20-03-2011, 07:05 PM
(Ultima modificare: 26-06-2013, 02:02 PM {2} de PervyTeoYaoi_Shinee.)
Multumesc de com-uri fetelor! Am schimbat timpul verbal, dar asa va ramane de acum. Sper sa va placa! :-s
Capitolul 2-Misiunea (Alex)
Ma plimb prin labirintul intunericului, cautandu-mi stapanul. Valuri ca de gheata se zdrobesc de pieptul meu,iar tipetele spiritelor ratacitoare se aud din abisul infinit. Luna stapaneste totul incercand sa scape de norii infuriati ce se confruntau unul cu altul. Intru intr-o pestera intunecat, asteptand sa se auda sunetul frici.
-Te asteptam, Alex, se auzi vocea stapanului meu.
-Ce vrei de la mine? spun eu stiind ca ma asteapta o alta indeletnicire.
-Am o misiune pentru tine ce n-o poti refuza. Te-am vazut chinuindu-l pe micul inger, noapte de noapte, ora dupa ora, asa ca a venit cu o propunere. Desi el nu stie cine este, viseaza si se imagineaza ca fiind un inger. Vreau sa-l ajuti sa afle cine este si de ce este in stare. Vreau sa-l chinui si sa-i arati ce inseamana teama, vreau sa-i distrugi speranta si dragostea. Arata-i ce inseamna puterea Trandafirului Mortii.
Am zambit stiind ca aveam sa ma confrunt cu propria mea dragostea. Acum singura mea problema e ca un demon transformat intr-un inger negru are slabiciuni pe care ingerii normali le pot depista. Trandafirul Mortii e defapt un blestem care face ca trupul uman sau ingeresc sa se ofileasca, iar trupul demonic sa domine intregul sufle. Asa am ajuns eu aici, iar asa va ajunge si Daniel. Se va droga cu intuneric,dar ii va fi frica de moarte, iar singura lui scapare voi fi eu. Ii voi devor sufletul ce va disparea odata cu ingerul din el, lasand demonul sa se nasca, iar ingerul sa arda in flacarile abisale ale iadului. Nu ii raspund stapanului meu, dar atat eu cat si el stiam raspunsul. Misiunea mea de abia incepea.
Am inceput sa ma echipez, imbracandu-ma intr-un costum negru, exact ca a stravechilor asasini , imi deschid aripile negre ca noaptea, iar ochii isi schimbasera culoarea: unul argintiu reprezentand singura picatura de puritate care o mai am, iar celalalt rosiatic aratand ura cu care imi domin fiecare victima. Si totusi oricata frumusete si iubire ar vedea cineva in mine de trei ori mai multa frica si durere ar simti. Sar pe fereastra si imi iau zorul spre apusul sangeriu. Nu a durat mult si noaptea s-a asternut. Umbrele dansau in lumina lunii, iar linistea deplina astepta ca luna sa dipara printre nori, iar intunericul etern sa se joace prin noapte. Il vad pe blond stand pe o banca in parc, visand. Asteptam ca el sa revina la realitate, pentru ai putea arata mica mea surpriza. Isi da seama ca este tarziu si trebuie sa pleace acasa, dar cum iese din parc observase ca il umaresc. Incepuse sa se panicheze, inima incepandu-i sa-i bata tare si corpul sa se miste din ce in ce mai repede.Dintr-o data o lua la fuga printre blocurile, care acum erau ca un labirint al stapanului meu, Intunericul. Ajunsese intr-o fundatura, iar cand s-a intors i-am aplicat un pumn in stomac facandu-l sa cada la pamant. Lacrimele ii navalira fata, dar nu cred ca din cauza loviturii, ci din cauza frici. Incepu sa-si piarda cunostinta, iar mie incepu sa-mi fie mila de el. Vroiam sa-l fac al meu, sa-l domin, sa-l scurg de putere, dar ceva nu ma lasa, parca blocandu-mi fiecare miscare. Il iau in brate si hotarasc sa-l duc acasa la el. De data asta nu am mai zburat. Hotarasc sa merg pe jos. Ma uit la chipul lui palid, dar atat de frumos incat nu puteai sa-ti iei ochii de la el.
Incepu sa ploua. Picurii reci ce dansau in lumina suava a lunii ii cadeau pe fata alba si rece. Nevrand sa se raceasca ma teleportez intr-un fum negru si sobru si ajung in mai putin de o secunda in camera lui. Il intind pe pat, apoi ma indepartez de el vrand sa plec, dar ma prinde de mana.
-Te rog, nu ma lasa singur! Mi-e frica, spuse apoi un alt sir de lacrimi ii aparura pe chipul angelic.
Nu puteam sa plec. Nu acum cand aveam sansa sa ii arat ca sunt de incredere. Ma asez langa el pe pat si ii iau mana intre ale mele sarutandu-i-o. Nu pot sa-i spun cine sunt, nu acum. Asta e sansa mea si n-o voi rata. Imi intorc privirea spre a lui si il vad oarecum uimit de gestul meu. Insa frica nu disparu.
-Nu-ti fa griji, s-a terminat, spun incercand sa-l fac sa uite intamplarea neplacuta.
-Cine esti? aud vocea lui tremurata.
Pe fata mea apare un zambet pervers, iar el obseva asta. Ma apropiu de el si ii prind fata intre palmele mele apoi ii soptesc la ureche:
-Eu sunt visul tau!
Ochii lui se maresc, iar gura lui ramane usor intredeschisa; dar nu apuca sa spune nimic deoarece imi unesc buzele cu ale lui intr-un sarut lung si plin de pasiune. Sangele ii urca in obraji, incepand sa se incalzeasca; dar nu-i dau drumul. Ma urc peste el fara sa-mi pese daca intra cineva in incaperea intunecata. Patrund puternic in lacasul sau umed pornind un joc incins cu limba sa. Incetul cu incetul, incepe sa-mi raspunda si el, insa nu cu aceasi intensitate cu care il sarutam si eu. Parea blocat, inchis inauntrul sau, fara a putea sa reactioneze in vre-un fel. Era dominat de un sentiment de durere si suferinta, dar si de o placere insuportabila. Imi dezlipesc buzele de ale sale apoi ma ridic de pe el. Ma apropiu de urechea sa si ii soptesc atat de incet incat nici macar intunericul ce domina camera nu ar putea sa auda.
-Saruti incredibil! apoi dispar lasandu-l singur sa-si dea seama ce s-a intamplat.
"Ne mai vedem!"
Alex-20 ani
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http:...x=65&ty=46
Capitolul 2-Misiunea (Alex)
Ma plimb prin labirintul intunericului, cautandu-mi stapanul. Valuri ca de gheata se zdrobesc de pieptul meu,iar tipetele spiritelor ratacitoare se aud din abisul infinit. Luna stapaneste totul incercand sa scape de norii infuriati ce se confruntau unul cu altul. Intru intr-o pestera intunecat, asteptand sa se auda sunetul frici.
-Te asteptam, Alex, se auzi vocea stapanului meu.
-Ce vrei de la mine? spun eu stiind ca ma asteapta o alta indeletnicire.
-Am o misiune pentru tine ce n-o poti refuza. Te-am vazut chinuindu-l pe micul inger, noapte de noapte, ora dupa ora, asa ca a venit cu o propunere. Desi el nu stie cine este, viseaza si se imagineaza ca fiind un inger. Vreau sa-l ajuti sa afle cine este si de ce este in stare. Vreau sa-l chinui si sa-i arati ce inseamana teama, vreau sa-i distrugi speranta si dragostea. Arata-i ce inseamna puterea Trandafirului Mortii.
Am zambit stiind ca aveam sa ma confrunt cu propria mea dragostea. Acum singura mea problema e ca un demon transformat intr-un inger negru are slabiciuni pe care ingerii normali le pot depista. Trandafirul Mortii e defapt un blestem care face ca trupul uman sau ingeresc sa se ofileasca, iar trupul demonic sa domine intregul sufle. Asa am ajuns eu aici, iar asa va ajunge si Daniel. Se va droga cu intuneric,dar ii va fi frica de moarte, iar singura lui scapare voi fi eu. Ii voi devor sufletul ce va disparea odata cu ingerul din el, lasand demonul sa se nasca, iar ingerul sa arda in flacarile abisale ale iadului. Nu ii raspund stapanului meu, dar atat eu cat si el stiam raspunsul. Misiunea mea de abia incepea.
Am inceput sa ma echipez, imbracandu-ma intr-un costum negru, exact ca a stravechilor asasini , imi deschid aripile negre ca noaptea, iar ochii isi schimbasera culoarea: unul argintiu reprezentand singura picatura de puritate care o mai am, iar celalalt rosiatic aratand ura cu care imi domin fiecare victima. Si totusi oricata frumusete si iubire ar vedea cineva in mine de trei ori mai multa frica si durere ar simti. Sar pe fereastra si imi iau zorul spre apusul sangeriu. Nu a durat mult si noaptea s-a asternut. Umbrele dansau in lumina lunii, iar linistea deplina astepta ca luna sa dipara printre nori, iar intunericul etern sa se joace prin noapte. Il vad pe blond stand pe o banca in parc, visand. Asteptam ca el sa revina la realitate, pentru ai putea arata mica mea surpriza. Isi da seama ca este tarziu si trebuie sa pleace acasa, dar cum iese din parc observase ca il umaresc. Incepuse sa se panicheze, inima incepandu-i sa-i bata tare si corpul sa se miste din ce in ce mai repede.Dintr-o data o lua la fuga printre blocurile, care acum erau ca un labirint al stapanului meu, Intunericul. Ajunsese intr-o fundatura, iar cand s-a intors i-am aplicat un pumn in stomac facandu-l sa cada la pamant. Lacrimele ii navalira fata, dar nu cred ca din cauza loviturii, ci din cauza frici. Incepu sa-si piarda cunostinta, iar mie incepu sa-mi fie mila de el. Vroiam sa-l fac al meu, sa-l domin, sa-l scurg de putere, dar ceva nu ma lasa, parca blocandu-mi fiecare miscare. Il iau in brate si hotarasc sa-l duc acasa la el. De data asta nu am mai zburat. Hotarasc sa merg pe jos. Ma uit la chipul lui palid, dar atat de frumos incat nu puteai sa-ti iei ochii de la el.
Incepu sa ploua. Picurii reci ce dansau in lumina suava a lunii ii cadeau pe fata alba si rece. Nevrand sa se raceasca ma teleportez intr-un fum negru si sobru si ajung in mai putin de o secunda in camera lui. Il intind pe pat, apoi ma indepartez de el vrand sa plec, dar ma prinde de mana.
-Te rog, nu ma lasa singur! Mi-e frica, spuse apoi un alt sir de lacrimi ii aparura pe chipul angelic.
Nu puteam sa plec. Nu acum cand aveam sansa sa ii arat ca sunt de incredere. Ma asez langa el pe pat si ii iau mana intre ale mele sarutandu-i-o. Nu pot sa-i spun cine sunt, nu acum. Asta e sansa mea si n-o voi rata. Imi intorc privirea spre a lui si il vad oarecum uimit de gestul meu. Insa frica nu disparu.
-Nu-ti fa griji, s-a terminat, spun incercand sa-l fac sa uite intamplarea neplacuta.
-Cine esti? aud vocea lui tremurata.
Pe fata mea apare un zambet pervers, iar el obseva asta. Ma apropiu de el si ii prind fata intre palmele mele apoi ii soptesc la ureche:
-Eu sunt visul tau!
Ochii lui se maresc, iar gura lui ramane usor intredeschisa; dar nu apuca sa spune nimic deoarece imi unesc buzele cu ale lui intr-un sarut lung si plin de pasiune. Sangele ii urca in obraji, incepand sa se incalzeasca; dar nu-i dau drumul. Ma urc peste el fara sa-mi pese daca intra cineva in incaperea intunecata. Patrund puternic in lacasul sau umed pornind un joc incins cu limba sa. Incetul cu incetul, incepe sa-mi raspunda si el, insa nu cu aceasi intensitate cu care il sarutam si eu. Parea blocat, inchis inauntrul sau, fara a putea sa reactioneze in vre-un fel. Era dominat de un sentiment de durere si suferinta, dar si de o placere insuportabila. Imi dezlipesc buzele de ale sale apoi ma ridic de pe el. Ma apropiu de urechea sa si ii soptesc atat de incet incat nici macar intunericul ce domina camera nu ar putea sa auda.
-Saruti incredibil! apoi dispar lasandu-l singur sa-si dea seama ce s-a intamplat.
"Ne mai vedem!"
Alex-20 ani
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http:...x=65&ty=46
Ma plimb pe strada intunecoasa. Vantul rece navaleste printre copacii uscati. Luna domina totul lasand linistea noptii friguroase sa sclipeasca in lumina ei. Intunericul abisal atrage totul in el. Frica ii domina pe toti, iar umbrele incep ritualele lor de a dansa in lumina luni. Sunete de disperare se aude de pretutindeni. Dar eu nu aud nimic. Il caut pe el ,dar nu-l vad nicaieri, nu mai e aici. Acum nici eu nu mai sunt.
http://3.bp.blogspot.com/-Bisu3ZFnrFk/Te...1%2529.jpg
http://3.bp.blogspot.com/-Bisu3ZFnrFk/Te...1%2529.jpg