03-05-2011, 08:26 PM
hey, acesta e primul fic pe care il postez.. si pe care l-am facut vreodata >.>
scz pentru lipsa diacriticelor si greselile de ortografie
Aripile unui inger cazut
In intunericul noptii invaluit cu parfumul amar al florilor uscate, in linistea inebunitoare, sub clar de luna in care numai orologiul suna, doua suflete singuratice rasufla usor indreptandu-se incet spre nicaieri. Umbra nocturna ascunde secretele neintelese de sub mastile realitatii lor, privirea fiecareia dintre ele dezvaluind adevaratele simtiri ale sufletului.
Se aude tare si apasat fiecare pas pe asfaltul inegrit al aleilor sumbre din acest oras pustiu, pana cand, dintr-o data, totul se opri. Una dintre ele, Yuki, se intoarce spre cealalta si usor isi ridica privirea.O adiere a vantului care parca prevestea ceva, le rascoleste parul. Se citea durerea si nelinistea, sentimentele apasatoare ce dominau atmosfera, prin privirea ei lasand se se scurga usor adevarurile vietii. Cealalta, Hikari, uitandu-se la ea cu aceasi ochi de sticla pierduti care nu arata nimic altceva decat oglinda cristalina a sufletului incatusat de dorinta iubirii, incearca sa se apropie, facand un pas inainte si intinzand afectuos mana...
Yuki se uita incremenita pentru cateva secunde si intelege gestul, luand-o la fuga.Sentimente puternice ies la iveala si ii invadeaza mintea confuza. Prietena sa ramane neputincioasa cu mana intinsa, parca, incercand sa o opreasca printre ezitari. Pe fata ei se vedeau aceleasi simtiri delicate pline de mister.
Fata se ascunde dupa in colt intunecat, lipindu-si spatele de peretele rece si umed , marcat in urma tristetii ploii de astazi. Inainte ca totul sa inceapa, Yuki da un semnal ce ar fi trebuit sa arate totul, strigat cu ultimele puterii si ultimele dovezi ale existentei adevarate, printre respiratii grele, semnal ce stopeaza linistea noptii: â€Nu te apropia!†- stergandu-si urmele de transpiratie de pe fata cu mana ei tremuranda si firava.Ea inchide , apoi ochi si deschide o poarta spre sufletul ei.Isi goleste mintea de orice altceva iar albastrul irisului dispare fiind inlocuit de flacara insangerata a iadului purtata ca un simbol al misiunii ei.Scoate incet un cutit argintiu cu maner brodat de sculpturi in metal si impodobit cu pietre de rubin. O alta entitate parca aparuse inlocuind acel suflet firav dominat de sentimente.Suvite de par stateau pe fata ascunzand acea privire cuprinsa de intuneric, iar zambetul acela neintles de sumbru acoperea orice amintire a ceea ce era odata.
Hikari, ingrijorata se apropie incet, departandu-si usor buzele inghetate cu intentia de a spune ceva, dar miscarile celeilalte sunt atat de rapide si fara pic de umanitate, imposibil de evitat... Lama cutitului straluceste in lumina lunii langa gatul lui Hikari care era lafel de confuza si parca, incercand sa-si accepte moartea, se lasa in voia acelei fiinte intunecate pe care o considera inca prietena, dorind doar o ultima imbratisare ce ar putea insemna mult mai mult.
Sufletul si sentimentele lui Yuki se trezesc la viata ca dintr-un somn adanc si invadeaza flacarile care o retineau in umbra, lasand o lacrima sa i se scurge pe obraz, iar privirea ei devenind dinou ca la inceput plina de caldura si putin condusa de frica. Intensitatea din inima ei creste si descordandu-si mana scapa cutitul pe asfaltul umed auzindu-se sunetul asurzitor al metalului si al ecourilor neincetate de pretutindeni.
Norii incep dinou sa se adune pe cer, dintr-o data izbugnind o ploaie de vara. Fetele raman neclintite...Hikari o priveste afectuos pe cealalta direct in ochi.Yuki nu mai rezista si cotropita de neajunsurile inimii cade in genunchi. Prietena sa se apleaca si se ajeaza in fata ei incercand sa o imbratiseje. O noua strafulgerare o acapareaza pe Yuki si i-a cutitul infigandi-l in stomacul prietenei sale. Hikari ii arunca o privire disperata si cade la pamant. Cealalta, revenindu-si la realitate, ochi ii devin la fel ca intotdeauna si isi cere scuze pe un ton calm si in acelasi timp plin de vibratii ale sentimentelor bine pastrate pana acum. Se uita la Hikari lasand lacrimile sa se scurga odata cu ultimi stropi plapanzi de ploaie.
Hikari este pe moarte.O raza subtire a lunii strapunge atmosfera intunecata. Yuki clipeste puternic si ridica incet capul spre cerul inegrit de pulberele de nori din urma ploii.Adieri usoare de vant ii misca parul imbibat cu apa , de pe care inca se mai sgurg stropi de ploaie, reflectii perfecte ale intunericului.Cu ochi indurerati, Hikari o priveste pe Yuki si cu ultimele puteri venite din adancurile inimii, zice:â€eu voi fi mereu langa tine...â€oferindu-i un ultim zambet induiosator si coborandu-si ploapele.Yuki se uita la ea si un strigat interior ii cuprine sufletul diperat inchizand ochi si cazand langa prietena sa.
Cu ultimele puteri, amandoua in scopul de a implini dorinta aceea care pana acum parea un vis neinteles si imposibil de realizat, isi misca bratele firave coordonate de instictul iubirii si incearca sa se apropie pentru a simti caldura, a carei lipsa o duceau de mult, imbratisandu-se. La prima atingere delicata corpul lui Yuki se transforma in mii si mii de petale rosii sangerii de trandafir, floarea iubirii, a pasiunii dar si a misterului intunecat imposibil de deslusit. Petale de trandafir ca simbol al contractului infaptuit in flacarile iadului si purtat in adancul sufletului ca o povara a nopti , o pedeapsa a vietii...
scz pentru lipsa diacriticelor si greselile de ortografie
Aripile unui inger cazut
In intunericul noptii invaluit cu parfumul amar al florilor uscate, in linistea inebunitoare, sub clar de luna in care numai orologiul suna, doua suflete singuratice rasufla usor indreptandu-se incet spre nicaieri. Umbra nocturna ascunde secretele neintelese de sub mastile realitatii lor, privirea fiecareia dintre ele dezvaluind adevaratele simtiri ale sufletului.
Se aude tare si apasat fiecare pas pe asfaltul inegrit al aleilor sumbre din acest oras pustiu, pana cand, dintr-o data, totul se opri. Una dintre ele, Yuki, se intoarce spre cealalta si usor isi ridica privirea.O adiere a vantului care parca prevestea ceva, le rascoleste parul. Se citea durerea si nelinistea, sentimentele apasatoare ce dominau atmosfera, prin privirea ei lasand se se scurga usor adevarurile vietii. Cealalta, Hikari, uitandu-se la ea cu aceasi ochi de sticla pierduti care nu arata nimic altceva decat oglinda cristalina a sufletului incatusat de dorinta iubirii, incearca sa se apropie, facand un pas inainte si intinzand afectuos mana...
Yuki se uita incremenita pentru cateva secunde si intelege gestul, luand-o la fuga.Sentimente puternice ies la iveala si ii invadeaza mintea confuza. Prietena sa ramane neputincioasa cu mana intinsa, parca, incercand sa o opreasca printre ezitari. Pe fata ei se vedeau aceleasi simtiri delicate pline de mister.
Fata se ascunde dupa in colt intunecat, lipindu-si spatele de peretele rece si umed , marcat in urma tristetii ploii de astazi. Inainte ca totul sa inceapa, Yuki da un semnal ce ar fi trebuit sa arate totul, strigat cu ultimele puterii si ultimele dovezi ale existentei adevarate, printre respiratii grele, semnal ce stopeaza linistea noptii: â€Nu te apropia!†- stergandu-si urmele de transpiratie de pe fata cu mana ei tremuranda si firava.Ea inchide , apoi ochi si deschide o poarta spre sufletul ei.Isi goleste mintea de orice altceva iar albastrul irisului dispare fiind inlocuit de flacara insangerata a iadului purtata ca un simbol al misiunii ei.Scoate incet un cutit argintiu cu maner brodat de sculpturi in metal si impodobit cu pietre de rubin. O alta entitate parca aparuse inlocuind acel suflet firav dominat de sentimente.Suvite de par stateau pe fata ascunzand acea privire cuprinsa de intuneric, iar zambetul acela neintles de sumbru acoperea orice amintire a ceea ce era odata.
Hikari, ingrijorata se apropie incet, departandu-si usor buzele inghetate cu intentia de a spune ceva, dar miscarile celeilalte sunt atat de rapide si fara pic de umanitate, imposibil de evitat... Lama cutitului straluceste in lumina lunii langa gatul lui Hikari care era lafel de confuza si parca, incercand sa-si accepte moartea, se lasa in voia acelei fiinte intunecate pe care o considera inca prietena, dorind doar o ultima imbratisare ce ar putea insemna mult mai mult.
Sufletul si sentimentele lui Yuki se trezesc la viata ca dintr-un somn adanc si invadeaza flacarile care o retineau in umbra, lasand o lacrima sa i se scurge pe obraz, iar privirea ei devenind dinou ca la inceput plina de caldura si putin condusa de frica. Intensitatea din inima ei creste si descordandu-si mana scapa cutitul pe asfaltul umed auzindu-se sunetul asurzitor al metalului si al ecourilor neincetate de pretutindeni.
Norii incep dinou sa se adune pe cer, dintr-o data izbugnind o ploaie de vara. Fetele raman neclintite...Hikari o priveste afectuos pe cealalta direct in ochi.Yuki nu mai rezista si cotropita de neajunsurile inimii cade in genunchi. Prietena sa se apleaca si se ajeaza in fata ei incercand sa o imbratiseje. O noua strafulgerare o acapareaza pe Yuki si i-a cutitul infigandi-l in stomacul prietenei sale. Hikari ii arunca o privire disperata si cade la pamant. Cealalta, revenindu-si la realitate, ochi ii devin la fel ca intotdeauna si isi cere scuze pe un ton calm si in acelasi timp plin de vibratii ale sentimentelor bine pastrate pana acum. Se uita la Hikari lasand lacrimile sa se scurga odata cu ultimi stropi plapanzi de ploaie.
Hikari este pe moarte.O raza subtire a lunii strapunge atmosfera intunecata. Yuki clipeste puternic si ridica incet capul spre cerul inegrit de pulberele de nori din urma ploii.Adieri usoare de vant ii misca parul imbibat cu apa , de pe care inca se mai sgurg stropi de ploaie, reflectii perfecte ale intunericului.Cu ochi indurerati, Hikari o priveste pe Yuki si cu ultimele puteri venite din adancurile inimii, zice:â€eu voi fi mereu langa tine...â€oferindu-i un ultim zambet induiosator si coborandu-si ploapele.Yuki se uita la ea si un strigat interior ii cuprine sufletul diperat inchizand ochi si cazand langa prietena sa.
Cu ultimele puteri, amandoua in scopul de a implini dorinta aceea care pana acum parea un vis neinteles si imposibil de realizat, isi misca bratele firave coordonate de instictul iubirii si incearca sa se apropie pentru a simti caldura, a carei lipsa o duceau de mult, imbratisandu-se. La prima atingere delicata corpul lui Yuki se transforma in mii si mii de petale rosii sangerii de trandafir, floarea iubirii, a pasiunii dar si a misterului intunecat imposibil de deslusit. Petale de trandafir ca simbol al contractului infaptuit in flacarile iadului si purtat in adancul sufletului ca o povara a nopti , o pedeapsa a vietii...