The life of a male prostitute (yaoi,shounen ai and normal couples)

[Lithium-Angel]

se pare ca boala ma face cam sadica si dispusa sa distrug lumea...drept urmare am adus un capitol distrugator de trist..mie asa mi se pare. celor care au crezut ca am terminat povestea...sorry...mai am lume de omorat deci inca mai continua:D:D


Amintiri.


Ploaia cade cu greutate pe suprafata cimentata a parcarii din spatele complexului de haine. Luna se inalta mareata pe cer si isi lasa lumina sa patrunda prin ferestrele gigantice ale cladirii. Norii o acopera partial, dar ii dau si un aer misterios.
In parcare, o singura masina stationeaza. Din interior se aud cateva sunete ciudate pe care nimeni nu ar reusi sa le descifreze, dar nu e nimeni sa incerce. Scaunele sunt invelite in piele de culoare neagra, geamurile fumurii si jantele rotilotr de un galben stralucitor. „ Ah...uh” se putea auzi in mod continuu venind din spatele masinii. Intreaga tapiserie era acoperita de transpiratie si o substanta albicioasa. Niste maini mici, tremurande incercau sa se agate de manerul portiere, dar nu putea ajunge pana acolo. Parul blond ii statea ravasit, ochii ii erau rosii si continuau sa lacrimeze. Chipul ii era complet rosu, buzele devenreau albastre iar trupul sau tremura in mod necontrolat. Era dezgolit, cu spatele plin de vanatai. Statea in genunchi cu picioarele indepartate in timp ce o mana mare il atingea aproape de sfarcuri si cobora apoi in zona interzisa. „ Tati...nu..” se auzeau smiorcaielile baiatului ce incerca sa scape.
„ Nu te ingrijora, Hideki. In curand si al tau va fi la fel de mare” a ranjit barbatul, deschizandu-si nasturii de la pantaloni, scotandu-si cureaua si lipind varful barbatiei sale de fundul rozaliu al baiatului. S-a impins cu forta in gaura mica, reusind sa il faca pe baiat sa sangereze. Blondul ura situatia in care se afla, dar ura mai mult sentimentul ce ii invada trupul. La scurt timp, s-a eliberat si barbatul s-a facut un pachet de nervi. Si-a ridicat pumnul si l-a lovit pe baiat cu putere. Mai multe lacrimi i-au inundat chipul si fata lui s-a invinetit. „ Nu te ingrijora, fiule. Am sa te educ” a rostit pe acelasi ton lipsit de iubire, barbatul in timp ce ranjea diabolic. S-a incheiat la fermoar, a deschis portiera si s-a urcat pe locul soferului pentru a porni masina si a iesi din parcare.
Singurul ce suferea dintre ei doi era baiatul. A sperat ca dupa ce tatal sau afla de violul mamei, il va iubi si il va indeparta de ea, dar acum il folosea in acelasi mod. Trupul micutului tremura de frica, dar, in acelasi timp, tremura de placere. Ii placea sa fie iubit si mangaiat, sa isi simta pielea arzand, dar nefericirea lui venea din faptul ca tocmai tatal sau ii oferea aceste lucruri. Erau atingeri interzise, atingeri ce ii faceau scarba si pe care nu le mai dorea sa le simta venind din partea lui.
Dorinta cea mai mare a baiatului era sa gaseasca pe cineva care sa il iubeasca si care sa nu ii fie interzis, dar... asa incepea sirul lung de dureri din viata unui baiat pe nume Hideki.



Cladirea stralucea puternic datorita geamurilor imense din sticla. Hainele erau imprastiate peste tot, masini de cusut functionau incontinuu, plansete cu noi modele erau aranjate pe masa de lucru. Intr-un colt, departe de restul lumii ce lucra cu spor, se afla un baiat de 13 ani, destul de inalt si frumusel, cu par argintiu si ochi negrii. Statea cu mainile la spate, drept si privea direct inainte fara o tinta anume. Parul sau era tuns scurt pana la urechi, bretonul ii ajungea pana deasupra ochilor, hainele sale erau calcate si aranjate ca la patru ace.
- „Hei, Hide. Bei un suc?” s-a auzit vocea unui baiat cu putin mai multi ani decat argintiul, un baiat cu parul blond, cu chipul vesel si hainele putin cam sifonate, dar frumos.
- „Imi pare rau, Roro, dar nu pot”, a zambit in cele din urma baiatul, intorcandu-se spre baiatul mereu fericit.
- „Haide, Hide! Fac cinste! „a incercat din nou baiatul. Spera sa reuseasca sa il convinga pe argintiu sa mearga sa bea un suc, dar era constient ca incerca in mod inutil.
Din coltul incapereii si-a facut aparitia tatal baietelului. Privirea s-a l-a fulgerat pe blond, dar l-a inspaimantat pe argintiu.
- „ Hideki, am nevoie de tine. Vino!” a strigat barbatul, apucandu-l cu putere de mana pe argintiu, tarandu-l in biroul sau.
Asa se intampla de fiecare data cand cineva incerca sa vorbeasca cu Hideki, tatal avea sa apara si sa il bruscheze, sa il sperie si sa il faca mai introvertit decat era deja. Zambetul pe care Roro reusea sa il scoata la iveala din cand in cand, disparea complet cand isi facea aparitia acel capcaun si nu mai revenea decat peste foarte mult timp. In biroul tatalui sau, un barbat frumos astepta pe fotoliu. De indata ce argintiul a intrat in incapere, s-a ridicat in picioare si l-a imbratisat. Mainile sale au coborat pe mijlocul baiatului, s-au strecurat sub camasa lui si au inceput sa ii mangaie sfarcurile. Mana dreapta a coborat in pantalonii argintiului si a inceput sa ii maseze zona dintre picioare. Baiatul s-a cutremurat si ar fi dorit sa fuga, dar stia ca nu are voie. S-a lasat pe mana barbatului, i-a acceptat sarutarile si atingerile indiscrete chiar daca le ura.
A fost impins cu spatele spre birou apoi intors si aplecat deasupra hartiilor insirate pe masa. Barbatul si-a scos cureaua si si-a desfacut nasturii de la pantaloni, a dat jos pantalonii baiatului, l-a apucat de fund si l-a penetrat cu putere. Era inutil sa astepte gemete sau alte sunete de placere din partea argintiului. Pentru Hideki era ceva obisnuit, dar stia ca trebuie macar sa se prefaca.





Incaperea era mult prea stralucioare pentru gusturile adolescentului cu par argintiu. Devenise deja insuportabil si culmea, in acelasi timp, nu ii pasa daca mai este tratat asa de cei din jurul sau. Dezbracat, intins pe cearceafurile albe, cu mainile ridicate pe perna, niste buze rosii ii sarutau sfarcurile si apoi urcau aproape de gat si ii lingeau urechea. Corpul slab era acoperit de trupul masiv al unuia dintre clientii tatalui sau, corpul celor carora el trebuia sa se predea pentru ca acele contracte sa fie semnate. Mainile mari si scarboase ii atingeau pieptul apoi abdomenul, coborau pe pulpa piciorului si le indeparta pentru a putea atinge barbatia baiatului. Hideki se uita fara a schita vreo expresie, la barbatul ce se simtea bine lingand zona dintre picioarele sale. Ajunsese deja sa numai simta nimic cand asta se intampla. Trecuse prin acelasi lucru de atatea ori incat devenise ceva normal si nu mai simtea nici macar scarba cand i se intampla asta.
„ Hideki...ma iubesti?” a intrebat pentru prima oara barbatul, facandu-l pe adolescent sa se uite ciudat la el. „ De unde vine asta, Hajiro-san?” s-a auzit si vocea stinsa, copilareasca a argintiului. „ Te lasi mangaiat si atins de mine deci trebuie sa simti ceva si...”
„ Hijiro-san, ca fiu al lui Kyoshi, imi indeplinesc rolul. Scopul meu in viata e sa satisfac intreaga clientele a tatalui meu pentru ca semnarea contractelor sa decurga minunat. Te rog, nu te lasa inselat. „ a mormait incet baiatul dorind sa se ridice de pe pat.
Mainile barbatului le-au prins cu putere pe cele a argintiului, l-au impins in usa si apoi i le-a prins la spate. L-a patruns cu forta in timp ce il lovea cu capul de usa, nu ii pasa ca il loveste. Baiatul merita sa fie si el lovit in aceeasi masura in care barbatul era inselat si dezamagit. Dar ce vina avea baiatul?
Soarele cobora din ce in ce mai repede si se ascundea de ochii lumii. In holul mare al casei de moda Kyoshi, un singur baiat cu parul blond astepta.
„ Hide..” s-a auzit vocea lui stinsa cand l-a observat pe argintiu intrand in cladire. Fata lui era vanata si avea niste semne pe maini si pe gat, dar tot schita un zambet fals cand il vedea pe blond.
„ Roro...”
„Hide! Ce ai patit?” vesnica intrebare pe care Roro o punea cand il vedea pe argintiu in starea asta. Intrebare la care nu primea raspuns niciodata, care ramanea rostita si era replicata cu un alt zambet fals, sau poate un zambet suferind ce cerea salvare.




In interiorul biroului era un intuneric ingrozitor. O singura lampita asigura necesarul de lumina pentru a vedea plansele de pe birou. La masa, pe un scaun, se afla baiatul cu par argintiu. Arata minunat, probabil mult mai frumos decat tatal si mama sa la un loc, mult mai bine decat oricare alt baiat de 17 ani. Parul sau stralucea, dar chipul lui era plin de suferinta, tristete si singuratate. Singura alinare pentru el era baiatul acela ce venea impreuna cu tatal sau, baiatul cu patru ani mai mare decat el ce ii oferea mereu un suc si o inghetata, cel care il astepta de fiecare data sa se intoarca seara, singurul lui prieten, cel caruia ii era rusine sa ii spuna ce a devenit pentru a nu fi urat si a il pierde.
Dar Roro, nu mai venise de zile la rand la atelier si asta l-a distrus si mai tare pe baiat. Considera ca e vina sa, ca l-a speriat cu multiplele sale vanatai si lovituri, cu tacearea permanenta ce il inconjura, probabil deja nu ii mai pasa de el si il abandonase. Singurul care reusea sa il faca sa zambeasca cat de cat, nici macar nu il mai saluta.
Usa incaperii s-a deschis, dar baiatul nu s-a miscat de pe scaun. A presupus ca era tatal sau ce cauta o alta partida de sex, dar vocea ce s-a auzit nu era a lui.
„ Hide, de ce stai pe intuneric?” s-a auzit glasul dulce a blondului. Cand si-a pus mainile pe umerii baiatului, Hideki s-a ridicat in picioare si l-a imbratisat cu putere. „ Stiam eu ca te intorci! Iarta-ma, Roro, daca te-am suparat! a zambit argintiul fericit ca il revede pe blond dupa o luna de zile. Oricat de rau i-ar fi parut lui Roro, a trebuit sa recunoasca ca nu s-a intors.
Baiatul s-a agatat de hainele blondului intocmai cum un copil mic se agata de mana mamei sale.
„ Hideki...eu nu mai lucrez aici. Am venit doar sa vad ce faci.”
Chipul argintiului s-a schimbat de la veselie la nepasare. Parea ca intregul sau trup a inghetat si a ramas incapabil sa exprime vreo emotie. Lacrimile doreau sa isi faca loc printre genele sale, dar baiatul era hotarat sa nu le lase. Ce insemna toate astea? Era cumva abandonat si de Roro?
„ Ce vrei sa zici? Atunci unde lucrezi?”
„Pai..uhm...lucrurile s-au schimbat si...m-am indragostit iar acum...”
„ Roro! De ce nu mai lucrezi aici?”
„ Lucrez cu el acum...”
„ Ca ce lucrezi?
„ Pai...” vocea blondului era stinsa si trista, isi dadea seama ca il raneste pe adolescent cu abandonul sau, simtea ca avea sa il dezamageasca daca ii spune adevarul, dar il considera prieten si trebuia sa ii spuna.
Hideki s-a blocat complet si a inceput sa priveasca podeaua. Ochii stai priveau tinta parchetul, lacrimile isi faceau loc pe chipul sau, mainile ii tremurau fara voia sa. Cum putea Roro sa faca asa ceva? El, a suferit atata timp crezand ca avea sa fie urat si parasit daca revela ca faca asa ceva si acum... cel ce trebuia sa ii ofere o raza de lumina, cel ce ii era cel mai bun prieten si singura sa speranta, Roro devenise si el o c***a?
Respiratia argintiului se intretaia, capul il durea ingrozitor si incepea sa se simta ametit. Nu mai vedea bine in jurul tau si refuza sa il lase pe blond sa il atinga. „ Hide, iarta-ma..” era tot ce auzea baiatul din ceea ce spunea celalalt. Si-a aruncat privirea spre birou, erau doar foi...ba nu, era si o foarfeca. Da!
Nu putea sa il lase pe soarele sau, pe binefacatorul lui sa se transforme in ceea ce ura el cel mai tare, nu putea permite ca Roro sa se autodistruga. Trebuia sa il opreasca.


Usa de la birou s-a deschis din nou si un baiat brunet si-a facut aparitia. Il striga pe Roro pentru ca deja intarziase prea mult. El s-a gandit sa astepte afara pentru a il lasa pe blond sa discute cu baiatul ce ii era apropiat si pe care il considera prieten. A aprins lumina de la birou si a ramas nemiscat.
„ Roro..” a susotit acesta cand l-a vazut pe blond intins la pamant, cu umarul sangerand si o foarfeca iesind din rana. Ceva mai departe, se afla un baiat cu parul argintiu ce plangea si radea in acelasi timp. Plangea pentru ca il durea tot ceea ce se intampla, radea pentru ca ironia a facut ca singurul ce parea a fi cinstit si sincer s-a dovedit a fi un mincinos la fel de mare ca restul.
Deja nu mai avea rost. Daca si Roro era la fel ca tatal sau, ca toti barbatii cu care s-a culcat, la fel ca mama sa....atunci cum mai puteau fi ei prieteni? Lacrimile curgeau in mod necontrolat, chipul sau era impietrit, mainile acoperite de sange, nu se putea misca, se simtea greu ca plumbul.
Brunetul s-a indreptat spre blond si l-a ridicat de la pamant, a dorit sa plece cu el, dar Roro l-a oprit.
„ Kanon...ia-l si pe el...” a rostit baiatul pe un ton lipsit de vlaga, dar mult prea dulce pentru ca brunetul sa il refuze. L-a dus pe blond la masina apoi s-a intors dupa argintiu.
L-a lovit de cateva ori peste ochi, dar argintiul nu schita durere sau regret. Chipul sau era impietrit, doar lacrimile curgeau in voie.
„ Saracul baiat...ce a patit?” a intrebat induiosat brunetul incercand sa il faca pe baiat sa mearga cu el.




„ Roro!! Chiar ai de gand sa il tii cu tine??” s-au auzit tipetele brunetului in intreagul salon de spital.
„ Kanon...Hide nu a vrut sa faca asta...el..”
„ Ce naiba.... Tatal sau o sa il caute. Ce...”
„ Kanon...daca ma iubesti, ma vei ajuta sa il apar pe Hideki. Te rog.”
„ Bine..”
Discutia a fost auzita de baiatul cu par argintiu ce se afla in salonul alaturat. Brunetul a iesit din camera unde se afla Roro si a intrat la baiat pentru a vedea ce mai face. A dat peste un corp inert ce statea ghemuit, lipit de perete, a carui lacrimi deja se secasera si care nu mai putea avea incredere in nimeni.
„ Tu...tu l-ai furat pe Roro...” a soptit argintiul ridicandu-si privirea spre brunet.
„ Eu nu am furat ..”
„ Tu il transformi in ceea ce sunt eu!! Stii oare cat de dezgustator e ca un barbat sa isi puna mainile scarboase pe tine si sa te linga cum ii tuna? Stii cum e sa fii mangaiat de cineva pe care nici macar nu cunosti? Sa fii batut si agresat sexual apoi aruncat ca o papusa!? Daca il iubesti, cum il iubesc eu, de ce nu il aperi de asta si il lasi sa faca aceste lucruri?” a inceput sa tipe baiatul ridicandu-se de pe pat. Pumnii sai nu erau suficient de puternici pentru a il lovi pe Kanon, dar asta nu insemna ca nu poate incerca.
„ Si tu de unde stii asta? Chiar crezi ca am sa las asta sa se intample si..”
„ Stiu...” a rostit baiatul oprindu-se. Si-a deschis nasturii de la camasa si a aruncat-o la pamant. Pe intreg trupul sau se puteau vedea urme de lovituri, urme de saruturi, muscaturi, de bruscari. Pe gat avea cateva zgarieturi, vanataile din apropierea bazinului lasau de inteles ca fusese fortat.
Ochii brunetului au ramas nemiscati. Cum putea un baiat atat de tanar sa fie atat de ranit? Daca trupul lui era terminat, sufletul sau trebuia sa fie distrus.
„ Asta vrei sa fie si Roro? Atunci...vreau si eu.”
„ Poftim?”
„ Lasa-ma si pe mine sa lucrez cu tine. Voi lua eu orice tip care l-ar putea rani pe Roro...atata timp cat nu devine ca mine...nu conteaza...” a rostit incet argintiul, privindu-l direct in ochi pe Kanon.
Brunetul a ramas neclintit o vreme apoi a aprobat. Nu putea intelege gandurile baiatului, dar era evident ca tinea mult la Roro.


Zgomotele deveneau din ce in ce mai reale. Cineva tipa la el, nu stia ce anume tipa, dar incerca din rasputeri sa se faca auzit. Brusc, a simtit cum obrazul ii arde si a clipit din ochi. In incapere era intuneric si rece, dar se simtea sufocat si prins in zeci de haine stranse.
- Hideki!! Esti bine?? s-a auzit vocea baiatului cu par movaliu.
Argintiul se afla acum in fund, intreg corpul ii era acoperit de transpiratie, cateva lacrimi inca mai curgeau pe obrazul sau. Si-a intors privirea spre unde venea vocea si a realizat ca Hiroki il privea ingrozit, nu stia ce sa faca si se agita de zor. Si-a inchis ochii putin apoi l-a imbratisat cu forta pe movaliu. Un zambet relaxant si-a facut aparitia pe chipul sau si trupul nu ii mai era incordat.
- Hiro..., a soptit argintiul continuand sa il imbratiseze pe movaliu.
- Hideki, ai visat urat? s-a auzit vocea dulce a iubitului sau. Acea voce dulce si nevinovata, incapabila sa faca toata lucrirle rele pe care argintiul le-a facut.
- Mda...
- Hideki...eu..
- Ssh....lasa-ma sa te imbratisez, l-a oprit argintiul. A inspirat adanc si a zambit linistit. E atat de bine cand te imbratisez, a continuat schimband total tonul vocii sale. Acum era totul bine, il avea pe Hiroki langa el.
- Bine...
Tacerea s-a lasat intre cei doi. Era ciudat cum putea doar sa il imbratiseze pe Hiroki si toate grijile si suferintele sale sa paleasca. Oare trupul movaliului avea un efect vindecator asupra ranilor inca deschise ale argintiului? Altfel cum putea sa ii readuca pacea sufleteasca si sa il faca sa fie fericit?
- Hideki, vrei sa il sun pe Roro?
- Hm...nu. De ce? A trecut perioada in care Roro era indispensabil pentru mine. Stii, candva el era singurul meu prieten... . M-am simtit distrus si dezamagit cand am aflat ca se va prostituta....cred ca ti-a zis Kanon, l-am injunghiat cu foarfeca. Puteam sa il omor, a rostit ezitand argintiul.
L-a eliberat pe movaliu din imbratisare si l-a privit direct in ochi.
- M-am comportat ca un nebun si l-am atacat intocmai ca o fiara. Puteam sa il omor si...
- Hide, trecutul e trecut. Nu am sa te iubesc mai putin din cauza asta, a zambit movaliul. Zambetul baiatului l-a facut pe Hideki sa zambeasca cu toti dintii, toata suferinta de pe chipul sau a disparut si chiar a inceput sa rada de fericit ce era.
- Adevarat. Acum te am pe tine si nu am sa te las sa pleci. Bine?
- Asta si vreau. Sper sa fiu mai important decat Roro si sa fii in stare si sa omori pentru mine. Stiu ca nu e normal sa zici asta, dar te iubesc mult...
- Ah....deci asta e parfumul iubirii, a oftat argintiul in timp ce l-a luat din nou in brate pe movaliu si a simtit din nou mirosul acela placut de trandafiri.
- Huh? a intrebat confuz movaliul, imbratisandu-l la randul sau pe argintiu.
- Nimic. Hiroki?
- Da?..
- Te iubesc atat de mult, a marturisit argintiul. A prins barbia movaliului cu degetele de la mana sa dreapta si l-a sarutat apasat pe iubitul sau. Limba sa a inceput sa cerceteze gura baiatului, bratele lor s-au agatat cu putere de trupul celuilalt. Chiar daca se iubeau mult asta nu insemna ca greul a trecut. Inca mai aveau de suferit, Hideki poate cel mai mult dintre toti.