The life of a male prostitute (yaoi,shounen ai and normal couples)

[Lithium-Angel]

guys...sorry pentru absenta mea....doar ca scoala a fost foarte stresanta in ultima vreme. am incercat si eu sa ma relaxez jumate de vacanta, mai am doar maine si apoi tre sa intru iar in ritm pentru ca am teze pentru care sa ma pregatesc. sper sa va placa acest capitol scris la ora 11:45 noaptea :D cand imaginatia e in floare.

"De multe ori am crezut ca nu stiu mai nimic, de multe ori mi-am dat seama ca stiu foarte putin. Astazi mi-am dat seama ca de fapt nu stiu nimic.”

Hideki incerca din rasputeri sa se elibereze din stransoare. Avea mainile la spate, prinse dupa stalp si de abia apoi incatusate, i-ar fi fost mult mai usor daca doar catusele s-ar fi aflat in spatele stalpului, dar nu putea sa se dea batut. Plecarea tatalui sau i-a castigat cateva minute, poate cateva ore bune, barbatul de la intrarea din depozit parea ocupat sa scrie mesaje pe telefon, Kerori nu l-ar fi dat de gol pentru ca isi dorea la fel de mult ca si el sa plece. Fratele sau era preocupat cu protejarea lui Tomo, care continua sa se uite la amandoi fara a intelege mai nimic.
- Kerore..., a inceput dorind sa spuna ceva, dar a fost imediat intrerupt de barbatul ce l-a tras in bratele lui.
- Fa liniste, a murmurat Kerori, mangaind usor parul baiatului. Cenusiul si-a ridicat privirea spre el si l-a vazut nelinistit, era in mod evident agitat si dornic sa plece de acolo la fel de mult ca ceilalti doi, insa nu putea intelege de ce nu facea ceva pentru a scapa din incurcatura.
- Dar, Ke..
- Tomo, asculta-l, a intervenit si argintiul zambind calm catre amandoi. Hideki stia ca probabil si fratele sau se simte la fel de prost ca si el, amandoi stiau ca indiferent de faptele lor, chiar daca scapau de aceasta data, tatal lor avea sa se intoarca dupa ei si poate si dupa Tomo si Hiroki.
- Bine, a susotit baiatul in timp ce si-a strans bratele dupa gatul barbatului. L-a pupat pe multicolor pe obraz si apoi si-a lasat capul pe pieptul lui si a tacut din gura.
- Mersi, Hideki, a zambit Kerori facand semn din cap. Celalalt a zambit si a continuat sa incerce sa se elibereze. Barbatul de la intrare s-a indepartat de usa si a inceput sa vorbeasca la telefon, lasandu-le o portita de iesire celor trei.
- Kero, daca..., a dorit sa spuna din nou baiatul, dar, de data asta, a fost intrerupt de Hideki.
- Hei, frate, a inceput sa vorbeasca argintiul. A trecut mult timp de cand nu am mai petrecut ceva tip impreuna, nu? a glumit acesta incercand sa smulga un zambet de pe chipul trist al barbatului din fata lui.
- Daca situatia nu ar fi atat de bolnava, as indrazni sa ii zic reuniune de familie. Hideki, vreau sa imi cer scuze, a bolborosit multicolorul lasand un zambet fals sa isi faca aparitia.
- Pentru ce? a intrebat cu adevarat nestiutor, argintiul. Expresia de pe chipul lui dovedea ca e sincer si ca nu stie sincer de ce fratele sau isi cere scuze. Pentru el, nimic din ceea ce a facut Kerori nu l-a durut atat de tare incat sa necesite scuze sau iertare.
- Stii, mereu am crezut ca ma urasti. Cand eram mici, credeam ca ai sa fii ca si fratele meu mai mic, ca ai sa te comporti ca atare, dar pe zi ce trecea, erai si mai distant, vorbeai mai putin cu mine. In timp am ajuns sa cred ca ma detesti, apoi tata devenea din ce in ce mai rece cu mine si mai apropiat de tine, am vrut ce aveati si voi asa ca am fost fericit sa te ajut sa te dai disparut, dar imediat am aflat ce insemna sa am ce aveati voi si nu mi-a mai placut. Evident, nu puteam renunta la niciuna. Nu aveam variante. Daca te aduceam inapoi, tata avea sa continue, daca nu, avea sa ma chinuie pe mine. Sufereai tu, eu eram din nou ignorat, sufeream eu...dar macar primeam atentie, a zambit fals barbatul ridicandu-si privirea spre cel legat de stalp. Hideki, stiu ca am ales gresit, dar...
- Nu e nimic, a spus brusc argintiul. Zambea fericit, nu mintea si nici nu se prefacea, chiar se bucura si asta se vedea si in ochii lui. La inceput am vrut sa iti spun, apoi m-am gandit ca ma gasesti dezgustator, daca iti ziceam puteai sa te indepartezi tu de mine. Eu am ales calea izolarii si am primit ce am ales. Nu e nici o problema, a spus Hideki facandu-i cu ochiul fratelui sau.
Kerori a ramas usor socat, apoi s-a inrosit la fata din cauza rusinii si a inceput sa zambeasca din nou. Tomo ascultase totul cu atentie si acum incepea sa inteleaga obsesia lui Kerori pentru argintiu. Nu era vorba de o iubire pasionala ci de una ca de la frate la frate. Adolescentul inca mai avea o sansa de a castiga inima lui, chiar daca nu era sigur ca e cea mai buna alegere.
- Hideki, legat de...pai..uhm, a inceput sa se balbaie acesta in timp ce incerca sa isi ceara scuze pentru faptul ca au facut sex o data.
- Daca e legat de noi doi si sexul..., e ok. Probabil ai vrut sa demonstrezi ca poti fi egalul meu sau sa ma depasesti. E ok, Kero. Eu sunt fratele tau, nu e nevoie sa imi arati nimic. Hiroki a fost mai marcat de asta decat eu.
Kerori a inceput sa rada mult mai zgomotos decat si-ar fi dorit. Barbatul de la intrare a auzit galagia si a pasit inauntru depozitului pentru a vedea ce se intampla. L-a observat pe baiatul mai mare al sefului incercand sa se abtina din a nu rade si pe celalalt uitandu-se destul de ciudat la cei doi, a banuit ca fiul cel mare face caterinca de fratele sau si si s-a intors la locul lui pentru a isi continua conversatia prin telefon.
Tomo le-a facut semn amandorura si i-a mustrat, apoi l-a obligat pe multicolor sa taca oferindu-i un sarut ce l-a facut pe argintiu sa zambeasca si sa se uite curios la fratele sau.
Intre ei lucrurile mergeau bine. Hideki si Kerori isi reparau relatia destul de zdruncinata, Tomo invata lucruri noi despre amandoi, cum ca nu sunt reci la suflet ci chiar foarte iubitori cu cei din jur. Atmosfera nu putea fi prezenta printre ceilalti trei prieteni. Argintiul se gandea ca Hiroki trebuie sa fie ingrozitor de ingrijorat si asa si era.
Movaliu se afla impreuna cu Roro si Kanon in cladirea unde muncea tatal lui Hideki si Kerori. Pentru un tip pervers ca el, serviciul se afla intr-un loc ordonat si respectat. Oamenii salutau cand ii vedeau, toti se tratau politicos, cu siguranta singurul demon de acolo era Kyoshi.
Kanon se astepta la ce se putea mai rau. Cand au ajuns acolo si au rugat-o pe secretara sa il anunte pe barbat ca sunt acolo, nu se astepta ca numele sau sa rasune atat de puternic si sa o convinga sa il sune cat mai degraba pe batran. Roro era preocupat sa incerce sa il calmeze pe Hiroki. Inca de cand au plecat de la apartament, baiatul nu a incetat sa isi roada unghiile si sa mai lase cate o lacrima sa se prelinga pe chipul lui. Chiar si in sala de asteptare, Hiroki statea cu picioarele pe scaun, genunchi apropiati de piept si inconjurati de ambele brate, cu unul din degete in gura pentru a ii putea roade unghia si, din cand in cand, se bataia cand fata cand spate, exact cum fac si nebunii internati in ospicii. Trecusera cateva zeci de minute bune si nu se asteptau ca barbatul sa mai apara, dar tocmai atunci si-a facut aparitia Kyoshi. Atat el cat si Kanon s-au oprit in mijlocul holului si au inceput sa se priveasca uimiti, niciunuia nu ii venea sa creada ca celalalt e exact acea persoana. Batranul a inceput sa zambeasca si sa il priveasca cu superioritate pe brunet, apoi a trecut pe langa el si a intrat in biroul lui. Roro l-a observat pe Kanon bulversat si prins cu garda jos, dar nu a apucat sa intrebe nimic pentru ca acesta a intrat in birou dupa barbat si l-a prins cu furie pe acesta de gulerul de la camasa.
- Trebuia sa imi dau seama. Numai tu ai o minte atat de perversa! a marait brunetul gata sa il loveasca in orice moment pe cel ce inca ranjea la el si il privea cu sictir.
- Kana-chan, calmeaza-te, a zambit barbatul intr-un mod foarte meschin reusind sa il faca pe brunet sa simta fiori pe intreaga coloana vertebrala. Roro de abia intrase in birou cand a auzit „Kana-chan” si si-a amintit de momentul cand Kanon i-a spus ca numai tatal ii spunea asa, ca o forma de alint.
- Taci naibii. Unde e Hideki?
- Ooo...chiar vrei sa stii? a intrebat batjocoritor barbatul reusind sa il loveasca pe brunet si sa il indeparteze. Din cate am aflat eu, il cam dispretuiesti, nu? Brusc te-a lovit iubirea de familie?
Intrebarea l-a paralizat un moment pe Kanon. Daca Kyoshi era tatal lui Hideki, asta inseamna ca el si argintiul au mult mai multe in comun decat isi imaginase vreodata. Muschii fetei i s-au incordat, umerii s-au dat in spate, dintii i-au scrasnit usor, toate semnele cum ca iubitul lui Roro era gata sa il ia la bataie pe mod pentru orice alt atac la persoana.
- Unde e Hideki?? s-a auzit, in cele din urma, vocea baiatului cu par movaliu. Hiroki inca avea ochii lacrimati, dar parea mult mai sigur pe sine si gata sa afle unde ii este iubitul. Convingerea din glasul baiatului l-a facut pe Kanon sa tresara si sa revina la realitate. Indiferent cine era Kyoshi sau Hideki, argintiu si Kerori, chiar si Tomo, erau prietenii lor si aveau nevoie de ajutor.
- Ultima sansa. Unde e? a intrebat hotarat, scotand din buzunarul interior al gecii un pistol. Blondul a ramas pe loc, stia ca brunetul nu ar fi facut asta daca nu era sigur ca e solutia cea mai potrivita.
- Ma impusti? a intrebat ironic Kyoshi asezandu-se pe scaunul din spatele biroului sau.
- Nu ar fi prima oara cand am probleme cu politia. Intru la inchisoare. Si ce? Noua mea afacere imi permite sa ma descurc daca se intampla asta, a raspuns la fel de sigur pe sine si Kanon.
Tatal lui Hideki s-a gandit cateva momente, apoi a zambit brusc. O idee numai buna i-a trecut prin cap si singurul mod de a o duce pana la capat era daca ii spunea unde se afla cei trei.
Spre surprinderea baietilor, barbatul chiar le-a spus unde este argintiul si le-a oferit pana si cheile de la catusile lui. Kanon nu a mai asteptat nici macar un moment. L-a luat pe Hiroki pe sus si s-a grabit spre iesirea din cladire. Roro a urcat in fata, pe scaunul de langa sofer, si brunetul a pornit masina cu viteza maxima pentru a putea ajunge la destinatie. Kyoshi a omis sa ii spuna despre gardianul celor trei, insa a sunat la securitate si a cerut ca alti doi sa il insoteasca.
- Hide, inceteaza, a susotit adolescentul observand incheieturile argintiului devenind din ce in ce mai rosii. Kerori s-a asezat mai bine pe scaun apoi a inceput sa atinga fiecare particica a acestuia pentru a vedea daca gaseste ceva cat de putin folositor pentru a il putea elibera pe Hideki de catuse.
Nu si-a dat seama ca face asta prea insistent pana cand barbatul de la usa s-a apropiat si l-a lovit cu tocul armei direct in ceafa. Tomo s-a apropiat de Kerori imediat si a observat dara de sange ce incepuse sa se prelinga pe sub hainele barbatului. Altii ar fi lesinat cu siguranta, dar multicolorul trecuse deja prin destule pentru a nu se mai lasa afectat de o astfel de lovitura.
- Hei, amice, leaga-te de cineva pe masura ta! a tipat argintiul pentru a ii atrage atentia barbatului fioros.
- O, da? De tine? Poate taticul tau ma va lasa sa te incerc o data, a raspuns hidosenia, lingandu-se pe buze.
Stia si el ca daca facea ceva fara acordul sefului sau, risca sa ajunga la fel ca baiatul acela, numai ca in mainile altora, asa ca s-a intors la locul lui continuand sa se uite inspre cei trei. Pe Hideki l-a bufnit din nou rasul, stia motivul pentru care uraciosul s-a indepartat, si, imediat apoi, a inceput si Kerori sa faca acelasi lucru. Nu a mai durat mult pana cand s-au auzit rotile unei masini si barbatul de la intrare s-a dat din calea masinii ce a intrat in depozit. Rotile au scartait pe asfalt, apoi masina a facut dreapta si s-a oprit. Din ea au coborat Kanon, Roro si Hiroki si au alergat rapid spre captivi. Kanon a inceput sa ii deschida catusele argintiului in timp ce movaliul inghitea in sec si se uita cu niste ochi pierduti spre cel pe jumatate dezbracat, usor sangerand, dar aparent in siguranta.
- Hide.., a murmurat movaliul, uitandu-se speriat la Hideki. Nu indraznea sa se apropie de el, dar nici sa spuna ceva cu voce tare pentru a fi auzit de el.
Nasturii de la pantaloni ii erau deschisi, era evident ca barbatul a umblat la hainele argintiului si a vrut sa il dezbrace. Camasa ii era scoasa din pantaloni si stalcita, dar restul hainelor erau intregi. Avea o mica julitura la cap, insa incheieturile mainilor erau rosii si usor inflamate, sangerau inca si incepeau sa faca crusta.
- Hiro! a zambit Hideki in timp ce l-a strans cu putere pe baiat in bratele lui. Hiroki si-a dat drumul la lacrimi si l-a imbratisat pe argintiu cu putere. Stia ca trebuia sa fie puternic pentru a il ajuta sa iasa din probleme, dar simtea nevoia sa planga cat se poate de mult pentru a putea fi alaturi de el mai incolo. Avea nevoie sa planga pentru a spala toate frustrarile sale, toata teama ca fericirea lui avea sa se termina, ca avea sa il piarda pe argintiu, ca nu ii va mai spune niciodata ca totul e bine si ca nu va mai avea pe cine sa iubeasca,da, era egoist, dar obiectul egoismului lui era Hideki, deci era permis.
- Esti bine? a indraznit sa spuna baiatul dupa ce l-a strans cu putere in bratele sale pe iubitul sau. Vocea ii era stinsa si blanda, plina de iubire, dar inca se facea simtita o oarecare frica.
- E bine, sunt bine, nu am patit nimic, l-a asigurat argintiul, strangandu-l din ce in ce mai puternic in brate. Mainile sale l-au ridicat pe sus pe movaliu si l-au invartit putin apoi s-au oprit si l-au strans din nou in brate.
Era atat de bine sa il poata simtit din nou printre degetele sale pe cel pe care il iubeste atat de mult. Toate prin cate putea trece din nou din cauza tatalui sau parea sa se evapore acum cand alaturi de el era Hiroki. Nu conta ca Roro era si el acolo, chiar daca blondul a fost cel ce i-a stat alaturi inca de cand era mai mic, cel mai important era movaliul si nimeni altcineva. Parea ireal de bine.
- Se pare ca ati facut o mica reuniune. De ce nu m-ati invitat? s-a auzit vocea lui Kyoshi venind dinspre intrarea in depozit. Barbatul a decis sa se intoarca la cladire si sa aduca cu sine inca alti doi tipi, ce tineau spre Kanon si Kerori.
- Tata, e ...
- Hideki! Taci, a tipat batranul uitandu-se direct in ochii fiului sau cel mic. Mereu ai fost fiul meu preferat si tu asa ma rasplatesti? Te-am salvat si de mata si tu asa ma platesti??
- Tu ai abuzat de el!! Cretinule!! a tipat in timp ce plangea, movaliul. Nu a vrut sa atraga atentia asupra sa, dar se simtea atat de ingrozitor incat daca ar fi avut el o arma in mana, cu siguranta l-ar fi impuscat deja pe barbat.
Kerori l-a luat pe Tomo intre brate si apoi l-a ascuns in spatele sau. Daca Kyoshi se decidea sa traga, atunci adolescentul putea fi ferit de propriul sau trup. Multicolorul era dispus sa isi sacrifice viata pentru a face un lucru bun pentru prima oara in viata lui, pentru a il apara pe baiat. Kanon nu era de aceasi parere, el avea pistolul in buzunar si putea decide oricand sa impuste pe unul dintre ei, daca facea asta devenea tinta lor primara si Roro ar fi avut numai de suferit daca se afla prin preajma lui. Hideki, nici daca ar fi vrut, nu ar mai fi putut sa indeparteze atentia tatalui sau de la cel ce l-a provocat.
- Eh, tu esti iubitelul fiului meu cel mic. Destul de mult curaj. Am auzit ca tu l-ai convins sa paraseasca minunata lume a curviei, a inceput sa rada barbatul incepand sa se apropie din ce in ce mai mult de ei. Cum e fiul meu la pat? Bun, nu? Desi nu as avea de unde sa stiu pentru ca eu l-am incercat din alta perspectiva decat a ta, insa cred ca e la fel de bun si ca una si ca alta. Seamana cu mine, nu? Kyoshi parea mandru, intr-un mod bolnav si ingrozitor de scarbitor, dar mandru de fiul sau.
- Nu seamana deloc cu tine, a raspuns movaliul plin de ura.
- Hiro, nu...
- Taci! a tipat din nou barbatul cand Hideki a incercat sa il opreasca pe Hiroki din a il provoca pe tatal sau. Deci, tanc, zici ca nu e ca mine? Dar cum e?
- Nu stiu cum esti tu, dar Hideki e grozav in orice face, are un ochi format, o minte geniala, o vointa puternica si sentimente pure. Hideki iubeste.
- Tata, lasa-i sa plece, a vorbit incet Kerori pentru a nu il enerva pe Kyoshi.
- Plece? Cine?
- Ramanem doar noi, doar familia, bine?
Batranul a dat din cap in semn ca accepta si le-a dat ordine barbatilor sa nu ii opreasca pe cei ce aveau sa plece. Hiroki l-a luat de mana pe Tomo si ii asteptau pe Kanon si Roro sa se indeparteze si ei. Movaliul nu ar fi vrut sa il paraseasca pe argintiu, dar daca se aflau in spatele barbatilor, atunci ii puteau pune la pamant.
- Cred ca asta inseamna ca ramai, Kana-chan, a zambit din nou batjocoritor barbatul in momentul in care blondul l-a luat de mana pe brunet pentru a se indeparta.
- Esti un gunoi, stiai asta?
- Da. Ti-a fost dor de mine, nepoate?
Intrebarea i-a uimit pe toti din incapere mai putin pe brunet. Kanon se infuria din ce in ce mai mult si era gata sa puna in folosinta pistolul pe care il avea chiar daca asta insemna ca avea sa fie ranit, merita daca reusea sa il nimereasca pe acel barbat.
- Stii, dupa ce mi-am cerut mostenirea, am crezut ca nu am sa te mai revad, a inceput sa vorbeasca pe un ton normal de parca vorbea despre nimicuri, despre fleacuri in familie.
- Nu ti-ai cerut mostenirea, ai furat-o. Ai furat banii tatalui meu.
- E haide, zi macar ca i-am luat cu imprumut. Ii inapoiam.
- Cui? Pe tata l-ai ucis, ai uitat, unchiule? a intrebat brunetul pe acelasi ton pe care si Kyoshi l-a folosit cand i-a spus nepoate. Batranul a ras usor si apoi a revenit la fata lui serioasa si nevinovata.
- Niciodata. Imi iubeam fratele. A fost un accident.
- Da, lumea mai cade pe scari, niciodata accidental cu un cutit in piept. Ti-ai ucis propriul frate, pe tatal meu, apoi ti-ai schimbat numele. Am crezut ca te-ai evaporat, dar tot aici ai ramas. Nu pot sa cred, ai fost aici atatia ani la rand si...
- Uite ce e. Facem pace. Promit sa te ajut financiar si...
- N-am nevoie de ajutorul tau!!
Kanon stia ca este provocat, dar nu se putea abtine. Avea doar trei ani cand tatal sau a murit, mama lui murise deja cand i-a dat nastere, a fost plasat intr-un orfelinat si a trebuit sa se descurce singur prin viata. Pentru a ajunge sa se ocupe de afacerea aia, a trebuit mai intai sa faca parte din ea. A fost si el, la inceput ca Tomo, apoi ca Hideki, probabil din cauza asta nu l-a placut niciodata prea mult pe argintiu. Ii amintea de el fara sentimente, de el inainte de a il cunoaste pe Roro, pur si simplu de el. Toti acei ani a crezut ca unchiul sau a plecat din oras, dar de abia acum realiza ca a fost aproape de el in tot timpul asta.
Remuscarile fata de Hideki incepusera inca de cand acesta incepea sa se imbuneze si sa accepte dragostea ca parte naturala a vietii, dar acum se simtea si mai vinovat cand stia ca atat argintiul cat si Kerori erau verisorii lui.
Kanon le-a facut semn celor trei sa plece, dar niciunul nu parea dornic sa faca asta. Hiroki si Tomo se uitau la cei doi frati, ce erau la fel de uimiti ca si ei, in timp ce Roro il privea pe brunet cu dragoste si se simtea trist pentru ca nu stiuse niciodata ca tatal lui a fost ucis de propriul frate. Intelegea acum de ce Kanon s-a blocat atunci sau de ce avea reflexul de a actiona agresiv impotriva lui Kyoshi.
Intr-o sclipire de moment, blondul impreuna cu Hiroki i-au lovit pe cei doi tipi si i-au facut sa isi scape pistoalele, Tomo l-a muscat de picior pe al treilea, facandu-l pe Kyoshi sa isi scoata propiul pistol si sa il indrepte spre cenusiu. Cateva gloante au fost trase fara tinta si au nimerit rezervorul masinii, ultimul glonte tras de barbat pute sa il raneasca grav pe cenusiu daca Kerori nu s-ar fi pus in fata lui exact la timp. Unul dintre barbati l-a lovit pe Hiroki cu putere si l-a trantit la pamant, dar Hideki nu a suportat asta si l-a lovit la randul sau pe individ. Roro stia ceva karate pentru ca tatal sau il inscrisese la o tabara pe perioada liceului, iar celalalt timp fusese impuscat de Kyoshi in timp ce incercase sa il omoare pe Tomo.
Singurul stand in picioare, amenintator, era tatal celor doi. In toata zarva din depozit, toti s-au oprit din miscare si s-au uitat inspre barbat cand s-a auzit zgomotul unei ultime impuscaturi. Hideki i-a acoperit ochii lui Tomo si Hiroki si-a ascuns chipul in hainele argintiului, blondul s-a speriat ingrozitor si s-a ridicat in picioare, parea gata sa tipe.
La cativa metrii de cosmarul de ani de zile a trei persoane nevinovate, se afla Kanon, cu bratul intins si cu pistolul in mana. Imediat apoi, batranul a cazut la pamant cu putere si a incetat sa respire. Brunetul isi scosese arma, a tras si l-a impuscat pe barbat exact in frunte, intre ochi. O tinta inspaimantator de perfecta. – N-aveti de ce sa mai luptati daca seful e mort, nu? a intrebat oarecum relaxat impuscandu-i si pe ceilalti doi barbati inca in viata.
Roro ar fi vrut sa spuna ceva, dar parca buzele nu doreau sa i se miste. Inima ii batea cu putere si inca mai auzea zgomotul produs de arma, insa era bucuros ca brunetul era in siguranta si ca nu a fost el cel ochit de glonte. Kanon l-a ridicat pe Kerori de la pamant si a inceput sa ii cerceteze ranile. Avea o singura rana, dar una destul de mare, glontele parea al naibii de aproape de inima si nu putea risca sa incerce sa il scoata. L-a luat in brate si a vrut sa il care pana la masina, s-a oprit cand un miros ciudat s-a facut simtit si le-a spus celor patru sa alerge spre iesire. La aproximativ douazeci si ceva de metri de la intrareain depou, s-a auzit un bum si intreg locul a fost inghitit de flacari. Toti au cazut la pamant atunci, Tomo chiar a fost ars pe mana de o bucata de metal ce a zburat in aer, insa restul erau in siguranta, toti...infara de Kerori.
In curtea exterioara au gasit masina cu care Kyoshi probabil venise la depozit si au decis sa o foloseasca. Multicolorul pierdea prea mult sange pentru a isi permite sa fie incapatanati si sa mearga pe jos. Hideki si-a folosit camasa drept bandaj si a inceput sa apase pe rana lui pentru a opri sangerarea, movaliul il ajuta cu ce putea, Roro se afla in fata langa Kanon care conducea iar Tomo.....Tomo privea ingrozit. Zambetul lui de mai inainte, cand aflase ca nu exista mai mult decat o iubire frateasca intre Kerori si Hideki, se transforma acum intr-un cosmar. Acelasi barbat care ii oferise cercelusul din urechea lui, acelasi care i-a spus ca totul va fi bine, fusese impuscat in locul lui si putea muri. In acel moment, nici macar arsura de pe mana lui nu conta in comparatie cu ceea prin ce trecea Kerori. Fara sa vrea, chipul i-a fost inundat de zeci de lacrimi, lacrimi pe care nu le-a mai varsat de ani de zile, lacrimi plini de tristete, dar care nu puteau ajuta cu nimic.
Au ajuns la spital, l-au dus pe Kerorero al lui inautru si doctorii l-au pus pe o targa si l-au dus spre sala de urgente, insa ramanea Kanon ce trebuia sa clarifice situatia, Roro ce risca sa il piarda pe brunet daca acesta intra la inchisoare, Hideki ce isi pierdea fratele de abia regasit cu adevarat, chiar si Hiroki, ce in bunatatea lui, avea sa sufere pentru fiecare in parte si pentru toti la un loc.
Ce mai conta ca simtea ca intreaga mana ii va lua foc si ca se va desprinde de la incheietura incolo, ca lacrimile i-au curs atat de multe incat capul ii suna ceva mai tare decat exploxia de dinainte din cauza durerii, nu mai conta nici ca obisnuita lui viata trebuia sa se incheie atunci, tot ceea ce stia era ca totul parea a fi terminat. Era chiar finalul.