[Yaoi] Ingerul Negru si Trandafirul Mortii

[PervyTeoYaoi_Shinee]

Mersi mult de comm.-uri, sa stiti ca ma incurajeaza. Am adus nextul, astept pareri si chiar daca este scurt, spor la citit, ma revansez data viitoare, promit.
Nextuletz: =>>

Capitolul 13-Miez dulce, incepe un nou inceput (Daniel)

Linistea se asternuse atat in corpul meu cat si in minte. Nu se mai auzea nimic; nici picaturile de sudoare nu mai indrazneau sa cada pe patul ponosit. Bataile inimii mele nu se mai auzeau, iar vibratile trupului meu incetara. Eu tot asteptam o reactie din partea corpului meu, dar nimic. Oare am murit? Nu, nu se poate asa ceva inca traiesc, inca pot gandi. Dar atunci de ce nu imi bate inima, de ce nu simt nici un semntiment, de ce nu mai reactionez? De ce corpul meu nu se misca? Oare sunt intr-o faza dintre viata si moarte?
Speram ca nelinistea mea sa apara, dar aceasta nici nu incerca a se ivi. Deodata simt o racoare puternica ce imi strabate intregul corp, urmata de o caldura caniculara.
Imi deschid ochii ce sunt cuprinsi de o ceata densa ce se plimba in jurul meu. Ce e locul asta? Un nor gri spre argintiu se plimba intr-o camera nemarginita de un alb imaculant, inclusiv podeaua ce parea sa nu existe, desi nu pluteam. Ochii imi raman atintiti spre ceata ce se plimba in camera, daca as putea sa o numesc asa, infinita. Deodata se aude un pocnet scurt si norisorul se preface in mi de particule argintii ce se misca dezordonat, in toate partile. Parca fiecare dintre particule se oglindea in albul de pretutindeni si din ele se reflectau o multitudine de culori, una mai frumoasa ca alta si una mai puternica ca alta. Parea un paradis, un univers paralel cu al nostru, insa in loc sa fie dominat de intuneric era dominat de lumina, nu tocmai pace, dar iti creea o senzatie de relaxare si calm. Eram uimit de-a dreptul. Inima incepu sa-mi bata din nou, de data aceasta de emotie, iar fata sa mi se imbujoreze usor. Nu eram speriat de acel loc, dar sigur eram confuz.
-Ce e locul asta? intreb desi nu sper la un raspuns, crezand ca sunt singur si ca nimeni inafara de mine nu mai calcase in acest loc uimitor ce parea un vis, o fantezie nu alta. Unde ma aflu?
-Inauntrul meu, inauntrul nostru, aud o voce de pretutindeni. Eu sunt tu, tu esti eu, noi suntem adevarul. Noi suntem mierea de deasupra intunericului.