The life of a male prostitute (yaoi,shounen ai and normal couples)

[Lithium-Angel]

imi cer scuze ptr greseli. legat de cealalta poveste...mi-a pierit inspiratia..insa tocmai mi-a tresarit o super poveste despre doi verisori care sunt sigura ca o sa va placa....dupa ce o scriu..bineinteles..:D





Kanon a avut destul timp sa se gandeasca cum sa se salveze pe sine, insa, indiferent cat de mult ar fi incercat sa se gandeasca la propria sa situatie, gandurile ii zburau la blondul ce era cu siguranta un pachet de nervi si ingrijorat pentru toti din jurul lui. Brunetul realiza ca , declarand si semnand acele foi pe care se aflau intregul adevar, sansele sale de a gasi o portita de salvare erau destul de minime. Exista si posibilitatea ca nimeni sa nu il creada, cine ar crede un peste care racola baieti pentru a ii prostitua, ba mai mult, pe cineva care avea toate motivele sa vrea sa il ucida pe acel barbat? Chiar daca era el cel condamnat, principala lui grija era ca ceilalti sa nu fie arestati si acuzati, pentru ca altfel ar fi intrat si el la inchisoare.
Politistii nu l-au trimis pe Kanon direct la inchisoare, l-au lasat singur intr-o incapere destul de intunecata si i-au dat ceva de mancat si de baut. Brunetul era destul de suparat, nici macar pana atunci nu reusise sa se elibereze de toata frustrarea din inima lui, se simtea inca capabil sa il omoare in bataie pe Kyoshi daca avea sa il vada din nou. Tateyama Kyoshi nu era nimeni altul decat Hitotsubashi Kyoshi, unchiul sau si cel ce i-a ucis tatal. La asta se adauga toate relele ce le-a facut lui Kerori si Hideki. In ochii politiei, probabil avea toate motivele de pe lume sa il ucida pe barbat.
- Kanon Hitotsubashi? se auzi o voce suava de barbat, in timp ce usa de la incapere s-a deschis larg si un barbat de, nu mai mult de, poate 35 sau 36 de ani, a pasit inauntru.
Brunetul s-a ridicat de pe scaun uimit, era ultima persoana pe care se astepta sa o gaseasca acolo, ultimul om pe care credea sa il mai vada vreodata.
- Shinchiro-san...., a murmurat brunetul pe un ton scazut, dar si usor vesel. Un zambet involuntar i-a aparut pe buze, era constient ca nu era momentul sa se bucure de regasirea barbatului, se gandea ca asta afecta cu mult relatia sa cu Roro si, totusi, se bucura sa il vada pentru ca stia ca el era singurul ce il putea salva si pe el.

Roro se ridica brusc in picioare si se uita de jur imprejurul camerei parca cautand ceea ce l-a facut sa tresara. Avea o alta presimtire proasta si spera sa nu fie legata de Kerori sau Kanon. Aflandu-se inca la spital, blondul a inceput sa mearga inspre salonul unde se afla fratele argintiului. S-a oprit in tocul usii, nu avea inima sa intre mai ales cand il vedea pe Tomo atat de loial iubitului sau. Adolescentul statea cu capul pe marginea patului, se uita in directia barbatului, ii strangea degetele de la mana drepta in propria sa mana in timp ce manecile de la camasa erau intinse cat se putea de mult. Ochii sai erau mult prea obositi, se chinuiau sa ramana intredeschisi cand de fapt tot ce doreau era sa se inchida si sa numai vada nimic.
Roro ofta adanc si inchise usa de la camera. S-a intors inapoi pe scaunul lui si s-a fastacit de cateva ori inainte de a ajunge la concluzia ca nu era de nici un folos acolo. Nu putea sa plece din spital, dar putea sa coboare pana la cantina pentru a manca ceva. Hideki l-a asigurat pe blond ca va avea grija de club si ca va incerca sa continue afacerea lui Kanon, dar nu ii placea absolut deloc. Hiroki se plimba mereu prin preajma lui, incerca sa se faca util cum putea mai bine, dar solutia cea mai inteleapta era sa inchida clubul pentru o vreme, cel putin pana cand lucrurile se calmau. De abia seara tarziu, cei doi s-au reintors la spital si l-au indemnat pe Roro sa se duca acasa pentru a dormi putin. Blondul nu a cedat deloc usor, amandoi au trebuit sa se roage de el pentru ca acesta sa accepte, dar in cele din urma niciunul nu a mai plecat de la spital.
Doi barbati inalti si in varsta, in haine de civil, ii cautau pe cei trei, chiar si pe Tomo, dar nu pentru a ii aresta.
- Voi sunteti prietenii lui Kanon Hitotsubashi? a intrebat unul dintre ei, pe un ton amical si lipsit de rele intentii.
- Da. Eu sunt Roro iar ei Hideki si Hiroki, a raspuns blondului nestiind ce anume vor cei doi barbati de la ei.
Unul dintre ei a scos un carnetel de notite, a cautat ceva si apoi a dat din cap aprobator.
- Hideki Tateyama.... am dori sa vorbim cu tine, a rostit celalalt afisand un zambet calduros.
- Aici.
Asta a fost tot ce a spus argintiul inainte de a il lua de mana pe Hiroki si a se indrepta spre cafeteria spitalului. Cei doi straini au ridicat din umeri si i-au urmat pe baieti pana la una din mesele din apropierea intrarii in sala.
- Tatal tau e Kyoshi Tateyama....sau mai exact, Kyoshi Hitotsubashi?
- Da, a raspuns neincrezator Hideki in timp ce s-a asezat pe unul din scaunele din jurul mesei.
- Vrem doar sa raspunzi la cateva intrebari si atat. Tatal tau te-a maltratat vreodata? A dat dovada de violenta in decursul anilor in care ati locuit impreuna? Stii ceva despre afacerile lui? Si ultima: moartea lui a fost un accident sau intentionata?
- Cam multe, nu crezi? s-a auzit vocea baiatului pe un ton mult prea familial, de parca l-ar fi cunoscut pe acel barbat de foarte mult timp. Tatal meu m-a violat aproape toata viata mea, a fost violent si cu mine si cu fratele meu. Despre afacerile lui...sa spunem doar ca obtinea contracte prin alte metode. Cat despre ultima intrebare....Tata aproape l-a ucis pe Kerori, fratele meu e in coma din cauza glontelui ce aproape i-a strapuns inima, dupa ce tata l-a impuscat, in ceea ce ma priveste... Kanon avea tot dreptul sa il impuste. Explozia, insa, nu a fost provocata de niciunul dintre noi.
Unul dintre politisti s-a uitat imediat la baiatul cu parul movaliu de langa Hideki si a zambit destul de calm, parca dorind sa il intrebe si pe el ceva. Argintiul si-a dat seama imediat de intentia necunoscutului si i-a facut semn cu mana barbatului pentru a ii atrage atentia.
- Daca mai aveti intrebari...astept..daca nu....noi avem treaba, s-a rastit Hideki de indata ce s-a ridicat de la masa. Mana sa a cautat-o pe a movaliului si de indata ce a gasit-o, a strans-o cu putere si l-a obligat pe Hiro sa il urmeze chiar daca acesta nu dorea sa fuga de cei doi, pentru ca avea senzatia ca se comporta ca un infractor.
- Kanon Hitotsubashi nu e acuzat de moartea lui Kyoshi Tateyama, a rostit in cele din urma acelasi barbat ce i-a pus o multime de intrebari argintiul.
Cei doi baieti s-au intors si s-au uitat la straini apoi si-au zambit reciproc.
- Grozav. Atunci cand se intoarce?
- Nu e acuzat de crima ci de fortare a minorilor si implicarea lor in prostitutie. Proxenetii si pestii nu sunt la moda, daca intra la inchisoare nu ii va fi bine. Vorbiti cu el. Spune-i ca mai bine accepta ajutorul domnului Shinichiro altfel va avea probleme mari.
- Stai asa! Cine te crezi? s-a auzit in cele din urma si vocea lui Hiroki. Nu sunteti apti sa judecati pe nimeni, nu aveti dreptul. Vedeti-va de ale voastre!
Cei doi barbati au chicotit apoi s-au indreptat spre lift si au coborat, pentru a putea parasi spitalul. Hideki s-a uitat pe ascuns la iubitul sau si apoi a zambit, multumit de reactia pe care baiatul a avut-o. De indata ce amandoi au ajuns in lift pentru a urca inapoi, la etajul unde se afla Kerori, argintiul l-a impins pe Hiro in perete si a inceput sa il sarute. Movaliul s-a impotrivit putin, nu era locul cel mai bun pentru asta, dar nu se putea abtine din a raspunse fiecarei atingeri.
Cei doi s-au oprit exact la timp, cu doar cateva secunde inainte ca usile liftului sa se deschida din nou. Hiroki s-a grabit sa ajunga langa Roro si l-a imbratisat cu putere dupa care i-a povestit ce au spus cei doi barbati. Ambii se asteptau la o reactie de veselie, de relaxare, dar chipul blondului s-a albit brusc si o lacrima si-a facut aparitia pe obrazul lui. S-a asezat pe scaun si a inspirat adanc, dar incepuse deja sa se gandeasca ca avea sa il piarda pe brunet.
- Roro...dar asta e o veste buna, nu? Kanon va fi eliberat..., nu? a intrebat usor confuz, movaliul.
- Sunt un egoist, a marturisit blondul. Daca singura sansa a lui Kanon de a fi eliberat e acel barbat...atunci nu. Nu vreau ca asta sa se intample...., a murmurat blondul cu o expresie faciala greu de ignorat. Parea si mai ingrijorat decat inainte, nefericit, ca si cum tocmai fusese abandonat de singurul sau sprijin in viata, de unica sa iubire.
Hideki gasea situatia oarecum ciudata. Isi amintea numele de Shinichiro desi nu putea sa isi dea seama exact unde si cu ce ocazia l-a auzit.

Kanon statea pe scaunul din incapere si se uita la podea. Langa el se afla acelasi barbat de inainte, cel ce l-a salutat cu blandete si apoi a inchis usa in urma sa. Shinichiro era neschimbat, cei patru ani in care nu s-au revazut parea ca nici macar nu au trecut. Parul saten inca isi pastra stralucirea, acei ochi mari si negri inca aveau puterea de a citi pana in adancul inimii brunetului, pana si buzele barbatului se miscau cu aceeasi inocenta pe care intreaga postura a satenului o afisa.
Brunetul nu indraznea sa isi ridice privirea din podea, stia ca daca face asta avea sa intalneasca ochii barbatului si apoi trebuia sa infrunte noua realitate ce se asternea in fata lui. Shinichiro nu facea nimic pe gratis, cu siguranta astepta ceva de la brunet, si tocmai asta il speria putin pe Kanon.
- Kana-chan...e in regula. Nu am sa te musc, a chicotit usor barbatul intinzandu-si mana dreapta pentru a atinge chipul brunetului. I-a ridicat barbia si, in cele din urma, privirile celor doi s-au intalnit. Satenul a zambit usor si apoi, din simpla obisnuinta, si-a coborat buzele spre brunet si i le-a sarutat usor. Kanon a tresarit si s-a dat inapoi putin apoi a evitat din nou privirea barbatului.
- Shinichiro-san..., a soptit brunetul pe un ton lipsit de viata.
- Ah, am uitat. Acum esti pustiului ala. Cum il chema? Roro parca, nu? Am uitat ca nu mai esti al meu.
Brunetul a scrasnit din dinti si si-a inclestat pumnii. Se comporta din nou ca un copil rasfatat si rebel, parca retraia primele momente in care cei doi s-au cunoscut. Acel prim moment in care s-au intalnit avuse loc tot intr-o camera intunecoasa.

***
Vantul adia usor afara, soarele stralucea cu putere pe cer, zeci de copii se jucau afara si profitau de temperaturile ridicate ale verii, dar in toata agitatia aceea exista si un loc scufundat in tacere, in care lumina nu patrundea mai deloc si nu exista pic de veselie.
Un baiat de opt ani statea in fund, cu genunchii adunati la piept si se uita la tavan. Ochii sai mari si negrii priveau goi intreaga suprafata a materialului din care era construita cladirea. Zgomotele ce pareau ca se apropie din ce in ce mai mult de el, nu pareau sa il deranjeze. Adevarul era ca nu ii pasa absolut deloc. Pierduse deja tot. Mama lui a murit cand i-a dat nastere, tatal i-a fost ucis de propriul unchi, nu mai avea nici casa si nici bani, devenise un adevarat copil al strazii ce trebuia sa infrunte realitatea.
Continuand sa se uite in gol, baiatul tresari numai atunci cand simti o caldura ciudata strabatandu-i obrazul. Isi cobora ochii si , pentru prima oara, primi cu adevarat ce se afla in jurul lui si l-a vazut. Era un adolescent inalt si frumos, cu un par saten ce parea sa straluceasca chiar si in intunericul camerei, ochii mari si negri ii aminteau de proprii sai ochi, insa nu aveau nimic din suferinta baiatului.
Trupul celui ce se afla in genunchi in fata lui, era subtire si elegant, semana mult cu cel a unei femei, doar pieptul ce se zarea printre camasa alba ce era deschisa la primii doi nasturi, dovedeau ca in fata lui se afla de fapt un baiat, ci nu o fata.
- Hei, pustiule. Esti bine? s-a auzit vocea calda si plina de ingrijorare a necunoscutului.
Brunetul si-a misca capul usor, intocmai ca personajele din desenele animate pe care le vazuse, si a continuat sa se holbeze la tanarul din fata lui.
Strainul a gangurit ceva, a zambit usor, si-a intins mana inspre obrazul copilului si l-a mangaiat pentru a doua oara, permitandu-i brunetului sa simta din nou aceea caldura linistitoare, apoi se apleca usor si isi lasa buzele sa le atinga cu blandete pe cele ale baietelului.
De abia atunci, brunetul a tresarit si s-a ridicat repede in picioare, a dat sa alerge pana la usa de la cladire si a incercat sa o deschida. S-a razgandit in ultimul moment cand si-a dat seama ca necunoscutul nu il urmareste si nici nu vrea sa ii faca rau. Satenul se afla la o distanta considerabila de el si ii zambea foarte calm.
- E in regula. Voi avea eu grija de tine.

****

Situatia in care se afla Kanon ii amintea oarecum de prima lor intalnire. Acel tanar de atunci chiar s-a tinut de promisiune si a avut grija de baietel. Totul parea sa se repete din nou, Shinichiro aflandu-se acolo dintr-un motiv evident, acela de a il ajuta pe brunet. Inima lui Kanon i se facea ghemotoc de fiecare data cand isi amintea cum a decurs relatia lor, brunetul spera ca nu va fi nevoie sa o reinvie pentru a putea iesi cu brio din asta. Nu ar fi putut sa ii faca asta lui Roro. Nu lui.


****

- Uite, vezi? Asta e o carte. Stii sa citesti? a intrebat satenul pe un ton calm si lipsit de rautate. Copilul ce se afla in bratele lui a dat din cap in semn ca da si a atins usor coperta cartii dupa care a zambit usor. In regula...., continua tanarul. Imi spui si cum te cheama? a intrebat acesta in timp ce a lasat cartea jos si l-a ridicat pe copil cu ambele maini pentru a il intoarce cu fata spre el.
- Kanon, a murmurat incet brunetul reveland o voce scumpa de copil mic. Tanarul a zambit imediat, ca si cum ar fi descoperit un obiect pretios.
- Kanon. Eu sunt Shinichiro. Shin daca nu poti sa il pronunti Shinchiro. Cati ani ai, Kana-chan? a intrebat pe acelasi ton, baiatul afisand o blandete si o caldura cutremuratoare.
- Opt.
Raspunsul clar si la subiect al copilului l-a uimit pe tanar, dar l-a si bucurat in acelasi timp.
- Kana-chan...asta inseamna ca esti cu zece ani mai mic decat mine. Ce zici, vrei sa locuiesti aici cu mine?
Un zambet fericit a aparut pe chipul baietelului cu par negru. Acelasi necunoscut care l-a ridicat din acea cladire, in urma cu o saptamana, care l-a spalat si i-a dat de mancare, l-a imbracat, ii oferea acum sa ramana alaturi de el pentru a putea locui impreuna. Ochii negri ai baiatului s-au luminat brusc, cateva clipe mai tarziu, copilul s-a ridicat din bratele tanarul, a incercat sa coboare de pe scaun si de indata ce a ajuns la sol, s-a indepartat putin, si-a apropiat mainile de corp si a facut o adevarata plecaciune in semn de respect, multumindu-i necunoscutului.
O servitoare a intrat in incapere si l-a luat pe baiat de mana si l-a condus afara, lasandu-l pe saten singur. O urma de roseata a aparut pe chipul lui, ii placea de acel copil chiar daca intre ei era o diferenta de zece ani, si, culmea, prin simplu fapt ca i-a atins barbatia cand a incercat sa coboare din scaun, a reusit sa il faca se excite.


***
Aflat in fata singurului om care i-a pasat de el cand era mic, Kanon a inceput sa isi aminteasca momentele petrecute impreuna cu el. Shinichiro il ajuta mereu sa se pregateasca pentru scoala, facea mereu lectiile impreuna cu el, uneori chiar facea baie cu baiatul si il spala cu atentie, iar, noaptea, ii oferea un sarut scurt pe buze apooi ii mangaia obrazul, il mangaia pentru a il incalzi si ii ura noapte buna. Kanon nu a banuit ca toate acele atingeri aveau alt subinteles, nu pana cand l-a vazut pe Shinichiro atingand o femeie in acelasi mult, dar sarutand-o ceva mai diferit decat il saruta pe el. Kanon a zambit usor, amintindu-si ca atunci a fost gelos pentru prima oara.

****

Soarele batea cu putere si ilumina camera baiatului de 11 ani care isi nota ceva intr-unul din caietele de pe pat. Usa de la camera lui s-a deschis, in tocul ei si-a facut aparitia Shinichiro care i-a zambit cald.
- Am auzit ca ma cauti, a zambit satenul de indata ce a inchis usa si s-a apropiat de patul baiatului.
- Da..., a raspuns oarecum jenat brunetul, facand ordine in patul sau. Si-a eliberat biroul, si-a aranjat lucrurile pentru scoala apoi s-a asezat pe pat, afisand o expresie nedumerita.
- Ce e, Kana-chan?
- Shinichiro-san, obisnuiai sa ma saruti inainte de culcare, dar nu mai faci asta de aproximativ doua saptamani, in schimb, tot ce imi ofereai mie, le dai altor femei si... Shinichiro-san, te-am suparat cu ceva?
Satenul s-a ridicat de pe marginea patului si a inceput sa se inroseasca usor la fata.
- Kana-chan, stii care e diferenta dintre iubirea dintre doi parinti si cea dintre doi prieteni? Brunetul a aprobat dand din cap si a asteptat continuarea. Foarte curand, iti vei da seama ca nu e bine sa te sarut asa.
Chipul indurerat al baiatului l-a facut pe saten sa il imbratiseze pe brunet si sa ii sopteasca la ureche: Kana-chan, nu te pot saruta asa, daca o fac, va trebui sa merg mai departe si nu vom mai putea fi prieteni.
- Poftim?! s-a speriat baiatul si l-a strans cu putere pe saten, cuibarindu-si capul la pieptul lui.
- Daca continuui sa te sarut, vom dezvolta o altfel de relatie decat cea de prietenie, vom face sex.
Chipul lui Kanon s-a inrosit tot, era clar ca baiatul stie ce inseamna sexul si ce anume implica. Mana lui a strans-o cu putere pe a satenului, apoi a prins materialul bluzei tanarului si a refuzat sa ii dea drumul.
- Dar eu nu vreau ca Shinichiro-san sa nu ma mai sarute.

****

Kanon s-a inrosit putin la fata numai amintindu-si ca acea noapte a dus la dezvoltarea relatiilor dintre ei doi. Din acea noapte, Shinichiro-san l-a tratat mult mai afectuos, a inceput sa il sarute diferit, atat de pasional, folosindu-si limba, sa il atinga din ce in ce mai mult, intre picioare si pe fund, pana cand, trei ani mai tarziu, cei doi s-au culcat impreuna. Brunetul si-a dat seama atunci ca, de fapt, lui nu ii plac femeile sau barbatii in mod special.

***

- Shinichiro-san, de cand ai preluat afacerea tatalui tau....., tonul scazut si ingrijorat al baiatului cu par brunet l-a facut pe saten sa se opreasca din scris si sa inchida laptopul. Majoritatea noptilor si se le petrecea la calculator, ziua era mai mereu plecat, intr-un an de 365 de zile, satenul nu petrecuse nici macar o treime alaturi de brunet.
- Adevarul e ca sunt usor ocupat..., marturisi Shinichiro.
- Pot sa te ajut? Mi-e dor de tine.... a rostit baiatul pe un ton scazut, cu o roseata intensa in obraji.
- Si mie mi-a fost dor de tine, Kana-chan. Nu am mai vorbit de mult, a rostit incet in timp ce l-a imbrasat pe baiat. Mainile lui au inceput sa pipaie fundul baiatului, buzele lui le sarutau cu pasiune pe cele ale brunetului. Degetele satenului si-au facut loc printre pantalonii lui si s-au cuibarit in gaura mica din fundul baiatului. Kanon a tresarit si l-a imbratisat cu putere pe saten apoi a murmurat ceva pe un ton scazut: Majoritatea prietenilor mei au iubite si unii chiar fac...sex...
- Vrei sa ma culc cu tine? a intrebat calm si sigur pe sine, satenul.
- Uhum..., a murmurat brunetul inainte de a fi ridicat in brate de catre barbat.
Acel murmur a fost suficient pentru al il face pe Shinichiro sa reactioneze. L-a urcat pe Kanon in pat, l-a dezbracat imediat si apoi l-a patruns cu forta. Nu l-a sarutat, nu l-a mangaiat, nu l-a luat usor, pur si simplu l-a patruns complet si l-a facut al lui.

***

- ..a-chan...Kana-chan! s-a auzit vocea satenului apropiindu-se din ce in ce mai mult de brunet.
- Shinichiro-san, a trecut mult timp de...de cand...
- Aproape cinci ani, Kana-chan, mi-a fost dor de tine.
Marturisirea barbatului nu l-a facut pe Kanon sa se imbujoreze sau sa se simta fericit ci doar sa se ingrijoreze mai mult.
- Nu ma asteptam sa te vad aici, a recunoscut brunetul pe un ton politicos, incercand sa nu devina prea intim cu barbatul.
- Vestile circula repde,a zambit satenul. Ma simt responsabil, doar eu te-am pregatit pentru lumea asta. iti amintesti, Kana-chan? Te-am invatat tot ceea ce stiu legat de sex, ti-am initiat in tainele sexului si te-am facut ceea ce esti azi. Felul in care te misti in pat, saruti, atingi...toate te-am invatat eu, nu?
Kanon a inghitit in sec si a inspirat profund. Stia exact unde vrea sa ajunga satenul, la ce anume se referea, dar nu era momentul potrivit pentru a isi aminti si, totusi, isi amintea.

****

Trupul brunetului se arcuia sub atingerea celor doua maini puternice, dar fine ce se plimbau pe piept si coborau ceva mai jos. Buzele satenului au parasit sfarcurile baiatului si si-au gasit refugiu in sarutarea obiectului dintre picioarele lui Kanon.
- Kana-chan, vreau sa uiti ce ai auzit azi, a rostit pe un ton poruncitor barbatul.
- Shinichiro-san, chiar....ah.....chiar te ocupi de prostit...uhm..tutie? a silabisit Kanon incercand sa nu scoata prea multe sunete.
- Tata are un club in centru, m-a lasat pe mine sa am grija de el. Noi, yakuza ne ocupam cu asta. Ar trebui sa stii, doar ai 15 ani. Brunetul a gemut usor cand degetele satenului l-au patruns apoi a incercat sa se ridice in fund.
- Nu e cinstit, nu poti face dragoste cu altii....petreci din ce in ce mai putin timp cu mine, ma plictisesc de unul singur, m-am saturat sa trimit mesaje pe telefon pentru a putea vorbi cu tie. Ei de ce pot fi atat de aproape de tine?! a strigat Kanon usor suparat si imbujorat.
- Hm...atunci am sa te invat. Am sa te invat cum sa fii cel mai bun in pat, dar nu pentru a deveni unul dintre ei ci pentru a prelua conducerea clubului. Atunci nu ma voi mai culca cu ei.
- Huh?! s-a auzit vocea derutata si satisfacuta a baiatului ce continua sa fie atins de barbat.
- Kana-chan, tu vei ramane doar al meu indiferent pe cati alti barbati ii faci ai tai. Nimeni nu va mai patrunde in interiorul tau, deci vei fi al meu. Eu ma culc cu altii, dar am puterea sa decid cu cine vreau sa fiu. Cand vei prelua afacerea, le vei face altora ce iti fac eu tie, deci vei ramane tot al meu. Eu nu am de ce sa fiu gelos pe tine si nici tu pe mine. Poti fi gelos doar atunci cand cineva care este al tau, e furat de altul si reposedat. Acum...ce ar fi sa te invat cum sa iti folosesc gura? a zambit satenul afisand un suras si o privire nicidecum decenta.
Kanon nu l-a crezut niciodata pe Shinichiro, nu pana la cunoscut pe Roro. Ceea ce dorea sa spuna satenul atunci era ca, intr-o relatie intre doi tipi, unul il patrunde pe celalalt in timp ce celalalt devine un fel de femeie. Barbatul are dreptul sa devina gelos cand iubitul lui este furat si patruns de altul. Sentimentul de gelozie este mult mai infiorator pentru cel ce conduce, si isi vede amantul in bratele altuia, devenind al altuia, decat pentru cel al carui iubit imbratiseaza pe altul si il face al lui. Oricat de complicat ar suna, cu timpul Kanon nu s-a mai simtit iritat ca Shinichiro se culca cu altii. De indata ce a inceput sa se culce, la randul lui, cu alte persoane, a asteptat sa vada daca va fi invadat de acest sentiment al geloziei , dar asta nu s-a intamplat pana cand l-a cunoscut pe Roro.



***

- Shinichiro-san, a murmurat brunetul. Iti sunt intradevar recunoscator. M-ai invatat multe, nu numai despre sex ci si despre viata, in general. Datorita tie, mi-am dat seama ca sunt indragostit.
Kanon nu il mai suna pe saten atat de des ca inainte. De indata ce l-a cunoscut pe blond, a disparut cu totul, nevoia de a fi aproape de saten. I se facea uneori dor de el, doar petrecusera ani buni impreuna, dar nerabdarea lui era strans legata de absenta blondului si doar atat. Cand erau impreuna, spera ca timpul sa treaca din ce in ce mai greu, pentru ca cei doi sa petreaca mai mult timp impreuna, cand Roro nu se afla langa el , devenea agitat si cauta cu indarjire motive sa il intalneasca, obisnuia sa ia telefonul in mana , sa ii formeze numarul pentru ca in ultima clipa sa se razgandeasca. Era furios cand altul venea sa vorbeasca cu blondul si numai gandul ca se putea culca cu altcineva, il ingrozea. Cand Roro a venit intr-o zi si i-a povestit ca o fata i s-a declarat, brunetul a inceput imediat sa gaseasca motive pentru ca cei doi sa nu fie impreuna.
Brunetul si-a dat seama ca il iubeste pe Roro atunci cand „ Celalalt” era de fapt o femeie. Teoria lui Shinichiro nu functiona. Roro nu avea sa fie al altuia ci avea sa faca pe altcineva a lui, deci Kanon nu ar fi avut motive sa fie gelos, si totusi simtea ca blondul trebuie sa fie numai si numai al lui. Adevarata gelozie apare atunci cand cel de care te-ai indragostit poate iubi pe altcineva. Iubirea si gelozia nu avea nici o legatura cu sexul. Asta si-a amintit Kanon cand Shinichiro i-a spus ca el e responsabil pentru viata brunetului.

****
Sala de mese era plina de oameni imbracati la patru ace. Blondul continua sa se foiasca pentru ca nu ii placea sa poarte costum, dar rezista de dragul intalnirii. Kanon zambea foarte fericit, se amuza ingrozitor de tare impreuna cu Roro, si nu baga in seama pe nimeni din jurul lui. Singurul moment in care s-a oprit din vorbt a fost atunci cand un barbat si-a pus mana pe umarul lui.
- Shinichiro-san! s-a mirat brunetul, ridicandu-se de pe scaun. Satenul s-a uitat la blond, a recunoscut in gandul sau ca arata superb, apoi s-a prezentat. Inainte de a pleca , i-a cerut brunetului sa mearga la baie dupa cinci minute si sa il astepte si Kanon a facut intocmai cum i s-a spus.
- Frumos baiat. Unde l-ai gasit? a intrebat barbatul in timp ce deschidea fermoarul de la pantalonii brunetului.
- L-am cunoscut intr-un...club..., a gemut usor brunetul cand mana satenului i-a coborat in pantaloni si i-a strans barbatia.
- Ai gusturi bune. Te-ai culcat deja cu el?
Kanon a dat din cap in semna ca nu si si-a lasat trupul sa fie imbratisat de Shinichiro.
- Kana-chan, vrei sa ma culc cu tine? a intrebat barbatul intocmai cum facea de fiecare data. Satenul se astepta ca brunetul sa murmure un „da” ca intotdeauna, dar Kanon a spus clar si hotarat: „Nu pot...Roro ma asteapta.”
***

- Hm..nu stiu cand ti-ai dat seama tu, dar eu banuiam de mai mult timp ca ceva s-a schimbat. Mi-a devenit foarte clar cand mi-ai refuzat atingerea si te-ai dus la blond. A fost ultima oara cand am fost intimi, a rostit satenul, oarecum vesel si prietenos. Brunetul a zambit apoi s-a asezat pe scaun, nu se mai simtea nervos ci in siguranta desi isi amintea perfect ca avea motive sa fie si suparat pe Shinichiro.

***

- Shinichi... , s-a oprit brunetul cand a intrat in biroul satenului si l-a vazut pe Roro cu ambele maini prinse la spate, camasa ridicata pana la gat, cu pieptul gol si pantaloni descheiati. Satenul ii blocase mainile blondului si il mangaia pe Roro atingandu-l intre picioare. Oricine ar fi intrat si si-ar fi vazut asa ar fi crezut ca cei doi au o aventura, dar zgarieturile de pe chipul si bratele satenului demonstrau ca blondul se opuse atingerilor.
- Kanon..., s-a auzit si vocea speriata a blondului care mai avea un pic si plangea. Shinichiro i-a dat drumul blondului, Roro s-a oprit in fata brunetului, s-a uitat la saten, apoi a fugit rapid si i-a lasat pe cei doi singuri.
- Ce...ce s-a intamplat? a intrebat brunetul usor confuz, inca nestiind de ce cel pe care il iubea se aflase in bratele protectorului sau.
- Baiatul e incapatanat. Ti-ai ales un angajat fidel.
- Poftim?! s-a auzit glasul plin de mirare a brunetului, apoi, pe chipul lui, a aparut cea mai confuza expresie posibila.
- I-am spus ca iar ai gasit pe cineva foarte frumos si ca trebuie sa te fi chinuit mult sa il prinzi. Ciudat totusi, cand i-am cerut sa imi spuna ce tarif cred ca ar merita sa se puna pentru prestatiile lui, m-a pleznit.
- Shinichiro-san! Roro nu e angajatul meu ci un prieten bun. El nu e una din c*****e de la club.
Satenul s-a oprit din orice facea, s-a asezat pe scaun si a dat din cap, total nedumerit si evident regretand cele intamplate. Kanon a lasat mapele din mana, pe masa, si a iesit in graba din birou. Vantul batea cu putere in acea noapte. Norii erau adunati pe cer si totul prevestea o furtuna de proportii uriase. Oamenii erau imbracati cu sacouri lungi, tineau in maini umbrele, alergau cat mai repede spre casele lor pentru a se putea feri de ploaia ce urma sa vina.
- Roro, opreste-te! s-a auzit vocea furioasa a brunetului ce alerga dupa baiatul blond ce plangea.
- Esti fenomenal. Stiai asta? Si nu ma refer la sensul bun al cuvantului! a raspuns pe acelasi ton, blondul oprindu-se in fata unui semafor.


****

Kanon s-a uitat direct la Shinichiro si a zambit.
- Shinichiro-san, cum ma poti ajuta? a intrebat brunetul, foarte clar si calm.
- Te pot scoate de aici. Cat despre ei, nu vor fi acuzati de nimic. O conditie totusi.
Chipul brunetului s-a facut alb ca varul, mainile au inceput sa ii tremure, inima sa ii bata cu putere, insa gandul i-a zburat imediat la Roro.
- Ce...ce conditie? a intrebat usor speriat.
- Calmeaza-te. Conditia e ca toti sa va gasiti alta slujba. Nu mai puteti lucra aici. Nu e bine pentru afacerea mea, daca ma intelegi, a zambit satenul oarecum trist ca asta trebuie sa fie conditia.
- Ah, e in regula. Asteptam de mult ocazia asta.
- Kana-chan...faci ca slujba asta sa sune a lucru rau si pe mine a bau-bau. Deci....sa inteleg ca accepti?
Kanon a zambit larg si s-a ridicat de pe scaun. De abia astepta sa iasa din acea incapere, din sala de interogare in care se afla, sa numai vada acel geam prin care oricine se putea uita la el, dar el nu putea vedea pe nimeni. Acum putea merge la Roro si sa il imbratiseze, sa il sarute si sa ii simta caldura trupului.
Vocile celor doi se auzeau cat de cat de afara, butonul de la microfon nu era apasat. Cateva minute mai tarziu, cand usa de la incapere s-a deschis, un barbat blond s-a oprit in fata geamului prin care i-a vazut pe cei doi.
Blondul era destul de nervos fara a mai trebui sa il vada pe Kanon impreuna cu Shinichiro. Cand l-a observat pe brunet jenandu-se usor si fastacindu-se in timp ce se apropia de saten, cand s-au imbratisat, intreaga discutie pe care Roro a avut-o cu acel barbat, dupa ce Kanon si-a declarat dragostea pentru blond in fata lui Shoichiro, expresia de superioritate de pe chipul lui si vorbele sale i-au revenit in minte.
Nu ii venea sa creada ca satenul a avut dreptate mereu cand a spus: Chiar daca il las in pace, e suficient sa ma intorc pentru a il face din nou al meu. Mereu va fi al meu si el stie asta. Cand Roro l-a vazut pe Kanon sarutandu-l pe saten, blondul l-a lasat la pamant si a inceput sa planga.