Rolul unui inger

[Aimi]

OOC: Am inceput si eu un fic. Inceputul este cam banal si cu viteza luminii, dar ramane la decizia voastra! ^_^ Lectura placuta! Si astept comentarii! ^_^

Rolul unui inger

Capitolul I : Inceputul

Am deschis usor ochii. Ploua. Ploua cu picaturi mari, dar nu le simteam. Parca ma evitau. Ma ridic incet de pe jos si incerc sa ma adun. Din nefericire imi amintesc vag ceva despre mine.
„ Unde ma aflu?”
Ma uit in stanga in dreapta, dar nu recunosc locul. Este pustiu si gol, nefiind nimeni inafara de mine si cativa oameni mai curajosi, carora nu le este frica de ploaie.
Incepeam sa imi simt corpul si deasemenea picaturile reci. M-am adapostit sub un magazin de televizoare caci inghetasem.
Apoi, inevitabil, urechile mele au auzit stirile prezentate de sutele de televizoare.
„ Astazi in Los Angeles a avut loc un tragic accident, unde o fata in varsta de 15 ani si-a pierdut viata. Cel care a provocat aceasta intamplare nefericita a fugit de la locul faptei. In prezent, politia il cauta pe infractor care va fi pedepsit cu minim 5 ani de inchisoare. Reportera noastra, Jessica Rowell vorbeste cu mama victimei:
- Nu voi permite ca ucigasul fiicei mele sa scape nepedepsit. Amy avea un suflet prea bun ca sa moara asa.”
Inima mi s-a oprit in loc, la auzul vocii acelei femei.
„ Mama? Ce cauti acolo? Deci, eu...”
Nu am mai avut puterea sa imi continui gandurile. Socul era destul de puternic. Deci eu nu mai eram om pe acest pamant. Eram un suflet ratacit probabil.
Mi-am sprijinit capul de sticla rece si am oftat usor. Mici aburi incepura sa prinda forma.
- Stai putin! Dar daca eu sunt o...fantoma, de ce am forma solida? Intreb eu, mai mult pentru mine.
- Buna intrebare, pustoaico! se auzi o voce placuta. In fata mea se afla un barbat de aproximativ 25 de ani care zambea smechereste.
- Cand ai mai aparut? Intreb eu putin infricosata.
- Ah, scuza-mi nepolitetea. Puteri minuscule, nimic mai mult. Si ca sa iti raspund la intrebare : esti un inger pamantean asa ca poti lua ori forma solida, ori forma de inger, dupa dorinta.
Nu intelegeam nimic din ce vorbea barbatul si probabil asta se vedea si pe fata caci incepu sa pufneasca.
- Datoria ta data de Dumnezeu la nastere e sa ii ajuti pe cei cu probleme sufletesti. Numai cei ca tine ( si ca mine, bineinteles) pot face asa ceva. Ai diverse puteri pe care le vei descoperi pe parcurs. Atat deocamdata. Ah, si eu sunt ingerul tau sfatuitor. Deci cand ai nelamuriri, striga-ma pe nume. Sunt Joe.
Apoi disparu din ochii mei lasandu-ma ceva mai putin confuza decat eram la inceput. Am inceput sa ma plimb si sa experimentez cea ce moartea imi daruise. Puteam sa ma fac invizibila, sa nu mai simt ploaia si cand experimentam, ma simteam...fericita.
Dar apoi m-am oprit in loc. Mi-am amintit brusc de familia mea. Daca sunt un inger pamantean si trebuie sa ajut oameni, atunci nu voi mai putea fi langa ei.
Am simtit un junghi in inima si cum teama ma cuprinde. Tineam atat de mult la ei!
Insa vocea lui Joe rasuna in capul meu:
„ Sub forma de inger, nu ai nevoi. Deci nu te teme de somn si restul. Apropo, primele vieti ce trebuie sa le sprijini sunt ale celor dragi tie”
Mi-am revenit din transa. Stiam unde trebuie sa ma duc. Am simtit o senzatie usoara de ameteala, apoi m-am pomenit in camera mea. Totul parea la fel. Insa...

[matzaplouata]

pai incep eu se pare!
imi place ideea si modul in care ai transformat-o. descrierea, ma bucur ca ai descris sentimentele desi se putea si mai bine. actiunea nu e grabita si totul decurge cum trebuie. dialogul e unde trebuie, nu e nici sec si nici in exces.
mai pe scurt, imi place.
astept capitolul urmator si chiar daca nu dau com la toate capitolele viitoare sa sii ca citesc;)