr-o cale diplomatică, dar buzele lui le-au prins pe ale mele şi limba lui s-a strecurat benevol în interiorul gurii mele, lingând tot ceea ce îi ieşea în cale. Trupul lui s-a lipit de al meu, bărbăţia lui s-a frecat de a mea şi m-a făcut să scâncesc în timp ce mâinile lui stăteau una pe mijlocul meu şi cealaltă pe spatele meu. Puteam să îl refuz, să îl pleznesc, însă eu l-am înconjurat cu braţele şi mi-am lipit trupul de al lui, spunându-i, tăcut, să continue.
Am tresărit, simţindu-i mâna de pe şoldul meu cum cobora şi se îndrepta spre şliţul pantalonilor mei, dar nu am găsit forţa necesară să îl împiedic. Limba a început să îmi fie suptă de buzele lui roşii în timp ce degetele lui deja erau strecurate în interiorul pantalonilor mei şi îmi masau bărbăţia, făcându-mă să scâncesc şi să gem puternic. Mâna lui îi străbătea lungimea şi apoi o zgâria uşor, reuşind să mă excite.
- Kai..., am încercat să vorbesc din nou, dar buzelele lui le-au acoperit pe ale mele, apoi au coborât rapid pe gât pentru a ajunge aproape de piept.
Era inutil să mă opun. Puterea care o avea asupra mea nu era doar fizică ci şi psihică. Mă ţinea strâns la pieptul lui, mă săruta apăsat, mă excita intenţionat, dar nu puterea cu care o făcea reuşea să mă înfierbânte ci doar faptul că făcea acele lucruri.
- Vreau să înţelegi ceva, mi-a spus într-un final, şoptindu-mi la ureche. Nu îmi place să fiu personajul negativ şi tu m-ai transformat într-unul. Daca nu eşti dispus să mergi până la capăt, nu accepta avansurile sexuale ale unui bărbat. Când un „el” se dă la tine, atunci sigur vrea să se culce cu tine şi nu să joace bambilici.
Tonul era scăzut, dar încă furios. Motivul pentru care se comporta atât de rece devenea din ce în ce mai clar, însă nu mă surprindea. Ochii lui căprui străluceau puternic, buza inferioară tremura uşor, semn că e chiar foarte nervos, dar strânsoarea lui rămânea la fel de puternică şi atitudinea lui la fel de ameţitoare.
- Nu înţeleg..., i-am mărturisit, înghiţind în sec.
- Nu? m-a întrebat retoric. Dacă azi noapte făceai gălăgie şi erai văzut, toţi ar fi spus că te violam. Această titlulatură nu îmi place! a ţipat în urechea mea, trăgându-mă de păr pentru a mă ridica de pe gard.
Am crezut că avea să îmi dea drumul, însă am fost doar întors cu spatele la el şi lovit cu putere de barele de metal.
- Încercam să îţi explic că ceea ce s-a întâmplat ieri a fost doar vina ta şi...
- Ştiu! l-am întrerupt, devenind roşu la faţă din cauza atingerii mâinii lui ce se coborâse până între fesele mele şi mă pătrundea încet. E adevărat! Am vrut să se întâmple ...., am adăugat pe un ton mult mai stins, privind zona acoperită de iarbă ce se afla sub picioarele mele.
Stăteam aplecat, sprijinit cu mâinile de gard, respirând greoi, încercând să îmi calmez bătăile inimii, în timp ce el îmi trăgea pantalonii în jos şi continua să mă atingă. Am icnit şi m-am arcuit de îndată ce i-am simţit bărbăţia, pătrunzându-mă mult mai adânc decât o făcuse acea primă oară, m-am cutremurat şi am lăsat un scâncet să se facă auzit. Câteva secunde mai târziu, un firicel de salivă se prelingea pe bărbia mea în timp ce eu încercam să respir şi Kai mă penetra, crescând ritmul.
Mâna lui dreaptă mi-a prins bărbăţia şi a continuat să o maseze, apoi a apăsat pe vârful ei, trupul lui împingându-se cu totul în mine. Mă agăţam de gard, respiram greoi, îl simţeam adânc în mine, sfâşiind noi porţiuni din trupul meu. Senzaţia lăsată de mâna lui ce urca pe pieptul meu mă făcea să mă pierd complet şi, într-un final, am început să pufăi şi să icneasc mult mai apăsat. Degetele lui se jucau cu sfârcurile şi cu bărbăţia mea, buzele lui îmi lingeau şi uneori dinţii îmi muşcau urechea, însă cel mai ameţitor lucru dintre toate era trupul lui ce stătea lipit de al meu ca şi cum eram unul.
- Nu obişnuiesc să jur protecţie şi devotament unor persoane necunoscute, mi-a spus în timp ce m-a pătruns mult mai adânc şi mai rapid.
- Kai..? am reuşit să întreb printre gemete, întorcându-mi privirea spre el. Îmi zâmbea, ba nu, îmi rânjea şi îşi lingea buzele.
- Aştept să fiu plătit pentru serviciile mele şi cred că am găsit şi modalitatea de plată cea mai potrivită. După fiecare misiune, trupul tău va deveni al meu şi mă va satisface. Un schimb egal, nu? a rostit calm, afisând o voce inocentă deşi corpul lui făcea numai perversităţi.
Bărbăţia lui se scufunda cu totul în mine, făcându-mă să mă arcuiesc şi să icnesc, trupul lui se lipea de al meu şi degetele sale mă atingeau mai peste tot, însă oferta lui mi se părea chiar foarte intrigantă şi pe placul meu. Dacă aş fi avut curaj, i-aş fi spus că accept cu plăcere. Eram prea innebunit din cauza lui, prea captivat ca să refuz, dar, din moment ce eu eram timid, l-am lăsat să continue şi să mă pătrundă mai adânc. ” Da...” rosteam în gândul meu, gata să mă eliberez şi să îi cad la picioare.

Capitolul 5: Furie şi dezamăgire
Prima misiune