Un vals si-un tango cu un inger mort

[Crazy Person]

Am venit cu un nou fic. Mai am un fic, o sa-l continui si pe acela, nu va faceti griji, dar am prea multa inspiratie si trebuie sa mi-o expun undeva.
Poate ca actiunea o sa vi se pare grabita, dar n-o sa fie asa. E adevarat ca nu m-ai sunt niste copii care se indragostesc si bla, bla, bla, bla si la sfrasit isi unesc destinele. Acest fic va fi unul sasusaku.

Disclaimer:Nu detin nici un personaj ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu
fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.

Amintirea Mianei

Masina mergea cu viteza. Eu strigam la el sa opreasca, dar parca vroia sa murim, sa plecam din lumea care ne adusese faima si bucuriile vieti. Ochii sai erau injectati cu ura si durere. Se lupta cu mintea sau cu inima? Nu reuseam sa-i inteleg suferinta, nu vroiam
asta. Tipam , dar el nu ma auzea. Pielea lui alba ca neaua stralucea, ochi sai negri ca abisul intunericului aveau o mica licarire de speranta sau de dorinta morti? Am inceput sa-l misc , i-am dat o palma peste fata , dat tot nu m-a bagat in seama. Ma durea sa-l vad asa, dar mai tare ma durea sa aflu ca sunt condamnata vieti de apoi.
Am incercat sa deschid portiera dar era blocata. Am inceput sa plang, lacrimi usturatoare curgandu-mi pe obraji roasiatici. Prapastia se apropia de noi cu repeziciune. M-am uitat o singura data la el si am inchis ochii sperand ca acesta sa fie doar un cosmar din care trebuie sa ma trezesc.
Dar nu a fost asa. Inca mai auzeam sunetul motorului, sunetul inimi mele ce se zbatea sa iasa din piept si suspinul meu.
Imi aduceam aminte de copilaria mea, de zambetele mele cand primeam cadouri, amintirile vechi se luptau cu cele de acum. Am trecut prin multe, prin copilare, prin adolescenta si prin dragoste. Mi-au mai ramas doar suferinta si moartea. Pe care s-o aleg? La moarte orcum eram expusa ca o carte deschisa, la suferinta aveam sa fiu expusa imediat ce ma voi lovi si inima mea va inceta sa mai bata. Dar cu brunetul meu ce se va intampla, el ce va pati? Va muri ca mine, sau va trai incercand sa-si recastige viata pe care eu i-am zdrobit-o cu prea multa iubire . Oricum , acum , stiam ca nu era fericit, era trist si indurerat de ce se intamplase cu doua seri in urma ca Miano sa se nasca.
“-Fi linistita, draga mea….Imi soptea el la ureche incercand sa-mi recastige starea de relaxare. Dar nu prea aveam cum sa fiu relaxata. Trebuia sa intru in sala de nastere si nu prea eram prietena cu asa ceva. Era un nou inceput pentru mine. Viata mea si-a lui Sasuke va avea un nou drum. Vom avea un copil! Un bebelas mic pe care va trebui sa-l indrumam la fiecare pas pe care-l va face.
Dupa doua ore pline de chin si tipete, Miano s-a nascut. Era asa mica si plina de viata. Avea ochi mari si negri ca ai lui Sasuke si pielea rozalie, ca a mea. Ma jucam cu manuta ei asa de fragila , mi se parea mie. Ii ziceam cuvinte pline de dragoste si grija. Brunetul se afla langa mine si zambea de fiecare data cand fetita facea vreo miscare. Era mai atent decat mine. Eu deja obosisem de la atatea chinuri, eram sigura ca somnul ma va lua in curand. “
Acesta fusese inceputul fericit, dar finalul a fost dezastruos pentru mine si Sasuke. Fetita mea a murit de un virus luat din spital la numai doua zile de la nastere. Nu mancasem nimic, nici nu cred ca bausem ceva. Sasuke fusese mult mai rau. Nu bagase pe nimeni in seama, nu zambise. Nu facuse absolut nimic.
Cred ca nu mai suportase durerea si se gandise ca acest mod ne va usura problemele. Nu era asa! Aveam sa mor la 23 de ani, de-abia impliniti. Copilul nostru murise la doua zile, noi muream tot la doua zile de la moartea sa.
Mi-am deschis ochii si am incercat sa i-au volanul din mainile lui Sasuke. Nu am reusit. Era prea puternic pentru a-i misca vreun muschi. I-am intors fata catre a mea si i-am zis :
-Sasuke, revino-ti, te rog ! Imi pare rau ca n-am fost ceea ce ai vrut tu! Te implor, trezeste-te !
N-a facut nimic. Acul era la 200 km la ora. Ce aveam sa fac? Sasuke a clipit si a indreptat volanul in stanga. Ce vroia sa faca? Nu intelegeam. Am ajuns pe un camp, rostogolindu-ne, eu sfarsiind in bratele sale. Ma tinea strans , ma proteja de pietrele de care ne vom lovi. Am rasuflat cand capul meu a atins pamantul si cand am vazut corpul lui Sasuke peste al meu. Se pare ca ne salvase pe amandoi din masina. Din tampla lui un mic firicel de sange se prelungea pe fata. Am intins mana infricosata sa-i sterg sangele dar mi-a prins-o si mi-a sarutat palma. Era incordat, il simteam. Dar, imediat ce si-a dat seama ca traiesc , ca sunt aproape de el s-a relexat si mi-a sarutat fruntea. Cand buzele noastre s-au intalnit, parca luna stralucea mai tare, parca vantul friguros nu mai batea, parca tot ce era in jurul nostru se evaporase ca printr-o minune. Mai ramasesem doar noi doi inecati in abisul dragostei si al dureri.
Limbile noastre stiau ce faceau, niciuna dintre ele nu se opunea contactului cu cealalta. Eram fericiti unul langa celalt , dar imaginea ficei noastre tot ne intepa inima cu mii de lame. Aveam sa trecem peste asta impreuna, aveam sa ne continuam sirul vieti impreuna, niciodata unul fara celalt.

[Zăpă]

Heya(*.*)

Cum am promis, sunt aici, nebunici>:D<
Poi pentru inceput pot spune ca imi place povestea, insa felul cum ai scris-o este cam... nu urat, dar nu la fel de bun cum este si ideea in sine. Inceputul a fost bunicel, dar ai inceput direct cu intriga si ai cam pierdut firul actiunii. Flashback-ul a fost amestecat cu povestea initiala. Puteai sa lasi cateva spatii pentru el.
Descrierea a fost bunicica, ce pot spune, insa cred ca poti mai mult de atat. Incearca sa jonglezi cu figurile de stil, astfel incat sa ai o descriere cat mai subiectiva si cu lux de amanunte. Ai incercat sa exprimi sentimentele, nu a fost foarte bine, insa cel putin ai incercat. Dialogul a fost bun, in proportii bune si deloc sec. Naratiunea a decurs normal in mare parte, insa ai avut momente cand ai cam grabit-o. Faza de la final, cea cu sarutul, nu prea mi-a pacut si asta deoarece ca ai trecut prea repede la fapte si nu ai exprimat sentimentele povestitorului, Sakura, desi tin sa-ti spun ca nu ai mentionat numele ei pe undeva. Si trebuie sa-ti spun si de faza cu "limbile noastre stiau ce faceau"-- este cam folosita in ficuri, puteai sa gasesti ceva care sa inlocuiasca destul de frumos asta.;)
Ai avut greseli de tastare foarte putine, insa ai avut mai multe greseli gramaticale. Uiti mereu cate un "i" si ti-am mai zis asta.
Ex: ochi- ochii
E a saptea oara cand iti zic de cuvantul asta:)).
Sper sa ti cont de comentariul meu si sa nu te superi pe mine. Tot ce am mentionat mai sus a fost adevarat si este spre binele tau daca vei asculta de cele spuse(scrise). Astept capitolul doi si sa fie mai bun ca acesta, da?;))
Am uitat sa-ti zic de titlu ca imi place, plus ca nu ne arata nicio legatura cu textul.;)

Ja ne`, nebunici!

[Erina Ozaki]

Am mai lasat comm aici, dar a fost sters. :-w. Mey ce nu e SPAM NU STERGETI! off, decat dak este o insulta( atunci da).
In capitolul tau repet ai prea sarit de la inceput la intriga. Ai grabit ritmul prea mult, povestea isi schimba cursul si nu mai are nici un pic de farmec. Titlull repet mi se pare straniu, dar imi place putin :x.
Actiunea este fugarita de gaste :)) Descrierea este bunicica, dar fortata si pusa si ea akolo ca sa fie. Nu faci treaba asa. Descrie sentimentele mai in detaliu si locurile si lasa sa decurga totul de la sine.
Dialogul este sec si banal, o replica sau doua, un pic mai mult nar fi stricat. Un lucru ma multumeste. Estetica care este muncita si bine facuta. Cam atat! Nextul si sper sa te ajute ce am scris pe aici, bafta :-h