A single love is my wish

[Yuki4ever]

Multumesc mult pentru pareri!:)Chiar ma bucur ca va place si imi pare rau ca nu am postat mai repede dar scoala ma cam retine.Si imi mai cer odata scuze si pentru marimea capitolului...dar este doar partea I, partea II va fi mult mai mare.



Capitolul 4.O zi de cosmar
Partea I


Vazand ca brunetul nu mai vine, m-am ridicat de pe suprafata moale impreuna cu Tadashi si ne-am indreptat spre bucatarie. Ce-mi vedeau mie ochii! Kaito statea pe un scaun si dadea mesaje. Cand ma gandesc ca am fost ingrijorata din cauza unui idiot, ma apuca iar nervii. Se pare ca nu a observat ca eu si Tadashi eram in bucatarie, deoarece continua sa butoneze telefonul. Ma duc pe la spatele lui Kaito, facandu-i semn blondului sa taca si ii imping scaunul el cazand jos pe parchet. Ma apuca de incheietura mainii, strangandu-ma tare si ma trage peste el. In acel moment am vurt sa ii trag o palma, dar mana lui a fost mai rapida si a prins-o pe a mea.
-Pe tine parintii te-au scapat in cap cu siguranta! Ai innebunit? De ce ai impins scaunul? Tu stii ce doare? ma intreaba nervos.
-Nu mi-ai adus de baut! ii spun sigura pe mine vrand sa ma ridic, dar mana lui ma trage inapoi.
-Si? Am primit un mesaj. Iti aduceam oricum. Nu puteai sa astepti ca un om normal fara sa ma impingi si sa cad pe jos?
-Tu stiai ca ai dat mesaje cam vreo ora? Si nu, nu puteam sa astept. Credeam ca ai patit ceva idiotule, dar se pare ca nu.
-Ce mult te-ai fi bucurat daca pateam ceva. spune el uitandu-se in ochii mei.
Mi-a dat drumul la incheietura, iar eu m-am ridicat de pe el. Ca sa vada ca nu sunt fata rea, i-am intins mana dar acesta nu a vrut sa il ajut asa ca s-a ridicat singur. Of, ce orgoliu mare mai are! Dupa ce ca mi-am facut griji pentru el, se mai da si mare smecher. Ce urasc cand face asta. Am iesit din bucatarie si m-am asezat pe canapea inapoi. Tadashi a mai ramas cu Kaito, cine stie pentru ce. Ah, ce ma plitisesc! Mai bine stateam acasa si imi faceam nenorocita aia de tema la matematica. Planul nu imi va merge, pentru ca Tadashi este aici, iar Kaito nu imi va da jurnalul pana nu se termina cele doua saptamani. Dar ia stai putin... Cand am vorbit cu Kaito nu mi-a spus ca imi va da jurnalul, a spus doar ca nu il va face cunoscut. Ce prosta pot fi! Se va folosi de mine in astea doua saptamani, iar dupa aceea va spune tutror despre jurnal. Asta trebuia sa fie planul lui! M-am ridicat de pe canapea, vrand sa il iau pe Kaito la intrebari, dar chiar atunci il vad pe Tadashi iesind din bucatarie. Acesta imi spune un simplu ''pa'' dupa care iese din casa. Acum ma intrebam de ce a plecat, dar nu asta era acum important. Am intrat din nou in bucatarie si am vazut ca brunetul nu mai era acolo. Unde dracu s-o fi dus acum? Poate vrea sa ne jucam. Am zambit si m-am dus la etaj. Daca a disparut problema lui, eu ma duc sa-mi caut jurnalul. Urcand scarile am vazut nu stiu cate usi. Va fi mai greu decat credeam! Am mers pe coridorul lung si am incercat fiecare camera. Intr-un final am observat si eu ca usile erau inscriptionate. Cat de proasta sa fi sa nu observi ceva atat de evident? In capatul coridorului era scris mare ''Kaito''. Mi-am dat doua palme peste fata si am apasat pe clanta usii. Am pasit usor in camera lui si am fost uimita. Cat de mult se asemana camera mea cu a lui! Patul era plasat in mijloc, la fel ca al meu. Pe pereti avea multe postere cu trupa Uverworld care imi placea si mie, de asemeni. Avea si un birou pe care isi tinea leptopul si unele carti... si jurnalul meu! Yey, am scapat! Inainte sa pun mana pe jurnal, am simtit cum doua brate ma i-au pe sus si ma arunca in pat. Misterioasa persoana se aseza peste mine, iar ochii mei au dat peste nimeni altul decat Kaito.
-Stiam eu ca nu puteai sa te abtii. Am vrut sa te atrag intr-o capcana si se pare ca a mers! imi spune zambind strengareste.
Of ce proasta puteam fi! Am cazut fix in capcana lui. De scapat numai puteam scapa deoarece imi imobilizasera ambele maini, iar acum eram soarecele iar el pisica. Cat de mult as fi vrut sa-i dau o palma, dar nu puteam face nimic. Isi aproprie fata de a mea asta transformandu-se intr-un sarut. Si-a strecurat limba cu usurinta printre buzele mele, explorandu-mi in voie lacasul umed. De ce l-am lasat sa faca asta? Doar nu il suportam. Dar totusi saruta tare bine baiatul asta! Vazand ca nu i-am respins sarutul, mi-a dat drumul la maini, iar asta era ocazia perfecta sa scap. Am intrerupt sarutul si i-am aplicat un sut intre picioare. Dupa ce l-am indepartat, am sarit ca arsa din pat si am vrut sa ies. Brunetul inca mai injura, dar cand m-a vazut langa usa s-a ridicat de jos si a venit repede spre mine lunadu-ma in brate.
-Nu pleci nicaieri! Odata ce ai cazut in ghearele lupului nu mai scapi!
-Lasa-ma sa plec! i-am spus pe un ton impunator.
-Niciodata!
-Atunci daca nu ma lasi sa plec, termina cu prostiile si nu ma mai saruta. Sa iti fie clar ca eu stau cu tine doar pentru ca ai jurnalul nu pentru altceva.
-Hai draguta, nu mai fi asa exigenta! Stiu ca ti-a placut sarutul, doar l-ai acceptat, nu? Uite daca te face sa te simti mai bine termin, dar ramai la mine peste noapte.
-Doamne, doar sa fiu nebuna! Cine stie ce prostii mai ai prin cap.
-Promit ca voi fi foarte cuminte, daca promiti si tu ca nu pleci si ma lasi cu ochii in soare.
-Of, bine, bine! Accept! Doar un pas gresit si te-ai ars, tine minte! ii spun serioasa uitandu-ma in ochii lui care pareau... sinceri. De necrezut!

[Blue Bluegen]

Deci eu am asteptat acest capitol cu disperare ,deci eu trebuie sa fiu prima care da com.Sa incepem cu inceputul nu??:))
Pai capitolu e cam scurt!!DAR, dar e foarte tare .E foarte bun din punct de vedere atractiv .Ma face sa vreau sa citesc si continuarea ceea ce binenteles ca voi face :)).lol.....asam ....mai deaparte...Descrierea:la acest capitol stai bine , dar ai putea sa o mai dezvolti unpic( bine poate unpic mai mult :))) ,adica ai potential se vede , dar trebuie sa il pui in aplicare.
Actiunea: pai cu ea stai super bine.Decurge bine si nu e deloc grabita, cel putin mie nu mi se pare, mai ales ca acest capitol mai are si o parte a doua care vreau sa vina mai repede :)).
Asam...la dialog te descurgi iarasi super bine , deoarece nu e sec ,ci din contra e foarte interesant si mi-a placut partea cu ramasu acasa.
Asam , partea cu regulile de scriere nu mai am ce spune.
Next.
Pai eu chiar am murit de ras cand am citit ca i-a daramat scaunu lu Kaito.Bravo ei .Asa o vrea.Sa-l rupa in doua pe nemernic.Cum adica lasi o domnisoara sa astepte o ora?O ora dai measje?Ce nesimtire!!!!Ce porc!!!Pai imi place de fratele lui Kaito sau mai bine zis imi placea si vroiam ca ea sa fie cu el inainte sa citesc acest capitol.Acum nu stiu de ce , dar as cam vrea sa ramana cu bou de Kaito, pentru ca sunt extrem de curioasa ce are de gand cu ea.Mi s-a parut tare draguta faza de la sfarsit.Dialogul lor.El o roaga pe ea sa ramana.Ce dragut!Ce romantic.Offf ...si cand ma gandesc ca inainte sa citesc capitolu ma gandeam ca ea o sa-l gaseasca in bucatarie pe el cu vreo fufa, mai exact cu proasta de iubitasa ...ce mai blonda :)da pai in rest nu mai am ce spune..
Hai frate ca mi-a placut tot ce sa mai..de ce am impresia ca la sfarsitul zilei ea o sa-l sarute..ce nebuna mai sunt si eu...doamne....:))....
Pai astept nextu cu mare nerabdare.Spor la scris si multa inspiratie ca vad ca ai de unde si poti multe:).
Bye!
Si vino si tu mai repejor de data asta ca mor de curiozitate :)).
O saptamana usoara la scoala.Sper sa fii mai libera ca sa poti scrie nextu.
Bye again!:*

[Yuki4ever]

Capitolul 4.O zi de cosmar
Partea II




Acceptasem? Voi regrata asta toata viata mea. Cu baiatul asta nu e te bine, plus ca are niste idei cam tampite. Cine stie la ce prostii se mai gandeste acum. Tare as vrea sa fiu acasa, in patul meu, sa ma uit la televizor si sa mananc inghetata. Dar nu, eu sunt acasa la un dobitoc incercand sa imi iau jurnalul, dar fara succes. Multumesc Doamne pentru ziua asta asa frumoasa! Cand am observat ca inca ma mai tinea in brate, m-am indepartat usor asezandu-ma pe pat.
-Si ce vom face, domnule-nu-ma-lasa-cu-ochii-in-soare-pentru-ca-sunt-baiat-cuminte? intreb pe un ton sarcastic incercand sa il enervez.
-Nu stiu, printesa! Orice doresti tu.
-O, daca treaba sta asa... As putea sa te leg de un scaun, sa te rad in cap si dupa sa te pun intr-un sac si sa te arunc intr-un rau? ii spun cu o fata de dracusor.
-Hahaha! Ce-ai zice daca am lasa ideile tale stralucite la locul lor si am viziona un film?
-Sa sti ca nici ideea ta nu e rea, dar mai mult imi placea a mea. ii spun inca radiind de fericire si asteptand sa spuna acel ,,nu'' care imi va naruia toate visele.
-Eh,poate intr-o alta viata,nu in asta. Si nu sari calul, ca acum dau mesaj la toata scoala si le zic ca ai un jurnal.
-Of, bine, facem cum zici tu, doar termina cu amenintarile.
Se aseaza langa mine si incearca sa ma sarute, dar ma ridic imediat si ies pe usa. Vai, ce fata dezamagita avea! Numai pot eu. Crede ca eu sunt toate fufele lui? Sa nu creada asta ca iar revin la vechile planuri. O, dar stai putin! Abia acum mi-am amintit ca inca mai am somniferele. As putea sa il rog sa aduca ceva de baut si cand nu se uita ii torn somniferele si adoarme pe loc. In timpul asta eu imi iau jurnalul si plec linistita acasa. Ce ma iubesc! Am niste planuri asa geniale. Dupa ce ajung in living ma asez pe canapea si astept sa vina si printul din poveste. Pana vine el, eu dau trei ture de bloc. Dupa ce vine si printul si se aseaza langa mine, nu il las prea mult sa stea si ii spun:
-Adu-mi ceva de baut! Imi este sete. ii spun pe tonul meu autoritar, care vad ca la cam enervat.
-Dute si ia-ti! Bucataria nu-i departe. Te ridici, faci la stanga si ai ajuns.
Hahaha, ce am mai ras! Acum facea misto, bineinteles. Deci joaca dur pustiul, nu? Lasa ca-i trec lui fitele astea de domnisor. Nimeni nu imi pune mie nervi la incercare, cu atat mai putin un casanova de doi bani cum este el.
-Cred ca nu mai inteles, imi este sete si vreau sa iti misti fundul ala si sa imi aduci ceva de baut!
I-am dat o palma peste fata si am putut observa cum l-am enervat. Ma luase de par si ma aproprie de el si mai tare. Se aproprie usor de gatul meu si isi infinge dintii facand ca dare de sange sa se prelinga pe gatul meu. Linge usor sangele ce mi se prelinge de-a lungul gatului si ma tranteste pe canaoea asezandu-se deasupra mea. Imi cerceta cu privirea tot corpul, incepand deja sa saliveze. Nenea cam toti fac asa, deci nu e nici o excepetie.
-Sa nu mai comentezi in viata ta la mine! Nu esti tu acum nu stiu cine ca sa imi dai ordine. Daca iti e sete te duci si iti iei, nu-s maicata sa stau dupa fundul tau. Iar daca nu iti convine, dute acasa, iar maine vei fi principalul subiect de barfa. Ai priceput?
Ce ma poate enerva fat-frumos asta. Imi venea sa tip la el si sa il dau cu capul de tot peretii. Bine, Amaya, calmeaza-te. Nu vei mai indura mult. Doar dute si ia de baut si punei somniferele alea neneorocite.
-D-da! am spun intr-un final fiindu-mi foarte greu sa scot acel sunet pe gura.
Nu puteam sa ascult de idiotul ala incuiat. O fi aratand el bine si nu mai stiu ce, dar la comportament e varza saracul. Cred ca masa la crescut in padure de habar nu are sa se comporte cu o fata. M-am ridicat de pe canapea, dupa ce s-a dat si el dupa mine si m-am indreptat spre bucatarie. Daca nu te adorm eu pentru o suta de ani de acum incolo inseamna ca nu ma cheama Amaya! Te pui cu cine nu trebuie si ai sa te cam arzi, mai printule. Oare de ce ii zic print? A, da, pentru ca asta se crede. Imediat ce am ajus in bucatarie am luat doua pahare dintr-un dulap si am observat diferitele bauturi ce le avea pe raftul din stanga mea. O, baiatul bea whisky, dar ce se mai respecta! Am hotarat sa iau suc, ca sa nu-l imbat acum. Am turnat in cele doua pahare sucul, dar am adaugat in paharul lui si somniferele. Le-am luat in mana si am iesit in bucatarie. Imediat ce ajung in fata lui ii intind paharul, lunadumi-l din mana. Asa dragutule, beal, beal pana la fund. Il aproprie de gura, dar de ce dracu nu inghite? Bea ma bea! Ca e bun si iti face bine. Cand am vazut ca il pune pe masa si da drumul la plasma, deja turbam. Fara sa mai gandesc ce spun am reactionat impulsiv.
-Bea ma odata! Ce dracu. E greu sa inghiti putin suc ca sa imi curmi si mie suferinta?
Ops, ce gura mare am! Se uita ciudat la mine parca neintelegand ce vreau sa spun. Acum ce puteam sa ii zic? Ca vai, printule, am vrut sa bei odata ca sa adormi si sa fur jurnalul. Vreau si eu sa ajung acasa, mai printule.Nu ca ar fi fost un plan genial daca n-as fi avut asa o gura mare? Nu stiam ce sa ii spun, brunetul uitandu-se nedumerit la mine.
-Te simti bine? intreaba apropiindu-se de mine incercand sa ma ia in brate, dar m-am ferit.
-N-am nimic, ma doare putin capul atata tot!
M-am asezat pe canapea si mi-am atintit ochii spre ecran. Ce film stupid! Nu avea pic de originalitate. Era vorba despre un monstru care voia sa haleasca niste oameni, mare chestie! Am luat telecomanda din mana brunetului si am dat pe alt canal. Acolo si mai mare prostie! Telenovele! Vai, Antonio, ce te iubesc! Imi vine greata. Am schimbat repede si am nimerit acum pe ceva mai calumea, emisiune despre cultura sau mai bine spus despre cum sa ai primul sarut la varsta de paispe ani. Bleah! Vreti sa mor aici?
-Nimic interesant, nu? imi spune Kaito calm.
-Cam da. M-am plictisit! Zi si tu ce fa facem! Dar fara prostii ca n-am chef sa iti distrug iar visele.
-O, dar sigur nu vrei? Macar un sarut scurt. imi spune, aproape milogindu-se de mine.
-Nu!
-Te rog! Iti dau jurnalul daca te culci cu mine in seara asta.
Ce a zis? Ca daca ma culc cu el imi da jurnalul? Oare baiatul asta chiar nu are neuroni? Sa ma culc cu el? Doamne ferestema! Urla hormonii in el sau ce? Cred ca devine prea agasant. Am luat o pernuta de pe canapea si i-am dat cu ea in cap.
-Ba, esti chiar nesimtit, nu poti termina tampeniile tale? Se pare ca nu. Crezi ca te mai suport mult?
M-am ridicat de pe canapea si am parasit vila incepand sa fug. Nu mai puteam suportam. Incepea sa fie exasperant. Sa spuna tuturor ca am un jurnal! Eu m-am saturat, iar asta se termina aici, acum.

[Japan Lover]

Buna!Te-am citit si eu ficul si pot spune ca il ador.E foarte tare.E preferatul meu.Sunt fana ta numarul unu..daca nu ai cumva deja una.Dar cum nimeni nu te-a spuso ti-o spun eu:Sunt fana ta numerul unu!!!!!
Imi place ideea ficului foarte mult.E inspirata si originla.Poate ca inceputul poate fi banal ..O fata apare intr-o scoala noua si cel mai tare tip din zona o place si bla bla bla....dar e bine ca ai facuto diferit ..nu ceva gen au certuri,se impaca se iubesc ,fac copii si apare si nunta :)).
Pai imi place cum decurge actiunea ,deoarece nu e grabita ceea ce este foarte bine.In ceea ce priveste marimea capitolelor e o mica problema.Ar trebui sa fie mai lungi.Tu nu ai descriere si de aceea nu ies asa cum ar trebui.Incearca sa exprimi prin cuvinte ce simt personejele,cum arata locurile,actiunea in sine etc.
Greseli de tastare am vazut ,dar ce sa-i faci?Adica toata lumea le mai scapa nu??Deci astea nu prea au valoare dupa parerea mea.Atat ca nu vreau sa te vad scriind ca pe messeger sau facand n grseli ca atunci chiar ne suparam si ne dam seama ca ai o problema.
Titlul ficului mi se pare ..nu stiu...uni ar putea spune ca e banal,dar cine sunt eu ca sa te critic?Adica daca asa te-a placut tie asa e si gata.Deci nu prea imi pasa de numele lui,dar sa nu fie nici unul banal.Ei bine deobicei titlul atrage cel mai mult cititorii asa ca sa ai grija ce scrii.Incearca sa ne atragi pe viitor cu ceva interesant,deoarece in ficuri e intotdeauna vorba despre o poveste de dragoste intre x si y ,deci fa titlul fa-l mai atractiv ca sa dorim sa citim ceea ce scrii.Din acest nume pe care i l-ai dat,mi-am imaginat ca e o fata fugarita de n baietii care sunt toti niste nesimititi care isi bat joc de ea si tot ceea ce isi doreste in continuare este sa gaseasca acel baiat care chiar sa o iubeasca cu adevarat.Daca chiar asta a fost ideea ficului ,nu stiu o sa vad la sfarsit dupa ce il termini,poate ca titlul e pus cum trebuie.
Paai la dialog stai bine si pot spune ca ma amuza deseori tupeul fetei asa ca bravo!
Nu mai am ce sa iti mai zic decat spor la scris si vino cu nextu cat mai repede ca mor de nerabdare sa vad ce se intampla.Sper ca Tadashi sa fie impreuna cu ea,pentru ca ador baietii cu ochi albastrii si par blond spre saten :)) si tepi in cap..gen Naruto ...ce sa mai ...Naruto in persoana :))..
Bine...
Ceau!

[Yuki4ever]

Va multumesc muult de tot!> Am venit si cu noul capitol, da` stiu cam intarziata, dar na, nu prea am avut timp.




Capitolul 5.Nu mai suport





Plangeam. De ce? Pentru un prost? Niciodata. Singurul lucru de care puteam sa imi fac griji era acel jurnal. Daca afla cineva reputatia mea se duce ape apa sambetei, iar asta nu era un lucru favorabil. De data asta a intrecut masura de tot. Sa ma culc cu el? Cine naiba ma crede? O tarfa pe care o gasesti la fiecare colt de drum? Se inseala amarnic. I-o voi plati, intr-un fel sau altul. Nimeni nu isi bate joc de mnie si de sentimentele mele. De cand am ajuns aici, viata mea a luat o intorsatura drasctica. Mai intai ma despart de prietenul meu, nu stiu de ce naiba, dupa, ma fac la vrajeala cu printul din poveste, si acum fug ca o proasta pe strada incercand sa atrag atentia la lume? Cu siguranta ca nu sunt eu. Cine era de vina pentru toate astea? Nu, nu Kaito, mama bineinteles. M-a luat de langa tata fara sa asculte ce am de spus, fara sa ii pese de ce cred eu sau tata, fara sa se gandeasca la consecintele ce vor urma. Niciodata, niciodata n-am avut ocazia sa imi exprim parerea liber. Mereu eram obligata sa nu spun ce gandesc si sa fiu manipulata ca o papusa. Si cand ma gandesc ca asta imi dauneaza asa de mult acum. O, da! Imi trebuia un loc unde sa imi fac ordine in ganduri, sa ma linistesc. Dar unde era acel loc? Nicaieri. Acasa mai tare ma enervam, iar acel loc nici nu poate fi numit acasa, nu este locul meu. Prietenele mele stau la mama naibii si mai este mult pana vin la mine. Unde? Unde? Aceasta intrebare imi macina toti nervii ramasi.
Nu stiu cum, dar ceva m-a facut sa ma trezesc la realitate. Abia acum observasem ca eram pe jos si cineva statea bine mersi deasupra mea. Privirea mea a fost captata de acea privire pe care o adoram. Era Tadashi. Ce-o fi crezand acum? Ca am fugit de Kaito? Nu ma interesa, sincer. Dar de ce? De ce mi l-ai scos chiar pe el in cale? Nu vreau sa ma vada plangand. Pe mine, cea care nu a mai varsat o lacrima decand acea fiinta a plecat din viata mea si m-a lasat singura. Intr-un final s-a ridicat de pe mine si mi-a intins mana si mie. Am apucat-o usor, fiind trasa in sus de blond. Se aproprie de mine si imi pune o mana pe obraz. Ma uitam fix in ochii lui care cereau macar o explicatie.
-Ce ai patit? spune uitandu-se adanc in ochi mei.
Nu indrazneam sa spun ceva. Oare de ce? Ma impresiona asa de mult acel zambet, acea privire, acel suras? Nici eu nu mai stiu. M-am apropriat de el si l-am imbratisat. Mare greseala. Dar a fost ciudat. De ce am actionat asa? Poate pentru ca il plac? Cred. Mi-a raspuns fara intarziere la imbratisare, strangandu-ma tare la piept. Cat de bine putea mirosea! Adoram acel parfum! Imi amintesc ca si fostul meu iubit folosea acel parfurm. Un fior mi-a strabatut tot corpul. Parca nu vroiam sa ma slabeasca din acea stransoare, imi place prea mult acea caldura care o emana. Nu mai puteam sa ma tin pe picioare. Am inchis ochii, pleopele devenind din ce in ce mai grele.

................................................................................................


O lumina imi licarea in ochi. I-am deschis usor si primul lucru ce l-am vazut au fost doi ochi albastri. Atunci mi-am amintit tot ce s-a intamplat. M-am ridicat automat in sezut ferindu-mi privirea de cea a blondului. Stiu ca acum ma credea slaba, totusi am dovedit ca acel idiot nu ma poate controla pe mine. Oare de ce facea Tadashi toate aceste lucruri pentru mine? Pnetru ca ma simpatiza? Imposbil. Sau poate este adevarat. Daca pastrez intrebarile astea doar pentru mine niciodata nu voi primi raspuns. Este si normal! Dupa inca cateva minute de privit la locul in care ma aflam, i-am spus pe un ton cat se poate de cald:
-De ce faci asta?
Nu am primit raspuns. S-a ridicat de pe pat si a parasit incaperea. Mda, normal ca nu-mi va raspunde! La ce naiba ma puteam astepta.
Mi-am rotit ochii prin incaperea in care ma aflam si mi-am dat seama usor ca trebuie sa fie camera lui. Culorile erau asa bine imbinate! Un contrast alb/negru. Ce-mi placea stilul asta. In camera mea, pe cand locuiam cu tata, aveam contrast roz/portocaliu. Stiu, pentru fetite! Dar macar atunci eram cu tata... Of, Amaya! Cat naiba te vei mai gandi la vechea ta viata? Mult! Iar imi amintesc datorita cui am ajuns in orasul asta, in situatia asta, acum, aici. Nu pot uita niciodata si nici nu o voi face. Sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de un tipat. Alarmata, m-am dat repede jos din pat si am iesit din camera. Am mers de-a lungul unui hol lung si am dedus ca nu era aceeasi vila. Cred ca Tadashi locuia singur. La ce frate are, nu-l invinuiesc! Am coborat scarile usor si am putut sa il observ pe Tadashi ce apropre tipa la... Kaito? Ce dracu mai vrea dobitocul asta?
-Fratioare draga, ce te tot bagi tu atat in viata mea? Amaya e a mea! A mea! Nu inteleg ce te intereseaza asa mult soarta ei?
-Tu realizezi ca nu e un obiect, ci o fiinta umana? O santajezi cu acel jurnal, doar pentru ca vrei sa iti bati joc de ea. De ce ma intereseaza? Ei bine, fata asta m-a impresionat. Te uraste, nu te suporta, iti raspunde impertinent, e perfecta! Nu ma intelege gresit, dar cine nu te inghite pe tine, este prietenul meu. Acum, iesi din casa mea pana nu te iau la bataie.
-S-o crezi tu! Lucrurile nu vor ramane asa! Ai sa vezi cum reputatia ei de fata dura se prabuseste si asta din vina ta.
Isi scoate telefonul din buzunar, il butoneaza, cel butoneaza si spune:
-Trimitere!
Inainte sa apese pe acel buton care putea sa-mi strice viata, Tadashi i-l arunca din mana undeva prin camera. Aceasta se loveste de parchet si buf!!! Printul ramane fara telefon. Ce frumos este de primivit, acum imi dau si eu seama. Fara sa gandesc cobor si celelalte trepte ramase si imi fac aparitia in living. Kaito fierbea de nervi.
-Vai draga, crezi ca imi mai pasa? Fa ce vrei sa faci! Trimite mesajul! Nu imi pasa daca ma fac de ras, chiar nu imi pasa. Eu nu ascult de nimeni si nu accept ca cineva sa ma trateze in halul asta. Nu am ajuns papusa nimanui si nici sclava ta. Nu poti intelege, ca nu te suport? Moaca ta imi face greata! Esti un nimeni si un nimic in fata mea. Acum dispari pana nu arunc cu ghiveciul de flori dupa tine! ii spun pe nerasuflate, lasandu-l uimit si fara replica. Ha! Nimeni nu se pune cu mine! Nici printul din poveste care se pare ca i s-au scufundat corabiile.
Mi-a mai oferit inca o privire plina de dispret si s-a carat, trantind usa in urma lui. Cred ca Tadashi se uita cu admiratie la mine. A, ce imi place sentimentul asta de... nu stiu, triumf? Da, da! L-am pus la punct pe idiotul ala care se crede mare sef. Amaya, esti cea mai tare! Un singur lucru mai aveam de facut. Sa imi revendic titlul de fata rea. Iar, Tadashi ma va ajuta cu asta. Multi ar zice ca vreau doar sa profit de oameni, asta reesind din comportamentul meu, dar nu e asa. Vreau sa profit de Kaito, dar nu de fratele lui. Asta mi se pare cam ciudat. Deoarece, nu am mila de nimeni!

[Japan Lover]

Ai mai dat si tu pe aici va sa zica domnisoara?????Off off cat ti-a luat..Mai aveam unpic si muream...sincer eu azi chiar ma gandeam la tine si gandurile mele erau ceva de genu:
"Gata !S-a terminat!Nu mai posteaza.Ramane asa cum e si o sa fie un topic inchis.Ce pacat."
Da pai m-ai surprins exact acum si ceea ce m-a facut sa vad ca ai postat e ca vroiam sa vad daca a mai primit Minnie M. posturi la ficul ei:)) si l-am vazut si pe al tau ..mare mirare...
Acum trecand la capitol, este foarte frumos...mi-a placut cum a decurs actiunea si se pare ca ai reusit sa faci chiar o treaba buna..ai facut un fel de tablou la inceput al intregii povestii ..o analiza foarte frumoasa si reusita...Bravo!
Pai sper sa vii cu nextu cat mai repde cel mult in 5 zile ca ne apuca 2011 pana se termina ficu...
Bine spor la scris.
Bye!

[Minnie]

Bună! :D

N-am mai trecut de multă vreme pe ici cu un comm și timpul e de vină dar și lenea : - ” , cu toate că citesc constant. Well.. povestea a avut o evoluție interesantă, ceea ce mă surprinde este faptul că totul este imprevizibil. Te-aș ruga să dezvolți mai mult partea descriptivă mai ales în ceea ce privește sentimentele personajelor, reacțiile lor etc. , iar acțiunea o cam grăbești și fi atentă când recitești capitolele la greșelile de tastare.
Îmi place caracterul Amayei și faptul că nu se lasă în fața șantejelor lui Kaito. Chiar sunt curioasă cum va evloua relația dintre Aya și Kaito, dar și între ea și Tadashi. Doi frați să se bată pe aceeși fată, asta chiar e interesant : )) .

Aștept next-ul! Multă inspirație pe viitor! :*
:bye:

[Yuki4ever]

Thanks!Stiu ca a trecut mult timp de cand nu am mai postat dar chiar nu am avut timp.Mereu ma iau cu alte chestii si nu imi gasesc timp de scris.Sper sa va placa noul capitol.


Capitolul 6.Soc total.Acum sunt trei baieti?



Zilele au trecut repede si uite ca a sosit in sfarsit weekendul in care prietenele mele veneau la mine. Abia asteptam sa le vad din nou pe cele mai bune prietene pe care le-as fi putut avea vreodata. Mama s-a intors si ea din Kyoto, iar eu am inceput din nou sa fiu nostalgica, gangindu-ma la tata si la tot ce am pierdut de cand am plecat din Franta. Totusi am intampinat-o asa cum merita, am organizat o super petrecere in care cred ca am invitat toata scoala. Casa arata de parca trecuse o tornada, iar doamna eu-fac-regulile s-a enervat foarte tare, pedepsindu-ma. Crede ca ii merge cu chestiile astea din epoca de piatra? Nu prea cred. Sar geamul din camera mea si tot ies afara. Pedeaspa consta in doua saptamani fara iesit afara cu baieti sau fete, doar scoala si meditatii. Vezi sa nu! Nimeni n-o pune pe Amaya in cusca! Sa nu creada mamicuta mea ca sunt catelusul ei de companie. Totusi daca vrea sa ne jucam asta vom si face.
Ieri l-am intalnit si pe iubitul lui mamicuta mea si am ramas stupefiata de-a dreptul. Este un actor de film celebru! Asta m-a surprins placut, iar tipul e chiar de treaba, dar nu are cum sa il inlocuiasca pe scumpul meu tata. Ne intelegem destul de bine, dar nimeni nu se compara cu tata.
Acum ajungem la partea mai nasoala a povestii si anume partea in care eu spun cum a mai decurs mica ''relatie'' de doua saptamani cu Kaito. Oribil! Dupa micul incident, in care Tadashi m-a salvat de la moarte, adica i-a stricat telefonul printului, Kaito aproape a dezvaluit tuturor jurnalul, dar din nou Tadashi l-a oprit. Ce pot sa il iubesc pe baiatul asta! Pe Tadashi normal, nu pe Kaito. Nu inteleg de ce Tadashi m-a ajutat de atatea ori si s-a mai certat si cu printul. Am inteles faptul ca nu isi suporta fratele deloc, dar partea in care el ma ajuta nu o inteleg. Poate ma place! Haide, Amaya! Nu mai visa la ce este mai frumos ca nu e adevarat. Da, este foarte trist, mai ales ca nu stiu daca ma place sau nu. Vreau sa aflu! Eu, ei bine, il plac pe el. Dragut, frumos si atat de dulce, si nu il suporta pe Kaito, pe asta nu o pot uita. Daca simte acelasi lucru pe care il simt si eu, va iesi frumos. Daca nu, pot sa imi iau bilet spre taramul nefericirii! Ok, gata, termin cu dramatismele!
Sa vedem... ce s-a mai intamplat? La scoala, problema mare! Un grup de fetite, care sunt mare fane a lui mister-nu-ma-lasa ma tot agasau la creier, asa ca aveau nevoie de o lovitura tare. Cu ajutorul unui coleg, Shin, cu care am inceput sa ma inteleg super bine, le-am batut putin, bine, putin mai mult, dar nu le-am omorat doar! Nu au mai indraznit sa de-a ochii cu mine ca stiau ce le asteapta daca mai comenteaza.
Mi-am facut multi prieteni la scoala. Colegii mei nu sunt chiar asa rai cum credeam ca vor fi. Annete, o fata venita din Londra, chiar a trecut prin ce trec eu acum cu mama, si chiar m-a ajutat sa o las mai moale cu razbunarea si celelalte. Miku si Ayame, cele doua gemene nebune din clasa care rad non-stop chiar si daca nu e ceva amuzant, i-au turnat, din ''greseala'' iaurt in cap printului Kaito. A fost frumos de privit, dar mai tarziu ticalosul s-a razbunat pe ele si au cam incurcat-o. Daca mi-ar fi facut mie asta, l-as fi devorat de viu. Mi-a fost mila sau nu stiu ce sentiment am simtit atunci, asa ca le-am ajutat sa se razbune, din nou. Da stiu, sunt cam razbunatoare, iar asta imi va dauna. Asa sunt eu si sunt mandra! Mai sunt si narcisista, dar nu stau sa imi fac autuportretul ca voi spune numai si numai lucruri bune.
Si acum, uite-ma la aeroport, asteptandu-le pe cele patru prietene ale mele. Deja au trecut douazeci de minute de cand am sosit, iar mie imi vine sa plec, dar nu voi face asta. Pana aici, m-a condus draga mea mama cu masina si a mai insistat sa ramana si cu mine ca nu cumva sa fie vreun plan prin care sa plec in Franta. Ce imaginatie are femeia asta! Trebia sa se apuce sa scrie carti SF, doearece are o asa imaginatie bogata! Nu sunt chiar asa de nebuna incat sa merg cu primul avion la tata. Cu greu am convins-o pe mama ca nu fug in lume si o las singura. Hello, cat de loco sa fii incat sa crezi asta? Dupa inca cateva minute, simt cum doua brate ma cuprind si ma trag mai aproape. Logic ca stiam cine e! Nayuri, nebuna mea prietena. Cand sa ma intorc, soc total, era Kai! Am ramas total socate, stupefiata cum vei tu sa o iei dar numai fericita nu eram sa il vad. Nu credeam ca va vei pana in Japonia ca sa, ei bine, ca sa fim din nou impreuna. Dar de unde stia ca voi fi aici? Nayuri! Fata asta o va incurca rau de tot cand o prind! In timp ce eu incercam sa ma dezmeticesc el a spart gheata, facandu-ma sa ma gandesc intens la ce mi-a zis:
-Chiar asa, Aya? Imi dai papucii printr-un mesaj si nici nu ai tupeul sa dai un telefon? M-ai dezamagit total, dar fiindca sunt baiat bun, sunt dispus sa te iert si sa devenim un cuplu, daca bineinteles tie ti-au trecut ifosele.
Gura cascata, ochii mariti, nervi la maxim. Asa ma puteam descrie in acel moment. Am incercat sa-mi deschid gura ca sa ii spun vreo doua dar parca amutisem. Asta se intampla in preajma lui Tadashi, nu in prejma idiotului astuia!
-Nu te-am sunat? Esti asa un idiot. Te-am sunat de mii de ori, dar tu nu raspundeai deloc. Dar tu? De ce nu mi-ai dat vreun semn de viata? Credeai ca imediat, proasta de mine, te suna repede sa vada ce mai faci? Of, doamne! Omule, eu, nu am ce sa mai caut cu unul ca tine. Un cuplu? Nu mersi, ai tu destule curvite care sa faca cuplu frumos cu tine. De ce ai venit aici? Sa imi spui ca ma iubesti de nu mai poti si prostiile pe care le-ai spus mai devreme? Nu ma prea intereseaza, asa ca papa.
Am spus totul fara sa ma opresc macar o clipa si am dat sa ma intorc, dar el m-a tras mai aproape vrand sa ma sarute. Am impiedicat acest lucru calcandu-l pe picior si imediat am simtit cum imi da drumul. Ce bine functioneaza treaba asta. Eu ii calc pe picior, ei imi dau drumul, si fug, chiar daca nu mie frica. De data asta chiar am vrut sa plec, dar acum simteam cu cineva ma doboara jos asezandu-se peste mine.
-Sa nu imi spui ca vroiai sa pleci ca te omor! imi spune o voce copilaroasa si tare dulce.
Am recunoscut vocea imediat. Era Nayuri! Mi-am ridicat privirea din pamant si iar raman cu gura cascata. Schimbata! Asta este cuvantul ce imi trecea prin minte cand am vazut-o. Avea parul lung si negru cu suvite roz, ochii ei nu mai erau caprui, ci albastrii, stiu sigur ca purta lentile, iar ea, ei bine nu mai parea copilul ala de care m-am despartit acum doua luni.
-Tu esti Nayuri sau sora mai mare? ii spun cu ironie.
-Aya! Nu iti mai recunosti prietena si inteleg! spune aprope incepand sa planga fals. Asa de mult te-a schimbat Japonia? Esti o rea!
-Cum sa nu te recunosc prostuto! Dar esti schimbata cu adevarat. Parul negru si cu suvite? Asta nu este Nayuri pe care o cunosteam.
Am auzit trei tipete si nu am putut sa nu le recunosc. Erau celelalte prietena ale mele. Au venit aproape de noi si au sarit si ele pe mine. Fetelor, sunteti grele, tata! Iar eu nu-s saltea incat sa va tin pe toate patru. Am auzit un tusit si mi-am intors privirea in directia opusa, observandu-l pe Kai. Nu a plecat? Ar fi facut un bine.
-Care a fost cu ideea ca el sa vina aici? Sa aud.
-Eu! spune Nayuri.
Cine altcineva puteai fi decat Nayuri? Fato, te voi strange de gat intr-o zi!
-Cu ce ocazie?
-Parca nu ai stii. Voi doi va iubiti si nu puteati sta departe unul de altul.
Ha? Eu pe ala? Maine. As fi vrut acum sa tip la ea si sa ii explic ca eu si ala nu mai suntem impreuna si toata cele. Cand am sunat-o, de fiecare data am incercat sa ii spun, dar mereu imi spunea numai de prostiile ei. Ce ma voi face oare cu fata asta? In momentul asta chiar nu stiu, dar voi vedea eu.
Acum sa vedem cum o termin cu baiatul asta. M-am saturat sa fiu inconjurata de pampalaii astia de baieti. Singurul de care as putea fi atrasa este el. Care el? Nici eu nu stiu. Oare Tadashi? Oare Kaito? Oare Kai? Habar nu am.

[Dreamer]

Un nou capitol.Al saselea.Frumoasa ideea ,dar trebuia sa o dezvolti mai mult si mai bine.
Ai mare grija la repetitii ca suna urat si deranjeaza mult.Mi-a placut ca ai respectat regulile de ortografie si punctuatie.
Este bine ca ai descris ce simte Amaya si ce s-a mai intamplat intre timp cu viata ei.Continuarea insa m-a deranjat la creieri,mai exact finalul si o mica parte din ce a urmat dupa acea descriere.
Deci ,mai intai spune ca il place pe Tadashi si ca ar vrea sa fie cu el si la sfarsit zice ca ea ar putea fi atrasa numai de acel "el" pe care nici ea nu stie cine poate fi dintre cei trei :Kaito ,Tadashi sau Kai.
Pai hotareste odata frate! Pe care il place!Puteai spune ca e confuza si ca parca ceva mai simtea pentru Kai,dar nu!Ai zis ca nu-l mai vrea.Ca nu mai simte nimic si ca tot ce doreste ea este ca el sa plece inapoi acasa de unde a venit ,iar de Kaito ce sa mai zicem?Pe ala il uraste complet.Ai grija la fraze si la exprimare ,pentru ca acestea formeaza logica textului.
Mult spor la scris si ai grija.Sper sa tii cont de sfaturile mele.
Astept continuarea cat de curand.
Pa!:*

[Dreamer]

Nu mai postezi??
...................
.....................
...........................
....................................
..............................................
^>^ T_T ^.^