Inger Vs Demon

[yaoi maniac]

[edit Aly]Tip Critica Permisa: Limbaj / Idei / Forma.

Negura nopti se aseza peste un colt din imparatia regelui Tsukami si servitorilor lui. Luna maiestoasa, lumina drumul celor doua inimi ce aveau sa se cunoasca. Mici picaturi udau sagetile arcasilor ce incercau sa se perfectioneze.Multe razboaie au facut dezastre si cei care au iubit poporul l-eau reparat, acum fiecare incerca sa atinga perfectiunea. Lancile taioase se puteau vedea in reflectia apei , fiecare avea un teren ce il lega de instrumentul lui: : Arcasi preferau zona de munte ca sa poate trage in frunzele ce erau purtate de vant, cei care erau agili cu lancea preferau zona mlastinoasa , ca sa poata deveni una cu arma, cei ce erau shuguni preferau pesterile de langa cascade , ca sa se poate armoniza cu ce ii incojoara , cei care erau experti in artele martiale , terenul lor era campia, ca lovituile lor sa fie in tainele stabunilor ce erau lasate din mosi-stramosi.
Evantaiele erau in mainile celor care puteau sa seduca doar din simpla privire. Fiecare dint-re noi stim de gheishe. Femeile care isi vand trupurile si nu iubesc pe nimeni, ele nau voie sa iubesca ,ele nau voie sa stie de acest sentiment , ele sunt doar niste obiecte ce pot satisface un barbat. La fel ca si o arma ele sunt controlate si nu pot face alegeri. Dincolo de aparentele frumoase exista si un secret netarmuit ce numai ele il stiu. Durerile pe care o Gheisha trebuie sa o simta este nestiuta din unul dint-re noi, pentru ca frumusetea nu este un dar ele trebuie sa si-l faca.. Multe secrete au fost duse din generatie in generatie. La fel ca si in epoca noastra , femeile nu pot iubi ele sunt doar femeile Maiestati sale. Iar barbati cei care il apara , astia suntem noi. Dincolo de orce aparenta , in orce vorba exista si o dorinta de asi asculta inima , dar nu poti sa faci cum zice ea. Femeile trebuie sa fie un exemplu de urmat pentru tinerele insotitoare, asa a inceput totul. Ganduri si sentimente ma impiedica sa fac cea ce trebuie. Orcat de mult mau pedepsit, eu nu pot sa imi schimb gandirea: de a fi numai si numai al lui. Asta e povestea mea , de la varsta de 4 ani am intalnit persoane buna si rele , cele care mi-au fost apropate si cele care au vrut sa ma vada plangand in tacere. Stateam sub copacul de ciresi si priveam lacul , acel rasarit era superb.Ma trezeam mereu devreme numai ca sa stau cu cei pe care ii indrageam sa privim soarele cum urca pe bolta ceresca ce e plina de minunatiile pamantului. Ramurile copacului erau inca tinere, stateam mereu langa el pentru ca noi l-am plantat impreuna cu parinti nostri. Daca te uitai mai bine puteai observa clopotei mici prinsi de ramurile copacului. Mama mereu ne spunea ca inainte de mult , exista o femeie ce frumusetea ei era de necontenit, multi au vrut-o dar nimeni nu a vazut ce se afla cu adevarat in ea. Ea era o gheisha ce isi folosea trupul pentru asi ajuta familia, stragea bani ca sa poate sa isi salveze mama de la moarte. Acea gheisha pe nume Hotasa nu era mandra de cea ce facea, mereu plangea dar stia ca niciodata nu o va ajuta sa isi poate readuce iubirea la viata. Oameni o credeau nebuna cand ea spunea ca il va readuce inapoi. Tatal ei plecase inca de cand era mica pentru a nu o vedea cum ajunge ca si mama ei. Intr-o nopate de August , ultima din viata ei. Hotasa sa dus la miezul nopti langa pesterea unde il vazuze si ii jurase iubire eterna. Ea vroia sa faca o vraja ca sa ii dea viata ei, lui. Facuse un cerc in jurul unei stanci unde el statuse odata si incepuse sa spuna o vraja , daca amandoi se iubeau vraja avea sa mearga daca nu si el avea sa moara de cum ar fi prins viata si ea la fel. Dupa ce ajunse in mijlocul vraji , cerul prinse o culoare de gri, fulgere trasneau in jurul ei, copaci se vestejise imediat. O ploaie incepuse , in loc de apa curgea sange. Totul parea sa fie impotriva ei, vantul batea de smulgea copaci din radacini. Raurile dadeau pe dinafara , totul din jurul ei se intampla cu un scop. Natura ii spunea sa se opresca dar sentimentele ei erau prea puternice ca sa poata intelege avertisemntul dat. Dintr-o gropa plina de sange, se poate oberva o mana,si din acea gropa incepuse sa iasa un corp, dupa ce sangele se scursese , un chip de baiat se putea observa, era atat de frumos. Hotasa vroia sa il atinga dar mainile se scurgeau, cu fiecare clipa ea devene cerneala. Baiatul ce era in fata ei revedenise inapoi sangele din care se ridicase. Lacrimile fetei sau contopit cu cerneala si in urma ei un clopotel a aparut. Si tot ce se mai stia din ea este ca ea este in ceruri si are speranta ca intr-o zi el sa o ierte . Acesta poveste ma impresionat si eu cu prieteni mei am pus clopotei in copac , ca speranta ei sa poate deveni auzita de toti. Cu ani nu uitasem povestea si inca veneam la copac , prieteni mei devenise persoane importante. In fiecare nopate veneam la umbra copacului si ascultam clinchetul clopoteilor. Apa tulbura la fel ca si mintea mea ma vrajea inca si acum. Imi aduc aminte cand eu cu familia mea stateam pe o campia din imprejurul de langa un lac si priveam lepedele cum intotau prin apa si pareau atat de linistite. Frati mei imi spuneu ca lepedele erau simbolul dragostei. Niciodata nu am inteles la ce se refera dar totusi ma fascina. Mama imi spusese ca ea la cunoscut pe tata atunci cand au vazut o lepada. Dar nici asta nu mi se parea clar. Parca ieri se intamplase sa alerg spre lac ca sa mai pot privi inca odata luna, atunci l-am vauzt era un baiat ce se putea asemana cu un inger. Era acolo si privea cum lepadele isi iau zborul. De atunci stiu ca m-am indragostit de el. Si acum eu chiar sunt bucuroasa ca l-am intalnit dar totusi ma doare din cauza ca el nici nu stie ca exist , de cate ori incerc sa vorbesc cu el nici nu ma baga in seama. Stand asa ganditoare , am observat ca sunt privita , imi intorc capul si prietenul meu inca din copilarie se aseaja langa mine. Din cauza ca era frig iar eu dardaiam el imi daduse haina pe care o avea pe el. Era atat de grijuliu cu mine inca de cand il cunosc, ma i-a in brate si ma strange la piepul lui ca sa ma incalzesc , stiind ca eu nu o sa plec de acolo. Stateam pe unul dint-re piciorele lui care erau intinse pe cearsaful pe care stateam. Parul lui negru cu tente de alabstru-inchis era ravasit in lumina luni. Ochi lui negri ma priveau linistiti. Stiam amandoi ca cuvintele sunt de prisos uneori , si acum era cazul. Gandul meu zbura la fel ca un fluture cautand linistea. Acel baiat de care ma indragostisem era popular si multe fete il vroiau mai ales cea pe care o servesc. Inima imi plange chiar daca nu o arat , stiind ca nu ma pot concetra atata timp cat chipul lui ma bantuie. Se spusese ca prul lui era roscat din cauza sangelui pe care il varsase , iar ochi lui atat de intunecosi ca o umbra din cauza uri pe care o are in el.