Rânduri sângerii

[Jelly]

Merci pentru părere, UatDă Fac ;D Ceva mai vechi ; mai are încă o parte.
Nu are titlu, n'am găsit nimic care să se potrivească.

***

- N-o să-ţi vină să crezi, n-o să-ţi vină să crezi!
Îl trase după ea. Naiv o urmă, călcând prin toate crengile, foşnind printre frunze, tălpile neavând nicio apărare. Ochii albaştri îi sclipeau. În ciuda faptului că avea hainele jegoase şi rupte, părea un înger picat din cer, gata să salveze oameni. Nici ea nu era urâtă, era frumuşică, brunetă, talia subţire... marea deosebire dintre ei era că ea era bogată, foarte bogată. Urcând scările spiralate ajunseră în cea mai mare încăpere , camera ei. Entuziamată scoase din şifonier o rochie splendidă, brodată cu aur, dintr-un material fin... albastră, mai albastră ca cerul, mai albastră ca ochii lui.
- Eşti superbă... murmură el, privind-o printre gene pe fată, îmbrăcată acum cu rochia cu pricina, care îi lăsa umeri goi. Crăpătura din stângă lăsa o privelişte încântătoare tânărului spre picioarele fetei, mai mult decât încântată de noua sa achiziţie.
Seara balului, o aştepta nerăbdatoare, probând diferite bijuderii care să vină bine la rochia.
- Afurisitele ! Nu vine bine nici una... se plângea ea servitoarei dolofane, care aducea diverse casete de bijuterii, nici una pe placul prinţesei.
Ziua trecu pe nesimţite, şi fu nevoită să se prezintă fără niciun accesoriu, doar cu rochia albastră, care îşi pierduse farmecul atunci când nu o scotea în evidenţă. Supărată , a urcat în camera ei unde a plâns toată seară. Spre miezul nopţii a coborât într-o altă rochie. Tatăl ei se grăbi să o prezinte diverselor familii de vază, iar ea socializă politicoasă. Uitase că trebuia să se întâlnească cu el, la locul lor.
Când îşi aminti, fugi rapid spre locul întâlnirii, nu înainte de a se îmbrăca la loc în rochia albastră. El era acolo, în căsuţa dărăpănată din copac, unde se jucau când erau copii... unde îşi împliniseră iubirea.
- În sfârşit ai venit... spuse el luminându-se la faţă când o zări.


Va urma